BERINERT 1500UI pulbere+solvent pentru soluție injectabilă prospect medicament

Berinert 500 500 UI pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

Berinert 1500 1500 UI pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Substanţa activă: inhibitor uman de esterază C1 (din plasmă umană)

Berinert 500 conţine 500 de UI per flacon

Berinert 1500 conţine 1500 de UI per flacon

Potenţa inhibitorului uman de esterază C1 este exprimată în unităţi internaţionale (UI), care sunt conforme cu Standardul actual OMS pentru medicamentele care conţin inhibitor de esterază C1.

După reconstituirea cu 10 ml apă pentru preparate injectabile, Berinert 500 conţine inhibitor uman de esterază C1 50 UI/ml.

După reconstituirea cu 3 ml apă pentru preparate injectabile, Berinert 1500 conţine inhibitor uman de esterază C1 500 UI/ml.

Conţinutul proteic total al soluţiei Berinert 500 UI reconstituite este de 6,5 mg/ml.

Conţinutul proteic total al soluţiei Berinert 1500 UI reconstituite este de 65 mg/ml.

Sodiu până la 486 mg (aproximativ 21 mmol) per 100 ml soluţie.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Berinert 500:

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.

Berinert 1500:

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Pulbere de culoare albă.

Solvent clar, incolor.

Angioedem ereditar tip I şi II (AEE)

Tratamentul şi procedura de prevenire prealabilă a episoadelor acute.

Tratamentul trebuie iniţiat sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul deficitului de inhibitor de esterază C1.

Tratmentul episoadelor acute de angioedem:

20 UI per kilogram (20 UI/kg masă corporală).

Procedura de prevenire prealabilă a episoadelor de angioedem 1000 UI cu mai puţin de 6 ore înainte de procedura medicală, dentară sau chirurgicală.

Tratmentul episoadelor acute de angioedem 20 UI per kilogram (20 UI/kg masă corporală).

Procedura de prevenire prealabilă a episoadelor de angioedem 15-30 UI per kilogram masă corporală (15-30 UI/kg masă corporală) cu mai puţin de 6 ore înainte de procedura medicală, dentară sau chirurgicală. Doza trebuie selectată ţinând cont de circumstanţele clinice (de exemplu tipul de procedură şi severitatea bolii).

Berinert se reconstituie conform informaţiilor de la pct. 6.6.

Soluţia reconstituită pentru

- Berinert 500 trebuie să fie incoloră şi limpede

- Berinert 1500 trebuie să fie incoloră şi limpede până la uşor opalescentă

Soluţia se administrează intravenos, lent.

Berinert 500 se poate administra şi prin perfuzare intravenoasă (4 ml/minut).

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

La pacienţii cu predispoziţie cunoscută la alergii, trebuie administrate antihistaminice şi corticosteroizi în scop profilactic.

Dacă apar reacţii alergice sau reacţii de tip anafilactic, administrarea Berinert trebuie oprită imediat (adică se întrerupe injectarea/perfuzarea) şi trebuie iniţiat un tratament adecvat. Măsurile terapeutice depind de tipul şi de severitatea reacţiei adverse. Trebuie respectate standardele medicale actuale pentru tratamentul şocului.

În mod special, pacienţii cu edem laringian necesită o monitorizare atentă, iar tratamentul de urgenţă trebuie să fie disponibil.

Nu se recomandă utilizarea fără recomandare medicală sau tratamentul sindromului de scurgere capilară (SSC) cu Berinert (vezi, de asemenea, pct. '4.8 Reacţii adverse”).

Berinert 500 UI conține până la 49 mg sodiu pe flacon, echivalent cu 2,5% din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Berinert 1500 UI conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe flacon, adică practic 'fără sodiu“.

Tratament în ambulatoriu şi auto-administrare

Există date limitate cu privire la utilizarea acestui medicament în tratament ambulatoriu sau în auto-administrare. Riscurile potenţiale, asociate tratamentului în ambulatoriu, sunt legate de administrarea în sine, precum şi de modul de reducere a reacţiilor adverse la medicament, în special hipersensibilitatea. Decizia de a utiliza tratamentul în ambulatoriu pentru un pacient trebuie luată de medicul curant, care trebuie să se asigure că instruirea adecvată a pcientului este asigurată şi utilizarea medicamentului este verificată la anumite intervale de timp.

