APROKAM 50mg pulbere pentru soluție injectabilă THEA - prospect medicament

APROKAM 50 mg pulbere pentru soluţie injectabilă

Fiecare flacon conţine cefuroximă 50 mg (sub formă de cefuroximă sodică 52,6 mg)

După reconstituirea cu 5 ml de solvent (vezi pct. 6.6), 0,1 ml soluţie conţin cefuroximă 1 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Pulbere pentru soluţie injectabilă.

Pulbere de culoare albă până la aproape albă.

Profilaxie antibiotică a endoftalmitei postoperatorii după intervenţia chirurgicală pentru cataractă (vezi

pct. 5.1).

Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor

antibacteriene, inclusiv ghidurile privind profilaxia antibiotică în chirurgia oftalmică.

Utilizare oftalmică intracamerală. Un flacon destinat numai pentru o singură utilizare.

Doza recomandată este de 0,1 ml soluţie reconstituită (vezi pct. 6.6), corespunzător la

cefuroximă 1 mg.

NU INJECTAŢI O DOZĂ MAI MARE DECÂT CEA RECOMANDATĂ (vezi pct. 4.9).

Doza optimă şi siguranţa utilizării Aprokam nu au fost stabilite pentru copii şi adolescenţi.

Nu este necesară ajustarea dozelor.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică şi renală:

Nu este necesară ajustarea dozelor, având în vedere doza redusă şi expunerea sistemică la cefuroximă

care este de aşteptat să fie neglijabilă în cazul utilizării Aprokam,.

Aprokam trebuie administrat, după reconstituire, prin injectare intraoculară în camera anterioară a

ochiului (administrare intracamerală), de către un medic chirurg oftalmolog, în condiţiile aseptice recomandate pentru intervenţia chirurgicală pentru cataractă. Doar soluția injectabilă de clorură de sodiu 9 mg /ml (0,9%) trebuie să fie utilizată la reconstituirea APROKAM (vezi secțiunea 6.6).

După reconstituire, Aprokam trebuie inspectat vizual înaintea administrării pentru a fi observate

eventuale particule sau decolorarea soluţiei.

La finalul intervenţiei chirurgicale pentru cataractă se injectează lent 0,1 ml soluţie reconstituită în

camera anterioară a ochiului.

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înaintea administrării, vezi pct. 6.6.

Hipersensibilitate la cefuroximă sau la alte antibiotice din clasa cefalosporinelor.

Aprokam este destinat doar administrării pe cale oftalmică intracamerală.

Trebuie avută deosebită grijă în cazul pacienţilor care au prezentat reacţii alergice la peniciline sau la

orice alte antibiotice beta-lactamice deoarece pot apărea reacţii alergice de încrucişare.

La pacienţii cu risc de infecţii cu tulpini rezistente, de exemplu cei cu antecedente cunoscute de

infecţie sau colonizare cu Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (SARM), trebuie luată în considerare utilizarea unui tratament profilactic alternativ cu antibiotice.

În absenţa datelor privind grupele speciale de pacienţi (pacienţi cu risc sever de infecţie, pacienţi cu

cataracte complicate, pacienţi la care sunt asociate şi alte proceduri chirurgicale în cadrul operaţiei pentru cataractă, pacienţi cu afecţiuni severe ale tiroidei, pacienţi care prezintă mai puţin de 2000 de celule endoteliale corneene), Aprokam trebuie utilizat doar după evaluarea atentă a riscurilor şi beneficiilor.

Utilizarea cefuroximei nu trebuie privită ca o măsură izolată ci trebuie acordată importanţă şi altor

condiţii cum este tratamentul antiseptic profilactic.

Nu a fost raportată toxicitate endotelială corneeană pentru concentraţiile de cefuroximă recomandate;

cu toate acestea, riscul apariţiei acesteia nu poate fi exclus şi în perioada de supraveghere post- operatorie, medicii trebuie să ţină cont de acest potenţial risc.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic 'nu conţine

sodiu”.

Deoarece expunerea sistemică este considerată neglijabilă, interacţiunile sistemice sunt puţin

probabile.

În literatura de specialitate nu au fost raportate incompatibilităţi cu majoritatea medicamentelor

utilizate cel mai frecvent în cadrul intervenţiei chirurgicale pentru cataractă.

