BEZAFIBRAT ARENA 200mg comprimate prospect medicament

BEZAFIBRAT ARENA 200 mg comprimate

Un comprimat conţine bezafibrat 200 mg.

Excipient: lactoză monohidrat 22 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimate

Comprimate neacoperite, rotunde, de culoare albă, cu diametrul de 11 mm.

Bezafibrat Arena este indicat ca supliment al dietei şi al altor tratamente nefarmacologice (de exemplu activitate fizică, scădere ponderală) pentru următoarele:

- Tratamentul hipertrigliceridemiei severe, cu sau fără valori scăzute ale HDL-colesterolului.

- Tratamentul hiperlipidemiei mixte, în cazul în care statinele sunt contraindicate sau nu sunt tolerate.

Bezafibrat Arena 200 mg se administrează pe cale orală. Medicamentul este destinat utilizării la adulţi.

Doza recomandată este de 200 mg bezafibrat de 3 ori pe zi - câte un comprimat dimineaţa, la prânz şi seara.

Dozele pot fi crescute gradat la pacienţii cu sensibilitate gastrică: se va începe cu 200 mg bezafibrat pe zi, după 3 - 4 zile se creşte la 400 mg bezafibrat pe zi, ajungând la 600 mg bezafibrat pe zi după încă 3-4 zile.

Dacă tratamentul este eficace, îndeosebi la pacienţii cu hipertrigliceridemie, se poate încerca scăderea dozelor la 200 mg bezafibrat pe zi (câte un comprimat dimineaţa şi seara).

Bezafibratul poate fi utilizat în caz de insuficienţă renală, cu condiţia evaluării foarte atente a indicaţiilor. În acest caz, doza trebuie redusă şi ajustată în funcţie de creatininemie (vezi tabelul cu doze). Funcţia renală trebuie controlată regulat; trebuie asigurat un aport lichidian suficient.

Creatininemie mg/dl Doza

Până la 1,5 600 mg pe zi 1,5-2,5 400 mg pe zi 2,6-6 200 mg pe zi la intervale de 1-2 zile

Peste 6 contraindicat

La pacienţii dializaţi şi în caz de hipoalbuminemie pronunţată (de exemplu în sindromul nefrotic) dozele trebuie scăzute mai mult. Ca regulă generală, se recomandă un comprimat la intervale de 3 zile; pentru a evita supradozajul şi rabdomioliza consecutivă, se recomandă determinarea concentraţiilor plasmatice de bezafibrat pentru stabilirea corectă a dozei.

Medicamentul nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu puţină apă după masă.

- Hipersensibilitate la bezafibrat sau la oricare dintre excipienţi;

- Insuficienţă hepatică, afecţiuni ale veziculei biliare, însoţite sau nu de colelitiază;

- Insuficienţă renală severă cu valori ale creatininemiei > 6 mg/dl sau clearance-ul creatininei < 15 ml/min;

- Antecedente de reacţii de fotosensibilizare în cazul tratamentelor cu fibraţi;

- În asociere cu alţi fibraţi (vezi pct. 4.5).

Hiperlipidemia este unul dintre factorii principali de risc pentru dezvoltarea şi progresia aterosclerozei şi a afecţiunilor consecutive (boală coronariană, afecţiuni circulatorii cerebrale şi periferice).

Tratamentul hiperlipidemiei trebuie să înceapă întotdeauna cu măsuri dietetice şi identificarea şi corectarea factorilor de risc.

În multe cazuri, tulburările metabolismului lipidic pot fi influenţate în mod favorabil de măsuri dietetice, scăderea în greutate, creşterea activităţii fizice şi tratamentul adecvat al altor dereglări ale metabolismului lipidic care pot coexista. Aceste măsuri trebuie continuate în timpul tratamentului cu bezafibrat.

Trebuie luat în considerare faptul că lipidemia depinde de mai mulţi factori, cum sunt momentul din zi al determinării, timpul de la ultima masă, compoziţia ultimei mese, consumul de alcool etilic, situaţiile stresante. La pacienţii hiperlipidemici trataţi cu estrogeni sau contraceptive orale conţinând estrogeni, trebuie stabilit dacă este vorba despre o hiperlipidemie primară sau secundară (posibilă creştere a lipidemiei datorită administrării de estrogeni).

Bezafibratul, asemănător altor fibraţi poate determina miopatie şi excepţional rabdomioliză. De aceea, este necesară atenţie la apariţia oricărei manifestări sugestive de suferinţă musculară (slabiciune musculară sau durere, uneori însoţite de creşterea creatinkinazei. Riscul rabdomiolizei este crescut la administrarea de doze mari de bezafibrat, în cazul insuficienţei renale sau la pacienţi cu factori predispozanţi, precum şi la asocierea cu inhibitori de HMG CoA reductază.