Siguranţă virală

Măsurile standard de siguranţă pentru prevenirea infecţiilor rezultate ca urmare a utilizării medicamentelor preparate din sânge sau plasmă umană includ selecţia donatorilor, screeningul donărilor individuale şi al rezervelor de plasmă pentru markeri specifici ai infecţiei şi includerea de etape de producţie eficace pentru inactivarea/înlăturarea virusurilor. În ciuda acestor măsuri, când se administrează medicamente preparate din sânge sau plasmă umană, posibilitatea transmiterii de microorganisme infecţioase nu poate fi exclusă în totalitate. De asemenea, acest lucru se aplică oricăror virusuri necunoscute sau nou apărute sau altor microorganisme patogene.

Măsurile luate sunt considerate eficace pentru virusuri încapsulate cum sunt HIV, VHB, VHC, precum şi pentru virusurile neîncapsulate VHA şi parvovirusul B19.

În general, în cazul pacienţilor la care se administrează în mod regulat/repetat medicamente derivate din plasmă umană, trebuie luate în considerare vaccinările adecvate (hepatita A şi B).

Se recomandă insistent, ca de fiecare dată când se administrează Berinert unui pacient, să se noteze numele pacientului şi numărul seriei medicamentului, pentru a se păstra o legătură între pacient şi seria medicamentului.

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile.

Există un număr limitat de date cu privire la utilizarea Berinert la gravide, date care nu indică risc crescut. Berinert conţine un component fiziologic al plasmei umane. Ca urmare, nu au fost efectuate studii la animale cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării şi, la om, nu sunt de aşteptat reacţii adverse asupra fertilităţii, dezvoltării prenatale şi postnatale.

Cu toate acestea, Berinert trebuie administrat la gravide numai dacă este absolut necesar.

Nu se cunoaşte dacă Berinert este excretat în laptele uman, dar datorită greutăţii moleculare mari, este puţin probabilă eliminarea în lapte. Cu toate acestea, la femeile diagnosticate cu angioedem ereditar, alăptarea este discutabilă. Trebuie să se ia o decizie cu privire la întreruperea alăptării sau întreruperea terapiei cu Berinert, ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi de beneficiul terapiei pentru femeie.

Berinert conţine un component fiziologic al plasmei umane. Ca urmare, nu s-au realizat studii referitoare la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării la animale şi nu se aşteaptă apariţia de reacţii adverse asupra fertilităţii şi dezvoltării pre-şi perinatale la om.

Berinert nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Următoarele reacţii adverse sunt bazate pe experienţa după punerea pe piaţă, precum şi pe baza datelor din literatură. Sunt utilizate următoarele categorii standard de frecvenţă:

Foarte frecvente: ≥ 1/10

Frecvente: ≥ 1/100 până la < 1/10

Mai puţin frecvente: ≥ 1/1000 până la < 1/100

Rare: ≥ 1/10000 până la < 1/1000

Foarte rare: < 1/10000 (incluzând cazuri izolate)

Reacţiile adverse la Berinert sunt rare.

Aparate, Foarte Frecvente Mai Rare Foarte sisteme şi frecvente puţin rare organe frecvente

Tulburări Dezvoltare a vasculare trombozei*

Tulburări generale şi la Creştere a nivelul temperaturii, reacţii locului de la nivelul locului de administrare injectare

Tulburări Reacţii alergice sau Şoc ale de tip anafilactic (de sistemului exemplu tahicardie, imunitar hipertensiune arterială sau hipotensiune arterială, eritem facial tranzitoriu, urticarie, dispnee, cefalee, ameţeli, greaţă)

*În cadrul încercărilor de tratament cu doze mari de Berinert pentru profilaxia şi terapia sindromului scurgerii capilare (SSC) înainte, în timpul sau după chirurgia cardiacă în condiţii de circulaţie extracorporeală (indicaţie neaprobată şi doză nerecomandată), au fost raportate cazuri izolate cu rezultat letal.