Nu există date privind efectele cefuroximei sodice asupra fertilităţii la om. Studiile privind funcţia de

reproducere efectuate la animale nu au demonstrat efecte asupra fertilităţii.

Datele privind utilizarea cefuroximei la femeile gravide sunt limitate. Studiile efectuate la animale nu

au demonstrat niciun efect dăunător asupra dezvoltării embrionare sau fetale. Cefuroxima ajunge la embrion/făt prin traversarea barierei placentare. Nu sunt de aşteptat efecte în timpul sarcinii deoarece expunerea sistemică la cefuroximă în timpul utilizării Aprokam este neglijabilă. Aprokam poate fi utilizat în timpul sarcinii.

Este de aşteptat ca cefuroxima să fie excretată în laptele matern la om în cantităţi foarte mici. Nu sunt

de aşteptat reacţii adverse după utilizarea Aprokam în doze terapeutice. Cefuroxima poate fi utilizată în timpul alăptării.

Nu sunt relevante

În literatura de specialitate, nu au fost raportate reacţii adverse specifice în cazul utilizării cefuroximei

prin injectare intraoculară, cu excepţia următoarelor:

Cu frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile): Edemul macular.

Foarte rare (<1/10000): reacţii anafilactice

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Cazurile de supradozaj raportate sunt cele descrise în literatura de specialitate apărute după diluarea

incorectă şi după utilizarea neautorizată a cefuroximei destinate administrării sistemice.

Accidental, au fost administrate intracameral doze mari (de trei ori mai mari decât doza recomandată)

de cefuroximă la 6 pacienţi, în urma diluării incorecte datorită unui protocol de diluare ambulatorie a cefuroximei. Aceste injectări nu au cauzat nicio reacţie adversă detectabilă la vreunul dintre pacienţi, nici măcar la nivelul ţesuturilor oculare.

Au fost disponibile date privind toxicitatea în urma injectării intracamerale în timpul intervenţiei

chirurgicale pentru cataractă a unor doze de 40 până la 50 de ori mai mari decât doza de cefuroximă recomandată la 6 pacienţi, ca urmare a unei erori de diluare. Acuitatea medie iniţială a fost 6-60. A apărut inflamaţia severă a segmentului anterior iar tomografia coerenţei optice retiniene a relevat edeme maculare extinse. La 6 săptămâni de la intervenţia chirurgicală, acuitatea vizuală medie atinsă a fost 6/7,5. Profilul tomografic de coerenţă optică maculară a revenit la normal. Totuşi, la toţi pacienţii s-a observat o reducere cu 30% a electroretinografiei scotopice.

Administrarea de cefuroximă diluată incorect (10-100 mg per ochi) la 16 pacienţi a cauzat toxicitate

oculară incluzând edeme corneene care au dispărut în câteva săptămâni, presiune intraoculară crescută tranzitorie, pierderi de celule endoteliale corneene şi modificări ale electroretinografiei. Un număr dintre aceşti pacienţi au manifestat pierderi severe şi permanente ale vederii.

Grupa farmacoterapeutică: Organe de simţ - Produse oftalmologice - Antiinfecţioase - Antibiotice ,

codul ATC: S01AA27.

Cefuroxima inhibă sinteza peretelui celular bacterian în urma legării de proteinele de legare a

penicilinei (PLP). Aceasta duce la întreruperea biosintezei peretelui celular (peptidoglicani), ceea ce determină liza celulelor bacteriene şi distrugerea lor.

Relaţia farmacodinamie/farmacocinetică

Pentru cefalosporine, s-a demonstrat că cel mai important indice farmacocinetic-farmacodinamic

corelat cu eficacitatea in vivo este procentajul din intervalul de doze (%T) în care concentraţia fracţiei nelegate rămâne mai mare decât concentraţia minimă inhibitorie (CMI) de cefuroximă pentru speciile ţintă individuale (adică %T>CMI).

În urma injectării intracamerale a undei doze de 1 mg de cefuroximă, concentraţiile de cefuroximă în

umoarea apoasă au depăşit CMI la mai multe specii relevante timp de până la 4-5 ore de la intervenţia chirurgicală.

