AXYCEF 125mg / 5ml pulbere pentru suspensie orală prospect medicament

Axycef 125 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală

Fiecare 5 ml pulbere conţin cefuroximă 125 mg sub formă de cefuroximă axetil cristalină, micronizată 150,36 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: zahăr 2013,09 mg, aspartam (E 951) 30 mg, benzoat de sodiu (E 211) 6,25 mg,

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Pulbere pentru suspensie orală.

Pulbere de culoare albă până la slab gălbuie, cu miros fructat și gust dulce - slab amărui.

Axycef este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii începând cu vârsta de 3 luni pentru tratamentul infecţiilor enumerate mai jos (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1)

Amigdalite şi faringite streptococice acute.

Sinuzită bacteriană acută

Otită medie acută.

Exacerbări acute ale bronşitei cronice.

Cistită.

Pielonefrită.

Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi.

Tratamentul bolii Lyme în stadiile incipiente .

Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.

Durata obişnuită a terapiei este de şapte zile (poate varia de la cinci la zece zile)

Tabelul 1. Adulţi, adolescenţi şi copii (cu greutatea ≥40 kg)

Indicaţie clinică Doze

Amigdalite şi faringite acute, sinuzită bacteriană 250 mg de două ori pe zi acută

Otită medie acută 500 mg de două ori pe zi

Exacerbări acute ale bronşitei cronice 500 mg de două ori pe zi

Cistită 250 mg de două ori pe zi

Pielonefrită 250 mg de două ori pe zi

Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor 250 mg de două ori pe zi moi

Boala Lyme 500 mg de două ori pe zi , timp de 14 zile (între 10 şi 21 zile)

Tabelul 2. Copii şi adolescenţi (cu greutate < 40 kg)

Indicaţia clinică Doze

Amigdalite şi faringite acute, sinuzită bacteriană 10 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză acută maximă de 125 mg de două ori pe zi

Copii cu vârsta de 2 ani şi peste, cu otită medie 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză sau, dacă este cazul, cu infecţii mai severe maximă de 250 mg de două ori pe zi

Cistită 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă de 250 mg de două ori pe zi

Pielonefrită 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă de 250 mg de două ori pe zi, timp de 10 până la 14 zile

Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză moi maximă de 250 mg de două ori pe zi

Boala Lyme 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă de 250 mg de două ori pe zi, timp de 14 zile (între 10 şi 21 de zile)

Nu există experiență cu privire la utilizarea Axycef la copii cu vârsta sub 3 luni.

Cefuroximă axetil comprimate şi cefuroximă axetil granule pentru suspensie orală nu sunt bioechivalente şi nu se pot substitui în aceeaşi cantitate, exprimată în mg (vezi pct. 5.2).

La sugari (începând cu vârsta de 3 luni) şi copii cu greutatea mai mică de 40 kg, este de preferat ca ajustarea dozei să fie făcută în funcţie de greutate sau vârstă. Doza la sugari şi la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi 18 ani este de 10 mg/kg de două ori pe zi în cazul majorităţii infecţiilor, până la o doză maximă de 250 mg pe zi. În otita medie sau în infecţiile mai severe, doza recomandată este de 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă de 500 mg pe zi.

Următoarele două tabele, prezentate în funcţie de categoria de vârstă, reprezintă recomandări orientative pentru administrare simplificată, de exemplu cu ajutorul linguriţelor dozatoare (5 ml).

Tabelul 3. 10 mg/kg pentru tratamentul majorităţii infecţiilor

Vârsta Doză (mg) de Volum per doză (ml) Numărul de plicuri două ori pe zi per doză 125 mg 250 mg 125 mg 250 mg 3-6 luni 40 până la 60 2,5 - - - 6 luni-2 ani 60 până la 120 2,5 până la 5 - - - 2-18 ani 125 5 2,5 - -

Tabelul 4. 15 mg/kg pentru tratamentul otitei medii şi al infecţiilor mai severe

Vârsta Doză (mg) de Volum per doză (ml) Numărul de plicuri două ori pe zi per doză 125 mg 250 mg 125 mg 250 mg 3-6 luni 60 până la 90 2,5 - - - 6 luni-2 ani 90 până la 180 5 până la 7,5 2,5 1 (125 mg) - 2-18 ani 180 până la 7,5 până la 10 2,5 până la 5 2 (250 mg) 1 (250 mg)

Siguranţa şi eficacitatea cefuroximei axetil nu au fost stabilite la pacienţii cu insuficienţă renală.