Pentru informaţii cu privire la siguranţă, în ceea ce priveşte transmiterea microorganismelor patogene, vezi pct. 4.4.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj.

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de proteinaze, inhibitor de esterază C1, derivat din plasmă, codul

ATC: B06AC01

Inhibitorul de esterază C1 este o glicoproteină plasmatică, cu greutatea moleculară de 105 kD şi cu o parte de carbohidrat de 40%. Concentraţia în plasma umană se situează în jur de 240 mg/l. De asemenea, pe lângă prezenţa în plasma umană, placenta, celulele hepatice, monocitele şi trombocitele conţin inhibitor de esterază C1.

Inhibitorul de esterază C1 aparţine sistemului inhibitor de protează-serină (serpin) al plasmei umane, similar altor proteine, cum sunt antitrombina III, alfa2-antiplasmina, alfa1-antitripsina şi altele.

În condiţii fiziologice, inhibitorul de esterază C1 blochează calea clasică a sistemului complement, prin inactivarea componentelor active enzimatic C1s şi C1r. Enzima activă formează un complex cu inhibitorul, cu o stoichiometrie de 1:1.

Mai mult, inhibitorul de esterază C1 reprezintă cel mai important inhibitor al activării de contact a coagulării, prin inhibarea factorului XIIa şi a fragmentelor sale. În plus, alături de alfa2-macroglobulină, este inhibitor principal al kalicreinei plasmatice.

În angioedemul ereditar, efectul terapeutic al Berinert este indus prin substituirea activităţii deficitare a inhibitorului de esterază C1.

Medicamentul se administrează intravenos şi este imediat disponibil în plasmă, cu o concentraţie plasmatică corespunzătoare dozei administrate.

Proprietăţile farmacocinetice ale Berinert au fost investigate în două studii.

Un studiu de fază I efectuat la 15 subiecţi sănătoşi adulţi a furnizat date de farmacocinetică ce au fost utilizate pentru a evalua biodisponibilitatea relativă a Berinert 1500 şi Berinert 500. S-a demonstrat o biodisponibilitate comparabilă a celor două forme de prezentare a Berinert. Pentru antigenul C1-INH, rapoartele mediei geometrice dintre concentraţiile Cmax şi ASC0-last (IÎ 90%) au fost de 1,02 (0,99, 1,04) şi, respectiv, 1,02 (0,99, 1,05). Timpul de înjumătăţire plasmatică a fost investigat la un subgrup de pacienţi, folosindu-se analize de farmacocinetică non compartimentate. Media timpului de înjumătăţire plasmatică pentru Berinert 1500 şi Berinert 500 a fost de 87,7 ore şi, respectiv, 91,4 ore.

Proprietăţile farmacocinetice au fost investigate la pacienţi cu angioedem ereditar (34 pacienţi > 18 ani, 6 pacienţi < 18 ani). Au fost incluşi 15 pacienţi (cu episoade acute frecvente/severe) la care s-a administrat tratament profilactic, precum şi 25 de pacienţi cu episoade acute mai puţin frecvente/uşoare cărora li s-a administrat tratament “la nevoie”. Datele au fost generate într-un interval fără episoade acute.

In-vivo, recuperarea mediană (RIV) a fost de 86,7% (interval: 54,0-254,1%). La copii, RIV a fost puţin mai mare (98,2%, interval: 69,2 - 106,8%)) comparativ cu adulţii (82,5%, interval: 54,0 - 254,1%).

Pacienţii cu episoade acute severe au avut un RIV mai mare (101,4 %) comparativ cu pacienţii cu episoade acute uşoare (75,8 %, interval: 57,2 - 195,9%).