Bezafibratul modifică compoziţia bilei. Au existat raportări de apariţie a litiazei biliare.

Bezafibratul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu drepanocitoză, deoarece bezafibratul reduce afinitatea hemoglobinei pentru oxigen, putând creşte polimerizarea hemoglobinei S.

Bezafibrat Arena 200 mg conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Fibraţi

Este contraindicată utilizarea concomitentă cu alţi fibraţi, datorită riscului crescut de rabdomioliză şi antagonismului farmacodinamic.

În cazuri izolate, la pacienţi sub terapie imunosupresoare după transplant de organ (în special ciclosporină), trataţi concomitent cu fibraţi, s-a raportat insuficienţă renală marcată, dar reversibilă (cu o creştere corespunzătoare a creatininemiei). De aceea, funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie la aceşti pacienţi, iar dacă apar modificări semnificative ale parametrilor funcţiei renale, tratamentul trebuie întrerupt.

Bezafibratul poate creşte acţiunea anticoagulantelor de tip cumarinic. La iniţierea tratamentului cu bezafibrat, doza de anticoagulant oral trebuie scăzută cu 30% şi reajustată sub controlul coagulogramei sanguine. De asemenea, ajustarea dozelor este necesară după întreruperea tratamentului cu bezafibrat.

Acţiunea antidiabeticelor orale şi a insulinei poate fi crescută de bezafibrat.

În cazul utilizării în asociere a colestiraminei şi bezafibratului, trebuie păstrat un interval de cel puţin 2 ore între administrarea celor două medicamente, deoarece absorbţia bezafibratului este scăzută de către colestiramină.

Inhibitori de HMG-CoA reductază

Bezafibratul, ca şi alţi fibraţi, nu trebuie utilizat în asociere cu inhibitori de HMG-CoA reductază, datorită riscului de rabdomioliză.

Perhexilina hidrogen maleat şi inhibitori de monoaminooxidază (IMAO)

Bezafibratul nu trebuie utilizat în asociere cu perhexilina hidrogen maleat şi IMAO.

Bezafibratul influenţează acţiunea fenitoinei.

Contraceptivele orale afectează metabolismul lipidic.

Bezafibratul nu trebuie administrat în timpul sarcinii şi alăptării, întrucât nu există experienţă privind administrarea medicamentului în aceste perioade.

Deoarece în timpul tratamentului cu bezafibrat poate să apară vertij, se recomandă prudenţă pacienţilor care conduc vehicule sau folosesc utilaje.

În timpul tratamentului cu bezafibrat pot să apară următoarele reacţii adverse:

- tulburări gastro-intestinale (senzaţie de plenitudine, greaţă);

- anorexie.

Reacţii adverse la nivel nervos central:

- cefalee;

- vertij.

De regulă, reacţiile adverse menţionate mai sus sunt tranzitorii şi nu necesită întreruperea tratamentului.

Reacţii adverse hepatice:

izolat, disfuncţie hepatică (de exemplu creşterea transaminazelor, colestază).

Izolat, în timpul tratamentului cu bezafibrat s-a observat scăderea hemoglobinei şi a numărului de leucocite. De asemenea, în cazuri izolate s-a înregistrat scăderea numărului de trombocite, cu sângerare (de exemplu purpură) în anumite cazuri. S-au raportat cazuri izolate de reducere simultană a numărului celor trei tipuri de celule sanguine (pancitopenie).

Reacţii adverse renale:

În timpul tratamentului de lungă durată se poate produce creşterea uşoară a creatininemiei.

Reacţii adverse musculare:

O reacţie adversă importantă, dar rară este miopatia manifestată prin mialgii, slăbiciune şi crampe musculare; în aceste cazuri, trebuie determinată creatinfosfokinaza (CPK). Rareori, poate să apară creşterea semnificativă a CPK cu tablou clinic de rabdomioliză indusă farmacologic. Aceasta este adesea indusă de supradozaj, de exemplu prin acumulare în caz de insuficienţă renală.

Reacţii adverse biliare:

Datorită creşterii excreţiei de colesterol în timpul tratamentului cu bezafibrat, indicele litogen (care este o măsură a saturaţiei bilei în colesterol) creşte împreună cu riscul formării de calculi. Nu se cunoaşte cu certitudine dacă litiaza este mai frecventă sau calculii preexistenţi cresc ca mărime în timpul tratamentului de durată. În cazuri izolate, s-a raportat formare de calculi.

Izolat, pot să apară, chiar după luni de utilizare fără nici un fel de complicaţii, reacţii fotoalergice sau fototoxice, de obicei reversibile, cum sunt eritem, prurit, pustule sau modificări de tip lichenoid. În aceste cazuri, administrarea de bezafibrat trebuie întreruptă imediat.