Cefuroxima este excretată în principal de către rinichi. La pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă se recomandă reducerea dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai lentă. Dializa elimină eficient cefuroxima.

Tabelul 5. Doze de Axycef recomandate la pacienţii cu insuficienţă renală

Clearance-ul creatininei T1/2 (ore) Doza recomandată ≥30 ml/min/1,73 m2 1,4-2,4 nu este necesară ajustarea dozei (doza standard de 125 mg - 500 mg, administrată de două ori pe zi) 10-29 ml/min/1,73 m2 4,6 doza individuală standard, administrată la interval de 24 de ore <10 ml/min/1,73 m2 16,8 doza individuală standard, administrată la interval de 48 de ore

Pacienţi care efectuează şedinţe de 2 - 4 trebuie administrată o doză individuală standard hemodializă suplimentară, la finalul fiecărei şedinţe de dializă

Nu sunt disponibile date referitoare la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Deoarece cefuroxima este eliminată în principal pe cale renală, nu este de aşteptat ca prezenţa disfuncţiei hepatice să influenţeze farmacocinetica cefuroximei.

Pentru a asigura absorbţia optimă, suspensia care conţine cefuroximă axetil trebuie administrată împreună cu alimente.

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la antibiotice din clasa cefalosporinelor.

Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice tip de medicament antibacterian beta-lactaminic (peniciline, monobactami şi carbapeneme).

Se recomandă precauţie specială la pacienţii care au prezentat reacţii alergice la peniciline sau la alte antibiotice beta-lactamice, deoarece există risc de sensibilitate încrucişată. Similar celorlalte antibiotice beta-lactamice, au fost raportate cazuri de reacţii de hipersensibilitate severe, ocazional letale. În cazul apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate severe, tratamentul cu cefuroximă trebuie întrerupt imediat şi trebuie aplicate măsurile de urgenţă adecvate.

Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se stabilească dacă pacientul are antecedente de reacţii de hipersensibilitate severe la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare alt tip de antibiotic beta-lactamic. Cefuroxima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate non-severe la alte antibiotice beta-lactamice.

Reacţie Jarisch-Herxheimer

Reacţia Jarisch-Herxheimer a fost observată după tratamentul cu cefuroximă axetil pentru boala Lyme.

Aceasta este rezultatul direct al activităţii bactericide a cefuroximei axetil asupra bacteriei care cauzează boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienţilor trebuie să li ofere asigurări că această reacţie este o consecinţă frecventă şi, de regulă, auto-limitantă a terapiei cu antibiotice în boala Lyme (vezi pct. 4.8).

Dezvoltarea microorganismelor non-susceptibile la tratament

Similar altor antibiotice, utilizarea cefuroximei axetil poate determina dezvoltarea excesivă a microorganismelor de tip Candida. Utilizarea prelungită poate determina şi dezvoltarea excesivă a altor microorganisme non-susceptibile la tratament (de exemplu, enterococi şi Clostridium difficile), fapt care poate impune întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).

În cazul tratamentului cu aproape toate substanţele antibacteriene, inclusiv cefuroxima au fost raportate cazuri de colită pseudomembranoasă asociată antibioterapiei, cu grade diferite de severitate, de la uşoară până la forme care pot pune viaţa în pericol. Acest diagnostic trebuie avut în vedere la pacienţii cu diaree apărută în timpul sau după administrarea de cefuroximă (vezi pct. 4.8). Trebuie luată în considerare întreruperea terapiei cu cefuroximă şi administrarea tratamentului specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul intestinal (vezi pct. 4.8).

Interferenţa cu investigaţiile diagnostice

Pozitivarea rezultatelor testului Coombs, asociată utilizării cefuroximei, poate interfera cu testele de compatibilitate sanguină (vezi pct. 4.8).

Deoarece în cazul testului cu fericianură pot apărea rezultate fals negative, se recomandă să se utilizeze fie metoda glucozo-oxidazei, fie cea cu hexochinază pentru determinarea valorilor concentraţiei glucozei din sânge/plasmă la pacienţii trataţi cu cefuroximă axetil.

