AZITROMICINA AUROBINDO 500mg comprimate filmate prospect medicament

Azitromicină Aurobindo 250 mg comprimate filmate

Azitromicină Aurobindo 500 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conține azitromicină 250 mg (sub formă de dihidrat).

Excipienți cu efect cunoscut: Fiecare comprimat filmat conține lactoză monohidrat 5,40 mg.

Fiecare comprimat filmat conține azitromicină 500 mg (sub formă de dihidrat).

Excipienți cu efect cunoscut: Fiecare comprimat filmat conține lactoză monohidrat 10,80 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Azitromicină Aurobindo 250 mg comprimare filmate

Comprimate filmate de culoare albă până la aproape albă, oblongi, biconvexe, marcate cu '66' pe o parte și 'D', pe cealaltă parte. Dimensiunea comprimatelor este de 13,5 mm x 6,6 mm

Azitromicină Aurobindo 500 mg comprimare filmate

Comprimate filmate de culoare albă până la aproape albă, oblongi, biconvexe, marcate pe o față cu '6' și '7' de o parte și de cealaltă parte a liniei mediane și cu 'D', pe cealalta parte. Dimensiunea comprimatelor este de 17,1 mm x 8,5 mm

Azitromicină Aurobindo 250 mg este indicat în tratamentul următoarelor infecţii, determinate de microorganisme sensibile la azitromicină (vezi pct. 4.4 și 5.1):

- Sinuzite acute bacteriene (corespunzător diagnosticate)

- Otită medie acută bacteriană (corespunzător diagnosticată)

- Faringite, tonsilite

- Exacerbarea acută a bronșitei cronice (corespunzător diagnosticată)

- Pneumonie comunitară ușoară până la moderată

- Infecții ale pielii și țesuturilor moi ușoare până la moderate, de exemplu foliculită, celulită, erizipel

- Uretrită și cervicită necomplicată, cauzate de Chlamydia trachomatis.

Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

Azitromicină Aurobindo 250 mg trebuie administrat în doză zilnică unică. Durata tratamentului în funcție de indicație este prezentată mai jos.

Copii şi adolescenţi cu greutate corporală peste 45 de kg, adulţi şi vârstnici :

Doza totală este de 1500 mg, administrată ca 500 mg zilnic, timp de 3 zile. Alternativ, aceeaşi doză (1500 mg) poate fi administrată pe o perioadă de 5 zile , 500 mg în prima zi şi 250 mg din ziua 2 până în ziua 5.

În cazul uretritei şi cervicitei fără complicaţii, determinate de Chlamydia trachomatis, doza este de 1000 mg, administrată ca doză orală unică.

Copii și adolescenți cu greutatea corporală sub 45 kg

Azitromicină Aurobindo comprimate filmate nu sunt destinate pacienţilor cu greutate corporală sub 45 de kg. Pentru această grupă de pacienţi sunt disponibile alte forme de administrare.

La vârstnici este necesară aceeași doză ca și la pacienții adulți. Deoarece pacienții vârstnici pot prezenta afecțiuni proaritmogene, se recomandă o atenție deosebită, din cauza riscului de a dezvolta aritmii cardiace și torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4).

În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (RFG 10 - 80 ml/min) nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.4).

În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.4).

Comprimatele pot fi administrate cu sau fără alimente.

Comprimatele trebuie înghiţite împreună cu o jumătate de pahar cu apă.

Utilizarea acestui medicament este contraindicată pacienţilor cu hipersensibilitate la azitromicină, eritromicină, orice antibiotice macrolide sau ketolide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Deoarece calea principală de eliminare a azitromicinei este cea hepatică, azitromicina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni hepatice semnificative. În timpul utilizării azitromicinei au fost raportate cazuri de hepatită fulminantă, cu potenţial de insuficienţă hepatică cu risc vital (vezi pct. 4.8). S-ar putea ca unii pacienti să fi avut afecțiuni hepatice pre-existente sau să fi luat alte medicamente hepatotoxice.

În cazul unor semne şi simptome de disfuncţie hepatică, cum sunt: astenie evolutivă cu icter, urină închisă la culoare, tendinţă la sângerare sau encefalopatie hepatică, trebuie efectuate imediat testele funcţionale/investigaţiile hepatice. La apariţia disfuncţiei hepatice, administrarea azitromicinei trebuie întreruptă.

