APO-GO 5mg/ml soluție perfuzabilă în seringă preumplută doză unică STADA - prospect medicament

APO-go 5 mg/ml soluţie perfuzabilă în seringă preumplută unidoză

*Prescurtat APO-go în text

1 ml conţine clorhidrat de apomorfină 5 mg.

Fiecare seringă preumplută a 10 ml conţine clorhidrat de apomorfină 50 mg.

Excipienţi:cu efect cunoscut:

Metabisulfit de sodiu (E223), 0,5 mg per ml

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie perfuzabilă în seringă preumplută unidoză

Soluţia este limpede, incoloră sau aproape incoloră, practic fără particule vizibile

pH 3,0-4,0

Tratamentul fluctuaţiilor motorii (fenomenul 'on-off”) la pacienţii cu boală Parkinson insuficient

controlată prin administrarea altor medicamente antiparkinsoniene.

Selectarea pacienţilor la care este adecvat tratamentul cu APO-go administrat injectabil:

Pacienţii selectaţi pentru tratamentul cu APO-go trebuie să fie capabili să recunoască debutul

propriilor simptome 'off” şi să-şi injecteze singuri sau, ca alternativă, să aibă la dispoziţie o persoană care îi îngrijeşte, capabilă să efectueze injecţia atunci când este necesar.

De regulă, va trebui ca pacienții tratați cu apomorfină să înceapă să ia domperidonă cu cel puțin două

zile înainte de inițierea terapiei. Doza de domperidonă trebuie să fie titrată la doza minimă eficace și întreruptă cât mai curând posibil. Înainte de a se decide inițierea tratamentului cu domperidonă și apomorfină, trebuie evaluați cu atenție factorii de risc pentru prelungirea intervalului QT la fiecare pacient, pentru a asigura faptul că beneficiile depășesc riscurile (vezi pct. 4.4).

Tratamentul cu apomorfină trebuie iniţiat în cadrul unei clinici de specialitate. Pacientul trebuie

supravegheat de către un medic cu experienţă în tratamentul bolii Parkinson (de exemplu, un neurolog). Înainte de a începe tratamentul cu APO-go, trebuie optimizat tratamentul cu levodopa al pacientului, levodopa fiind administrată în asociere sau nu cu agonişti de dopamină.

Pacienţii care au demonstrat un răspuns bun în perioada 'on” (fără simptomatologie) în decursul etapei

iniţiale a tratamentului cu apomorfină, dar la care controlul general al simptomatologiei rămâne nesatisfăcător atunci când se administrează injecţii intermitente sau care necesită injecţii numeroase şi frecvente (mai mult de 10 injecţii zilnic) pot să înceapă sau să treacă la tratamentul cu perfuzii subcutanate continue, administrate prin intermediul unei minipompe şi/sau al unei pompe de seringă, după cum urmează:

Selectarea tipului de minipompă şi/sau injectomat care trebuie utilizate şi stabilirea dozelor necesare

se va face de către medic, în conformitate cu necesităţile particulare ale pacientului.

Determinarea dozei prag

Doza prag pentru perfuzia continuă trebuie determinată după cum urmează: perfuzia continuă se va

iniţia cu o viteză de 1 mg (0,2 ml) apomorfină HCl per oră, viteză care este ulterior crescută în funcţie de răspunsul individual zilnic. Creşterea vitezei de perfuzie nu trebuie să depăşească 0,5 mg, la intervale de cel puţin 4 ore. Perfuziile trebuie efectuate numai în orele de veghe. Cu excepţia cazului în care pacientul prezintă probleme severe pe timpul nopţii, nu se recomandă perfuziile pe durata a 24 ore. Toleranţa la tratament nu pare să apară, atâta timp cât există o perioadă fără tratament de cel puţin 4 ore pe timpul nopţii. În orice caz, locul perfuziei trebuie schimbat la fiecare 12 ore.

Este posibil ca pacienţii să necesite suplimentarea perfuziilor continue cu doze intermitente,

administrate în bolus, după cum este necesar şi conform indicaţiilor medicului.

În timpul perfuziei continue se poate lua în considerare o scădere a dozelor altor agonişti de dopamină.

Stabilirea tratamentului

Modificarea dozajelor poate fi efectuată în funcţie de răspunsul pacientului.

Doza optimă de clorhidrat de apomorfină variază de la o persoană la alta dar, odată stabilită, rămâne

relativ constantă pentru fiecare pacient.