Informaţii importante despre excipienţi

Fiecare 5 ml din suspensia reconstituită Axycef 125 mg/5 ml (1 linguriţă dozatoare) conţin 2 g de zahăr, deşi, în cazul unor doze mari, se poate ajunge la 8 g pentru o administrare. Această doză este necorespunzătoare la pacienţii care prezintă intoleranţă ereditară la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau deficienţă de sucrază-izomaltază.

Se recomandă prudenţă la pacienţi cu diabet zaharat.

De asemenea, conţine benzoat de sodiu care este iritant uşor al pielii, ochilor şi mucoaselor şi care poate creşte riscul apariţiei icterului la nou-născuţi.

Datorită conţinutului de aspartam, sursă de fenilalanină, se recomandă prudenţă la pacienţi cu fenilcetonurie.

Medicamentele care reduc aciditatea gastrică pot determina reducerea biodisponibilităţii cefuroximei axetil, comparativ cu perioada de repaus alimentar, şi tind să anuleze efectul de absorbţie postprandială crescută.

Cefuroxima se excretă prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Utilizarea concomitentă a probenecidului nu este recomandată. Administrarea concomitentă a probenecidului determină creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice maxime, a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp şi a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a cefuroximei.

Utilizarea concomitentă cu anticoagulantele orale poate determina creşterea valorilor INR.

Datele provenite din utilizarea cefuroximei la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte nocive în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară sau fetală, naşterea sau dezvoltarea postnatală. Axycef trebuie prescris la femeile gravide numai dacă beneficiile depăşesc riscurile.

Cefuroxima se excretă în cantităţi mici în laptele uman. Nu se aşteaptă să apară reacţii adverse în cazul administrării dozelor terapeutice, deşi nu se poate exclude riscul de apariţie a diareei şi infecţiilor fungice la nivelul mucoaselor. Este posibil să fie necesară întreruperea alăptării din cauza acestor efecte. Trebuie avută în vedere posibilitatea sensibilizării. Cefuroxima trebuie administrată în timpul alăptării numai după ce medicul curant evaluează raportul beneficiu/risc.

Nu sunt disponibile date referitoare la efectele cefuroximei axetil asupra fertilităţii la om. Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au demonstrat efecte asupra fertilităţii.

Nu s-au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Cu toate acestea, deoarece acest medicament poate provoca ameţeli, pacienţii trebuie avertizaţi să fie precauţi atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje.

Cele mai frecvente reacţii adverse sunt dezvoltarea excesivă a microorganismelor de tip Candida, eozinofilia, cefaleea, ameţelile, tulburările gastro-intestinale şi creşterea tranzitorie a valorilor serice ale enzimelor hepatice.

Categoriile de frecvenţă alocate reacţiilor adverse prezentate în continuare reprezintă estimări, deoarece pentru majoritatea reacţiilor (de exemplu, cele provenite din studiile controlate placebo) nu sunt disponibile date adecvate pentru calcularea incidenţei. În plus, incidenţa reacţiilor adverse asociate cefuroximei axetil poate varia în funcţie de indicaţia clinică.

Datele provenite din studiile clinice ample au fost utilizate pentru a determina frecvenţa reacţiilor adverse de la foarte frecvente la rare. Frecvenţele alocate celorlalte reacţii adverse rămase (cele cu frecvenţă <1/10000) au fost determinate în principal folosind date provenite din experienţa de după punerea pe piaţă şi se referă mai degrabă la rata de raportare decât la frecvenţa reală. Nu au fost disponibile date din studiile clinice controlate placebo. În cazul în care incidenţa a fost calculată folosind date provenite din studii clinice, acestea s-au bazat pe date corelate cu terapia medicamentoasă (evaluate de investigator).

În cadrul fiecărei categorii de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Reacţiile adverse asociate tratamentului, indiferent de grad, sunt enumerate în continuare conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, şi în funcţie de frecvenţă şi de gradul de severitate.

