AUGMENTIN FP 400mg / 57mg / 5ml pulbere pentru suspensie orală prospect medicament

Augmentin FP 400 mg/57 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală (aromă de fructe de pădure)

După reconstituire, fiecare ml de suspensie orală conţine amoxicilină trihidrat, echivalent cu amoxicilină 80 mg şi clavulanat de potasiu, echivalent cu acid clavulanic 11,4 mg.

5 ml suspensie orală conţin amoxicilină trihidrat, echivalent cu amoxicilină 400 mg şi clavulanat de potasiu, echivalent cu acid clavulanic 57 mg.

Fiecare ml de suspensie orală conţine aspartam 2,5 mg (E951). Aroma din Augmentin conţine maltodextrină (glucoză) și urme de alcool benzilic (vezi pct. 4.4).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Pulbere pentru suspensie orală.

Pulbere albă sau aproape albă.

Augmentin este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii la copii, adolescenți şi adulţi (vezi pct. 4.2, pct. 4.4 și pct. 5.1).

* Sinuzită bacteriană acută (diagnosticată corespunzător)

* Otită medie acută

* Exacerbare acută a bolii pulmonare obstructive cronice (EABPOC)/exacerbări acute ale bronşitei cronice (EABC) (diagnosticate corespunzător)

* Pneumonie dobândită în comunitate

* Cistită

* Pielonefrită

* Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, mai ales celulită, muşcături de animale, abcese dentare severe cu celulită difuzantă

* Infecţii osoase şi articulare, mai ales osteomielită.

Trebuie respectate recomandările oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepţia cazului în care dozele sunt declarate pe componente individuale.

Doza de Augmentin pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să ia în considerare:

* Microorganismul patogen implicat şi sensibilitatea probabilă la medicamentele antibacteriene (vezi pct. 4.4)

* Severitatea şi localizarea infecţiei

* Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.

Utilizarea formelor de prezentare alternative de Augmentin (de exemplu a acelora care eliberează doze mai mari de amoxicilină şi/sau conțin amoxicilină/acid clavulanic în alt raport) trebuie luată în considerare după cum este necesar (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).

Pentru copiii şi adolescenţii cu greutatea < 40 kg, această formă de prezentare a Augmentin eliberează o doză totală zilnică de 1000-2800 mg amoxicilină/143-400 mg acid clavulanic, când se administrează conform recomandărilor de mai jos. Când se consideră că este necesară o doză zilnică mai mare de amoxicilină, se recomandă alegerea unei alte forme de prezentare de Augmentin, pentru a evita administrarea unei doze zilnice mari de acid clavulanic, fără ca aceasta să fie necesară (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).

Durata tratamentului trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului. Unele infecţii (de exemplu osteomielita) necesită perioade mai lungi de tratament. Tratamentul nu trebuie prelungit mai mult de 14 zile, fără un control medical (vezi pct. 4.4 cu privire la tratamentul prelungit).

Copiii şi adolescenţii cu greutatea  40 kg trebuie trataţi cu formele de prezentare de Augmentin destinate adulţilor.

Copii şi adolescenţi < 40 kg

* Doză mai mică: 25 mg/3,6 mg/kg și zi până la 45 mg/6,4 mg/kg și zi, în două prize;

* Doza mai mare: 45 mg/6,4 mg/kg/zi până la 70 mg/10 mg/kg/zi, administrată în două prize, poate fi luată în considerare pentru unele infecţii (cum sunt otita medie, sinuzite şi infecţii ale căilor respiratorii inferioare).

70 70 25 mg/3.6 45 mg/6.4 25 mg/3.6 45 mg/6.4 mg/10 mg/ mg/10 mg/mg/kg/ zi. mg/kg/ zi. mg/kg/ zi. mg/kg/ zi.

kg/zi. kg/zi.

Greutate Doza în ml Doza în ml Greutate Doza în ml Doza în ml

Doza în ml Doza în ml a care se care se a care se care se care se care se corporală administre administre corporală administre administreadministre administre(kg) ază la ază la (kg) ază la ază la ază la ază la interval de interval de interval de interval de interval de interval de 12 ore 12 ore . 12 ore . 12 ore .

12 ore . 12 ore .

4,0 0,6 1,2 NR 22,0 3,4 6,2 9,6 5,0 0,8 1,4 NR 23,0 3,6 6,6 10,2 6,0 1,0 1,8 NR 24,0 3,8 6,8 10,6 7,0 1,2 2,0 NR 25,0 4,0 7,0 11,0 8,0 1,4 2,4 NR 26,0 4,2 7,4 11,4 9,0 1,4 2,6 NR 27,0 4,2 7,6 11,8 10,0 1,6 2,8 NR 28,0 4,4 8,0 12,4 11,0 1,8 3,2 NR 29,0 4,6 8,2 12,8 12,0 2,0 3,4 5,4 30,0 4,8 8,4 13,2 13,0 2,0 3,8 5,8 31,0 4,8 8,8 13,6 14,0 2,2 4,0 (5.66,827 5) 32,0 5,0 9,0 14,0 15,0 2,4 4,2 6,6 33,0 5,2 9,4 14,4 16,0 2,6 4,6 7,0 34,0 5,4 9,6 15,0 17,0 2,8 4,8 7,4 35,0 5,6 9,8 15,4 18,0 2,8 5,2 8,0 36,0 5,6 10,2 15,8 19,0 3,0 5,4 8,4 37,0 5,8 10,4 16,2 20,0 3,2 5,6 8,8 38,0 6,0 10,8 16,6 21,0 3,4 6,0 9,2 39,0 6,2 11,0 17,2

NR - Nu este recomandat. Nu sunt disponibile date clinice referitoare la dozele de Augmentin din preparatele în raport 7:1 mai mari de 45 mg/6,4 mg/kg pe zi la copiii cu vârsta sub 2 ani.