La fel ca și cu eritromicina și alte macrolide, au fost raportate reacții alergice serioase rare, inclusiv edem angioneurotic și anafilaxie (în cazuri rare fatale), reacții dermatologice inclusiv pustuloză exemantoasă generalizată acuta (PEGA), sindrom Steven Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET)(în cazuri rare fatală) și reacție medicamentoasă cu eosinofilie și simptome sistemice (DRESS). Unele din aceste reacții cu Azitromicină Aurobindo au rezultat în simptome recurente ce au necesitat o perioadă mai lungă de observație și tratament.

Dacă apare o reacție alergică, medicamentul trebuie întrerupt și este necesar să se aplice tratament corespunzător. Medicii trebuie avertizați că reapariția simptomelor alergice pot apare atunci când terapia simptomatică este întreruptă.

Alcaloizi de ergot și azitromicină

La pacienții tratați cu derivați de ergot, ergotismul a fost precipitat prin administrarea concomitentă a unor antibiotice macrolide. Nu există date cu privire la posibilitatea unei interacțiuni între azitromicină și ergot.

Cu toate acestea, din cauza posibilității teoretice a apariţiei ergotismului, azitromicina şi ergotamina nu trebuie administrate concomitent (vezi pct.4.5).

Similar administrării oricărui medicament antibiotic, se recomandă observarea semnelor de apariţie ale suprainfecţiilor cu microorganisme rezistente, inclusiv fungi. În cazul unei suprainfecții, tratamentul cu azitromicină trebuie întrerupt și inițiate măsuri terapeutice adecvate.

Diareea asociată cu Clostridium difficile (DACD) a fost raportată la utilizarea aproape tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv azitromicină şi severitatea acesteia poate varia de la diaree uşoară la colită cu risc vital. Tratamentul cu medicamente antibacteriene influențează flora normală a colonului, ceea ce determină dezvoltarea exagerată a C. Difficile.

Clostridium difficile produce toxine de tip A şi B care contribuie la apariţia DACD. Tulpinile de

Clostridium difficile producătoare de hipertoxine determină morbiditate şi mortalitate crescute, deoarece pot fi rezistente la antibiotice şi pot duce la colectomie. DACD trebuie luată în considerare în cazul tuturor pacienţilor care prezintă diaree ca urmare a utilizării de antibiotice. Este necesară o anamneză atentă, pentru că DACD poate apărea la mai mult de două luni după administrarea medicamentelor antibacteriene.

La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG < 10 ml/min) s-a observat o creştere cu 33% a expunerii sistemice la azitromicină (vezi pct. 5.2).

În timpul tratamentului cu alte macrolide, inclusiv azitromicină, s-a observat o prelungire a intervalului

QT, ceea ce implică un risc de apariţie a aritmiilor cardiace şi a torsadei vârfurilor (vezi pct. 4.8). Prin urmare, deoarece următoarele situaţii pot creşte riscul de aritmii ventriculare (inclusiv torsada vârfurilor) putând duce la stop cardiac, azitromicina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni proaritmice (în special femei şi vârstnici), precum pacienţii:

* cu prelungire a intervalului QT, congenitală sau diagnosticată

* care sunt trataţi în acelaşi timp cu alte substanţe active cunoscute pentru capacitatea de a prelungi intervalul QT, cum sunt antiaritmicele de clasă IA (chinidină şi procainamidă) şi III (dofetilidă, amiodaronă şi sotalol), cisapridă şi terfenadină; antipsihotice precum pimozida; antidepresive cum este citalopram; şi fluorochinolone ca moxifloxacină şi levofloxacină.

* cu tulburări electrolitice, în special hipopotasemie şi hipomagneziemie.

* cu bradicardie relevantă din punct de vedere clinic, aritmie cardiacă sau insuficienţă cardică severă.

Myastenia gravis

S-a observat agravarea simptomelor de miastenia gravis sau apariţia unor noi sindroame miastenice la pacienţii cărora li se administrează tratament cu azitromicină (vezi pct. 4.8).

Nu a fost stabilită siguranța și eficacitatea administrării azitromicinei pentru prevenirea sau tratamentul complexului Mycobacterium avium la copii.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

În cadrul unui studiu farmacocinetic care a investigat administrarea simultană de antiacide cu azitromicină nu s-au observat efecte asupra biodisponibilităţii totale, deşi valorile plasmatice maxime au fost reduse cu aproximativ 25%. Azitromicina trebuie administrată cu cel puţin o oră înainte sau 2 ore după administrarea unui medicament antiacid.