Precauţii la continuarea tratamentului

Doza zilnică de APO-go variază în limite largi între pacienţi, de obicei fiind cuprinsă în intervalul 3-

30 mg.

Se recomandă ca doza zilnică totală de apomorfină HCl să nu depăşească 100 mg.

În studiile clinice s-au putut efectua unele scăderi ale dozei de levodopa; acest efect variază în mod

considerabil între pacienţi şi este necesar să fie supravegheat cu atenţie de către un medic cu experienţă.

După ce tratamentul a fost stabilizat, doza de domperidonă poate fi scăzută treptat la unii pacienţi, dar

poate fi eliminată cu succes numai la foarte puţini dintre aceştia, fără să apară reacţii adverse cum sunt vărsături sau hipotensiune arterială.

APO-go PFS 5 mg/ml soluţie perfuzabilă în seringă preumplută unidoză este contraindicat la copii şi

adolescenţi cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.3).

Pacienţii vârstnici sunt bine reprezentaţi în cadrul populaţiei de pacienţi cu boală Parkinson şi

constituie un procent crescut dintre pacienţii incluşi în studiile clinice efectuate cu APO-go. Abordarea terapeutică a pacienţilor vârstnici cărora li s-a administrat APO-go nu a fost diferită comparativ cu cea a pacienţilor mai tineri. Cu toate acestea, se recomandă prudenţă suplimentară în timpul iniţierii

tratamentului la pacienţii vârstnici, din cauza riscului de hipotensiune arterială posturală.

Sindromul de dereglare a dopaminei (SDD) este o tulburare adictivă care conduce la utilizarea

excesivă a medicamentului, observată la unii pacienți tratați cu apomorfină. Înainte de inițierea tratamentului, pacienții și îngrijitorii trebuie să fie avertizați cu privire la riscul potențial de apariție a SDD.

Pentru pacienţii cu insuficienţă renală poate fi utilizată o schemă terapeutică similară celei

recomandate la pacienţii adulţi şi vârstnici (vezi pct. 4.4).

Apo-go 5 mg/ml soluţie perfuzabilă în seringă preumplută unidoză se prezintă sub formă de seringă

preumplută, conţinând soluţie prediluată, şi este destinat pentru utilizare fără diluţie, sub formă de perfuzie subcutanată continuă printr-o minipompă şi/sau un injectomat. Nu este destinat a fi utilizat pentru injectare intermitentă.

Apomorfina nu trebuie administrată pe cale intravenoasă.

A nu se utiliza soluţia în cazul în care culoarea acesteia a devenit verde. Soluţia trebuie inspectată

vizual înainte de utilizare. Trebuie utilizate numai soluţii limpezi, incolore şi fără particule vizibile.

La pacienţii cu deprimare respiratorie, demenţă, psihopatie sau insuficienţă hepatică.

Tratamentul cu apomorfină HCl nu trebuie administrat la pacienţii care prezintă un răspuns 'on” la

tratamentul cu levodopa, răspuns ce este distorsionat prin diskinezie sau distonie severe.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. APO-go nu

trebuie administrat la pacienţi cu hipersensibilitate la apomorfină sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.

APO-go este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Sarcină şi alăptare (vezi pct. 4.6).

Apomorfina HCl trebuie administrat cu prudenţă la pacienţi cu boli renale, pulmonare sau

cardiovasculare precum şi la persoanele predispuse la greaţă şi vărsături.

Se recomandă prudenţă suplimentară în timpul iniţierii tratamentului la pacienţii vârstnici şi/sau

debilitaţi.

Deoarece administrarea de apomorfină poate provoca hipotensiune arterială, chiar şi în cazul în care

este administrat tratamentul prealabil cu domperidonă, se impune atenţie la pacienţii cu cardiopatie preexistentă sau la pacienţii cărora li se administrează medicamente vasoactive, cum sunt antihipertensivele, în special la pacienţii cu hipotensiune posturală preexistentă.

Deoarece administrarea de apomorfină, în special la doze mari, poate provoca prelungirea intervalului

QT, se impune prudenţă atunci când se tratează pacienţi cu risc de aritmie de tipul torsadei vârfurilor.

