AUGMENTIN SR 1000mg / 62.5mg comprimate eliberare prelungită prospect medicament

Augmentin SR 1000 mg/62,5 mg comprimate cu eliberare prelungită

Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine amoxicilină 1000 mg sub formă de amoxicilină trihidrat şi amoxicilină sodică şi acid clavulanic 62,5 mg sub formă de clavulanat de potasiu.

Conţine sodiu 29,3 mg (1,3 mmoli) per comprimat.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat cu eliberare prelungită

Comprimate având formă de capsulă de culoare albă, inscripţionate cu “AC 1000/62,5” pe una dintre feţe şi o linie mediană pe cealaltă faţă.

Linia mediană este doar pentru a uşura ruperea pentru o înghiţire mai uşoară şi nu pentru a împărţi comprimatul în doze egale.

Augmentin este indicat pentru tratamentul pneumoniei extraspitaliceşti la adulţi, copii şi adolescenţi cu vârsta de cel puţin 16 ani, atunci când Streptococcus pneumoniae penicilino-rezistent este prezent sau nu poate fi exclus (vezi pct. 5.1).

Trebuie respectate recomandările oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepţia cazului în care dozele sunt declarate pe componente individuale.

Doza de Augmentin selectată pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să ia în considerare:

- Agentul patogen implicat şi sensibilitatea probabilă la medicamentele antibacteriene (vezi pct. 4.4)

- Severitatea şi localizarea infecţiei

- Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.

Tratamentul nu trebuie prelungit mai mult de 14 zile fără un control medical (vezi pct. 4.4 cu privire la tratamentul prelungit).

Adulţi şi adolescenţi  16 ani

Două comprimate de două ori pe zi timp de şapte până la zece zile;

Copii şi adolescenţi < 16 ani

Augmentin nu este indicat la copiii şi adolescenţii cu vârsta< 16 ani.

Nu este considerată necesară ajustarea dozelor.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu clearance al creatininei (ClCr) mai mare de 30 ml/min.

La pacienţii cu clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min, utilizarea de Augmentin nu este recomandată, deoarece nu sunt disponibile recomandări cu privire la ajustarea dozelor.

A se administra cu prudenţă şi a se monitoriza funcţia hepatică la intervale regulate (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4).

Augmentin este pentru utilizare pe cale orală.

A se administra în timpul mesei pentru a minimiza potenţialul de intoleranţă gastro-intestinală.

Augmentin comprimate prezintă o linie de diviziune pentru a se putea rupe comprimatul în două jumătăţi pentru uşurarea înghiţirii. Nu are ca scop scăderea dozei medicaţiei: ambele jumătăţi trebuie luate în acelaşi timp. Doza recomandată de Augmentin este de două comprimate de două ori pe zi.

Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Antecedente de reacţii grave de hipersensibilitate (de exemplu anafilaxie) la alte antibiotice beta-lactamice (de exemplu cefalosporine, carbapenem sau monobactam).

Antecedente de icter/insuficienţă hepatică din cauza asocierii amoxicilină/acid clavulanic (vezi pct. 4.8).

Înainte de iniţierea tratamentului cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic, trebuie efectuată o anamneză atentă legată de reacţii de hipersensibilitate anterioare la peniciline, cefalosporine sau alte antibiotice beta-lactamice (vezi pct. 4.3 şi 4.8).

La pacienţii în tratament cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (incluzând reacţii anafilactoide şi reacţii adverse cutanate severe) grave şi ocazional letale. Este mai probabil ca aceste reacţii să apară la persoanele cu antecedente de hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele cu teren atopic. Dacă apare o reacţie alergică, tratamentul cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie întrerupt şi trebuie instituit un tratament alternativ corespunzător.

În cazul în care se dovedeşte că o infecţie este provocată de un microorganism(e) sensibil(e) la amoxicilină, atunci trebuie luată în considerare trecerea de la amoxicilină/acid clavulanic la amoxicilină, în acord cu recomandările oficiale.

Pot apare convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administreză doze mari (vezi pct. 4.8).

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie evitată dacă se suspectează mononucleoza infecţioasă deoarece apariţia unei erupţii cutanate tranzitorii morbiliforme a fost asociată cu această afecţiune după utilizarea de amoxicilină.

Utilizarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate determina creşterea riscului de reacţii cutanate alergice.