Rezistenţa bacteriană la cefuroximă se poate datora unuia dintre următoarele mecanisme:

* hidroliza determinată de beta-lactamaze. Cefuroxima poate fi hidrolizată eficient de anumite betalactamaze cu spectru extins (BLS), precum şi de enzimele codate cromozomial care pot fi induse sau dereprimate stabil la anumite specii bacteriene aerobe Gram-negativ.

* scăderea afinităţii proteinelor care leagă penicilina pentru cefuroximă

* afectarea permeabilităţii membranei exterioare, ceea ce restrânge accesul cefuroximei la proteinele de legare a penicilinei la bacteriile Gram-negativ.

* pompe de eflux ale medicamentului.

Stafilococii rezistenţi la meticilină (SRM) sunt rezistenţi la toate antibioticele beta-lactamice

disponibile în prezent, inclusiv la cefuroximă.

Streptococcus pneumoniae rezistent la penicilină prezintă rezistenţă încrucişată la cefalosporine, cum

este cefuroxima, prin intermediul alterării proteinelor de legare a penicilinei.

Tulpinile beta-lactamaz-negative rezistente la ampicilină de H. influenzae trebuie considerate

rezistente la cefuroximă chiar dacă manifestă o aparentă susceptibilitate in vitro.

Microorganismele prezentate mai jos au fost testate conform indicaţiilor (vezi pct. 4.1).

Aprokam trebuie utilizat doar pe cale intracamerală şi nu trebuie utilizat pentru tratarea infecţiilor

sistemice (vezi pct. 5.2); valorile critice nu sunt relevante pentru această cale de administrare. Valorile epidemiologice limită care delimitează populaţiile sălbatice şi cele izolate cu trăsături de rezistenţă dobândită sunt următoarele:

Valori epidemiologice limită (mg/l)

Staphylococcus aureus ≤ 4

Streptococcus pneumoniae ≤ 0,125

E. coli ≤ 8

Proteus mirabilis ≤ 4

H. influenzae ≤ 2

Susceptibilitatea streptococilor la cefuroximă este dedusă din susceptibilitatea la meticilină.

Susceptibilitatea streptococilor din grupele A, B, C şi G poate fi dedusă din susceptibilitatea lor la

benzilpenicilină.

Informaţii provenite din studiile clinice

Un studiu academic prospectiv randomizat, parţial mascat, multicentru, privind intervenţia chirugicală

pentru cataractă a fost derulat la 16.603 pacienţi. Douăzeci şi nouă de pacienţi (24 în grupurile 'fără cefuroximă” şi 5 în grupurile 'cefuroximă administrată intracameral”) au prezentat endoftalmită, dintre aceştia, 20 (17 în grupurile 'fără cefuroximă” şi 3 în grupurile 'cefuroximă administrată intracameral”) au fost clasificaţi ca fiind diagnosticaţi cu endoftalmită infecţioasă. Dintre aceste 20 de cazuri confirmate de endoftalmită: 10 pacienţi provin din grupul la care s-au utilizat 'picături oftalmice placebo şi fără cefuroximă”, 7 pacienţi din grupul la care s-a utilizat 'levofloxacină, picături oftalmice şi fără cefuroximă”, 2 pacienţi din grupul la care s-au utilizat 'picături oftalmice placebo şi cefuroximă intracameral” şi un pacient din grupul la care s-au utilizat 'levofloxacină, picături oftalmice şi cefuroximă intracameral”. Administrarea unui tratament profilactic cu cefuroximă intracameral în doze de 1 mg în 0,1 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) a fost asociată cu o reducere de 4,92 ori a riscului total de endoftalmită postoperatorie.

Două studii prospective (Wedje 2005 şi Lundstrom 2007) şi 5 studii retrospective au susţinut

concluziile studiului pivotal ESCRS, sustinând ulterior eficacitatea cefuroximei administrate intracameral în endoftalmita post-operatorie.

Expunerea sistemică în urma injectării intracamerale nu a fost studiată dar este de aşteptat să fie

neglijabilă.

După injectarea intracamerală a unei doze unice recomandate de 0,1 ml soluţie de cefuroximă 10

mg/ml la pacienţi cu cataractă, concentraţiile medii intracamerale de cefuroximă au fost de 2614 ±209 mg/l (10 pacienţi) după 30 de secunde şi de 1027 ±43 mg/l (9 pacienţi) după 60 de minute de la administrarea medicamentului.