La voluntarii tineri, administrarea concomitentă pentru o durată de 5 zile a unui tratament cu azitromicină și cetirizină 20 mg la doza de întreținere, nu a determinat o interacțiune farmacocinetică și nici modificări semnificative ale intervalului QT.

Didanozină (Dideoxinozină):

Administrarea concomitentă de azitromicină 1200 mg/zi și didanozină 400 mg/zi la 6 pacienți HIV-pozitiv nu a părut să afecteze farmacocinetica didanozinei la starea de echilibru, în comparație cu placebo.

Digoxină (substrat al P-gp):

S-a raportat că administrarea concomitentă de antibiotice macrolide, inclusiv azitromicină, împreună cu substraturi ale P-glicoproteinei, cum este digoxina, a determinat creșterea concentrațiilor substratului P-glicoproteinei. De aceea, dacă se administrează concomitent azitromicină și substraturi ale P-gp, cum este digoxina, trebuie luată în considerare posibilitatea creșterii concentrațiilor plasmatice ale substratului P-gp.

Administrarea a 1000 mg azitromicină în doză unică şi 600 mg sau 1200 mg azitromicină în doze repetate a avut efect minim asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau asupra metabolitului său glucuronoconjugat. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut concentraţiile zidovudinei fosforilate, metabolit activ clinic, în celulele mononucleare din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate fi în beneficiul pacienţilor.

Azitromicina nu interacţionează în mod semnificativ cu sistemul hepatic al citocromului P450. Se presupune ca nu au loc interacţiile farmacocinetice observate la eritromicină sau alte macrolide. În cazul azitromicinei nu are loc inducţia sau inactivarea citocromului P450 hepatic prin intermediul complexului citocrom-metabolit.

Derivații de ergot: din cauza posibilității teoretice a apariției ergotismului, utilizarea concomitentă de azitromicină și derivați de ergot nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Au fost realizate studii farmacocinetice privind interacţiunea dintre azitromicină şi următoarele medicamente cunoscute pentru metabolizarea semnificativă mediată de citocromul P450.

Atorvastatină: Coadministrarea atorvastatinei (10 mg/zi) şi azitromicinei (500 mg/zi) nu influențează concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza unui studiu de inhibiţie a HMG CoA-reductazei). Cu toate acestea, după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri de rabdomioliză la pacienţii trataţi cu azitromicină şi statine.

Carbamazepină: într-un studiu de interacțiune farmacocinetică la voluntari sănătoși, nu au fost observate efecte semnificative ale concentrațiilor plasmatice ale carbamazepinei sau metabolitului său activ la pacienții care au utilizat concomitent azitromicină.

Cisapridă : Cisaprida este metabolizată în ficat de către enzima CYP 3A4. Deoarece macrolidele inhibă această enzimă, administrarea concomitentă de cisapridă poate accentua prelungirea intervalului QT, aritmia ventriculară şi torsada vârfurilor.

Cimetidină: In cadrul unui studiu de farmacocinetică care a investigat efectele unei doze unice de cimetidină administrată cu 2 ore înainte de azitromicină, aceasta nu a influenţat farmacocinetica azitromicinei.

Anticoagulante orale de tip cumarinic: într-un studiu de interacțiune farmacocinetică, azitromicina nu a determinat modificarea efectului anticoagulant al unei doze unice de 15 mg warfarină, administrată la voluntari sănătoși. În perioada de după punerea pe piață au existat rapoarte de potențare a efectelor anticoagulante după administrarea concomitentă de azitromicină și anticoagulante orale de tip cumarinic.

Cu toate că nu s-a putut determina o relație cauzală, trebuie luată în considerare creșterea frecvenței monitorizării timpului de protrombină atunci când se utilizează azitromicină la pacienții în tratament cu anticoagulante orale de tip cumarinic.

Ciclosporină: În cadrul unui studiu de farmacocinetică realizat la voluntari sănătoşi la care s-a administrat o doză zilnică de 500 mg azitromicină timp de 3 zile şi apoi o doză unică pe cale orală de 10 mg/kg ciclosporină, rezultatele parametrilor farmacocinetici C şi ASC au fost semnificativ crescute. Ca max 0-5 urmare, se cere precauţie la administrarea concomitentă a acestor medicamente. Dacă este necesară administrarea concomitentă, concentraţiile de ciclosporină trebuie monitorizate şi, dacă este necesar, se ajustează doza de ciclosporină.