Utilizarea prelungită poate să determine ocazional proliferarea microorganismelor care nu sunt sensibile.

Apariţia la începerea tratamentului a eritemului generalizat subfebril asociat cu pustule poate fi un simptom al pustulozei exantematice generalizate acute (PEGA) (vezi pct. 4.8). Acestă reacţie adversă necesită întreruperea Augmentinului şi contraindică orice administrare ulterioară de amoxicilină.

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică confirmată (vezi pct. 4.2, pct. 4.3 şi 4.8).

Evenimentele adverse hepatice au fost raportate mai ales la bărbaţi şi la pacienţii vârstnici şi se pot asocia cu tratamentul prelungit. Aceste evenimente au fost raportate foarte rar la copii şi adolescenţi. În cazul tuturor populaţiilor, semnele şi simptomele apar de obicei în timpul şi la scurt timp după tratament, dar în anumite cazuri pot să nu se manifeste până la câteva săptămâni după întreruperea tratamentului. Acestea sunt de obicei reversibile. Evenimentele adverse hepatice pot fi severe şi în cazuri extrem de rare, au fost raportate decese. Acestea au survenit aproape întotdeauna la pacienţii cu boli subiacente grave sau care au luat medicaţii concomitente cunoscute ca având potenţial de reacţii adverse hepatice (vezi pct. 4.8).

Colita asociată cu antibioticele a fost raportată în cazul aproape tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv amoxicilina, iar severitatea poate varia de la uşoară la punerea vieţii în pericol (vezi pct. 4.8). De aceea, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după administrarea oricărui antibiotic. Dacă colita asociată antibioticelor apare, tratamentul cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie imediat întrerupt, trebuie consultat un medic şi început un tratament corespunzător.

Medicamentele antiperistaltice sunt contraindicate în această situaţie.

În timpul tratamentului de lungă durată este recomandată evaluarea periodică a funcţiilor organelor şi sistemelor, inclusiv funcţia renală, hepatică şi hematopoietică.

La pacienţii care utilizează asocierea amoxicilină/acid clavulanic a fost rareori raportată alungirea timpului de protrombină. Este necesară monitorizare corespunzătoare în cazul în care se prescriu concomitent anticoagulante. Ajustarea dozei de anticoagulante orale poate fi necesară pentru menţinerea gradului dorit de anticoagulare (vezi pct. 4.5 şi 4.8).

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu clearance al creatininei (ClCr) mai mare de 30 ml/min.

Augmentin nu este recomandat pacienţilor cu clearance al creatininei (ClCr) mai mic de 30 ml/min.

La pacienţii cu debit urinar scăzut, s-a observat foarte rar cristalurie, mai ales în cazul tratamentului parenteral. În timpul administrării de doze mari de amoxicilină, este recomandabil să se păstreze un aport corespunzător de lichide şi un debit urinar adecvat pentru a scădea posibilitatea cristaluriei consecutive administrării amoxicilinei. La pacienţii cu sonde urinare, trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.9).

Se recomandă ca în cazul testării prezenţei de glucoză în urină pe parcursul tratamentului cu medicamente care conţin amoxicilină, să se utilizeze metode enzimatice cu glucozoxidază, din cauza rezultatelor fals pozitive care pot să apară în cazul metodelor neenzimatice.

Prezenţa acidului clavulanic din Augmentin poate determina o legare nespecifică a IgG şi albuminei de membranele hematiilor, ducând la un test Coombs fals pozitiv.

Au fost raportate rezultate pozitive la utilizarea testului Bio-Rad Laboratories Platelia

Aspergillus EIA la pacienţi trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic, care au fost ulterior descoperiţi a nu fi infectaţi cu Aspergillus. Au fost raportate reacţii încrucişate între polizaharide non- Aspergillus şi polifuranozide cu testul Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA. De aceea, rezultatele pozitive ale testului la pacienţii trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie interpretate cu precauţie şi trebuie confirmate de alte metode de diagnostic.

Acest medicament conţine sodiu 29,3 mg (1,3 mmol) per comprimat. A se lua în considerare în cazul pacienţilor cu dietă controlată în ceea ce priveşte sodiul.

