BICALUTAMIDA ACCORD 50mg comprimate filmate prospect medicament

Bicalutamidă Accord 50 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine bicalutamidă 50 mg.

Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 56 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat (comprimate)

Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, având marcat pe una din feţe 'B 50” şi netede pe cealaltă faţă.

Tratamentul cancerului de prostată avansat în asociere cu terapia cu analogi ai hormonului de eliberare a hormonului luteinizant (LHRH) sau castrarea chirurgicală.

Adulţi de sex masculin, inclusiv vârstnici: un comprimate (50 mg), o dată pe zi.

Tratamentul cu comprimate de 50 mg bicalutamidă trebuie început cu cel puţin 3 zile înaintea începerii tratamentului cu un analog LHRH sau concomitent cu castrarea chirurgicală.

Utilizarea bicalutamidei este contraindicată la copii şi adolescenţi. (vezi pct. 4.3).

Insuficienţă renală: nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. Nu există experiență privind utilizarea bicalutamidei la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min).

Insuficienţă hepatică: nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară. La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă poate apare acumularea crescută a medicamentului. Pe baze teoretice, o doză de 1 comprimat o dată la două zile poate fi luată în considerare în acest caz, dar nu există experiență în acest sens (vezi pct. 4.4).

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Este contraindicată utilizarea la femei, copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.6).

Administrarea concomitentă de terfenadină, astemizol sau cisapridă cu bicalutamidă este contraindicată (vezi pct. 4.5).

Inițierea tratamentului trebuie să se realizeze sub supravegherea directă a unui specialist.

Bicalutamida este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic. Datele studiilor sugerează că eliminarea bicalutamidei poate fi mai lentă la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi aceasta poate conduce la o acumulare crescută a bicalutamidei. Prin urmare, bicalutamida trebuie utilizată cu atenţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă.

Datorită posibilelor modificări hepatice, trebuie luată în considerare efectuarea periodică a testelor funcţiei hepatice. Este de aşteptat ca majoritatea modificărilor să apară în primele 6 luni de tratament cu bicalutamidă.

Modificări hepatice severe şi insuficienţă hepatică în urma utilizării bicalutamidei au fost observate rar, fiind raportate şi evoluţii letale (vezi pct. 4.8).

Dacă modificările sunt severe, terapia cu bicalutamidă trebuie întreruptă.

A fost observată o reducere a toleranţei la glucoză la bărbaţii cărora li s-au administrat agonişti ai

LHRH. Acest lucru se poate manifesta ca diabet zaharat sau ca pierdere a controlului glicemic la cei cu diabet zaharat preexistent. Prin urmare, trebuie luată în considerare monitorizarea glicemiei la pacienţii trataţi cu bicalutamidă în asociere cu agonişti ai LHRH.

S-a demonstrat că bicalutamida inhibă izoenzima CYP 3A4 a citocromului P450, astfel încât este necesară prudenţă la administrarea concomitentă cu medicamente metabolizate predominant de către izoenzima CYP 3A4, vezi pct. 4.3 și pct. 4.5.

Terapia de privare de androgeni poate prelungi intervalul QT.

La pacienții cu antecedente sau cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QT și la pacienții la care se administrează concomitent medicamente care pot prelungi intervalul QT (vezi pct 4.5), medicii trebuie să evalueze raportul beneficiu-risc, inclusiv potențialul de apariție a torsadei vârfurilor, înainte de a începe tratamentul cu Bicalutamidă Accord.

Tratamentul antiandrogenic poate provoca modificări morfologice la nivelul spermatozoizilor. Cu toate că efectul bicalutamidei asupra morfologiei spermatozoizilor nu a fost evaluat și nu au fost raportate astfel de modificări la pacienții cărora li s-au administrat Bicalutamidă Accord, pacienții și/sau partenerii lor ar trebui să urmeze o metodă contraceptivă adecvată în timpul și timp de 130 de zile după tratamentul cu Bicalutamidă Accord (vezi și pct. 4.6).