Nu sunt disponibile date clinice referitoare la dozele de Augmentin din preparatele cu raport 7:1 la pacienţii cu vârsta mai mică de 2 luni. De aceea nu se pot face recomandări privind dozele la această grupă de pacienți.

Pentru a oferi recomandări practice privind dozele, trebuie luate în considerare formele farmaceutice alternative cu administrare orală ale Augmentin.

Copiii şi adolescenţii pot fi trataţi cu Augmentin sub formă de comprimate, suspensie sau plicuri adecvate pentru utilizare la copii. Copiii cu vârsta de 6 ani sau sub 6 ani este preferabil să fie trataţi cu Augmentin sub formă de suspensie sau plicuri, adecvate pentru utilizare la copii.

De asemenea, doza (ml) care trebuie administrată pacientului de două ori pe zi, poate fi calculată, folosind următoarea formulă de mai jos:

Doza (ml) Doza recomandată de amoxicilină* (mg/kg/zi) x greutatea (kg) administrată de = două ori pe zi Amoxicilină * în suspensie reconstituită (mg/ml) x 2 (doze divizate)

* Pentru acest calcul este necesară doar luarea în considerare a componentei amoxicilină.

De exemplu, un copil cu greutatea de 14 kg tratat cu doza de 25 mg/3,6 mg/kg/zi:

Doza (ml) administrată de 25 (mg/kg/zi) x 14 (kg) = două ori pe zi 80 (mg/ml) x 2 (în două prize)

Doza (ml) administrată de 350 (mg)= două ori pe zi 160 (mg/ml)

Doza (ml) administrată de = 2,2 ml două ori pe zi

Nu este considerată necesară ajustarea dozelor. Pacienții vârstnici trebuie tratați cu formele farmaceutice ale

Augmentin destinate adulţilor.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu clearance al creatininei (ClCr) mai mare de 30 ml/min.

La pacienţii cu clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min, utilizarea formelor de prezentare de

Augmentin cu un raport amoxicilină-acid clavulanic de 7:1 nu este recomandată, deoarece nu sunt disponibile recomandări privind ajustarea dozelor.

A se administra cu prudenţă şi a se monitoriza funcţia hepatică la intervale regulate (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4).

Augmentin se administrează pe cale orală.

A se administra la începutul mesei, pentru a minimiza potenţialul de intoleranţă gastro-intestinală şi pentru a optimiza absorbţia combinației amoxicilină/acid clavulanic.

Tratamentul poate fi început cu administrare parenterală, conform Rezumatului Caracteristicilor Produsului corespunzător formelor farmaceutice cu administrare intravenoasă şi continuat cu o formă farmaceutică cu administrare orală.

A se agita flaconul pentru afânarea pulberii, a se adăuga apă conform recomandărilor, a se răsturna flaconul şi a se agita puternic.

A se agita flaconul înainte de fiecare utilizare (vezi pct. 6.6).

Pentru instrucţiuni privind modul de reconstituire al medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Antecedente de reacţii severe de hipersensibilitate (de exemplu anafilaxie) la alte antibiotice beta-lactamice (de exemplu cefalosporine, carbapenem sau monobactam).

Antecedente de icter/insuficienţă hepatică induse de administrarea de amoxicilină/acid clavulanic (vezi pct.

4.8).

Înainte de iniţierea tratamentului cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic, trebuie efectuată o anamneză atentă legată de reacţii de hipersensibilitate anterioare la peniciline, cefalosporine sau alte antibiotice beta-lactamice (vezi pct. 4.3 şi 4.8).

La pacienţii tratați cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (incluzând reacţii anafilactice şi reacţii adverse cutanate severe) grave şi ocazional letale. De asemenea, reacțiile de hipersensibilitate pot evolua la sindromul Kounis, o reacție alergică gravă care poate determina apariţia infarctului miocardic (vezi pct. 4.8). Este mai probabil ca aceste reacţii să apară la persoanele cu antecedente de hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele cu teren atopic. Sindromul de enterocolită indusă de medicamente (SEIM) a fost raportat în principal la copiii cărora li s-a administrat amoxicilină (vezi pct. 4.8). SEIM este o reacție alergică care are ca simptom principal vărsăturile prelungite (1-4 ore după administrare), în absența simptomelor alergice cutanate sau respiratorii. Alte simptome pot include dureri abdominale, diaree, hipotensiune arterială sau leucocitoză cu neutrofilie. Au existat cazuri grave, inclusiv progresie spre șoc. Dacă apare o reacţie alergică, tratamentul cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie întrerupt şi trebuie instituit un tratament alternativ corespunzător.