Anticoagulantele orale şi antibioticele peniciline au fost utilizate pe scară largă în practică, fără a se raporta interacţiuni. Însă, în literatură există cazuri de creştere a INR-ului la pacienţii aflaţi în tratament cu acenocumarol sau warfarină şi la care s-a prescris o cură de amoxicilină. Dacă este necesară administrarea concomitentă, timpul de protrombină sau INR-ul trebuie monitorizate cu atenţie în cazul adăugării sau întreruperii amoxicilinei. În plus, pot fi necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).

Penicilinele pot scădea rata de eliminare a metotrexatului, determinând o creştere potenţială a toxicităţii acestuia.

Utilizarea concomitentă de probenecid nu este recomandată. Probenecidul scade secreţia tubulară renală a amoxicilinei. Utilizarea concomitentă de probenecid poate duce la concentraţii sanguine crescute şi prelungite de amoxicilină, nu însă şi de acid clavulanic.

La pacientii trataţi cu micofenolat mofetil au fost raportate scăderi de aproximativ 50% ale concentratiilor metabolitului activ acid micofenolic (AMF) după initierea tratamentului cu amoxicilinã plus acid clavulanic, administrat pe cale orală. Este posibil ca modificarea concentratiei înaintea administrării următoarei doze să nu exprime cu acurateţe modificările expunerii totale a AMF. De aceea, în mod normal, o schimbare a dozei de micofenolat mofetil nu ar fi necesară în absenţa dovezilor clinice de disfuncţie a grefei. Cu toate acestea, se recomandă monitorizare clinică îndeaproape pe parcursul administrării combinaţiei şi în perioada imediat următoare tratamentului antibiotic.

Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară/fetală, naşterea sau dezvoltarea postnatală (vezi pct. 5.3). Datele limitate cu privire la utilizarea asocierii amoxicilină/acid clavulanic pe perioada sarcinii la om nu au indicat un risc crescut de malformaţii congenitale. Într-un singur studiu cu femei cu ruptură prematură de membrană fetală înainte de termen s-a raportat că tratamentul profilactic cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic se poate asocia cu un risc crescut de enterocolită necrozantă la nou născuţi. Utilizarea trebuie evitată pe parcursul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este considerată esenţială de către medic.

Ambele substanţe sunt excretate în laptele uman (nu se cunoaşte nimic cu privire la efectul acidului clavulanic asupra sugarului alăptat). În consecinţă, este posibilă apariţia, la sugarii alăptaţi, a diareei şi infecţiilor fungice la nivelul mucoaselor, astfel încât alăptarea ar putea fi întreruptă. Trebuie luată în calcul posibilitatea de sensibilizare. Amoxicilina/acidul clavulanic trebuie administrat pe parcursul perioadei de alăptare după evaluarea raportului risc-beneficiu de către medicul curant.

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea pot apărea efecte nedorite (de exemplu reacţii alergice, ameţeli, convulsii), care pot influenţa capacitatea de a conduce şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).

Cele mai frecvente reacţii adverse la medicament raportate (RAM) sunt diareea, greaţa şi voma.

Sunt listate mai jos RAM-urile provenite din studiile clinice şi supravegherea de după punerea pe piaţă, sortate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe.

Au fost utilizaţi următorii termeni pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse.

Foarte frecvente (1/10)

Frecvente (1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)

Rare (1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)

Candidoză mucocutanată Frecvente

Proliferarea excesivă a microrganismelor Cu frecvenţă necunoscută rezistente

Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie) Rare

Trombocitopenie Rare

Agranulocitoză reversibilă Cu frecvenţă necunoscută

Anemie hemolitică Cu frecvenţă necunoscută

Alungirea timpului de sângerare şi a timpului Cu frecvenţă necunoscută de protrombină1

