AXETINE 1.5g pulbere pentru soluție injectabilă intravenoasă/perfuzabilă prospect medicament

Axetine 250 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

Axetine 750 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

Axetine 1,5 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

Axetine 250 mg pulbere pentru soluţie injectabilă /perfuzabilă

Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă /perfuzabilă conţine 250 mg cefuroximă sub formă de cefuroximă sodică.

Axetine 750 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine 750 mg cefuroxim sub formă de cefuroximă sodică.

Axetine 1,5 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine 1,5 g cefuroximă sub formă de cefuroximă sodică.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct.6.1.

Axetine 250 mg

Axetine 750 mg

Pulbere pentru suspensie injectabilă (i.m.) sau soluţie injectabilă (i.v.)

Pulbere de culoare albă sau aproape albă.

Axetine 1,5 g

Pulbere pentru soluţie injectabilă (i.v.)/perfuzabilă

Pulbere de culoare albă sau aproape albă.

Cefuroxima este indicată la adulţi, adolescenţi şi copii începând cu vârsta de 3 luni pentru tratamentul infecţiilor enumerate mai jos (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).

- Pneumonie comunitară dobândită.

- Exacerbări acute ale bronşitei cronice.

- Infecţii ale tractului urinar complicate, incluzând pielonefrite.

- Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, erizipel şi plăgi infectate

- Infecţii intra-abdominale (vezi pct. 4.4)

- Profilaxia infecţiilor în chirurgia gastro-intestinală (inclusiv esofagiană), ortopedică, cardiovasculară, ginecologică (inclusiv operaţii cezariene).

În tratamentul şi prevenirea infecţiilor în care este foarte probabil fie implicate microorganisme anaerobe, cefuroxima trebuie administrată în asociere cu substanţe antibacteriene adecvate.

Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.

Tabelul 1. Adulţi, adolescenţi şi copii cu greutatea peste 40 kg

Indicaţie Doză

Pneumonie comunitară dobândită şi exacerbări acute ale bronşitei cronice.

Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, erizipel şi plăgi 750 mg la interval de 8 ore infectate. (intravenos sau intramuscular)

Infecţii intra-abdominale

Infecţii ale tractului urinar complicate, incluzând 1,5 g la interval de 8 ore pielonefrite (intravenos sau intramuscular)

Infecţii severe 750 mg la interval de 6 ore (intravenos) 1,5 g la interval de 8 ore (intravenos)

Profilaxia infecţiilor în chirurgia gastro-intestinală, 1,5 g la inducerea anesteziei. Această doză se poate ginecologică (inclusiv operaţii cezariene) şi suplimenta cu două doze a câte 750 mg ortopedică. (intramuscular) după 8 ore şi ulterior după 16 ore.

Profilaxia infecţiilor în chirurgia cardiovasculară şi 1,5 g la inducerea anesteziei, urmată de 750 mg esofagiană (intramuscular) la interval de 8 ore, în decursul următoarelor 24 de ore.

Tabelul 2. Copii şi adolescenţi cu greutatea < 40 kg Sugari şi copii mici > 3 Sugari (de la naştere până la săptămâni şi copii şi adolescenţi vârsta de 3 săptămâni) < 40 kg

Pneumonie comunitară dobândită

Infecţii ale tractului urinar 30 mg până la 100 mg/kg şi zi 30 mg până la 100 mg/kg şi zi complicate, incluzând (intravenos), administrate în 3 (intravenos), administrate în 2 pielonefrite sau 4 prize fracţionate; o doză de sau 3 prize fracţionate (vezi 60 mg/kg şi zi este adecvată punctul. 5.2)

Infecţii ale ţesuturilor moi: pentru tratamentul majorităţii celulită, erizipel şi plăgi infectate infecţiilor

Infecţii intra-abdominale

Cefuroxima este excretată în principal pe cale renală. De aceea, ca în cazul tuturor antibioticelor, la pacienţii cu insuficienţă renală marcată se recomandă reducerea dozei de Zinacef, pentru a compensa excreţia mai lentă.