În cazul în care se dovedeşte că o infecţie este determinată de un microorganism/microorganisme sensibil/sensibile la amoxicilină, atunci trebuie luată în considerare trecerea de la tratamentul cu amoxicilină/acid clavulanic la terapia cu amoxicilină, în acord cu recomandările oficiale.

Utilizarea acestei forme de prezentare de Augmentin nu este indicată când există un risc crescut ca microorganismele patogene suspectate să aibă o sensibilitate scăzută sau să prezinte rezistenţă la antibioticele beta-lactamice, care nu este mediată de beta lactamaze sensibile la inhibarea de către acidul clavulanic.

Această formă de prezentare nu trebuie utilizată pentru tratamentul infecţiilor cu S. pneumonie rezistent la penicilină.

Pot apărea convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze mari (vezi pct. 4.8).

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie evitată dacă se suspectează mononucleoză infecţioasă, deoarece apariţia unei erupţii cutanate tranzitorii morbiliforme a fost asociată cu această afecţiune după utilizarea de amoxicilină.

Utilizarea concomitentă de alopurinol pe parcursul tratamentului cu amoxicilină poate determina creşterea riscului de reacţii cutanate alergice.

Utilizarea prelungită poate să determine ocazional proliferarea microorganismelor care nu sunt sensibile.

Apariţia la începerea tratamentului a eritemului generalizat subfebril asociat cu pustule poate fi un simptom al pustulozei exantematice generalizate acute (PEGA) (vezi pct. 4.8). Acestă reacţie adversă necesită întreruperea administrării de Augmentin şi contraindică orice administrare ulterioară a amoxicilinei.

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică confirmată (vezi pct. 4.2, pct. 4.3 şi 4.8).

Evenimentele hepatice au fost raportate mai ales la bărbaţi şi la pacienţii vârstnici şi se pot asocia cu tratamentul prelungit. Aceste evenimente au fost raportate foarte rar la copii şi adolescenţi. În cazul tuturor grupelor de pacienți, semnele şi simptomele apar de obicei în timpul sau la scurt timp după tratament, dar în anumite cazuri pot să nu se manifeste până la câteva săptămâni după întreruperea tratamentului. Acestea sunt de obicei reversibile. Evenimentele hepatice pot fi severe şi în cazuri extrem de rare, au fost raportate decese.

Acestea au survenit aproape întotdeauna la pacienţii cu afecțiuni subiacente grave sau care au utilizat concomitent medicamente cunoscute ca având potenţial de reacţii adverse hepatice (vezi pct. 4.8).

Colita asociată cu antibioticele a fost raportată în cazul aproape tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv amoxicilina, iar severitatea poate varia de la uşoară până la punerea vieţii în pericol (vezi pct. 4.8).

De aceea, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după administrarea oricărui antibiotic. În cazul în care apare colita asociată antibioticelor, tratamentul cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie imediat întrerupt, trebuie solicitat consult medical şi început un tratament corespunzător. Medicamentele antiperistaltice sunt contraindicate în această situaţie.

Pe parcursul tratamentului de lungă durată este recomandată evaluarea periodică a funcţiilor organelor şi sistemelor, inclusiv funcţia renală, hepatică şi hematopoietică.

La pacienţii care utilizează asocierea amoxicilină/acid clavulanic a fost rareori raportată prelungirea timpului de protrombină. Este necesară monitorizare corespunzătoare în cazul în care se prescriu concomitent anticoagulante. Ajustarea dozei de anticoagulante orale poate fi necesară pentru menţinerea valorilor dorite ale anticoagulării (vezi pct. 4.5 şi 4.8).

La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în conformitate cu gradul de insuficienţă (vezi pct.

4.2).

La pacienţii cu debit urinar scăzut, s-a observat foarte rar cristalurie (incluzând afecțiuni renale acute), mai ales în cazul tratamentului parenteral. Pe parcursul administrării de doze mari de amoxicilină, se recomandă să se păstreze un aport corespunzător de lichide şi un debit urinar adecvat, pentru a scădea posibilitatea cristaluriei consecutive administrării amoxicilinei. La pacienţii cu sonde urinare, trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.8. şi 4.9).

Se recomandă ca în cazul testării prezenţei de glucoză în urină pe parcursul tratamentului cu medicamente care conţin amoxicilină, să se utilizeze metode enzimatice cu glucozoxidază, din cauza rezultatelor fals pozitive care pot să apară în cazul metodelor non-enzimatice.

Prezenţa acidului clavulanic din Augmentin poate determina o legare nespecifică a IgG şi albuminei de membranele hematiilor, ducând la un test Coombs fals pozitiv.

Au fost raportate rezultate pozitive la utilizarea testului Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA la pacienţi trataţi cu amoxicilină/acid clavulanic, care au fost ulterior descoperiţi a nu fi infectaţi cu Aspergillus.

Au fost raportate reacţii încrucişate între polizaharide non- Aspergillus şi polifuranozide cu testul Bio-Rad

Laboratories Platelia Aspergillus EIA. De aceea, rezultatele pozitive ale testului la pacienţii trataţi cu amoxicilină/acid clavulanic trebuie interpretate cu precauţie şi trebuie confirmate de alte metode de diagnostic.