Tulburări ale sistemului imunitar10

Angioedem Cu frecvenţă necunoscută

Anafilaxie Cu frecvenţă necunoscută

Sindrom asemănător bolii serului Cu frecvenţă necunoscută

Vasculită de hipersensibilitate Cu frecvenţă necunoscută

Ameţeli Mai puţin frecvente

Cefalee Mai puţin frecvente

Hiperactivitate reversibilă Cu frecvenţă necunoscută

Convulsii2 Cu frecvenţă necunoscută

Meningită aseptică Cu frecvenţă necunoscută

Diaree Foarte frecvente

Greaţă3 Frecvente

Dureri abdominale Frecvente

Vomă Mai puţin frecvente

Indigestie Mai puţin frecvente

Colită asociată cu antibioticele4 Cu frecvenţă necunoscută

Melanoglosie Cu frecvenţă necunoscută

Creşteri ale AST şi/sau ALT5 Mai puţin frecvente

Hepatită4 Cu frecvenţă necunoscută

Icter colestatic6 Cu frecvenţă necunoscută

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat 7

Erupţie cutanată tranzitorie Mai puţin frecvente

Prurit Mai puţin frecvente

Urticarie Mai puţin frecvente

Eritem polimorf Rare

Sindrom Stevens-Johnson Cu frecvenţă necunoscută

Necroliză epidermică toxică Cu frecvenţă necunoscută

Dermatită buloasă exfoliativă Cu frecvenţă necunoscută

Pustuloză exantematică generalizată acută Cu frecvenţă necunoscută (PEGA)9

Reacţie la medicament asociată cu eozinofilie Cu frecvenţă necunoscută şi simptome sistemice (RMESS)

Nefrită interstiţială Cu frecvenţă necunoscută

Cristalurie8 Cu frecvenţă necunoscută 1 A se vedea pct. 4.4 2 A se vedea pct. 4.4 3 Greaţa se asociază mai frecvent cu dozele orale mari. Dacă reacţiile gastro-intestinale sunt manifeste, ele pot fi ameliorate prin administrarea de amoxicilină/acid clavulanic în timpul mesei. 4 Inclusiv colită pseudomembranoasă şi colită hemoragică (vezi pct. 4.4). 5 O creştere moderată a AST şi/sau ALT a fost observată la pacienţii trataţi cu antibiotice din clasa beta-lactami, dar semnificaţia acestor rezultate nu este cunoscută. 6 Aceste evenimente au fost observate şi în cazul altor peniciline şi al cefalosporinelor (vezi pct. 4.4). 7 Dacă apare vreo reacţie de dermatită de hipersensibilitate, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.4). 8 A se vedea pct. 4.9 9 A se vedea pct. 4.4 10 A se vedea pct. 4.3 și pct. 4.4

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului.

Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul

Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Simptomele gastro-intestinale şi dezechilibrele hidro-electrolitice pot fi manifeste. A fost observată cristaluria cu amoxicilină, în unele cazuri ducând la insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).

Pot apare convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei care utilizează doze mari.

S-a raportat faptul că amoxicilina precipită pe sondele urinare, mai ales după administrarea de doze mari pe cale intravenoasă. Trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.4).

Simptomele gastro-intestinale pot fi tratate simptomatic, ţinând cont de echilibrul hidro-electrolitic.

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă.

Grupa farmacoterapeutică: Combinaţii de peniciline, inclusiv inhibitori de beta-lactamază; codul

ATC: J01CR02

Amoxicilina este o penicilină semisintetică (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe enzime (deseori denumite proteine de legare a penicilinei, PLP) din procesul de biosinteză a peptidoglicanului bacterian, care este o componentă structurală integrantă a peretelui celular bacterian. Inhibarea sintezei peptidoglicanului duce la slăbirea structurii peretelui celular, care este, de obicei, urmată de liza celulară şi moarte.

Amoxicilina poate fi degradată de beta lactamaze produse de bacterii rezistente şi de aceea, spectrul activităţii amoxicilinei în monoterapie nu include organisme care pot produce aceste enzime.

Acidul clavulanic este un beta-lactam înrudit structural cu penicilinele. Inactivează unele enzime beta-lactamaze, prevenind astfel inactivarea amoxicilinei. Acidul clavulanic singur, nu exercită un efect antibacterian util clinic.

Cel mai important factor determinant pentru eficienţa amoxicilinei, este durata de timp în care concentraţia plasmatică este menţinută peste concentraţia minimă inhibitorie [T>CMI].

Există două mecanisme principale de rezistenţă la amoxicilină/acid clavulanic:

- Inactivarea amoxicilinei de către enzimele beta-lactamaze ale bacteriilor care nu sunt inhibate de către acidul clavulanic, inclusiv cele de clasă B, C sau D.

- Alterarea PLP, care scade afinitatea antibioticului faţă de ţintă.

Impermeabilitatea peretelui bacterian sau mecanismul pompei de eflux pot determina sau contribui la rezistenţa bacteriană, mai ales în cazul bacteriilor Gram-negativ.