Efavirenz: administrarea concomitentă a unei doze unice de 600 mg azitromicină și 400 mg efavirenz pe zi, timp de 7 zile nu a determinat interacțiuni farmacocinetice semnificative clinic.

Fluconazol: Administrarea concomitentă a unui doze unice de 1200 mg azitromicină nu a influenţat farmacocinetica unei doze de 800 mg fluconazol. Expunerea totală la azitromicină şi timpul de înjumătăţire plasmatică au rămas neschimbate, deşi s-a observat o scădere semnificativă de 18% a Cmax.

Indinavir: Administrarea concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu a influenţat farmacocinetica indinavirului administrat în doză de 800 mg de trei ori pe zi timp de 5 zile.

Metilprednisolon: într-un studiu de interacțiune farmacocinetică la voluntari sănătoși, azitromicina nu a determinat efecte semnificative asupra farmacocineticii metilprednisolonului.

Midazolam: La voluntarii sănătoşi, coadministrarea a 500 mg/zi azitromicină, timp de 3 zile, nu a determinat modificări semnificative clinic, la nivelul farmacocineticii şi farmacodinamicii unei doze unice de 15 mg midazolam.

Nelfinavir: administrare concomitentă de azitromicină (1200 mg) și nelfinavir la concentrațiile de echilibru (750 mg de trei ori pe zi) a determinat creșterea concentrațiilor azitromicinei. Nu au fost observate reacții adverse semnificative clinic și nu a fost necesară ajustarea dozelor.

Rifabutină: Administrarea concomitentă de azitromicină şi rifabutină nu influențează concentraţia plasmatică a niciunuia dintre medicamente. La pacienţii trataţi concomitent cu azitromicină şi rifabutină a fost observată neutropenie. Deşi neutropenia a fost raportată la administrarea rifabutinei, nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate în cazul tratamentului asociat cu azitromicină (vezi pct. 4.8).

Sildenafil: la voluntari sănătoși de sex masculin, nu a fost observat vreun efect al utilizării azitromicinei (500 mg pe zi timp de 3 zile) asupra ASC și Cmax pentru sildenafil sau metabolitul său circulant principal.

Terfenadină: în studiile farmacocinetice nu s-au raportat interacțiuni între azitromicină și terfenadină. Au existat cazuri rare în care posibilitatea unei interacțiuni nu a putut fi complet exclusă; totuși nu a apărut vreo dovadă specifică a existenței acestei interacțiuni.

Teofilină: nu s-a evidențiat vreo interacțiune farmacocinetică semnificativă clinic la administrarea concomitentă de azitromicină și teofilină la voluntari sănătoși. Întrucât au fost raportate interacțiuni ale altor macrolide și teofilină, se recomandă atenție la semnele care arată creșterea concentrațiilor plasmatice ale teofilinei.

Triazolam: la 14 voluntari sănătoși, administrarea concomitentă de azitromicină 500 mg în ziua 1 și 250 mg în ziua 2, împreună cu 0,125 mg triazolam în ziua 2 nu a determinat efecte semnificative a niciunui parametru farmacocinetic la triazolamului, comparativ cu grupul tratat cu triazolam și placebo.

Trimetoprim/sulfametoxazol: administrarea concomitentă de trimetoprim/sulfametoxazol de două ori pe zi (160 mg/800 mg) timp de 7 zile și azitromicină 1200 mg pe zi administrată în ziua a 7-a, nu a avut efecte semnificative asupra concentrațiilor maxime, expunerii totale sau excreției urinare a trimetoprimului sau sulfametoxazolului. Concentrațiile plasmatice ale azitromicinei au fost similare celor observate în alte studii.

Nu sunt disponibile date adecvate privind utilizarea de azitromicină la femeile gravide. În cadrul studiilor de toxicitate reproductivă efectuate la animale, azitromicina a trecut bariera placentară, însă nu s-au observat efecte teratogene (vezi pct. 5.3). Nu a fost confirmată siguranţa utilizării de azitromicină în timpul sarcinii. De aceea, Azitromicină Aurobindo nu trebuie utilizată în timpul sarcinii decât dacă beneficiile depăşesc riscurile.