Augmentin FP 400 mg/57 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală conţine aspartam 2,5 mg (E951) per ml, care este o sursă de fenilalanină. Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu fenilcetonurie.

Nu sunt disponibile nici date non-clinice, nici date clinice în ceea ce privește evaluarea utilizării aspartamului la sugarii cu vârsta sub 12 săptămâni.

Aroma din Augmentin conține urme de alcool benzilic. Alcoolul benzilic poate provoca reacții alergice.

Acest medicament conţine maltodextrină (glucoză). Pacienţii cu sindrom rar de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Anticoagulantele orale şi antibioticele din clasa peniciline au fost utilizate pe scară largă în practică, fără a se raporta interacţiuni. Însă, în literatură există cazuri de creştere a INR-ului la pacienţii aflaţi în tratament cu acenocumarol sau warfarină şi la care s-a prescris concomitent terapie cu amoxicilină. Dacă este necesară utilizarea concomitentă, timpul de protrombină sau INR-ul trebuie monitorizate cu atenţie în cazul adăugării sau întreruperii administrării de amoxicilină. În plus, pot fi necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).

Penicilinele pot reduce excreția metotrexatului, determinând o potenţială creştere a toxicităţii acestuia.

Utilizarea concomitentă de probenicid nu este recomandată. Probenecidul scade secreţia tubulară renală a amoxicilinei. Utilizarea concomitentă de probenecid poate duce la concentraţii sanguine crescute şi prelungite de amoxicilină, nu însă şi de acid clavulanic.

La pacienţii trataţi cu micofenolat mofetil au fost raportate scăderi de aproximativ 50% ale concentraţiilor plasmatice ale metabolitului activ, acid micofenolic (AMF), după iniţierea tratamentului cu amoxicilină plus acid clavulanic, administrat pe cale orală. Este posibil ca modificarea concentraţiei plasmatice înaintea administrării următoarei doze să nu exprime cu acurateţe modificările expunerii totale la AMF. De aceea, în mod normal, o schimbare a dozei de micofenolat mofetil nu ar fi necesară, în absenţa dovezilor clinice de disfuncţie a grefei. Cu toate acestea, se recomandă monitorizare clinică strictă pe parcursul administrării combinaţiei şi în perioada imediat următoare tratamentului antibiotic.

Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară/fetală, naşterea sau dezvoltarea postnatală (vezi pct. 5.3). Datele limitate cu privire la utilizarea asocierii amoxicilină/acid clavulanic pe perioada sarcinii la om nu au indicat un risc crescut de malformaţii congenitale. Într-un singur studiu efectuat la gravide cu ruptură prematură de membrană fetală înainte de termen s-a raportat că tratamentul profilactic cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic se poate asocia cu un risc crescut de enterocolită necrozantă la nou născuţi. Utilizarea trebuie evitată în sarcină, cu excepţia cazurilor în care este considerată esenţială de către medic.

Ambele substanţe sunt excretate în lapte (nu sunt disponibile date cu privire la efectul acidului clavulanic asupra sugarului alăptat). În consecinţă, este posibilă apariţia, la sugarii alăptaţi, a diareei şi infecţiilor fungice la nivelul mucoaselor, astfel încât alăptarea trebuie întreruptă. Posibilitatea apariţiei sensibilizării trebuie luată în considerare. Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie administrată în timpul perioadei de alăptare după evaluarea raportului risc-beneficiu de către medicul curant.

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pot apărea reacții adverse (de exemplu reacţii alergice, ameţeli, convulsii), care pot influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate (RAR) sunt diareea, greaţa şi vărsăturile.

Sunt listate mai jos RAR-urile provenite din studiile clinice şi supravegherea de după punerea pe piaţă, sortate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe.

Au fost utilizaţi următorii termeni pentru a clasifica frecvența de apariţie a reacţiilor adverse.

Foarte frecvente (1/10)

Frecvente (1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)

Rare (1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)

Candidoză mucocutanată Frecvente

Proliferare excesivă a microrganismelor rezistente Cu frecvenţă necunoscută

Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie) Rare

Trombocitopenie Rare

Agranulocitoză reversibilă Cu frecvenţă necunoscută

Anemie hemolitică Cu frecvenţă necunoscută

Prelungire a timpului de sângerare şi a timpului de Cu frecvenţă necunoscută protrombină1