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per comprimat, ceea ce înseamnă efectiv 'fără sodiu”.

La pacienții care au primit tratament concomitent cu bicalutamidă a fost raportată amplificarea efectelor anticoagulante ale cumarinei, care poate avea ca rezultat creșterea timpului de protrombină (PT) și a raportului internațional normalizat (INR). Unele cazuri au fost asociate cu riscul de sângerare. Se recomandă monitorizarea atentă a PT/INR și trebuie luată în considerare ajustarea dozei de anticoagulant (vezi pct. 4.5).

Nu s-au evidenţiat interacţiuni farmacodinamice sau farmacocinetice între bicalutamidă şi analogii

LHRH.

Studiile in vitro au arătat că enantiomerul R- al bicalutamidei este un inhibitor al izoenzimei CYP 3A4 cu efecte inhibitoare mai reduse asupra activităţii CYP 2C9, 2C19 şi 2D6.

Deşi studiile clinice care au utilizat antipirină ca marker al activităţii citocromului P450 (CYP) nu au evidenţiat un potenţial de interacţiune medicamentoasă cu bicalutamida, expunerea medie la midazolam (ASC) a crescut cu până la 80% după administrarea concomitentă de bicalutamidă timp de 28 de zile.

Pentru medicamente cu un indice terapeutic mic o astfel de creştere poate fi relevantă. De aceea, utilizarea concomitentă a terfenadinei, astemizolului şi cisapridei este contraindicată (vezi pct. 4.3) şi se recomandă prudenţă în administrarea concomitentă de bicalutamidă cu medicamente, cum sunt ciclosporina şi blocantele canalelor de calciu. Este posibil să fie necesară reducerea dozelor pentru aceste medicamente, în special dacă apar manifestări ale creşterii efectelor sau o creştere a reacţiilor adverse ale medicamentelor. În cazul ciclosporinei este recomandată monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice şi a stării clinice a pacientului la iniţierea sau întreruperea tratamentului cu bicalutamidă.

Este necesară prudenţă în cazul prescrierii bicalutamidei cu alte medicamente care pot inhiba oxidarea medicamentelor, de exemplu cimetidină sau ketoconazol. Teoretic, acest lucru poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale bicalutamidei, care teoretic ar putea conduce la o creştere a reacţiilor adverse.

Studiile in vitro au demonstrat că bicalutamida poate deplasa anticoagulantul cumarinic, warfarina, de pe locurile de legare de proteinele plasmatice. S-a raportat creșterea timpului de protrombină (TP) și a

Raportului Internațional Normalizat (INR) atunci când acestea se administrează concomitent cu bicalutamida. Prin urmare, se recomandă monitorizarea atentă a PT/INR și luarea în considerare a ajustărilor dozei de anticoagulant, dacă se administrează bicalutamidă la pacienți care primesc tratament concomitent cu anticoagulante cumarinice (vezi pct. 4.4.)

Deoarece tratamentul de privare de androgeni poate prelungi intervalul QT, administrarea concomitentă a Bicalutamidă Accord cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT sau medicamente capabile să inducă torsada vârfurilor, cum sunt medicamente antiaritmice de clasa IA (de exemplu chinidină, disopiramidă) sau de clasa III (de exemplu, amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă), metadonă, moxifloxacină, antipsihotice, etc., trebuie evaluată cu atenție (vezi pct 4.4).

Studiile de interacțiune au fost efectuate numai la adulți.

Bicalutamida 50 mg comprimate fimate este contraindicată la femei şi nu trebuie administrată femeilor gravide sau care alăptează.

În studiile la animale a fost observată afectarea reversibilă a fertilității masculine (vezi pct. 5.3). La om ar trebui presupusă o perioadă de subfebrilitate sau infertilitate.

Este puțin probabil ca bicalutamida să afecteze capacitatea pacienților de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că, ocazional, poate să apară somnolenţă.

Pacienţii afectaţi trebuie să fie precauţi.