Tabelul 3. Dozele de Axetine recomandate la pacienţii cu insuficienţă renală

Clearance-ul creatininei T (ore) Doză, mg 1/2 > 20 ml/min/1,73 m 1,7 - 2,6 nu este necesară reducerea dozei standard (750 mg - 1,5 g de trei ori pe zi) 10-20 ml/min/1,73 m 4,3 - 6,5 750 mg de două ori pe zi < 10 ml/min/1,73 m 14,8 - 750 mg o dată pe zi 22,3

Pacienţi care efectuează şedinţe de 3,75 O doză suplimentară de 750 mg trebuie hemodializă administrată intravenos sau intramuscular la finalul fiecărei şedinţe de dializă; pe lângă administrarea parenterală, cefuroxima sodică poate fi adăugată în lichidul pentru dializă peritoneală (de regulă 250 mg la fiecare 2 litri de lichid utilizat pentru dializă)

Pacienţi cu insuficienţă renală trataţi prin 7,9-12,6 750 mg de două ori pe zi; pentru hemofiltrarea hemodializă arteriovenoasă continuă (HAVC) cu membrane cu flux redus se vor lua în (HAVC) sau prin hemofiltrare (HF) cu 1,6 (HF) considerare dozele recomandate la punctul membrane cu flux înalt în unităţi de referitor la pacienţii cu insuficienţă renală. terapie intensivă

Cefuroxima este eliminată în principal pe cale renală. La pacienţii cu disfuncţie hepatică nu se anticipează ca aceasta să influenţeze farmacocinetica cefuroximei.

Axetine trebuie administrat prin injecţie intravenoasă cu durata a 3 - 5 minute direct în venă, prin perfuzie intravenoasă cu durata de 30 - 60 de minute sau prin injecţie intramusculară profundă. Pentru instrucţiuni referitoare la reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Pentru instrucţiuni referitoare la prepararea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6

Hipersensibilitate la cefalosporine.sau la oricare dintre excipienţii listaţi la pct. 6.1.

Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la alte antibiotice din clasa cefalosporinelor.

Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice alt tip de medicament antibacterian betalactamic (peniciline, monobactami şi carbapeneme).

Ca şi în cazul tuturor antibioticelor beta-lactamice, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave şi ocazional letale. În cazul apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate severe, tratamentul cu cefuroximă trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiate măsuri de urgenţă adecvate.

Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se stabilească dacă pacientul are antecedente de reacţii de hipersensibilitate severe la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare alt tip de antibiotic beta-lactamic. Cefuroxima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate non-severe la alte antibiotice betalactamice.

Administrarea concomitentă cu diuretice potente sau cu aminoglicozide

La pacienţii trataţi concomitent cu diuretice potente, cum este furosemidul sau cu aminoglicozide, administrarea antibioticelor din clasa cefalosporinelor în doze mari trebuie efectuată cu precauţie.

Insuficienţa renală a fost raportată în timpul utilizării concomitente a acestor substanţe. Funcţia renală trebuie monitorizată la vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală pre-existentă diagnosticată (vezi pct. 4.2).

Dezvoltarea microorganismelor non-susceptibile la tratament

Terapia cu cefuroximă poate determina dezvoltarea excesivă a microorganismelor de tip Candida.

Utilizarea prelungită poate determina şi dezvoltarea excesivă a altor microorganisme non-susceptibile la tratament (de exemplu, enterococi şi Clostridium difficile), fapt care poate impune întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).

Cazuri de colită pseudomembranoasă asociată antibioterapiei au fost raportate în cazul tratamentului cu cefuroximă şi aceasta poate avea grade diferite de severitate, de la uşoară până la forme care pot pune viaţa în pericol. Acest diagnostic trebuie avut în vedere la pacienţii cu diaree apărută în timpul sau după administrarea de cefuroximă (vezi pct. 4.8). Trebuie luată în considerare întreruperea terapiei cu cefuroximă şi administrarea tratamentului specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul intestinal.