Creşterea mediană a activităţii a fost de 2,3% per UI/kg (interval: 1,4 - 6,9% per UI/kg). Nu au fost observate diferenţe semnificative între adulţi şi copii. Pacienţii cu episoade acute severe au prezentat o creştere uşor mai mare a activităţii, comparativ cu pacienţii cu episoade acute uşoare (2,9% per UI/kg, interval: 1.4 - 6.9 % per UI/kg comparativ cu 2,1% per UI/kg, interval: 1,5 - 5,1 % per UI/kg).

Concentraţia plasmatică de inhibitor uman de esterază C1 care determină activitatea maximă a fost atinsă la 0,8 ore de la administrarea de Berinert, fără diferenţe semnificative între grupurile de pacienţi.

Timpul median de înjumătăţire plasmatică a fost de 36,1 ore. A fost uşor mai mic la copii comparativ cu adulţii (32,9 ore comparativ cu 36,1 ore) şi la pacienţii cu episoade acute severe comparativ cu cei cu episoade acute uşoare (30,9 ore comparativ cu 37,0 ore).

Berinert conţine ca substanţă activă inhibitor uman de esterază C1. Acesta este derivat din plasma umană şi are acţiune similară unui component endogen al plasmei. Administrarea unei doze unice de

Berinert la şobolani şi şoareci şi administrarea de doze repetate la şobolani nu au demonstrat nicio dovadă de toxicitate.

Nu s-au desfăşurat studii preclinice cu administrare de doze repetate pentru investigarea carcinogenităţii şi a toxicităţii asupra funcţiei de reproducere, deoarece acestea nu pot fi efectuate pe modelele animale convenţionale, din cauza dezvoltării de anticorpi ca urmare a utilizării de proteine umane heterologe.

Testul Ouchterlony in vitro şi testul PCA in vivo, efectuate la cobai, nu au arătat nicio dovadă a unei noi creşteri a determinanţilor antigenici la Berinert, după pasteurizare.

Testele de trombogenicitate in vivo la iepuri au fost efectuate cu doze de Berinert de până la 800

UI/kg. Nu a fost demonstrat niciun risc pro-trombotic asociat cu administrarea intravenoasă de

Berinert în doze de până la 800 UI/kg.

Studiile de tolerabilitate locală la iepuri au demonstrat că Berinert a fost bine tolerat din punct de vedere clinic, la nivelul locului administrării şi histologic, după administrarea intravenoasă, subcutanată, intra-arterială şi intramusculară.

Glicină

Clorură de sodiu

Citrat de sodiu

Apă pentru preparate injectabile

În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente şi solvenţi în seringă/dispozitiv de administrare perfuzabilă.

3 ani

După reconstituire, stabilitatea fizico-chimică pentru Berinert 500 a fost demonstrată pentru 48 de ore, la temperatura camerei (maxim 30°C). Pentru Berinert 1500, stabilitatea fizico-chimică a fost demonstrată pentru 48 de ore, la temperatura camerei (maxim 25°C). Din punct de vedere microbiologic şi deoarece Berinert nu conţine conservanţi, medicamentul reconstituit trebuie utilizat imediat. Dacă nu este administrat imediat, păstrarea nu trebuie să depăşească 8 ore, la temperatura camerei.

Soluţia reconstituită trebuie păstrată numai în flacon.

A se păstra la temperaturi sub 30°C

A nu se congela.

A se ţine flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condiţiile de păstrare după reconstituirea medicamentului, a se vedea pct. 6.3.

Ambalaj primar:

Berinert 500: Pulbere (500 UI) în flacon (sticlă Tip II) cu dop (cauciuc bromobutilic), capsă aurie (aluminiu) şi capac verde detaşabil (plastic).

10 ml solvent în flacon (sticlă Tip I) cu dop (cauciuc clorobutilic sau cauciuc bromobutilic), capsă albastră (aluminiu) şi capac albastru detaşabil (plastic).

Berinert 1500: Pulbere (1500 UI) în flacon (sticlă Tip I) cu dop (cauciuc bromobutilic), capsă albastră (aluminiu) şi capac portocaliu detaşabil (plastic).