Tulburări ale sistemului imunitar8

Angioedem Cu frecvenţă necunoscută

Anafilaxie Cu frecvenţă necunoscută

Sindrom asemănător bolii serului Cu frecvenţă necunoscută

Vasculită de hipersensibilitate Cu frecvenţă necunoscută

Ameţeli Mai puţin frecvente

Cefalee Mai puţin frecvente

Hiperactivitate reversibilă Cu frecvenţă necunoscută

Convulsii1 Cu frecvenţă necunoscută

Meningită aseptică Cu frecvenţă necunoscută

Sindromul Kounis Cu frecvenţă necunoscută

Diaree Frecvente

Greaţă2 Frecvente

Vărsături Frecvente

Indigestie Mai puţin frecvente

Colită asociată cu antibioticele 3 Cu frecvenţă necunoscută

Sindromul de enterocolită indusă de medicamente Cu frecvenţă necunoscută

Pancreatită acută Cu frecvenţă necunoscută

Melanoglosie Cu frecvenţă necunoscută

Modificări de culoare ale dinţilor9 Cu frecvenţă necunoscută

Creşteri ale valorilor serice ale AST şi/sau ALT4 Mai puţin frecvente

Hepatită5 Cu frecvenţă necunoscută

Icter colestatic5 Cu frecvenţă necunoscută

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat 6

Erupţie cutanată tranzitorie Mai puţin frecvente

Prurit Mai puţin frecvente

Urticarie Mai puţin frecvente

Eritem polimorf Rare

Sindrom Stevens-Johnson Cu frecvenţă necunoscută

Necroliză epidermică toxică Cu frecvenţă necunoscută

Dermatită buloasă exfoliativă Cu frecvenţă necunoscută

Pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA)1 Cu frecvenţă necunoscută

Reacţie la medicament asociată cu eozinofilie şi Cu frecvenţă necunoscută simptome sistemice (RMESS)

Boala cu IgA liniară Cu frecvenţă necunoscută

Nefrită interstiţială Cu frecvenţă necunoscută

Cristalurie (incluzând afecțiuni renale acute)7 Cu frecvenţă necunoscută 1 A se vedea pct. 4.4 2 Greaţa se asociază mai frecvent cu administrarea orală de doze mari. Dacă reacţiile gastro-intestinale sunt manifeste, ele pot fi ameliorate prin administrarea Augmentin la începutul mesei. 3 Inclusiv colită pseudomembranoasă şi colită hemoragică (vezi pct. 4.4). 4 O creştere moderată a valorilor serice ale AST şi/sau ALT a fost observată la pacienţii trataţi cu antibiotice din clasa beta-lactami, dar semnificaţia acestor rezultate nu este cunoscută. 5 Aceste evenimente au fost observate şi în cazul altor peniciline şi cefalosporine (vezi pct.

4.4). 6 Dacă apare vreo reacţie de dermatită de hipersensibilitate, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.4). 7 A se vedea pct. 4.9 8 A se vedea pct. 4.3 și pct. 4.4 9 Modificările culorii suprafețelor dinţilor au fost raportate foarte rar la copii. O bună igienă orală poate preveni modificările de culoare ale dinţilor, deoarece acestea pot fi îndepărtate prin spălatul pe dinţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro.

Website: www.anm.ro

Simptomele gastro-intestinale şi dezechilibrele hidro-electrolitice pot fi manifeste. În cazul utilizării de amoxicilină, a fost observată cristalurie, în unele cazuri ducând la insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).

Pot apărea convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze mari.

S-a raportat faptul că amoxicilina precipită pe sondele urinare, mai ales după administrarea de doze mari pe cale intravenoasă. Trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.4).

Simptomele gastro-intestinale pot fi tratate simptomatic, ţinând cont de echilibrul hidro-electrolitic.

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic poate fi îndepărtată din circulaţia sanguină prin hemodializă.

Grupa farmacoterapeutică: combinaţii de peniciline, inclusiv inhibitori de beta-lactamază; codul ATC:

J01CR02

Amoxicilina este o penicilină de semisinteză (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe enzime (deseori denumite proteine de legare a penicilinei, PLP) din procesul de biosinteză a peptidoglicanului bacterian, care este o componentă structurală integrantă a peretelui celular bacterian. Inhibarea sintezei peptidoglicanului duce la slăbirea structurii peretelui celular, care este, de obicei, urmată de liză celulară şi moarte.

Amoxicilina poate fi degradată de beta lactamazele produse de bacteriile rezistente şi, de aceea, spectrul acțiunii amoxicilinei în monoterapie nu include microorganismele care pot produce aceste enzime.

Acidul clavulanic este un beta lactam, înrudit structural cu penicilinele. Inactivează unele enzime beta lactamaze, prevenind astfel inactivarea amoxicilinei. Acidul clavulanic singur, nu exercită un efect antibacterian util clinic.

Cel mai important factor determinant pentru eficacitatea amoxicilinei este durata de timp în care concentraţia plasmatică este menţinută peste concentraţia minimă inhibitorie [T>CMI].

Există două mecanisme principale de rezistenţă la amoxicilină/acid clavulanic:

* Inactivarea amoxicilinei de către enzimele beta lactamaze ale bacteriilor, care nu sunt inhibate de către acidul clavulanic, inclusiv cele de clasă B, C sau D.

* Modificări la nivelul PLP, care scad afinitatea antibioticului faţă de ţintă.

Impermeabilitatea peretelui bacterian sau mecanismul pompei de eflux pot determina sau contribui la rezistenţa bacteriană, mai ales în cazul bacteriilor Gram-negativ.

Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină/acid clavulanic sunt cele ale Comitetului European privind

Testarea Sensibilităţii Antimicrobiene (The European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing -

EUCAST)

Microorganism Valori critice de sensibilitate (g/ml) Sensibil Rezistent

Haemophilus influenzae ≤0,0011 >21

Moraxella catarrhalis ≤11 >11

Staphylococcus spp. Notă2a,3a,3b,4 Notă 2a,3a,3b,4

Enteroccocus spp.7 ≤41,5 >81,5

Streptococcus din grupele A, B, C, G2b,8 Notă2b Notă 2b (alte indicații decât meningită)

Streptococcus pneumoniae8 ≤0,51,6 >11,6

Enterobacterales în ITU necomplicate ≤ 321 > 321

Anaerobi Gram-negativ ≤41 >81

Anaerobi Gram-pozitiv (cu excepția ≤41 >81

Clostridioides difficile)

Valori critice neraportate la specie ≤21 >81

Streptococi din grupul viridans 8 Notă2a,9 Notă2a,9

Pasteurella multocida 11 11

Burkholderia pseudomallei 0,0011 81 1 Pentru testarea sensibilităţii, concentraţia plasmatică de acid clavulanic este stabilită la 2 mg/l.

2a Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la benzilpenicilină.

Susceptibilitatea este derivată din susceptibilitatea la benzilpenicilină.

2b Susceptibilitatea grupelor de streptococi A, B, C şi G la peniciline este derivată din susceptibilitatea la benzilpenicilină (alte indicații decât meningită) cu excepția fenoximetilpenicilinei și izoxazolilpenicilinelor pentru streptococul de grup B.

3a Majoritatea stafilococilor sunt producători de penicilinază, iar unii sunt rezistenţi la meticilină. Oricare dintre aceste mecanisme le conferă rezistență la benzilpenicilină, fenoximetilpenicilină, ampicilină, amoxicilină, piperacilină și ticarcilină. Atunci când stafilococii sunt testați ca fiind sensibili la benzilpenicilină și cefoxitină, aceștia pot fi raportați ca fiind sensibili la toate penicilinele. Atunci când stafilococii sunt testați ca fiind rezistenţi la benzilpenicilină, dar sensibili la cefoxitină, sunt susceptibili la combinații de inhibitori de beta-lactamază, izoxazolilpeniciline (oxacilină, cloxacilină, dicloxacilină și flucloxacilină) și nafcilină. Trebuie acordată atenție în cazul medicamentelor administrate pe cale orală, pentru a obține o expunere suficientă la locul infecției. Atunci când stafilococii sunt testați ca fiind rezistenţi la cefoxitină, sunt rezistenți la toate penicilinele.

3b Majoritatea stafilococilor coagulazo-negativi sunt producători de penicilinază, iar unii sunt rezistenți la meticilină. Oricare dintre aceste mecanisme le conferă rezistență la benzilpenicilină, fenoximetilpenicilină, ampicilină, amoxicilină, piperacilină și ticarcilină. Nicio metodă disponibilă în prezent nu poate detecta în mod fiabil producția de penicilină la stafilococi negativi la coagulază, dar rezistența la meticilină poate fi detectată cu cefoxitină, așa cum a fost descrisă.

4 S. saprofitici sensibili la ampicilină sunt mecA- negativ și sensibili la ampicilină, amoxicilină și piperacilină (cu sau fără un inhibitor de beta-lactamază).

5 Susceptibilitatea la ampicilină, amoxicilină și piperacilină (cu și fără inhibitor de beta-lactamază) poate fi derivată din cea la ampicilină. Rezistența la ampicilină este mai puțin frecventă la E. faecalis (confirmați cu CMI), dar frecventă la E. faecium.

6 Testul de screening cu disc de oxacilină 1 µg sau testul CMI a benzilpenicilinei trebuie utilizat pentru a exclude mecanismele de rezistență la beta-lactam. Atunci când testul de screening este negativ (zona de inhibiție pentru oxacilină ≥ 20 mm sau CMI pentru benzilpenicilină ≤ 0,06 mg/l), toate medicamentele beta-lactamice pentru care sunt disponibile valori critice clinice pot fi raportate ca fiind sensibile, fără a fi necesare alte teste.

7 Valorile critice ale aminopenicilinei pentru enterococi au la bază administrarea intravenoasă.

Administrarea orală este relevantă numai pentru infecțiile tractului urinar.

8 Adăugarea unui inhibitor de beta-lactamază nu aduce beneficii clinice.

9 Benzilpenicilina (CMI sau difuziune pe disc) poate fi utilizată pentru a depista rezistența la beta-lactamice a streptococilor din grupul viridans. Izolatele clasificate cu testul de screening ca fiind negative, pot fi raportate sensibile la medicamentele beta-lactamice pentru care sunt înregistrate valori critice clinice. Izolatele clasificate cu testul de screening ca fiind pozitive, trebuie să fie testate pentru sensibilitate pe medicamente individuale. Pentru izolatele cu testul de screening negativ la benzilpenicilină (CMI ≤ 0,25 mg/l), susceptibilitatea poate fi derivată din cea la benzilpenicilină sau ampicilină. Pentru izolatele cu testul de screening pozitiv la benzilpenicilină (CMI > 0,25 mg/l), susceptibilitatea este derivată din cea la ampicilină.

Prevalenţa rezistenţei poate varia pentru speciile selectate în funcţie de zona geografică şi de timp, iar informaţiile locale referitoare la rezistenţă sunt de dorit, mai ales în cazul tratării infecţiilor severe. La nevoie, trebuie solicitată opinia experţilor când prevalenţa locală a rezistenţei este atât de mare încât utilitatea antibioticului este discutabilă, cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii.