Infecţii intra-abdominale

Având în vedere spectrul de activitate al cefuroximei, aceasta nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor cauzate de bacterii Gram-negativ, care nu fermentează (vezi pct. 5.1)

Interferenţă cu investigaţiile diagnostice

Pozitivarea rezultatelor testului Coombs asociată utilizării cefuroximei poate interfera cu testele de compatibilitate sanguină (vezi pct. 4.8).

Se pot observa interferenţe uşoare cu metodele de reducere a cuprului (Benedict, Fehling, Clinitest). În orice caz, acest lucru nu duce la rezultate fals-pozitive, cum se întâmplă în cazul altor cefalosporine.

Deoarece în cazul testului cu fericianură pot apărea rezultate fals negative, se recomandă să se utilizeze fie metoda glucozo-oxidazei fie cea cu hexochinază pentru determinarea valorilor glucozei din sânge/plasmă la pacienţii trataţi cu cefuroximă sodică.

Informaţii importante despre excipienţi

Axetine pulbere pentru soluţie injectabilă şi perfuzabilă conţine sodiu. Acest aspect trebuie avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.

Utilizarea intracamerală şi afectările oculare

Axetine nu este formulat pentru utilizare intracamerală. Au fost raportate cazuri izolate şi concomitente de reacţii adverse grave la nivel ocular după utilizarea intracamerală neautorizată a cefuroximei sodice reconstituită din flacoane aprobate pentru utilizare intravenoasă/intramusculară. Aceste reacţii au inclus edem macular, edem retinian, dezlipire de retină, toxicitate retiniană, tulburări de vedere, reducerea acuităţii vizuale, vedere înceţoşată, opacitate corneană sau edem la nivelul corneei.

Cefuroxima poate avea efecte asupra microflorei intestinale, determinând o reabsorbţie scăzută a estrogenului şi reducerea eficacităţii contraceptivelor orale combinate.

Cefuroxima se excretă prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Administrarea concomitentă cu probenecid nu este recomandată. Administrarea concomitentă cu probenecid determină prelungirea perioadei de excreţie a antibioticului şi creşterea concentraţiilor plasmatice ale acestuia.

Medicamente cu potenţial nefrotoxic şi diuretice de ansă

La pacienţii care utilizează diuretice cu acţiune puternică (cum este furosemid) sau medicamente cu potenţial nefrotoxic (cum sunt antibioticele aminoglicozide), administrarea concomitentă de doze mari de cefalosporine trebuie efectuată cu precauţie, deoarece nu poate fi exclusă insuficienţa funcţiei renale în cazul utilizării concomitente a unor astfel de substanţe.

Determinarea concentraţiei de glucoză din sânge/plasmă: vă rugăm să citiţi pct. 4.4. Utilizarea concomitentă cu anticoagulantele orale poate determina creşterea valorilor INR.

Datele provenite din utilizarea cefuroximei la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Zinacef trebuie prescris la femeile gravide doar dacă beneficiile depăşesc eventualele riscuri.

S-a demonstrat că cefuroxima traversează placenta şi, după administrarea intramusculară sau intravenoasă a dozei la mamă, atinge concentraţii terapeutice în lichidul amniotic şi la nivelul cordonului ombilical.

Cefuroxima se excretă în cantităţi mici în laptele uman. Nu se anticipează aparaţia reacţiilor adverse în cazul administrării dozelor terapeutice, deşi nu se poate exclude riscul de apariţie a diareei şi a infecţiilor fungice la nivelul mucoaselor. Este posibil să fie necesară luarea unei decizii cu privire la întreruperea alăptării sau la întreruperea tratamentului cu cefuroximă, luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru mamă.

Nu sunt disponibile date referitoare la efectele cefuroximei sodice asupra fertilităţii la om. Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au evidenţiat efecte asupra fertilităţii.