3 ml solvent în flacon (sticlă Tip I) cu dop (cauciuc clorobutilic sau cauciuc bromobutilic), capsă albastră (aluminiu) şi capac portocaliu detaşabil (plastic).

Forme de prezentare:

Cutia conţine:

1 flacon cu pulbere 1 flacon cu solvent (Berinert 500: 10 ml, Berinert 1500: 3 ml) 1 dispozitiv de transfer cu filtru 20/20,

Set de administrare (cutie interioară):

1 seringă de unică folosinţă (Berinert 500: 10 ml, Berinert 1500: 5 ml) 1 set pentru puncţie venoasă 2 tampoane cu alcool medicinal 1 plasture.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Instrucţiuni generale

- Soluţia de Berinert 500 trebuie să fie incoloră şi limpede.

- Soluţia de Berinert 1500 trebuie să fie incoloră şi limpede până la uşor opalescentă.

- După filtrare sau extragere (vezi mai jos), înainte de administrare, medicamentul reconstituit trebuie verificat vizual pentru observarea particulelor sau modificărilor de culoare.

- A nu se utiliza soluţii tulburi sau care prezintă depozite.

- Reconstituirea şi extragerea trebuie efectuate în condiţii aseptice. A se utiliza seringa furnizată împreună cu medicamentul.

Se aduce solventul la temperatura camerei. Capacele detaşabile ale flacoanelor cu substanţă activă şi solvent trebuie înlăturate, iar dopurile trebuie curăţate cu o soluţie antiseptică şi lăsate să se usuce, înainte de desigilarea cutiei care conţine Mix2Vial.

1. Se deschide ambalajul Mix2Vial prin îndepărtarea capacului. Nu se scoate Mix2Vial din blister! 2. Se aşează flaconul cu solvent pe o suprafaţă plană, curată şi se ţine flaconul strâns. Se ia

Mix2Vial împreună cu blisterul şi se împinge acul adaptorului albastru drept în jos, prin dopul flaconului cu solvent.

3. Se înlătură cu atenţie blisterul setului Mix2Vial, ţinând de margine şi trăgând vertical, în sus. Se asigură faptul că se trage numai blisterul, nu şi setul Mix2Vial.

4. Se aşează flaconul cu pulbere pe o suprafaţă plană, curată. Se întoarce flaconul cu solvent împreună cu setul Mix2Vial ataşat şi se împinge acul adaptorului transparent drept în jos, prin dopul flaconului cu pulbere. Solventul va curge automat în flaconul cu pulbere.

5. Se prinde cu o mână partea setului Mix2Vial care conţine medicamentul şi cu cealaltă partea care conţine solvent şi se deşurubează setul cu atenţie, în sens invers acelor de ceasornic, în două părţi.

Se înlătură flaconul cu solvent, împreună cu adaptorul albastru Mix2Vial ataşat.

6. Se agită uşor flaconul care conţine medicamentul cu adaptorul transparent ataşat, până când pulberea se dizolvă complet. A nu se scutura.

7. Se trage aer într-o seringă goală, sterilă. A se utiliza seringa furnizată împreună cu medicamentul. În timp ce flaconul cu medicament este în poziţie verticală, se conectează seringa la fitingul Luer Lock al Mix2Vial, prin înșurubare în sensul acelor de ceasornic. Se introduce aer în flaconul cu medicament.

Extragere şi administrare 8. În timp ce se ţine apăsat pistonul seringii, se întoarce invers sistemul şi se extrage soluţia în seringă, trăgând lent pistonul, înapoi.

9. Acum soluţia a fost transferată în seringă; se ţine ferm corpul seringii (cu pistonul seringii îndreptat în jos) şi se deconectează de la seringă adaptorul transparent Mix2Vial, prin deșurubare în sens invers acelor de ceasornic.

CSL Behring GmbH

Emil-von-Behring-Strasse 76 35041 Marburg

Germania

7182/2014/01 13297/2020/01

Berinert 500 500 UI pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

Reînnoirea autorizaţiei - Noiembrie 2014

Berinert 1500 1500 UI pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Reînnoirea autorizaţiei - Iunie 2020

Februarie 2023