A fost raportată secreţia azitromicinei în laptele uman, însă nu există studii clinice adecvate şi bine controlate, efectuate la femeile care alăptează, care să caracterizeze farmacocinetica excreţiei azitromicinei în laptele uman.

Deoarece nu se ştie dacă azitromicina produce reacţii adverse la sugari, alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu Azitromicină Aurobindo. Printre alte reacţii adverse la sugar, este posibilă apariţia diareei, a infecţiilor fungice ale mucoaselor şi a sensibilizării. Se recomandă aruncarea laptelui în timpul tratamentului şi până la 2 zile după întreruperea tratamentului. Alăptarea poate fi reluată ulterior.

În studiile de fertilitate la șobolani, a fost observată scăderea fertilității după administrarea azitromicinei.

Nu se cunoaște semnificația acestei constatări la om.

Nu există date privind influenţa azitromicinei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Cu toate acestea, la efectuarea acestor activităţi trebuie luată în considerare posibilitatea reacţiilor adverse de genul ameţelilor şi convulsiilor.

Tabelul de mai jos conţine reacţiile adverse identificate în cadrul studiilor clinice şi în cadrul monitorizării de după punerea pe piaţă a azitromicinei, clasificate pe aparate, sisteme, organe şi frecvenţă. Reacţiile adverse în italic au fost identificate după punerea pe piaţă a medicamentului.

Următoarea convenţie a fost utilizată pentru clasificarea reacţiilor adverse în funcţie de frecvenţă:

Foarte frecvente (>1/10), Frecvente (≥1/100 şi <1/10), Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), Rare (≥1/10000 şi <1/1000), Foarte rare (<1/10000), şi Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile). În fiecare grup de frecvenţă, reacţiile adverse sunt trecute în ordinea descrescătoare a gravităţii lor.

Reacţii adverse posibile sau probabile legate de azitromicină, pe baza studiilor clinice şi a supravegherii de după punerea pe piaţă:

foarte frecvente mai puţin rare foarte rare cu frecvenţă frecvente (≥1/100 şi frecvente (≥1/10000 şi (<1/10000) necunoscută (≥1/10) <1/10) (≥1/1000 şi <1/1000) (frecvenţa nu poate <1/100) fi estimată pe baza datelor disponibile)

Infecţii şi infestări Candidoză, Colită infecţii vaginale, pseudomembranoasă pneumonie, (vezi pct. 4.4) infecţii fungice, infecţii bacteriene, faringită, gastroenterită, afecţiuni respiratorii, rinită.

Candidoză orală

Tulburări hematologice şi limfatice Leucopenie, Trombocitopenie, neutropenie, anemie hemolitică eozinofilie

Tulburări ale sistemului imunitar Angioedem, Reacţii anafilactice

Hipersensibilitate (vezi pct. 4.4)

Tulburări metabolice şi de nutriţie Anorexie

Tulburări psihice Nervozitate, Agitaţie, Agresivitate,

Insomnie Anxietate, delir, Halucinaţii

Tulburări ale sistemului nervos Cefalee , Sincopă, convulsii, Hipoestezie,

Somnolență, Hiperactivitate psihomotorie, anosmie, ageuzie, parosmie, Miastenia gravis (vezi pct. 4.4)

Tulburări acustice şi vestibulare Afecţiuni ale urechii,

Tulburări cardiace Palpitatii Torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4), aritmie (vezi pct. 4.4), inclusiv tahicardie ventriculară, interval

QT prelungit pe electrocardiogramă (vezi pct. 4.4),

Tulburări vasculare Bufeuri Hipotensiune arterială

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Dispnee, epistaxis

Tulburări gastrointestinale Vărsături, Constipaţie, Pancreatită,

Diaree dureri Flatulență, decolorare a limbii abdominale, Disfagie si a dintilor greaţă, Disfagie gastrica, Distensie abdominală,

Xerostomie,

Eructaţie,

Ulceraţii ale gurii,

Hipersecreţie salivară

Tulburări hepatobiliare Hepatita Anomalii ale Insuficienţă hepatică funcţiei (care a dus în cazuri hepatice, rare la deces) (vezi pct. 4.4), hepatită fulminantă, necroză hepatică, Icter colestatic

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Sindrom Stevens-

Urticarie, Johnson

Dermatită, pustuloza Necroliză

Piele uscată, exanthematoasă epidermică toxică,

Hiperhidroză generalizată eritem polimorf acută (AGEP)