Următoarea convenţie a fost utilizată pentru clasificarea frecvenţei: foarte frecvente ≥ 1/10; frecvente ≥ 1/100 şi < 1/10, mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100, rare ≥ 1/10000 şi < 1/1000, foarte rare < 1/10000, cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificare pe aparate, sisteme şi Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută organe

Infecţii şi infestări dezvoltare excesivă a dezvoltarea excesivă a microorganismelor de Clostridium dificille tipul Candida

Tulburări eozinofilie pozitivare a testului anemie hemolitică1 hematologice şi Coombs, limfatice trombocitopenie, leucopenie (uneori severă)

Tulburări ale febră indusă de sistemului imunitar administrarea medicamentului, boala serului, anafilaxie, reacţie Jarisch-Herxheimer

Tulburări ale cefalee, ameţeli sistemului nervos

Tulburări gastro- diaree, greaţă, durere vărsături colită intestinale abdominală pseudomembranoasă

Tulburări creştere tranzitorie a icter (predominant hepatobiliare valorilor serice ale colestatic), hepatită enzimelor hepatice2

Afecţiuni cutanate şi erupţie cutanată urticarie, prurit, eritem ale ţesutului tranzitorie polimorf, sindrom subcutanat Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (necroliză exantematică) (vezi Tulburări ale sistemului imunitar), angioedem

Descriere a reacţiilor adverse selectate

Cefalosporinele sunt o clasă de medicamente care prezintă tendinţa de a fi absorbite la nivelul suprafeţei membranei celulare a eritrocitelor şi de a interacţiona cu anticorpii anti-medicament, determinând pozitivarea testului Coombs (care poate interfera cu testele de compatibilitate sanguină) şi, în cazuri foarte rare, anemie hemolitică.

Au fost observate creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale enzimelor hepatice, de regulă reversibile.

Profilul de siguranţă al cefuroximei axetil la copii şi adolescenţi este concordant cu profilul observat la adulţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozajul poate induce sechele neurologice, incluzând encefalopatie, convulsii şi comă. Simptomele supradozajului pot apărea în cazul în care nu se reduce adecvat doza la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4).

Concentraţiile plasmatice ale cefuroximei pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală.

Grupa farmacoterapeutică: antibacteriene de uz sistemic, cefalosporine de generaţia a doua, codul ATC:

J01DC02

Cefuroxima axetil este hidrolizată de esteraze la antibioticul activ, cefuroximă. Cefuroxima inhibă sinteza peretelui bacterian, după legarea de proteinele de legare a penicilinei (PLP). Astfel se întrerupe biosinteza peretelui celular (de peptidoglican), fapt care determină liza şi apoptoza celulelor bacteriene.

Rezistenţa bacteriană la cefuroximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele mecanisme:

- hidroliza de către beta-lactamaze, incluzând (dar nu limitându-se la) beta-lactamazele cu spectru extins (BLSE) şi enzimele Amp-C, a căror expresie ar putea fi indusă sau inhibată stabil la anumite specii bacteriene aerobe Gram-negative;

- afinitate redusă a proteinelor de legare a penicilinei pentru cefuroximă;

- lipsa de permeabilitate a membranei externe, care restricţionează accesul cefuroximei la nivelul proteinelor de legare a penicilinei în cazul bacteriilor Gram-negative;

- pompele bacteriene de eflux.

Este de aşteptat ca microorganismele care au dobândit rezistenţă la alte cefalosporine administrate injectabil să fie rezistente la cefuroximă.

În funcţie de mecanismul de rezistenţă, microorganismele cu rezistenţă dobândită la penicilină pot prezenta sensibilitate scăzută sau rezistenţă la cefuroximă.

Valori critice pentru cefuroximă axetil

Valorile critice ale CIM (concentraţia inhibitorie minimă) stabilite de EUCAST (European Committee on

Antimicrobial Susceptibility Testing) sunt după cum urmează:

Microorganism Valori critice (mg/l) S R

Enterobacteriaceae1, 2 ≤8 >8

Staphylococcus spp Referinţa3 Referinţa3

Streptococcus A, B, C şi G Referinţa4 Referinţa4

Streptococcus pneumoniae ≤0,25 >0,5

Moraxella catarrhalis ≤0,125 >4

Haemophilus influenzae ≤0,125 >1

Valori critice nespecifice1 DI5 DI5 1Valorile critice caracteristice cefalosporinelor pentru Enterobacteriaceae detectează toate mecanismele de rezistenţă importante din punct de vedere clinic (inclusiv BLSE şi AmpC mediată de plasmide). Unele tulpini care produc beta-lactamaze prezintă sensibilitate sau sensibilitate intermediară la cefalosporinele de generaţia a treia sau a patra în condiţiile acestor valori critice şi trebuie raportate conform rezultatelor testelor, cu alte cuvinte prezenţa sau absenţa unei BLSE nu este în sine un factor care să influenţeze stabilirea categoriei de sensibilitate. În numeroase zone, depistarea şi caracterizarea