Valorile critice CMI pentru amoxicilină/acid clavulanic sunt cele ale Comitetului European privind Testarea Sensibilităţii Antimicrobiene (The European Committee on Antimicrobial

Susceptibility Testing - EUCAST)

Microorganism Valoare critică de sensibilitate (g/ml) Sensibil Intermediar Rezistent

Haemophilus influenzae1 ≤1 - >1

Morexella catarrhalis1 ≤1 - >1

Staphylococcus aureus2 ≤2 - >2

Streptococcus pneumoniae3 ≤0,5 1-2 >2 1 Valorile raportate sunt pentru concentraţiile de amoxicilină. Pentru testarea sensibilităţii, concentraţia de acid clavulanic este stabilită la 2 mg/l. 2 Valorile raportate sunt pentru oxacilină. 3 Valorile prag din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la ampicilină.

Prevalenţa rezistenţei poate varia pentru speciile selectate în funcţie de zona geografică şi de timp, iar informaţiile locale referitoare la rezistenţă sunt de dorit, mai ales în cazul tratării infecţiilor severe. La nevoie, trebuie solicitată opinia experţilor când prevalenţa locală a rezistenţei este atât de mare încât utilitatea antibioticului este discutabilă cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii.

Specii în mod obişnuit sensibile

Microorganisme Gram-pozitiv aerobe

Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină) $

Streptococcus pneumoniae1

Haemophilus influenzae2

Moraxella catarrhalis

Klebsiella pneumoniae

Microorganisme rezistente natural

Legionella pneumophila

Chlamydophila pneumoniae

Chlamydophila psittaci

Coxiella burnetti

Mycoplasma pneumoniae $ Toţi stafilococii meticilin rezistenţi sunt rezistenţi la amoxicilină/acid clavulanic.

1 Această formulare de amoxicilină/acid clavulanic poate să nu fie potrivită pentru tratamentul infecţiilor cu Streptococcus pneumoniae care este în rezistent la penicilină (vezi pct. 4.1). 2 În unele ţări ale Uniunii Europene, au fost raportate cu o frecvenţă mai mare de 10% tulpini cu sensibilitate scăzută.

Amoxicilina şi acidul clavulanic disociază complet în soluţie apoasă la pH fiziologic. Ambele componente sunt absorbite rapid şi eficient pe cale orală. După administrare pe cale orală, amoxicilina şi acidul clavulanic prezintă o biodisponibilitate de aproximativ 70%. Profilurile plasmatice ale ambelor componente sunt similare, iar timpul de atingere a concentraţiei plasmatice de vârf (Tmax) pentru ambele este de aproximativ o oră.

Rezultatele de farmacocinetică care s-au obţinut pentru amoxicilină şi acid clavulanic după administrarea de Augmentin (doză unică 2 x 1000 mg/62,5 mg) pe nemâncate la adulţi sănătoşi sunt prezentate mai jos.

Valorile medii (+ SD) ale parametrilor farmacocinetici

Medicament Doză T>MIC^ Cmax T *max ASC(0-∞) T 1/2 administrat (mg) h (%) (mg/l) (h) ((g.h/ml) (h)

Augmentin 2000 5,9+1,2 17,0 1,50 71,6 +1,27 1000 mg/62,5 (49+10) +4 (1,0-6,0) +16,5 +0,2 mg x 2

Acid clavulanic

Augmentin 125 ND 2,05 1,03 5,29 +1,03 1000 mg/62,5 +0,8 (0,75-3,0) +1,55 +0,17 mg x 2

ND-Nedeterminată

* Mediana (gama) ^ pentru un MIC de 4 mg/l

Forma de condiţionare Augmentin cu eliberare prelungită are un profil FC/FD unic. T>CMI obţinut în cazul Augmentin SR nu poate fi obţinut cu aceeaşi doză condiţionată sub forma comprimatului cu eliberare imediată.

Aproximativ 25% din cantitatea totală de medicament din plasmă în cazul acidului clavulanic şi 18% din cantitatea totală de medicament din plasmă în cazul amoxicilinei se leagă de proteine.

Volumul aparent de distribuţie este aproximativ 0,3-0,4 l/kg pentru amoxicilină şi aproximativ 0,2 l/kg pentru acidul clavulanic.