În această secțiune, reacțiile adverse sunt definite după cum urmează: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 și ≤ 1/100); rare (≥ 1/10000 și ≤ 1/1000); foarte rare (≤ 1/10000) cu frecvență necunoscută (care nu pot fi estimate pe baza datelor disponibile).

Tabel 1 Frecvenţa reacţiilor adverse

Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Eveniment

Tulburări hematologice şi Foarte frecvente Anemie limfatice

Tulburări ale sistemului Mai puţin frecvente Reacţii de hipersensibilitate, imunitar angioedem şi urticarie

Tulburări metabolice şi de Frecvente Scăderea apetitului nutriţie

Tulburări psihiatrice Frecvente Scăderea libidoului

Tulburări ale sistemului Foarte frecvente Ameţeli, nervos Frecvente Somnolenţă

Tulburări cardiace Frecvente Infarct miocardic (s-au raportat decese) 1,

Insuficienţa cardiacă 1 Cu frecvență necunoscută Prelungirea intervalului QT (vezi pct 4.4 și pct. 4.5).

Tulburări vasculare Foarte frecvente Bufeuri

Tulburări respiratorii, toracice Mai puțin frecvente Boală pulmonară interstiţială şi mediastinale (au fost raportate cazuri letale)

Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Durere abdominală

Constipaţie

Greaţă

Frecvente Dispepsie

Flatulenţă

Tulburări hepatobiliare Frecvente Hepatotoxicitate, icter, creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor2

Rare Insuficienţă hepatică3 (au fost raportate cazuri letale)

Afecţiuni cutanate şi ale Frecvente Alopecie ţesutului subcutanat Hirsutism/regenerarea părului, erupție cutanată

Xerodermie

Prurit Rare Reacție de fotosensibilitate

Tulburări renale și urinare Foarte frecvente Hematurie

Tulburări ale sistemului Foarte frecvente Ginecomastie şi sensibilitatea reproductiv și ale sânului sânilor4 Frecvente Disfuncție erectilă

Tulburări generale și la nivelul Foarte frecvente Astenie, locului de administrare Edem

Frecvente Dureri în piept

Investigații diagnostice Frecvente Creștere în greutate 1Observat într-un studiu farmaco-epidemiologic cu agoniști LHRH şi anti-androgeni utilizați în tratamentul cancerului de prostată. Riscul a părut a fi crescut atunci când bicalutamida 50 mg a fost utilizată în asociere cu agonişti ai LHRH. 2Modificările hepatice sunt rar severe şi sunt frecvent tranzitorii, se remit sau se amelioarează dacă terapia este continuată sau dacă tratamentul este întrerupt 3Insuficiența hepatică a apărut în cazuri rare la pacienții tratați cu bicalutamidă, dar o legătură cauzală nu a fost stabilită cu certitudine. Trebuie avută în vedere monitorizarea regulată a funcției hepatice (vezi și pct. 4.4). 4Poate fi redusă prin castrarea concomitentă.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Nu există date privind supradozajul la om. Nu există antidot specific; tratamentul trebuie să fie simptomatic. Dializa este posibil să nu fie utilă, deoarece bicalutamida se leagă în procent mare de proteinele plasmatice şi nu se regăseşte nemodificată în urină. Este indicată aplicarea măsurilor generale de susţinere, inclusiv monitorizarea frecventă a semnelor vitale.

Grupa farmacoterapeutică: antagonişti hormonali şi substanţe înrudite, antiandrogeni, codul ATC:

L02BB03.

Mecanismul de acțiune

Bicalutamida este un antiandrogen nesteroidian, lipsit de orice altă activitate endocrină. Acesta se leagă de receptorii androgeni fără activarea exprimării genice şi astfel inhibă stimularea androgenică.

Regresia tumorilor prostatice rezultă din această inhibare. Din punct de vedere clinic, întreruperea bicalutamidei poate duce la un sindrom de întrerupere a antiandrogenilor la anumiţi pacienţi.