BLSE este recomandată sau obligatorie pentru a facilita controlul infecţiilor. 2Doar ITU necomplicate (cistită) (vezi pct. 4.1). 3Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă pe baza sensibilităţii la meticilină, cu excepţia ceftazidimei, cefiximului şi ceftibutenului, pentru care nu există valori critice şi care nu trebuie utilizate în cazul infecţiilor stafilococice. 4Sensibilitatea la antibioticele beta-lactamice a streptococilor beta-hemolitici din grupurile A, B, C şi

G este dedusă pe baza sensibilităţii la penicilină. 5Dovezi insuficiente (DI) cu privire la faptul că speciile respective sunt o ţintă adecvată pentru terapia cu medicamentul respectiv. Se poate raporta o CIM pentru care există comentarii, însă nu şi clasificare S sau R.

S-sensibil; R-rezistent

Sensibilitatea microorganismelor

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică şi de timp pentru speciile selectate şi sunt necesare informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului unor infecţii severe. După caz, se va solicita opinia experţilor în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei pune sub semnul întrebării oportunitatea utilizării cefuroximei axetil, cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii. De regulă, cefuroxima este activă in vitro împotriva următoarelor tipuri de microorganisme:

Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil)*

Streptococcus pyogenes

Streptococcus agalactiae

Haemophilus influenzae

Haemophilus parainfluenzae

Moraxella catarrhalis

Spirochete:

Borrelia burgdorferi

Microorganisme în cazul cărora rezistenţa ar putea reprezenta o problemă

Streptococcus pneumoniae

Citrobacter freundii

Enterobacter aerogenes

Enterobacter cloacae

Escherichia coli

Klebsiella pneumoniae

Proteus mirabilis

Proteus spp. (altele cu excepţia P. vulgaris)

Providencia spp.

Peptostreptococcus spp.

Propionibacterium spp.

Fusobacterium spp.

Bacteroides spp.

Microorganisme cu rezistenţă inerentă

Enterococcus faecalis

Enterococcus faecium

Acinetobacter spp.

Campylobacter spp.

Morganella morganii

Proteus vulgaris

Pseudomonas aeruginosa

Serratia marcescens

Bacteroides fragilis

Chlamydia spp.

Mycoplasma spp.

Legionella spp.

*Toate speciile de S. aureus meticilino-rezistent sunt rezistente şi la cefuroximă.

După administrarea orală, cefuroxima axetil este absorbită din tractul gastrointestinal şi hidrolizată rapid la nivelul mucoasei intestinale şi sângelui, eliberând cefuroximă în circulaţie. Administrarea imediat după masă permite absorbţia optimă.

După administrarea de cefuroximă axetil echivalent cu comprimate, concentraţiile plasmatice maxime (2,9 μg/ml pentru o doză de 125 mg, 4,4 μg/ml pentru o doză de 250 mg, 7,7 μg/ml pentru o doză de 500 mg şi 13,6 μg/ml pentru o doză de 1000 mg) se obţin la aproximativ 2,4 ore după administrarea împreună cu alimente. Rata de absorbţie a cefuroximei administrate sub formă de suspensie este redusă, comparativ cu administrarea sub formă de comprimate, ducând la obţinerea unor valori mai mici ale concentraţiilor plasmatice maxime, după o perioadă mai mare de timp de la administrare şi la reducerea biodisponibilităţii sistemice (reducere de 4 - 17%). Suspensia orală care conţine cefuroximă axetil nu a fost bioechivalentă cu comprimatele care conţin cefuroximă axetil în cazul testelor efectuate la adulţi sănătoşi şi, de aceea, aceste forme farmaceutice nu sunt interşanjabile pe baza unui calcul miligram-per-miligram (vezi pct. 4.2). Farmacocinetica cefuroximei este liniară în intervalul de doze terapeutice administrate oral cuprinse între 125 şi 1000 mg.

Nu s-a produs acumularea cefuroximei după administrarea orală de doze repetate cuprinse între 250 şi 500 mg.