Nu s-au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Cu toate acestea, pe baza reacţiilor adverse cunoscute, este puţin probabil că cefuroxima să afecteze capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Cele mai frecvente reacţii adverse sunt neutropenia, eozinofilia, creşterea tranzitorie a valorilor serice ale enzimelor hepatice sau a bilirubinemiei, mai ales la pacienţii cu hepatopatie pre-existentă, însă nu există dovezi privind afectarea hepatică şi reacţiile la nivelul locului de injectare.

Categoriile de frecvenţă atribuite faţă de reacţiile adverse de mai jos sunt estimative, pentru ca nu sunt disponibile date adecvate pentru calcularea incidenţei pentru cele mai multe reacţii adverse În plus, incidenţa reacţiilor adverse asociate cu sodiu axetil poate varia în funcţie de indicaţie.

Datele provenite din studiile clinice au fost utilizate pentru a determina frecvenţa reacţiilor adverse de la foarte frecvente la rare. Frecvenţele alocate celorlalte reacţii adverse rămase (de exemplu cele care au avut o frecvenţă <1/10000) au fost în principal determinate folosind date apărute după punerea pe piaţă şi se referă mai mult la rata de raportare decât la frecvenţa reală.

Reacţiile adverse asociate tratamentului, indiferent de grad, sunt enumerate în continuare conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, în funcţie de frecvenţă şi de gradul de severitate.

Următoarea convenţie a fost utilizată pentru clasificarea frecvenţei: foarte frecvente 1/10; frecvente 1/100 şi < 1/10, mai puţin frecvente 1/1000 şi < 1/100; rare 1/10000 şi < 1/1000; foarte rare < 1/10000 şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificare pe Frecvente Mai puţin Cu frecvenţă necunoscută aparate, sisteme şi frecvente organe

Infecţii şi infestări dezvoltare excesivă a microorganismelor de tip Candida, dezvoltare excesivă a Clostridium difficile

Tulburări neutropenie, leucopenie, trombocitopenie, hematologice şi eozinofilie, reducere a pozitivare a anemie hemolitică limfatice valorii testului Coombs hemoglobinei

Tulburări ale febră indusă de administrarea sistemului imunitar medicamentului, nefrită interstiţială, anafilaxie, vasculită cutanată

Tulburări gastro- tulburări gastro- colită pseudomembranoasă intestinale intestinale

Tulburări creştere tranzitorie a creştere hepatobiliare valorilor serice ale tranzitorie a enzimelor hepatice bilirubinemiei

Afecţiuni cutanate şi erupţie cutanată eritem polimorf, necroliză ale ţesutului tranzitorie, epidermică toxică şi sindrom subcutanat urticarie şi prurit Stevens-Johnson, angioedem

Tulburări renale şi creştere a creatininemiei, creştere a ale căilor urinare concentraţiilor plasmatice ale azotului ureic şi reducere a clearance-ului creatininei (vezi pct. 4.4)

Tulburări generale şi reacţii la locul la nivelul locului de administrării injecţiei, administrare care pot include durere şi tromboflebită

Descriere a reacţiilor adverse selectate

Cefalosporinele sunt o clasă de medicamente care prezintă tendinţa de a fi absorbite la nivelul suprafeţei membranei celulare a eritrocitelor şi de a interacţiona cu anticorpii anti-medicament, determinând pozitivarea testului Coombs (care poate interfera cu testele de compatibilitate sanguină) şi, în cazuri foarte rare, anemie hemolitică.

Au fost observate creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale enzimelor hepatice sau ale bilirubinemiei, de regulă reversibile.

Durerea la locul injectării intramusculare este mai probabil să apară în cazul administrării unor doze mai mari. Cu toate acestea, este puţin probabil ca acest lucru să determine întreruperea tratamentului.

Profilul de siguranţă al cefuroximei sodice la copii şi adolescenţi este concordant cu profilulde siguranţă observat la adulţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozajul poate determina sechele neurologice, incluzând encefalopatie, convulsii şi comă.

Simptomele supradozajului pot apărea în cazul în care doza nu se reduce adecvat la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4).

Concentraţiile plasmatice ale cefuroximei pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală.

