BETAX 5mg / ml picături oftalmice soluție prospect medicament

Betax 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie

Un ml soluţie conţine 5 mg betaxolol (sub formă de clorhidrat de betaxolol).

Fiecare mililitru picături oftalmice soluţie conţine 32 de picături.

O picătură conţine 0,156 mg betaxolol.

Un ml soluţie conţine clorură de benzalconiu 0,1 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Picături oftalmice, soluţie.

Soluţie limpede, incoloră. pH-ul soluţiei este cuprins în intervalul 4,0 - 8,0 şi osmolalitatea este cuprinsă în intervalul 270 - 330 mOsmol/kg.

Reducerea presiunii intraoculare crescute la pacienţii cu:

 hipertensiune intraoculară,  glaucom cronic cu unghi deschis.

Poate fi folosit în monoterapie sau asociat cu alte medicamente antiglaucomatoase.

Betax este destinat exclusiv administrării topice oftalmice.

Adulţi, inclusiv vârstnici

Doza recomandată este de o picătură Betax în sacul conjunctival al ochiului afectat (ochilor afectaţi), de două ori pe zi. La unii pacienţi, efectul de scădere a presiunii intraoculare ca răspuns la tratamentul cu Betax poate necesita câteva săptămâni până la stabilizare. Se recomandă monitorizarea cu atenţie a pacienţilor cu glaucom.

Dacă presiunea intraoculară a pacientului nu poate fi controlată adecvat la aceste doze, se poate institui tratament asociat cu pilocarpină şi alte miotice şi/sau adrenalină (epinefrină) şi/sau inhibitori ai anhidrazei carbonice sau analogi de prostaglandine. Dacă se administrează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, celelalte medicamente trebuie administrate separat la interval de cel puţin 5 minute.

Siguranţa şi eficacitatea administrării betaxolol la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani nu au fost încă stabilite.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică şi renală

Nu au fost efectuate studii cu betaxolol picături oftalmice la pacienţi cu insuficienţă hepatică sau renală.

Pentru uz oftalmic.

Pentru a evita contaminarea vârfului picurător şi a soluţiei oftalmice, se va evita atingerea pleoapelor, suprafeţelor învecinate sau alte suprafeţe cu vârful de picurare al flaconului. Între utilizări, flaconul trebuie păstrat bine închis.

Absorbţia sistemică este redusă atunci când se efectuează ocluzia nazolacrimală sau închiderea pleoapelor timp de 2 minute. Acest lucru poate conduce la o reducere a reacţiilor adverse şi la o creştere a activităţii locale.

- hipersensibilitate la betaxolol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;

- boli cu hiperreactivitate a căilor respiratorii cum sunt astmul bronşic sever sau antecedente de astm bronşic sever, boală pulmonară cronică obstructivă severă;

- bradicardie sinusală, sindrom de sinus bolnav, bloc sino-atrial, bloc atrio-ventricular de gradul II sau III necontrolat cu pacemaker, insuficienţă cardiacă manifestă, şoc cardiogen.

Similar altor medicamente cu administrare locală oftalmică, betaxololul este absorbit sistemic. Din cauza componentei beta-adrenergice, betaxolol, pot să apară aceleaşi tipuri de reacţii adverse cardiovasculare şi pulmonare care au fost observate în cazul medicamentelor blocante beta- adrenergice cu administrare sistemică. Incidența reacțiilor adverse sistemice după administrarea oftalmică locală este mai scăzută decât după administrare sistemică. Pentru a reduce absorbția sistemică, vezi pct. 4.2.

La pacienţii cu glaucom cu unghi închis, obiectivul imediat al tratamentului este redeschiderea unghiului prin constricţie pupilară cu un miotic. Betaxololul are efect minim sau nul asupra pupilei.

Atunci când Betax este utilizat pentru reducerea presiunii intraoculare crescute în glaucomul cu unghi închis, nu trebuie administrat singur, ci împreună cu un miotic.

Afecţiuni cardiace

La pacienții cu afecțiuni cardiovasculare (de exemplu, boală coronariană, angina Prinzmetal și insuficienţă cardiacă) și hipotensiune arterială, necesitatea tratamentului cu beta-blocante trebuie evaluată în mod critic, luându-se în considerare şi administrarea altor substanțe active. Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare trebuie supravegheați pentru apariția semnelor agravării acestor afecțiuni sau a reacțiilor adverse.

Din cauza efectului negativ asupra timpului de conducere, medicamentele beta-blocante trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu bloc cardiac de grad I.