S-a constatat că legarea de proteine plasmatice se face în proporţie de 33 - 50%, în funcţie de metoda folosită. După administrarea unei doze unice de cefuroximă axetil 500 mg echivalent cu comprimate, la 12 voluntari sănătoşi, volumul de distribuţie observat a fost de 50 l (CV%=28%). Concentraţii ale cefuroximei mai mari decât valorile inhibitorii minime pentru microorganismele patogene frecvent întâlnite pot fi obţinute în ţesuturile de la nivelul amigdalelor, sinusurilor, în mucoasa bronşică, os, lichid pleural, lichid articular, lichid sinovial, lichid interstiţial, bilă, spută şi în umoarea apoasă. Cefuroxima traversează bariera hematoencefalică în cazul inflamaţiei meningelui.

Cefuroxima nu este metabolizată.

Timpul de înjumătăţire plasmatică este cuprins între 1 şi 1,5 ore. Cefuroxima este excretată prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Clearance-ul renal este cuprins în intervalul 125 - 148 ml/min/1,73m 2.

Nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte farmacocinetica cefuroximei între bărbaţi şi femei.

Nu este necesară precauţie specială la pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală pentru doze care nu depăşesc doza maximă uzuală de 1 g pe zi. Pacienţii vârstnici au o probabilitate mai mare de reducere a funcţiei renale; de aceea, doza trebuie ajustată în conformitate cu funcţia renală la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.2).

La sugarii mai mari (vârsta >3 luni), la copii şi adolescenţi, farmacocinetica cefuroximei este similară celei observate la adulţi.

Nu există date provenite din studiile clinice referitoare la administrarea cefuroximei axetil la copii cu vârsta sub 3 luni.

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea cefuroximei axetil la pacienţi cu insuficienţă renală.

Cefuroxima se excretă în principal pe cale renală. De aceea, ca în cazul celorlalte antibiotice similare, la pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă (de exemplu, C1cr <30 ml/minut) se recomandă reducerea dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai lentă a acesteia (vezi pct. 4.2). Cefuroxima este eliminată eficient prin dializă.

Nu sunt disponibile date provenite de la pacienţi cu insuficienţă hepatică. Deoarece cefuroxima este eliminată în principal pe cale renală, nu se aşteaptă ca disfuncţia hepatică să influenţeze farmacocinetica cefuroximei.

Pentru cefalosporine, s-a demonstrat că cel mai important parametru de farmacocinetică-farmacodinamie corelat cu eficacitatea in vivo este proporţia din intervalul de administrare (%T) în care concentraţia nelegată se menţine peste concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a cefuroximei pentru speciile ţintă selectate (%T>CMI).

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi a dezvoltării. Nu s-au efectuat studii privind carcinogenitatea; cu toate acestea, dovezile existente nu indică potenţial carcinogen.

Activitatea gama glutamil transpeptidazei în urina de şobolan este inhibată de o serie de cefalosporine, însă nivelul de inhibare este mai mic în cazul cefuroximei. Acest aspect ar putea fi relevant pentru interferenţa cu testele paraclinice la om.

Aspartam (E 951)

Guar galactomannan

Benzoat de sodiu (E 211)

Glicirizinat de amoniu

Talc

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Laurilsulfat de sodiu

Aromă de caramel pulbere

Aromă de căpşuni pulbere

Aromă de zmeură pulbere

Nu este cazul.

3 ani. 14 zile, pentru suspensia orală reconstituită.

A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.

Suspensia orală reconstituită: A se păstra la temperaturi între 2 - 8°C.

Cutie cu un flacon cu pulbere pentru 70 ml suspensie orală şi o linguriţă dozatoare.

Se agită flaconul pentru dispersarea pulberii.

Se desface capacul securizat.

Se completează cu apă fiartă şi răcită până aproape de semnul de pe flacon sau de pe etichetă (se utilizează aproximativ jumătate din cantitatea de apă necesară) şi se închide flaconul.

Se agită energic până la omogenizare completă. Se redeschide flaconul şi se completează cu apă până la semn. Se agită din nou. Suspensia este acum vâscoasă şi omogenă.

A se agita înainte de fiecare utilizare.

S.C. SANDOZ S.R.L.,

Str. Livezeni nr. 7A, 540472 Târgu Mureş

România

9293/2016/01

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Septembrie 2016

Septembrie 2016