Grupa farmacoterapeutică: antibacteriene de uz sistemic, cefalosporine de generaţia a doua, codul ATC:

J01DC02.

Cefuroxima inhibă sinteza peretelui bacterian, după legarea de proteinele de legare a penicilinei (PLP).

Astfel se întrerupe biosinteza peretelui celular (peptidoglican), fapt care determină liza şi apoptoza celulelor bacteriene.

Rezistenţa bacteriană la cefuroximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele mecanisme:

- hidroliza de către beta-lactamaze incluzând (dar nu linitându-se la) beta-lactamazele cu spectru extins (BLSE) şi enzimele Amp-C, a căror expresie ar putea fi indusă sau inhibată stabil la anumite specii bacteriene aerobe Gram-negativ;

- afinitatea redusă a proteinelor de legare a penicilinei pentru cefuroximă;

- lipsa de permeabilitate a membranei externe, care restricţionează accesul cefuroximei la nivelul proteinelor de legare a penicilinei în cazul bacteriilor Gram-negativ;

- pompele bacteriene de eflux.

Este de aşteptat ca microorganismele care au dobândit rezistenţă la alte cefalosporine administrate injectabil să fie rezistente la cefuroximă. În funcţie de mecanismul de rezistenţă, microorganismele cu rezistenţă dobândită la penicilină pot prezenta sensibilitate scăzută sau rezistenţă la cefuroximă.

Valori critice pentru cefuroximă sodică

Valorile critice ale CMI (concentraţia minimă inhibitorie) stabilite de EUCAST (European Committee on

Antimicrobial Susceptibility Testing) sunt prezentate în continuare:

Microorganism Valori critice (mg/l) S R

Enterobacteriaceae ≤ 8 > 8

Staphylococcus spp 3 3

Referinţa Referinţa

Streptococcus A,B,C şi G 4 4

Referinţa Referinţa

Streptococcus pneumoniae ≤ 0,5 >1

Streptococcus (altele) ≤ 0,5 >0,5

Haemophilus influenzae ≤ 1 >2

Moraxella catarrhalis ≤ 4 >8 1 5 5

Valori critice nespecifice ≤ 4 >8

Valorile critice caracteristice cefalosporinelor pentru Enterobacteriaceae detectează toate mecanismele de rezistenţă importante din punct de vedere clinic (inclusiv BLSE şi AmpC mediată de plasmide).

Unele tulpini care produc beta-lactamaze prezintă sensibilitate sau sensibilitate intermediară la cefalosporinele de generaţia a treia sau a patra, în condiţiile acestor valori critice şi trebuie raportate conform rezultatelor testelor, cu alte cuvinte prezenţa sau absenţa unei BLSE nu este în sine un factor care să influenţeze stabilirea categoriei de sensibilitate. În numeroase zone, depistarea şi caracterizarea

BLSE este recomandată sau obligatorie pentru a facilita controlul infecţiilor.

Valorile critice se corelează cu administrarea unei doze de 1,5 g × 3 şi doar pentru E. coli, P. mirabilis şi Klebsiella spp.

Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă pe baza sensibilităţii la meticilină, cu excepţia ceftazidimei, a cefiximei şi ceftibutenului, pentru care nu există valori critice şi care nu trebuie utilizate în cazul infecţiilor stafilococice.

Sensibilitatea la antibioticele beta-lactamice a streptococilor beta-hemolitici din gruprile A, B, C şi G este dedusă pe baza sensibilităţii la penicilină.

Valorile critice se aplică dozei administrate zilnic intravenos de 750 mg × 3 precum şi unei doze mari de minimum 1,5 g × 3.

S=sensibil, R=rezistent.

Sensibilitatea microorganismelor

Pentru speciile selectate, prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică şi de timp. Sunt necesare informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului unor infecţii severe. După caz, se va solicita opinia experţilor, în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei este cunoscută, iar oportunitatea utilizării medicamentului este pusă sub semnul întrebării, cel puţin în cazul anumitor infecţii.