Bicalutamida este un amestec racemic, la care activitatea antiandrogenică este datorată aproape exclusiv enantiomerului (R-).

Bicalutamida este absorbită bine, dar încet în urma administrării pe cale orală. Nu există dovezi ale unui efect relevant clinic al alimentelor asupra biodisponibilităţii.

Bicalutamida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (amestecul racemic 96%, enantiomerul (R-) > 99 %) şi este metabolizată în proporţie mare (prin oxidare şi glucuronoconjugare).

Metaboliţii săi sunt eliminaţi pe cale renală şi biliară în proporţii aproximativ egale. După excreția pe cale biliară, are loc hidroliza glucuronidelor. În urină nu se găsește aproape nicio cantitate de bicalutamidă nemodificată.

Enantiomerul (S-) este eliminat relativ repede, comparativ cu enantiomerul (R-), acesta din urmă având un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ o săptămână.

La administrarea zilnică a bicalutamidei sub formă de comprimate de 50 mg, enantiomerul (R-) se acumulează de aproximativ 10 ori în plasmă, ca o consecinţă a timpului de înjumătăţire plasmatică lung.

După administrarea unei doze zilnice de 50 mg bicalutamidă se observă o concentraţie plasmatică la starea de echilibru a enantiomerului (R-) al bicalutamidei de aproximativ 9 µg/ml. La starea de echilibru enantiomerul (R-) activ predominant reprezintă 99% din enantiomerii circulanţi totali.

Într-un studiu clinic concentraţia medie a bicalutamidei în materialul seminal la bărbaţi cărora

Bicalutamida 150 mg a fost de 4,9 micrograme/ml. Cantitatea de bicalutamidă potenţial livrată la un partener de sex feminin în timpul actului sexual este scăzut şi prin extrapolare, eventual, echivalează cu aproximativ 0,3 micrograme/kg. Acest lucru este necesar pentru a produce schimbări la puii de animale de laborator.

Farmacocinetica enantiomerului(R-) nu este afectată de vârstă, insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Există dovezi că, la subiecţii cu insuficienţă hepatică severă, enantiomerul (R-) este eliminat mai lent din plasmă.

Bicalutamida este un antiandrogenic puternic, având şi un efect inductor funcţional mixt asupra enzimelor oxidante la animale. Pe lângă modificările organelor țintă, la animale au fost observate tumori tiroidiene. Relevanța pentru oameni este necunoscută. Atrofia tuburilor seminiferi ai testiculelor este un efect prevăzut al clasei de antiandrogeni și a fost observată la toate speciile examinate. Reversia atrofiei testiculare a apărut la 4 luni de la încheierea administrării dozelor într-un studiu pe șobolani, cu durata de 6 luni. Nu s-a observat nicio recuperare la 24 de săptămâni de la încheierea administrării dozelor într-un studiu pe șobolani, cu durata de 12 luni. După 12 luni de administrare repetată a dozelor la câini (la doze de 3 până la de 7 ori mai mari decât concentrațiile terapeutice administrate la om), a apărut reversia atrofiei testiculare. Într-un studiu de fertilitate, șobolanii masculi au avut nevoie de mai mult timp pentru împerecherea cu succes imediat după încheierea a 11 săptămâni de administrare a dozelor; reversia a fost observată după 7 săptămâni de neadministrare a dozelor.

Lactoză monohidrat

Amidonglicolat de sodiu (Tip A)

Povidonă K-30

Stearat de magneziu

Hipromeloză E 5

Macrogol 400

Dioxid de titan (E171)

Nu este cazul.

3 ani.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.

Bicalutamidă Accord 50 mg comprimate filmate este ambalat în cutii cu blistere cu 14, 20, 28, 30, 60, 84, 90, 98 sau 100 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Accord Healthcare Polska Sp. z o.o.

ul. Taśmowa 7 02-677 Warszawa

Polonia

11182/2018/01-09

Data primei autorizări : Septembrie 2010

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Noiembrie 2018

Martie 2023