Afecţiuni vasculare

Pacienţii cu afecţiuni circulatorii periferice severe (şi anume forme severe ale bolii Raynaud sau sindromului Raynaud) trebuie trataţi cu precauţie.

Afecţiuni respiratorii

În urma administrării unor beta-blocante oftalmice au fost raportate reacţii respiratorii, inclusiv deces ca urmare a bronhospasmului la pacienţii cu astm bronşic.

Pacienţii cu astm bronşic uşor/moderat, istoric de astm bronşic uşor/moderat sau boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) uşoară/moderată trebuie trataţi cu precauţie.

Hipoglicemie/diabet

Beta-blocantele trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii predispuşi la episoade spontane de hipoglicemie sau la pacienţii cu diabet zaharat instabil, deoarece beta-blocantele pot masca semnele şi simptomele hipoglicemiei acute.

Hipertiroidism

Beta-blocantele pot, de asemenea, masca semnele clinice de hipertiroidism. Pacienţii suspectaţi de tireotoxicoză vor fi urmăriţi cu atenţie, deoarece întreruperea bruscă a beta-blocantului poate precipita criza tiroidiană.

Hipotonia musculară

S-a observat că medicamentele blocante beta-adrenergice potenţează slăbiciunea musculară manifestată prin anumite simptome miastenice (de exemplu diplopie, ptoză şi slăbiciune musculară generalizată). Betax se va prescrie cu prudenţă pacienţilor cu miastenie.

Boli ale corneei

Beta-blocantele oftalmice pot induce xeroftalmie. Pacienţii cu afecţiuni corneene trebuie trataţi cu prudenţă.

Detaşări coroidiene

În cazul tratamentului cu antiglaucomatoase apoase (de exemplu, timolol, acetazolamidă) au fost raportate detaşări coroidiene după procedurile de filtrare.

Alţi agenţi beta-blocanţi

Efectul asupra presiunii intraoculare sau efectele cunoscute ale beta-blocadei sistemice pot fi potenţate atunci când betaxolol este administrat pacienţilor care se află deja sub tratament cu un medicament beta-blocant administrat sistemic. Răspunsul acestor pacienţi la tratament trebuie atent monitorizat. Nu este recomandată utilizarea a două beta-blocante adrenergice cu administrare topică (vezi pct. 4.5).

În timpul tratamentului cu beta-blocante, pacienţii cu istoric de atopie sau istoric de reacţii anafilactice severe la o varietate de alergeni, pot să fie mai reactivi la contactul repetat cu aceşti alergeni sau să nu prezinte nici un răspuns la dozele obişnuite de adrenalină utilizate pentru tratarea reacţiilor anafilactice.

Anestezia din timpul procedurilor chirurgicale

Preparatele oftalmologice beta-blocante pot bloca efectele sistemice ale agoniştilor beta-adrenergici, cum este, de exemplu, adrenalina. Medicul anestezist trebuie să fie informat atunci când pacientul se află sub tratament cu betaxolol. Din cauza capacităţii reduse a inimii de a răspunde la stimuli simpatici mediaţi beta-adrenergic, se va lua în considerare reducerea progresivă a dozelor de blocante beta-adrenergice în vederea eventualei întreruperi a tratamentului înaintea anesteziei generale.

Betax conţine conservantul clorură de benzalconiu care poate produce iritaţii şi se poate acumula în lentilele de contact moi, de aceea soluţia nu trebuie utilizată în timpul folosirii acestor lentile. Lentilele de contact trebuie îndepărtate înainte de instilarea picăturilor şi nu trebuie reaplicate mai devreme de 15 minute după administrare.

Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile medicamentoase cu betaxolol.

Există potenţial de apariţie a efectelor aditive rezultând hipotensiune arterială şi/sau bradicardie accentuată când soluţia oftalmică de blocante beta-adrenergice este administrată concomitent cu blocante orale ale canalelor de calciu, medicamente blocante beta-adrenergice, antiaritmice (incluzând amiodaronă), glicozide digitalice, parasimpatomimetice, guanetidină. Se recomandă observarea atentă a pacientului.

Pacienţii, sub tratament cu blocante beta-adrenergice administrate oral, concomitent cu Betax, trebuie urmăriţi cu atenţie pentru detectarea unui eventual efect aditiv fie asupra presiunii intraoculare, fie asupra efectelor sistemice cunoscute ale beta-blocadei. Beta-blocantele administrate oral reduc debitul cardiac atât la subiecţi sănătoşi, cât şi la pacienţi cu afecţiuni cardiace. La pacienţi cu afectarea severă a funcţiei miocardice, antagoniştii receptorilor beta-adrenergici pot inhiba efectul stimulant simpatic necesar menţinerii unei funcţii cardiace adecvate.