De regulă, cefuroxima este activă in vitro faţă de următoarele microorganisme.

Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil) $

Streptococcus pyogenes

Streptococcus agalactiae

Streptococcus mitis (grupul viridans)

Haemophilus influenzae

Haemophilus parainfluenzae

Moraxella catarrhalis

Microorganisme în cazul cărora rezistenţa ar putea reprezenta o problemă

Streptococcus pneumoniae

Citrobacter freundii

Enterobacter cloacae

Enterobacter aerogenes

Escherichia coli

Klebsiella pneumoniae

Proteus mirabilis

Proteus spp. (altele decât P. vulgaris)

Providencia spp.

Salmonella spp.

Peptostreptococcus spp.

Propionibacterium spp.

Fusobacterium spp.

Bacteroides spp.

Microorganisme cu rezistenţă inerentă

Enterococcus faecalis

Enterococcus faecium

Acinetobacter spp

Morganella morganii

Proteus vulgaris

Pseudomonas aeruginosa

Serratia marcescens

Clostridium difficile

Bacteroides fragilis

Chlamydia spp

Mycoplasma spp

Legionella spp $ Toate speciile de S. aureus meticilino-rezistente sunt rezistente la cefuroximă.

S-a demonstrat că activitatea in vitro a cefuroximei sodice şi a antibioticelor aminoglicozidice administrate în asociere este cel puţin aditivă, evidenţiindu-se ocazional activitate sinergică.

După injectarea intramusculară (IM) a cefuroximei la voluntari sănătoşi, valoarea medie a concentraţiilor plasmatice maxime a variat între 27 şi 35 µg/ml pentru o doză de 750 mg şi între 33 şi 40 µg/ml pentru o doză de 1000 mg, valorile fiind obţinute în decurs de 30 - 60 de minute după administrare. După 15 minute de la administrarea intravenoasă (i.v.) a dozelor de 750 şi 1500 mg, concentraţiile plasmatice au fost de aproximativ 50 µg/ml şi, respectiv de 100 µg/ml.

După administrarea i.m. şi i.v., se pare că ASC şi C cresc liniar o dată cu creşterea dozei, în max intervalul de doze unice terapeutice cuprinse între 250 şi 1000 mg. Nu s-a evidenţiat acumularea cefuroximei în probele de ser prelevate de la voluntari sănătoşi după administrarea intravenoasă repetată a unor doze de 1500 mg la interval de 8 ore.

S-a constatat că legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie de 33 - 50%, în funcţie de metoda folosită. Volumul mediu de distribuţie variază între 9,3 - 15,8 l/1,73 m după administrarea i.m.sau i.v., în intervalul de doze terapeutice cuprinse între 250 şi 1000 mg. Concentraţii ale cefuroximei mai mari decât valorile inhibitorii minime pentru microorganismele patogene frecvent întânite pot fi obţinute în ţesuturile de la nivelul amigdalelor, sinusurilor, în mucoasa bronşică, în os, lichid pleural, lichid articular, lichid sinovial, lichid interstiţial, bilă, spută şi umoarea apoasă. Cefuroxima traversează bariera hematoencefalică în cazul inflamaţiei meningelui.

Cefuroxima nu este metabolizată.

Cefuroxima este excretată prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Timpul de înjumătăţire plasmatică după administrarea injectabilă intramusculară sau intravenoasă este de aproximativ 70 de minute. Cefuroxima se recuperează aproape complet (85 - 90%) sub formă de cefuroximă nemodificată în urină, în interval de 24 ore după administrare. Cea mai mare parte din doza de cefuroximă administrată se excretă în primele 6 ore. Valorile medii ale clearance-ului renal variază între 114 şi 170 ml/min/1,73 m după administrarea i.m. sau i.v., în intervalul de doze terapeutice cuprinse între 250 - 1000 mg.

Nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte farmacocinetica cefuroximei între bărbaţi şi femei, după administrarea unică în bolus i.v. a 1000 mg cefuroximă sub formă de sare sodică.