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului subcutanat Osteoartrită, mialgie, dureri de spate, dureri la nivelul gâtului

Tulburări renale și ale căilor urinare Disurie Insuficiență renală acută Colică renală Nefrită interstițială

Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului Metroragie,

Afecţiuni testiculare

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Edem Astenie

Stare general de rău

Edem facial

Dureri în piept

Durere

Investigaţii diagnostice Scăderea Creşterea numărului de valorilor aspartat limfocite, aminotransferazei, creşterea creşterea valorilor numărului de alanil eozinofile, aminotransferazei, scăderea creşterea valorilor dioxidului de bilirubinei serice, carbon creşterea sangvin concentraţiei ureei

Cresterea serice, creşterea numarului de creatininemiei, bazofile potasemie

Cresterea anormală, numarului de creşterea valorilor monocyte alcalin fosfatazei,

Cresterea creşterea numarului de concentraţiei neutrofile clorului, creşterea glicemiei, creşterea numărului trombocitelor, scăderea hematocritului, creşterea valorilor bicarbonatului, valori anormale ale sodiului seric

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate Complicaţii postprocedurale

Reacţii adverse posibil sau probabil legate de profilaxia Complexului Mycobacterium avium, pe baza experienţei din studiile clinice şi a monitorizării de după punerea pe piaţă. Aceste reacţii adverse diferă faţă de cele raportate în cazul formulelor cu eliberare imediată sau prelungită, fie ca şi clasificare, fie ca frecvenţă:

Clasificare MedDRA pe Reacţii adverse Frecvență aparate, sisteme şi organe

Tulburări metabolice şi de Anorexie Frecvente nutriţie

Tulburări ale sistemului Ameţeli, cefalee, parestezie, Frecvente nervos disgeuzie Hipoestezie Mai puţin frecvente

Tulburări oculare Tulburări de vedere Frecvente

Tulburări acustice şi Surditate Frecvente vestibulare Hipoacuzie, tinitus Mai puţin frecvente

Tulburări cardiace Palpitații Mai puţin frecvente

Tulburări gastro-intestinale Diaree, dureri abdominale, Foarte frecvente greaţă, flatulenţă, disconfort abdominal, scaune moi

Tulburări hepatobiliare Hepatită Mai puţin frecvente

Afecţiuni cutanate şi ale Erupţii cutanate tranzitorii, Frecvente ţesutului subcutanat prurit

Sindrom Stevens-Johnsons, Mai puţin frecvente reacţii de fotosensibilitate

Tulburări musculo-scheletice Artralgie Frecvente şi ale ţesutului conjunctiv

Tulburări generale şi la Fatigabilitate Frecvente nivelul locului de Astenie, stare generală de rău Mai puţin frecvente administrare

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Evenimentele adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare celor observate la doze uzuale.

Simptomele caracteristice de supradozaj cu antibiotice macrolide sunt: pierderea reversibilă a auzului, simptome severe de greaţă, vărsături şi diaree.

În cazul supradozajului, se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale, după caz.

Grupa farmacoterapeutică: Antibacteriene de uz sistemic, macrolide, codul ATC: J01FA10.

Azitromicina este un antibiotic din grupa macrolidelor azalide.

Molecula este construită prin introducerea unui atom de azot în inelul lactonic al eritromicinei A.

Denumirea chimică a azitromicinei este 9-dezoxi-9a-aza-9a-metil-9a-homoeritromicina A. Greutatea moleculară este de 749.0.

Azitromicina face parte din familia azalidelor, o subclasă de antibiotice macrolide. Prin legarea la subunitatea 50S a ribozomilor, azitromicina împiedică translocarea lanţurilor peptidice de la un capăt al ribozomului la celălalt. Drept consecinţă, la organismele susceptibile este oprită sinteza proteică ARN-dependentă.

Relația faramacocinetică/farmacodinamie

Pentru azitromicină, raportul ASC/CIM reprezintă principalul parametru farmacocinetică/farmacodinamie şi care se corelează cel mai bine cu eficacitatea azitromicinei.

Mecanismul rezistenței

Rezistenţa la azitromicină poate fi naturală sau dobândită. Există trei mecanisme principale de rezistenţă bacteriană: modificarea locului ţintă, modificarea transportului antibioticului şi modificări ale antibioticului.