Beta-blocantele pot încetini răspunsul la adrenalina utilizată în tratarea reacţiilor anafilactice. Trebuie acordată atenţie deosebită pacienţilor cu atopie şi anafilaxie în antecedente.

Se recomandă urmărirea cu atenţie a pacienţilor cărora li se administrează beta-blocante concomitent cu medicamente care au ca efect depleţia de catecolamine (cum ar fi rezerpina), din cauza unor posibile efecte aditive ce determină hipotensiune arterială şi/sau bradicardie.

Se recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor care sunt sub tratament cu medicamente psihotrope adrenergice.

A fost raportată ocazional apariţia midriazei, ca rezultat al utilizării concomitente a beta-blocantelor oftalmice şi a adrenalinei (epinefrină).

Dacă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, medicamentele trebuie administrate separat la interval de cel puţin 5 minute. Unguentele oftalmice trebuie administrate la urmă.

Nu există date privind efectele Betax asupra fertilității la om.

Deoarece nu există studii adecvate şi controlate referitoare la efectele betaxololului în timpul sarcinii, betaxololul trebuie administrat numai dacă beneficiul terapeutic matern al tratamentului justifică riscul potenţial pentru făt. Pentru reducerea absorbţiei sistemice, vezi pct. 4.2.

Studiile epidemiologice nu au demonstrat apariţia unor malformaţii, dar au indicat un risc de încetinire a creşterii intrauterine, la administrarea orală a beta-blocantelor. În plus, au fost observate la nou-născuţi semne şi simptome ale beta-blocadei (de exemplu bradicardie, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi hipoglicemie), atunci când au fost administrate beta-blocante până la momentul naşterii. Dacă se administrează Betax până la naştere, nou-născutul trebuie atent monitorizat în primele zile de viaţă.

Beta-blocantele se elimină în laptele matern, existând riscul unor reacții adverse grave la sugar. Ctoate acestea, la dozele terapeutice de betaxolol din picăturile oftalmice, cantitatea de betaxolol din laptele matern este puțin probabil să fie suficientă încât să producă efecte clinice beta-blocante la sugar.

Pentru a reduce absorbţia sistemică, vezi pct. 4.2.

Rar, ca urmare a reacţiilor adverse cum sunt înceţoşarea tranzitorie a vederii sau alte tulburări ale vederii care pot să apară în cursul tratamentului cu betaxolol, poate fi afectată capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Dacă după administrare apare înceţoşarea vederii, pacientul trebuie să aştepte până când vederea revine la normal înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Beta-blocantele administrate topic pot fi absorbite la nivel sistemic. Pot să apară reacţiile adverse observate în cazul medicamentelor beta-blocante administrate pe cale orală.

În studii clinice cu betaxolol picături oftalmice, cea mai frecventă reacţie adversă a fost disconfortul ocular, la 12,0% dintre pacienți.

Următoarele reacții adverse au fost raportate în timpul studiilor clinice sau de supraveghere după punerea pe piață a betaxolol picături oftalmice și sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 până la <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 până la <1/100), rare (≥1/10000 până la <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Termen preferat MedDRA

Tulburări ale sistemului imunitar Cu frecvenţă necunoscută: hipersensibilitate

Tulburări psihice Rare: anxietate

Cu frecvenţă necunoscută: insomnie, depresie

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: cefalee

Rare: sincopă

Cu frecvenţă necunoscută: ameţeală

Tulburări oculare Foarte frecvente: disconfort ocular

Frecvente: înceţoşare a vederii, lăcrimare excesivă

Mai puţin frecvente: keratită punctată, keratită, conjunctivită, blefarită, afectarea vederii, fotofobie, durerea oculară, xeroftalmie, astenopie, blefarospasm, prurit ocular, secreţii oculare, cruste depuse pe gene, inflamație oculară, iritație oculară, afecţiuni conjunctivale, edem conjuctival, hiperemie oculară

Rare: cataractă

Cu frecvenţă necunoscută: eritem al pleoapei

Tulburări cardiace Mai puţin frecvente: bradicardie, tahicardie

Cu frecvenţă necunoscută: aritmie

Tulburări vasculare Rare: hipotensiune

Tulburări respiratorii, toracice şi Mai puţin frecvente: astm, dispnee, rinită mediastinale Rare: tuse, rinoree