Efectele din studiile nonclinice au fost observate doar la expuneri considerate suficient de mari

comparativ cu expunerea maximă la om indicând o relevanţă redusă pentru utilizarea clinică.

Injectarea intravitroasă a 1 mg cefuroximă la iepuri albinoşi a dus la concentraţii de 19-35 mg/l în

umoarea apoasă şi de respectiv 600-780 mg/l în umoarea vitroasă la 30 de minute de la injectare. După 6 ore concentraţiile au scăzut la 1,9-7,3 şi, respectiv, 190-260 mg/l în aceste două structuri. În primele 3 zile nu s-au observat creşteri ale presiunii intraoculare. Histopatologia nu a demonstrat modificări degenerative, comparativ cu soluţia salină.

Electroretinografie: Undele a, b şi c au fost diminuate timp de până la 14 zile atât în ochii injectaţi cu

substanţă de control cât şi în cei injectaţi cu antibiotic.

Acest efect a fost reversibil dar poate fi mai lent decât în cazul substanţei de control.

Electroretinografia nu a arătat modificări clare care să sugereze toxicitate retiniană timp de până la 55

de zile de la administrarea intravitroasă.

Niciunul

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente cu excepţia celor prezentate la punctul

6.6.

18 luni.

După reconstituire: medicamentul trebuie utilizat imediat după reconstituire şi nu mai trebuie reutilizat

ulterior.

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

A se păstra flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului reconstituit, vezi pct. 6.3.

Flacon din sticlă de tip I a 8 ml, cu dop din cauciuc bromobutilic şi capsă din aluminiu flip-off.

Cutie cu 1x50 mg, 10x50 mg, 20x50 mg flacoane, 10 flacoane x 50 mg împreună cu 10 ace sterile de

5 microni.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Aprokam trebuie administrat prin injectarea intracamerală, de către un medic chirurg oftalmolog, în

condiţiile aseptice recomandate pentru intervenţia chirurgicală pentru cataractă.

FLACONUL ESTE DESTINAT NUMAI PENTRU O SINGURĂ UTILIZARE.

UTILIZAŢI UN FLACON PENTRU UN SINGUR PACIENT. Lipiţi eticheta autocolantă de pe

flacon în fişa pacientului.

Pentru pregătirea medicamentului pentru injectare intracamerală, vă rugăm să respectaţi următoarele

instrucţiuni:

1. Îndepărtaţi capsa din aluminiu flip-off.

2. Înainte de a introduce un ac steril, partea exterioară a dopului din cauciuc al flaconului trebuie dezinfectată.

3. Împingeţi acul vertical în centrul dopului flaconului, păstrând flaconul în poziţie verticală.

Apoi injectaţi în flacon 5 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) utilizând o

tehnică aseptică.

4. Agitaţi uşor până când soluţia nu mai prezintă particule vizibile.

5. Asamblaţi un ac steril (18G x ½ ', 1,2 mm x 40 mm), cu filtru de 5 microni (membrană de copolimer acrilic pe suport de nilon neţesut) la o seringă de 1 ml. Împingeţi seringa vertical în centrul dopului, păstrând flaconul în poziţie verticală.

6. Extrageţi aseptic 0,1 ml de soluţie.

7. Detaşaţi acul cu filtru de 5 microni de la seringă şi ataşaţi la seringă o canulă pentru camera anterioară corespunzătoare.

8. Eliminaţi cu atenţie aerul din seringă şi ajustaţi doza la marcajul de 0,1 ml de pe seringă. Seringa este pregătită pentru injectare.

Soluţia reconstituită trebuie inspectată vizual şi nu trebuie utilizată decât dacă se prezintă ca o soluţie

incoloră până la gălbuie, fără particule vizibile. Soluţia are un pH şi o osmolalitate apropiate de valorile fiziologice (pH de aproximativ 7,3 şi osmolalitate de aproximativ 335 mosmoli/kg).

După utilizare, eliminaţi soluţia reconstituită rămasă. Nu o păstraţi pentru o utilizare ulterioară.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

Laboratoires Théa

12 rue Louis Blériot 63017 Clermont-Ferrand Cedex 2 Franţa

10108/2017/01-04

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2017

Mai 2023