După administrare pe cale intravenoasă, atât amoxicilina, cât şi acidul clavulanic au fost detectate în colecist, ţesut abdominal, piele, grăsime, ţesuturi musculare, lichid sinovial şi peritoneal, bilă şi puroi. Amoxicilina nu este distribuită adecvat în lichidul cerebrospinal.

Din studiile la animale, nu există dovezi că ar exista o retenţie tisulară semnificativă de substanţe derivate din medicament, în cazul ambelor componente. Amoxicilina, ca majoritatea penicilinelor, poate fi detectată în lapte. De asemenea pot fi detectate în lapte urme de acid clavulanic (vezi pct. 4.6).

Amoxicilina este parţial excretată în urină sub formă de acid peniciloic inactiv în cantităţi echivalente cu 10 până la 25% din doza iniţială. Acidul clavulanic este metabolizat extensiv la om şi este eliminat pe cale urinară şi în fecale şi ca dioxid de carbon eliminat în aerul expirat.

Calea majoră de eliminare pentru amoxicilină este cea renală, în timp ce acidul clavulanic este eliminat atât pe cale renală cât şi prin mecanisme non-renale.

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic are un timp de înjumătăţire plasmatică mediu de aproximativ o oră şi un clearance mediu total de aproximativ 25 l/oră la subiecţii sănătoşi.

Aproximativ 60 până la 70% din amoxicilină şi aproximativ 40 până la 65% din acidul clavulanic este excretat nemodificat în urină în timpul primelor 6 ore după administrarea unui singur comprimat de Augmentin 250 mg/125 mg sau 500 mg/125 mg. Diverse studii au observat că excreţia urinară a fost de 50-85% pentru amoxicilină şi 27-60% pentru acidul clavulanic pe o perioadă de 24 de ore. În cazul acidului clavulanic, cea mai mare cantitate de medicament a fost excretată în primele 2 ore după administrare.

Utilizarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia de amoxicilină, dar nu şi pe cea a acidului clavulanic (vezi pct. 4.5).

Timpul de înjumătăţire plasmatică al amoxicilinei este similar pentru copii cu vârsta între 3 luni şi 2 ani, copii mai mari, adolescenţi şi adulţi. Pentru copii foarte mici (inclusiv noi-născuţii prematuri) în prima săptămână de viaţă intervalul de administrare nu trebuie să depăşească două administrări zilnice, din cauza imaturităţii căii renale de eliminare. Deoarece pacienţii vârstnici sunt mai predispuși să prezinte funcţie renală scăzută, este necesară prudenţă în ceea ce priveşte alegerea dozei şi poate fi utilă monitorizarea funcţiei renale.

Clearance-ul total seric al asocierii amoxicilină/acid clavulanic scade proporţional cu scăderea funcţiei renale. Scăderea clearance-ului medicamentului este mai pronunţată în cazul amoxicilinei decât în cazul acidului clavulanic, deoarece se excretă un procent mai mare de amoxicilină pe cale renală. De aceea, dozele din insuficienţa renală trebuie să prevină acumularea de amoxicilină, menţinând în acelaşi timp concentraţii adecvate de acid clavulanic (vezi pct. 4.2).

La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie stabilite cu precauţie dozele, iar funcţia hepatică trebuie monitorizată la intervale regulate.

Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special la om, pe baza studiilor de siguranţă farmacologică, de genotoxicitate şi de toxicitate asupra funcţiei de reproducere.

Studiile de toxicitate a dozelor repetate efectuate la câine cu amoxicilină/acid clavulanic au evidenţiat iritaţie gastrică şi vomă şi modificări de culoare ale limbii.

Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate cu amoxicilină/acid clavulanic.

Celuloză microcristalină

Amidonglicolat de sodiu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Gumă Xanthan

Acid citric;

Hipromeloză 6 cp

Hipromeloză 15 cp

Dioxid de titan (E171)

Macrogol 3350

Macrogol 8000

Nu este cazul.

2 ani.

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

Blistere Al/PVC-Al-PP conţinând 4, 16, 20, 28 comprimate cu eliberare prelungită.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

GlaxoSmithKline (Ireland) Limited 12 Riverwalk, Citywest Business Campus Dublin 24, Irlanda

7554/2015/01-04

Reînnoire Autorizație - Aprilie 2015

Octombrie 2018