Tulburări gastrointestinale Mai puţin frecvente: greață

Rare: disgeuzie

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Rare: dermatită, erupţie cutanată tranzitorie subcutanat Cu frecvenţă necunoscută: alopecie

Tulburări ale aparatului genital şi ale Rare: scăderea libidoului sânului

Tulburări generale şi la nivelul locului de Cu frecvenţă necunoscută: astenie administrare

Similar altor medicamente oftalmice cu administrare topică, betaxolol poate fi absorbit la nivel sistemic. Pot să apară reacţiile adverse observate în cazul medicamentelor beta-blocante administrate pe cale orală. Incidenţa apariţiei reacţiilor adverse sistemice după administrarea topică oftalmică este mai scăzută decât în cazul administrării sistemice. Reacţiile adverse enumerate includ reacţiile observate în cadrul clasei beta-blocantelor cu administrare oftalmică.

Reacțiile alergice sistemice includ angioedemul, urticaria, erupția cutanată localizată sau generalizată, pruritul, reacţiile anafilactice.

Insomnie, depresie, coșmaruri, pierderea memoriei.

Sincopă, accident vascular cerebral, ischemie cerebrală, accentuarea semnelor şi simptomelor de miastenia gravis, amețeală, parestezie și dureri de cap.

Semne și simptome de iritație oculară (de exemplu, senzație de arsură, înțepătură, mâncărime, lăcrimare, roșeață), blefarită, keratită, încețoșarea vederii și detaşări coroidiene după procedurile chirurgicale de filtrare (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare), scăderea sensibilității corneei, uscăciune a ochilor, eroziune corneeană, ptoză, diplopie.

Bradicardie, durere în piept, palpitații, edem, aritmie, insuficienţă cardiacă congestivă, bloc atrioventricular, stop cardiac, insuficiență cardiacă.

Hipotensiune, fenomenul Raynaud, mâini și picioare reci.

Bronhospasm (în special la pacienții cu boală bronhospastică pre-existentă), dispnee, tuse.

Disgeuzie, greață, dispepsie, diaree, gură uscată, durere abdominală, vomă.

Alopecie, rash psoriaziform sau exacerbarea psoriazisului, erupție cutanată.

Mialgie

Disfuncție sexuală, scăderea libidoului

Astenie/oboseală

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Este puţin probabilă apariţia simptomelor de supradozaj la administrarea pe cale oftalmică. Excesul de soluţie se îndepărtează prin spălare cu apă călduţă din abundenţă.

În cazul ingestiei accidentale, simptomele de supradoză ale beta blocadei pot include bradicardie, hipotensiune arterială, insuficienţă cardiacă şi bronhospasm.

În cazul în care se produce un supradozaj cu Betax picături oftalmice, tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.

Grupa farmacoterapeutică: antiglaucomatoase şi miotice, agenţi beta-blocanţi, codul ATC: S01ED02.

Betaxololul este un blocant cardioselectiv al receptorilor beta-1 adrenergici, nu are acţiune semnificativă de stabilizare a membranei (acţiune anestezică locală) şi este lipsit de acţiune simpatomimetică intrinsecă.

Presiunea intraoculară (PIO) crescută reprezintă un factor de risc major pentru reducerea câmpului vizual în glaucom. Cu cât presiunea intraoculară este mai mare, cu atât creşte riscul lezării nervului optic şi a reducerii câmpului vizual. După administrare oftalmică, betaxololul reduce atât PIO crescută, cât şi pe cea normală, însoţită sau nu de glaucom, iar mecanismul acţiunii hipotensoare pare a fi diminuarea producţiei de umoare apoasă, aşa cum s-a demonstrat prin tonografie şi fluorofotometrie. Efectul începe în general după 30 minute şi este maxim la 2 ore de la administrarea locală. O singură doză asigură o reducere a PIO timp de 12 ore.

Betaxolol picături oftalmice, suspensie (betaxolol 0,25%) asigură o reducere a PIO echivalentă cu cea demonstrată la betaxolol picături oftalmice, soluţie (betaxolol 0,50%).

Acţiunea vasorelaxantă periferică a betaxololului a fost demonstrată într-un studiu in vivo la câini, în timp ce acţiunea vasorelaxantă şi cea de blocare a canalelor de calciu ale betaxololului au fost demonstrate în mai multe studii in vitro, utilizând vase de la nivel ocular şi non-ocular de şobolan, cobai, iepure, câine, porc şi bovine. Acţiunea de agent neuroprotector a betaxololului a fost demonstrată atât in vivo cât şi in vitro prin experimente efectuate pe retină de iepure, culturi corticale de şobolan şi culturi retiniene de pui de găină.