După administrarea i.m. sau i.v., absorbţia, distribuţia şi excreţia cefuroximei la pacienţii vârstnici sunt similare cu cele observate la pacienţii mai tineri cu funcţie renală echivalentă. Deoarece pacienţii vârstnici au o probabilitate mai mare de a prezenta reducere a funcţiei renale, se recomandă precauţie atunci când se stabileşte doza de cefuroximă, iar monitorizarea funcţiei renale poate fi utilă (vezi pct. 4.2).

S-a demonstrat că timpul de înjumătăţire plasmatică a cefuroximei este semnificativ prelungit la nou-născuţi, în funcţie de vârsta gestaţională. Cu toate acestea, la sugarii mai mari (cu vârsta >3 săptămâni), la copii şi adolescenţi, timpul de înjumătăţire plasmatică cuprins între 60 şi 90 de minute este similar celui observat la adulţi.

Cefuroxima se excretă în principal pe cale renală. Ca în cazul celorlalte antibiotice similare, la pacienţii cu insuficienţă renală marcată (C1 < 20 ml/minut) se recomandă reducerea dozei de cr cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai lentă a acesteia (vezi pct. 4.2). Cefuroxima este eliminată eficient prin hemodializă şi dializă peritoneală.

Deoarece cefuroxima este eliminată în principal pe cale renală, nu se aşteaptă ca disfuncţia hepatică să influenţeze farmacocinetica cefuroximei.

Pentru cefalosporine, s-a demonstrat că cel mai important parametru de farmacocinetică-farmacodinamie corelat cu eficacitatea in vivo este proporţia din intervalul de administrare (%T) în care concentraţia nelegată se menţine peste concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a cefuroximei pentru speciile ţintă selectate (%T>CMI).

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării. Nu s-au efectuat studii privind carcinogenitatea; cu toate acestea, dovezile existente nu indică potenţial carcinogen.

Activitatea gama glutamil transpeptidazei în urina de şobolan este inhibată de o serie de cefalosporine, însă nivelul de inhibare este mai mic în cazul cefuroximei. Acest aspect ar putea fi relevant pentru interferenţa cu testele paraclinice la om.

Nu conţine.

A nu se amesteca în seringă cu antibiotice aminoglicozidice.

2 ani.

A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.

Soluţia reconstituită: este recomandată utilizarea imediată a soluţiei reconstituite.

Stabilitatea fizică şi chimică a fost demonstrată:

- timp de 5 ore la 25 ° C şi 48 de ore la 2 ° C -8 ° C (în frigider) pentru soluţiile reconstituite pentru injectare intramusculară sau intravenoasă;

- timp de 6 ore la 25 ° C şi 24 ore la 2 ° C -8 ° C (în frigider) pentru soluţiile reconstituite pentru perfuzie intravenoasă.

Din punct de vedere microbiologic, produsul trebuie utilizat imediat. Dacă nu se utilizează imediat, timpul şi condiţiile de păstrare premergătoare utilizării intră în responsabilitatea utilizatorului şi în mod normal acestea nu vor depăşi 24 ore la 2°C-8°C, dacă reconstituirea s-a făcut în condiţii aseptice controlate şi validate.

Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip I, cu capacitate de 15 ml, prevăzut cu dop din cauciuc şi capsă din aluminiu.

Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră tip I, cu capacitate de 15 ml, prevăzute cu dop din cauciuc şi capsă din aluminiu.

Cutie cu 50 flacoane din sticlă incoloră tip I, cu capacitate de 15 ml, prevăzute cu dop din cauciuc şi capsă din aluminiu.

Cutie cu 100 flacoane din sticlă incoloră tip I, cu capacitate de 15 ml, prevăzute cu dop din cauciuc şi capsă din aluminiu.

Fără cerinţe speciale.

Medochemie Ltd. 1-10 Constantinopoleos, 3011 Limassol

Cipru

11732/2019/01-02-03-04 11733/2019/01-02-03-04 11734/2-019/01-02-03-04

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Aprilie 2019

Aprilie 2019