Există rezistenţă completă încrucişată între: Steptococcus pneumoniae, streptococul beta-hemolitic de grup

A, Enterococcus faecalis si Staphylococcus aureus, incluzând pe cel meticilino-rezistent (SAMR) la eritromicină, azitromicină, alte macrolide şi lincosamide.

EUCAST (Comitetul European de Testare a Susceptibilităţii Antimicrobiene) Valori critice ale CMI (mg/l)

Patogeni Sensibile (mg/l) Rezistente(mg/l)

Staphylococcus spp. ≤ 1 > 2

Streptococcus spp. (Grup A, B, C, G) ≤ 0,25 > 0,5

Streptococcus pneumoniae ≤ 0,25 > 0,5

Haemophilus influenzae ≤ 0,12 > 4

Moraxella catarrhalis ≤ 0,25 > 0,5

Neisseria gonorrhoeae ≤ 0,25 > 0,5

Tabel cu limita clinică EUCAST v. 7.1, valabil de la 7-03-10

Susceptibilitate:

Prevalenţa rezistenţei dobândite variază cu zona geografică şi în timp pentru anumite specii, motiv pentru care este de preferat aplicarea informaţiilor disponibile pe plan local asupra rezistenţei, mai ales în cazul tratamentului infecţiilor severe. Este necesar să se ceară sfatul experţilor când prevalenţa rezistenţei locale pune la îndoială utilitatea medicamentului.

Microorganismele patogene în cazul cărora rezistenţa impune o problemă: prevalenţa rezistenţei este egală cu sau mai mare decât 10%, în cel puţin o ţară din Uniunea Europeană.

Tabel al susceptibilităţii

Specii susceptibile în mod obişnuit

Haemophilus influenzae*

Moraxella catarrhalis*

Other microorganisms

Chlamydophila pneumoniae

Chlamydia trachomatis

Legionella pneumophila

Mycobacterium aviumMycoplasma pneumonia*

Microorganisme Gram-pozitiv aerobe

Staphylococcus aureus*

Streptococcus agalactiae

Streptococcus pneumoniae*

Streptococcus pyogenes*

Other microorganisms

Ureaplasma urealyticum

Organisme rezistente în mod inerent

Microorganisme Gram-pozitiv aerobe

Staphylococcus aureus - tulpini rezistente la meticilină şi tulpini rezistente la eritromicină

Streptococcus pneumoniae - tulpini rezistente la penicilină

Escherichia coli

Pseudomonas aeruginosa

Klebsiella spp.

Microorganisme Gram-negativ anaerobe

Bacteroides fragilis-group

*Eficacitatea clinică a fost demonstrată cu organisme sensibile izolate pentru indicaţii clinice adecvate.

Biodisponibilitatea după administrare orală este de aproximativ 37%. Valoarea maximă a concentrației plasmatice este atinsă la 2-3 ore după administrarea medicamentului. Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) după administrarea unei singure doze orale de 500 mg este de aproximativ 0,4 μg/ml.

Azitromicina administrată pe cale orală are o largă distribuţie în organism.

Studiile farmacocinetice au demonstrat concentraţii măsurate ale azitromicinei în ţesuturi evident mai mari decât în plasmă (de 50 de ori mai mari decât concentraţia maximă din plasmă), ceea ce indică o legare puternică la nivelul ţesuturilor (volumul de distribuţie la starea de echilibru este aproximativ 31 l/kg).

La doza recomandată nu s-a produs acumulare în ser. Acumularea apare în ţesuturi, unde valorile sunt mult mai mari decât în ser. Trei zile după administrarea a 500 mg ca doza unică sau în doze parţiale, au fost măsurate concentraţii de 1,3-4,8 μg/g, 0,6-2,3 μg/g, 2,0-2,8 μg/g şi 0-0,3 μg/ml în plămâni, prostată, amigdale şi ser.

În cadrul studiilor experimentale in vitro şi in vivo, azitromicina se acumulează în fagocite. Eliberarea este stimulată de fagocitele active. În modelul animal, acest proces contribuie la acumularea azitromicinei în ţesut.

Legarea azitromicinei de proteinele plasmatice este variabilă şi variază de la 52% la 0,05 mg/ml până la 18% la 0,5 mg/ml, depinzând de concentraţia plasmatică.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă timpul de înjumătăţire tisular prin eliminare, de 2-4 zile.