Date obţinute pe durata unor studii clinice controlate, la pacienţi suferind de glaucom cronic cu unghi deschis şi hipertensiune oculară, indică faptul că tratamentul cu betaxolol aduce un plus de beneficiu pe termen lung asupra câmpului vizual, comparativ cu tratamentul cu timolol, un beta-blocant neselectiv. În plus, pe durata terapiei cu betaxolol, nu a fost observat nici un efect negativ asupra irigaţiei sanguine la nivelul nervului optic. Mai mult decât atât, betaxololul menţine sau îmbunătăţeşte fluxul/perfuzia sanguină oculară.

Betaxololul administrat topic sub formă de picături oftalmice are un efect minim sau nul asupra constricţiei pupilare şi un efect minim asupra parametrilor pulmonari şi cardiovasculari.

Betaxololul administrat oftalmic nu are efect semnificativ asupra funcţiei pulmonare, măsurate prin volumul maxim expirat pe secundă, capacitatea vitală maximă şi relaţia dintre acestea. Nu a fost observată nici o dovadă a blocadei beta-adrenergice cardio-vasculare în timpul efectuării exerciţiilor.

Beta-blocantele administrate oral reduc debitul cardiac atât la subiecţi sănătoşi, cât şi la pacienţi cu afecţiuni cardiace. La pacienţi cu afectarea severă a funcţiei miocardice, antagoniştii receptorilor beta-adrenergici pot inhiba efectul stimulant simpatic necesar menţinerii unei funcţii cardiace adecvate.

Betaxolol este înalt lipofil, ceea ce duce la o bună penetrare a corneei, cu nivele intraoculare crescute ale medicamentului. Expunerea plasmatică la betaxolol este scăzută după administrare topică oftalmică. În studii clinice de farmacocinetică, concentraţiile plasmatice au fost sub limita de detecţie de 2 ng/ml. Betaxolol este caracterizat printr-o bună absorbţie după administrare orală, extracţie redusă la primul pasaj hepatic şi un timp de înjumătăţire relativ mare, de aproximativ 16 - 22 ore.

Eliminarea betaxololului se face în primul rând prin urină şi mai puţin prin fecale. Căile metabolice majore produc două forme de acid carboxilic care se elimină prin urină alături de betaxolol nemodificat (aproximativ 16% din doza administrată).

Studiile efectuate pe şoareci cu doze orale de 6, 20 sau 60 mg/kg/zi şi la şobolani cu doze orale de 3, 12 şi 48 mg/kg/zi clorhidrat de betaxolol, pe întreaga perioadă de viaţă nu au demonstrat efecte carcinogene. Nu au fost testate doze mai mari.

Într-o serie de studii in vitro şi in vivo pe celule bacteriene şi de mamifere nu s-au demonstrat efecte mutagene.

Studiile asupra funcţiei de reproducere, teratogenice, peri- şi postnatale, cu clorhidrat de betaxolol administrat oral la şobolan şi iepure au demonstrat existenţa unei legături între această administrare şi pierderea sarcinii la doze de peste 12 mg/kg şi respectiv 128 mg/kg.

Administrarea orală la femelele gestante a evidenţiat că fătul este afectat, în a 19-a zi de gestaţie, concentraţia de betaxolol la nivel fetal fiind la jumătate faţă de concentraţia plasmatică maternă de betaxolol, pentru ca apoi să scadă rapid.

Clorhidratul de betaxolol s-a dovedit a fi lipsit de teratogenitate şi nu s-au semnalat alte reacţii adverse asupra reproducerii la nivele subtoxice ale dozelor.

Clorură de sodiu

Edetat disodic

Clorură de benzalconiu

Hidroxid de sodiu 0,1 M (pentru ajustarea pH-ului)

Apă purificată

Nu este cazul.

3 ani 28 de zile de la prima deschidere a flaconului.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

Cutie cu un flacon din PEJD, prevăzut cu picurător din PEJD, cu capac din PEÎD, a 5 ml picături oftalmice soluţie.

Fără cerinţe speciale.

S.C. Rompharm Company S.R.L.

Str. Eroilor, nr. 1 A, Otopeni, 075100, jud. Ilfov

România

8520/2016/01

Reînnoirea autorizaţiei: Ianuarie 2016

Ianuarie 2017