Specii în mod obişnuit sensibile

Microorganisme Gram-pozitiv aerobe

Enterococcus faecalis

Gardnerella vaginalis

Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină) £

Stafilococi coagulazo-negativ (sensibil la meticilină)

Streptococcus agalactiae

Streptococcus pneumoniae1

Streptococcus pyogenes şi alţi streptococi beta-hemolitici

Grupul Streptococcus viridans

Capnocytophaga spp.

Eikenella corrodens

Haemophilus influenzae2

Moraxella catarrhalis

Pasteurella multocida

Bacteroides fragilis

Fusobacterium nucleatum

Prevotella spp.

Microorganisme Gram-pozitiv aerobe

Enterococcus faecium $

Escherichia coli

Klebsiella oxytoca

Klebsiella pneumoniae

Proteus mirabilis

Proteus vulgaris

Microorganisme rezistente în mod natural

Acinetobacter sp.

Citrobacter freundii

Enterobacter sp.

Legionella pneumophila

Morganella morganii

Providencia spp.

Pseudomonas sp.

Serratia sp.

Stenotrophomonas maltophilia

Chlamydophila pneumoniae

Chlamydophila psittaci

Coxiella burnetti

Mycoplasma pneumoniae $ Sensibilitate intermediară naturală, în absenţa dobândirii mecanismelor de rezistenţă.

£ Toţi stafilococii meticilino-rezistenţi sunt rezistenţi la amoxicilină/acid clavulanic. 1 Infecția cu Streptococcus pneumoniae care este în totalitate sensibil la penicilină, poate fi tratată cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4). 2 În unele ţări ale Uniunii Europene, au fost raportate cu o frecvenţă mai mare de 10% tulpini cu sensibilitate scăzută.

Amoxicilina şi acidul clavulanic disociază complet în soluţie apoasă la pH fiziologic. Ambele substanțe sunt absorbite rapid şi eficient în cazul administrării pe cale orală. Absorbţia amoxicilinei/acidului clavulanic este optimă când administrarea se face la începutul unei mese. După administrarea pe cale orală, amoxicilina şi acidul clavulanic prezintă o biodisponibilitate de aproximativ 70%. Profilurile plasmatice ale ambelor componente sunt similare, iar timpul de atingere a concentraţiei plasmatice maxime (Tmax) în ambele cazuri este de aproximativ o oră.

Rezultatele de farmacocinetică dintr-un studiu, în care asocierea amoxicilină/acid clavulanic (comprimate 875 mg/125 mg de două ori pe zi) s-a administrat în condiții de repaus alimentar la un lot de voluntari sănătoşi sunt prezentate mai jos.

Valorile medii (+DS) ale parametrilor farmacocinetici

Medicament Doză C *max Tmax ASC(0-24 ore) T 1/2 administrat (mg) (g/ml) (ore) (g x oră/ml) (ore)

AMX/ AC 875 11,64 1,50 53,52 1,19 875 mg/125 mg ±2,78 (1,0-2,5) ±12,31 ±0,21

Acid clavulanic

AMX/ AC 125 2,18 1,25 10,16 0,96 875 mg/125 mg ±0,99 (1,0-2,0) ±3,04 ±0,12

AMX - amoxicilină, AC - acid clavulanic

* Mediana (gama)

Concentraţiile plasmatice de amoxicilină şi de acid clavulanic obţinute în cazul administrării ascocierii amoxicilină/acid clavulanic sunt similare cu cele obţinute în cazul administrării pe cale orală doar a dozelor de amoxicilină sau doar a dozelor de acid clavulanic.

Aproximativ 25% din cantitatea totală de medicament din plasmă în cazul acidului clavulanic şi 18% din cantitatea totală de medicament din plasmă în cazul amoxicilinei se leagă de proteine. Volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 0,3-0,4 l/kg pentru amoxicilină şi de aproximativ 0,2 l/kg pentru acidul clavulanic.

După administrarea pe cale intravenoasă, atât amoxicilina, cât şi acidul clavulanic au fost detectate în colecist, ţesut abdominal, piele, grăsime, ţesuturi musculare, lichid sinovial şi peritoneal, bilă şi puroi.

Amoxicilina nu este distribuită adecvat în lichidul cerebrospinal.

Din studiile la animale, nu există dovezi că ar exista o retenţie tisulară semnificativă de substanţe derivate din medicament, în cazul ambelor componente. Amoxicilina, similar majorității penicilinelor, poate fi detectată în laptele matern. De asemenea, pot fi detectate în laptele matern urme de acid clavulanic (vezi pct.

4.6).

S-a demonstrat că atât amoxicilina cât şi acidul clavulanic traversează bariera placentară (vezi pct. 4.6).

Amoxicilina este parţial excretată în urină sub formă de acid peniciloic inactiv, în cantităţi echivalente cu până la 10-25% din doza iniţială. Acidul clavulanic este metabolizat în proporție mare la om şi este eliminat pe cale urinară şi în materiile fecale, precum şi ca dioxid de carbon în aerul expirat.