Aproximativ 12 % din doza de azitromicină administrată intravenos este excretată nemetabolizată prin urină în decurs de 3 zile, proporția majoră în primele 24 de ore. În bila umană au fost găsite concentraţii de azitromicină de până la 237 μg/ml, la 2 zile după o cură de 5 zile. Au fost detectaţi 10 metaboliţi (formaţi prin N- şi O-demetilare, hidroxilarea dezoxaminei şi agliconarea lanţurilor şi clivarea cladinozei conjugate). Investigaţiile au arătat că metaboliţii azitromicinei nu au activitate antimicrobiană.

După administrarea unei doze unice de azitromicină 1g la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (RFG de 10-80 ml/min faţă de RFG > 80 ml/min pentru funcţia renală normală), Cmax şi ASC0-120 au crescut cu 5,1% respectiv 4,2%. La subiecţii cu insuficienţă renală, Cmax şi ASC0-120 au crescut cu 61%, respectiv 35% comparativ cu normalul.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu există dovezi care să susţină o modificare semnificativă a farmacocineticii azitromicinei în ser, comparativ cu funcţia hepatică normală. La aceşti pacienţi, recuperarea urinară a azitromicinei pare să crească, probabil pentru a compensa eliminarea redusă pe cale renală.

Farmacocinetica azitromicinei la bărbați vârstnici a fost similară adulților tineri; totuși, la femeile vârstnice, cu toate că s-au observat concentrații maxime mai mari (creșteri de 30-50%), nu s-a produs o acumulare semnificativă.

După un tratament de 5 zile, la voluntarii în vârstă (> 65 de ani) valorile măsurate ale ASC au fost mai mari (29%) decât la volutarii mai tineri (<45 de ani). Aceste diferenţe nu sunt considerate semnificative clinic, de aceea nu este necesară ajustarea dozei.

Sugari, copii mici, copii şi adolescenţi:

Farmacocinetica a fost studiată la copii cu vârsta cuprinsă între 4 luni şi 15 ani, cărora li s-au administrat capsule, granule sau suspensie. La 10 mg/kg în ziua 1, urmate de 5 mg/kg în zilele 2-5, C atinsă a fost max puţin mai mică decât la adulţi, cu 224 μg/l la copii între 0.6 - 5 ani şi după un tratament de 3 zile şi 383 μg/l la cei între 6 - 15 ani. Timpul de înjumătăţire plasmatică la 36 ore la copiii mai în vârstă s-a situat între limitele normale pentru adulţi.

În studiile la animale cu doze de 40 ori mai mari decât dozele terapeutice, azitromicina a determinat fosfolipidoză reversibilă, în general fără consecinţe toxicologice clare. Relevanţa acestor studii la pacienţii care utilizează azitromicină conform recomandărilor este necunoscută.

Investigaţiile electrofiziologice au demonstrat că azitomicina prelungeşte intervalul QT.

Nu s-au efectuat studii de lungă durată la animale pentru evaluarea potenţialului carcinogen .

Nu sunt dovezi privind potenţialul pentru mutaţii genetice sau cromozomiale în cadrul modelelor experimentale in vivo şi in vitro.

În studiile de embriotoxicitate efectuate la animale nu s-a observat niciun efect teratogen la şobolan. La şobolan, doze de azitromicină de 100 mg şi 200 mg/kg şi zi au determinat o uşoară întârziere a osificării fetale şi a creşterii materne în greutate. În studiile efectuate la şobolan în perioada peri- şi post-natală au fost observate uşoare întârzieri ale dezvoltării fizice şi a reflexelor, ca urmare a tratamentului cu azitromicină în doze de 50 mg/kg şi zi şi mai mari.

Hidrogenofosfat de calciu anhidru

Amidon de porumb pregelatinizat

Croscarmeloză sodică

Lauril sulfat de sodiu

Stearat de magneziu

Lactoză monohidrat

Hipromeloză

Dioxid de titan (E 171)

Triacetină

Nu este cazul.

3 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Azitromicină Aurobindo comprimate filmate sunt disponibile în cutii cu blistere transparente din

PVC/Al.

Cutii cu blistere: 2, 3, 4, 6 și 12 comprimate filmate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Aurobindo Pharma România S.R.L.

Sos. Bucureşti- Ploieşti nr.42-44, etajul 2, Clădirea B, Aripa B2,

Complex Băneasa Business & Technology Park S.A sector 1, 136396

Bucureşti, România

9358/2016/01-05 9359/2016/01-05

Data primei autorizări - Octombrie 2016

Noiembrie 2018