În cazuri izolate s-au observat reacţii generalizate de hipersensibilitate însoţite de constricţie toracică, dispnee, tahicardie, simptome cutanate, hipotonie, edeme, colaps circulator, tremor sau sincopă.

Apariţia acestor reacţii alergice necesită măsuri de urgenţă, precum şi întreruperea imediată a administrării medicamentului.

S-au raportat impotenţă şi căderea părului.

Majoritatea reacţiilor adverse menţionate mai sus se remit de obicei rapid după întreruperea administrării de bezafibrat.

Dacă se suspectează supradozajul sau rabdomioliza, medicaţia trebuie întreruptă imediat. La pacienţii cu funcţie renală normală, se va încerca accelerarea eliminării prin diureză forţată. În caz de rabdomioliză, producerea sindromului de strivire va fi prevenită prin administrarea de lichide în cantitate mare.

Bezafibratul nu este dializabil.

Nu există un antidot specific pentru bezafibrat.

Grupa farmacoterapeutică: hipocolesterolemiante şi hipotrigliceridemiante, fibraţi; codul ATC:

C10AB02.

Există dovezi privind faptul că tratamentul cu fibraţi poate reduce evenimentele de cardiopatie coronariană, dar nu s-a demonstrat că fibraţii scad mortalitatea de orice cauză în cadrul prevenţiei primare sau secundare a bolilor cardiovasculare.

Bezafibratul scade nivelul lipidelor plasmatice crescute (trigliceride şi colesterol), De aceea este utilizat în tratamentul anumitor tipuri de hiperlipoproteinemie. Mecanismul scăderii lipidelor se bazează predominant pe activarea enzimelor lipolitice, în special a lipoproteinlipazei (LPL), care produce accelerarea catabolismului lipoproteinelor cu densitate foarte mică, bogate în trigliceride (VLDL) şi în paralel o creştere a lipoproteinelor cu densitate mare, antiaterogenice (HDL).

După administrare pe cale orală, bezafibratul se absoarbe rapid şi practic complet. În plasmă, bezafibratul se leagă în proporţie de 94-96% de proteinele plasmatice, în special de albumină şi are un volum aparent de distibuţie de apoximativ 0,24 l/kg. După administrarea orală a 300 mg bezafibrat, în decurs de 24 ore, 94% este excretat renal (mai mult de 40% în fomă neschimbată, aproximativ 20% sub formă glucuronoconjugată; hidroxibezafibratul a fost identificat printre metaboliţi), iar 1,7% prin materiile fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2 ore.

Eliminarea este redusă la pacienţii cu insuficienţă renală, de aceea, doza trebuie scăzută în funcţie de valoarea clearance-ului creatininei; nu s-a descris întârzierea eliminării la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară.

Studii de toxicitate cronică au fost efectuate la şobolan şi maimuţă Rhesus. Doze de până la 250 mg/kg şi zi au fost tolerate de maimuţa Rhesus. În studii cu durata de 1 an cu doze de până la 50 de ori mai mari decât doza terapeutică, nu au apărut tumori la mainumţa Rhesus.

Nu s-a observat hepatomegalie

Şobolanii au primit substanţa activă în hrană timp de 18 luni în doză de până la 364 mg/kg şi zi. În timpul perioadei de 18 luni de tratament, la şobolanii albinoşi în creştere au apărut reacţii toxice. S-a observat creşterea enzimelor serice şi a greutăţii relative a organelor. Masculii s-au dovedit mai sensibili decât femelele. Creşterile relevante găsite sunt reversibile în perioada după tratament. La doză mai mare, la un animal s-a fost observat hepatom.

Potenţial mutagen şi carcinogen

Studii in vivo şi in vitro nu au evidenţiat potenţial mutagen pentru bezafibrat.

Toxicitatea asupra procesului de reproducere

Doze de până la 600 mg/kg şi zi nu au dovedit embriotoxicitate semnificativă şi nici efecte teratogene la şobolan.

La iepure, limita embriotoxicităţii a fost peste 75 mg/kg. Nu s-a observat nici un efect teratogen la doze de până la 300 mg/kg.

Lactoză monohidrat,

Amidon de porumb,

Celuloză microcristalină,

Dioxid de siliciu coloidal anhidru,

Povidonă K 30,

Talc,

Stearat de magneziu.

Nu este cazul.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.

Fără cerinţe speciale.

S.C. Arena Group SA

Str. Ştefan Mihăileanu, nr. 31

Sector 2, Bucureşti

România

1300/2008/01

Autorizare - Decembrie 2008

Octombrie 2011