Calea majoră de eliminare pentru amoxicilină este cea renală, în timp ce acidul clavulanic este eliminat atât pe cale renală cât şi prin mecanisme non-renale.

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic are un timp mediu de înjumătăţire plasmatică de aproximativ o oră şi un clearance mediu total de aproximativ 25 l/oră la subiecţii sănătoşi. Aproximativ 60 până la 70% din doza de amoxicilină şi aproximativ 40 până la 65% din doza de acid clavulanic sunt excretate sub formă nemodificată în urină în timpul primelor 6 ore după administrarea unui singur comprimat de Augmentin 250 mg/125 mg sau 500 mg/125 mg. Diverse studii au observat că excreţia urinară a fost de 50-85% pentru amoxicilină şi de 27-60% pentru acidul clavulanic, pe o perioadă de 24 de ore. În cazul acidului clavulanic, cea mai mare cantitate de medicament a fost excretată în primele 2 ore după administrare.

Utilizarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia amoxicilinei, dar nu şi pe cea a acidului clavulanic (vezi pct. 4.5).

Timpul de înjumătăţire plasmatică al amoxicilinei este similar pentru copii cu vârsta între 3 luni şi 2 ani, copii mai mari, adolescenţi şi adulţi. Pentru copiii foarte mici (inclusiv noi-născuţii prematuri) în prima săptămână de viaţă, intervalul între administrarea dozelor nu trebuie să depăşească două prize zilnice, din cauza imaturităţii căii renale de eliminare. Deoarece pacienţii vârstnici sunt mai susceptibili să prezinte funcţie renală scăzută, este necesară prudenţă în ceea ce priveşte alegerea dozei şi poate fi utilă monitorizarea funcţiei renale.

După administrarea pe cale orală a asocierii amoxicilină/acid clavulanic la subiecţii sănătoşi de sex masculin şi feminin, sexul nu a prezentat o influenţă semnificativă nici asupra farmacocineticii amoxicilinei, nici asupra farmacocineticii acidului clavulanic.

Clearance-ul total seric al asocierii amoxicilină/acid clavulanic scade proporţional cu scăderea funcţiei renale. Scăderea clearance-ului medicamentului este mai pronunţată în cazul amoxicilinei, decât în cazul acidului clavulanic, deoarece se excretă un procent mai mare de amoxicilină pe cale renală. De aceea, în caz de insuficienţă renală, alegerea schemei terapeutice trebuie să prevină acumularea de amoxicilină, menţinând în acelaşi timp concentraţii plasmatice adecvate de acid clavulanic (vezi pct. 4.2).

La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie stabilite cu precauţie dozele, iar funcţia hepatică trebuie monitorizată la intervale regulate.

Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special la om, pe baza studiilor de siguranţă farmacologică, de genotoxicitate şi de toxicitate asupra funcţiei de reproducere.

Studiile de toxicitate cu administrare de doze repetate efectuate la câine cu amoxicilină/acid clavulanic au evidenţiat iritaţie gastrică şi vărsături, precum şi modificări de culoare ale limbii.

Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate cu amoxicilină/acid clavulanic sau cu componentele sale.

Aspartam (E951)

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Hipromeloză

Dioxid de siliciu anhidru

Acid succinic

Gumă Xanthan

Aromă de sirop de zahăr brun (incluzând maltodextrină)

Aromă de portocale 1 (incluzând maltodextrină și alcool benzilic)

Aromă de portocale 2 (incluzând maltodextrină)

Aromă de zmeură (incluzând maltodextrină)

Nu este cazul.

Pulbere uscată: 2 ani

Suspensie reconstituită: 7 zile

Suspensia reconstituită trebuie păstrată la 2°C - 8°C (dar nu congelată), până la maxim 7 zile.

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului reconstituit, vezi pct. 6.3.

Flacoane din sticlă transparentă conținând pulbere pentru 35, 70 sau 140 ml suspensie orală reconstituită, cu un capac din plastic prevăzut cu sistem de siguranţă pentru copii şi sigiliu cu folie de etanşare, detaşabil.

Acestea pot fi furnizate cu o linguriţă dozatoare din plastic sau o seringă dozatoare.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

A se verifica dacă sigiliul cu folie este intact înainte de utilizare. La momentul preparării, a se agita flaconul pentru afânarea pulberii şi a se îndepărta sigiliul cu folie. A se adăuga apă (conform recomandării de mai jos). A se reataşa capacul flaconului, a se răsturna flaconul şi a se agita bine.

Dimensiunea ambalajului Volumul de apă care trebuie adăugat la reconstituire (ml) (ml) 35 31 70 62 140 124

Ca alternativă, a se umple flaconul cu apă până aproape de linia de pe eticheta flaconului sau de pe flacon. A se reataşa capacul flaconului, a se răsturna şi a se agita bine, apoi a se umple cu apă exact până la linie. A se reataşa capacul flaconului, a se răsturna şi a se agita puternic.

A se agita bine flaconul înainte de fiecare utilizare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

GlaxoSmithKline Trading Services Limited 12 Riverwalk, Citywest Business Campus

Dublin 24

Irlanda

11562/2019/01-08

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2019

Martie 2024