Atunci când se utilizează în asociere cu domperidona, trebuie să fie evaluați cu atenție factorii de risc

ai fiecărui pacient. Evaluarea trebuie să se facă înainte de inițierea tratamentului, precum și în timpul tratamentului. Factorii de risc importanți includ afecțiuni cardiace subiacente grave, de exemplu insuficiență cardiacă congestivă, insuficiență hepatică gravă sau dezechilibre electrolitice semnificative. Trebuie evaluate, de asemenea, medicațiile care pot afecta echilibrul electrolitic, metabolismul CYP3A4 sau intervalul QT. Se recomandă monitorizarea pentru decelarea eventualelor efecte asupra intervalului QTc. Trebuie să se efectueze o electrocardiogramă:

− înainte de tratamentul cu domperidonă − în faza de inițiere a tratamentului − ulterior, în funcție de necesitățile clinice Pacientului trebuie să i se spună să raporteze posibilele simptome cardiace, inclusiv palpitații, sincopă

sau cvasi-sincopă. De asemenea, pacienții trebuie să raporteze modificările clinice care ar putea conduce la hipokaliemie, de exemplu gastroenterita sau inițierea terapiei cu diuretice.

La fiecare vizită medicală trebuie să fie reevaluați factorii de risc.

Administrarea de apomorfină este asociată cu reacţii subcutanate locale. Acestea pot fi uneori reduse

prin schimbarea locurilor de injectare sau, dacă este posibil, prin utilizarea unei ecografii (dacă este disponibilă) în zonele cu nodularităţi sau induraţii.

La pacienţii cărora li s-a administrat apomorfină s-au raportat anemie hemolitică şi trombocitopenie.

Analizele hematologice trebuie efectuate la intervale periodice, ca şi în cazul administrării

concomitente de levodopa cu apomorfină.

Se impune prudenţă când se asociază apomorfina cu alte medicamente, în special cele cu un indice

terapeutic îngust (vezi pct. 4.5).

Problemele neuropsihice coexistă la mulţi pacienţi cu boală Parkinson avansată. Există dovezi potrivit

cărora, la unii pacienţi, tulburările neuropsihice pot fi exacerbate de către apomorfină. Se impune o atenţie specială când se administrează apomorfină la aceşti pacienţi.

Administrarea de apomorfină a fost asociată cu apariţia somnolenţei, si episoadelor de somn cu debut

brusc, în special la pacienţii cu boală Parkinson. Pacienţii trebuie informaţi despre acest lucru şi sfătuiţi să manifeste prudență în cazul în care conduc vehicule sau operează utilaje în timpul tratamentului cu apomorfină. Pacienţii care au prezentat somnolenţă şi/sau un episoad de somn cu debut brusc trebuie să evite conducerea vehiculelor sau operarrea utilajelor. În plus, poate fi luată în considerare o reducere a dozei ori încheierea tratamentului.

Tulburări ale controlului impulsurilor

Pacienții trebuie monitorizați regulat pentru dezvoltarea de tulburari ale controlului impulsurilor.

Pacienții și îngrijitorii ar trebui să fie conștienți de faptul că simptomele comportamentale ale

tulburărilor de control al impulsurilor, inclusiv dependenţa patologică de jocurile de noroc, creşterea libidoului , hipersexualitatea , cumpăratul compulsiv , creştere necontrolată a apetitului la pacienţii trataţi cu agonişti dopaminergici, inclusiv APO-go. Trebuie luată în considerare micşorarea dozei/întreruperea tratamentului prin reducerea progresivă a dozei dacă apar astfel de simptome.

APO-go PFS 5mg/ml soluţie perfuzabilă în seringă preumplută unidoză conţine metabisulfit de sodiu,

care poate provoca rareori reacţii alergice severe şi bronhospasm.

Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per 10 ml, adică este în esenţă 'fără

sodiu”.

Aproape în mod sigur, pacienţilor selectaţi pentru tratamentul cu apomorfină HCl li se administrează

concomitent alte medicamente pentru boala Parkinson. În etapele iniţiale ale tratamentului cu apomorfină HCl, pacientul trebuie monitorizat în vederea identificării unor reacţii adverse neobişnuite sau a unor semne de potenţare a efectului.

Medicamentele neuroleptice pot avea efect antagonist dacă sunt utilizate concomitent cu apomorfina.

Interacţiunea între clozapină şi apomorfină este posibilă; cu toate acestea, clozapina poate fi utilizată,

de asemenea, pentru reducerea simptomelor complicaţiilor neuropsihice.

Dacă medicamentele neuroleptice trebuie administrate la pacienţi cu boală Parkinson trataţi cu agonişti

de dopamină, se poate lua în considerare o scădere gradată a dozei de apomorfină atunci când administrarea se efectuează printr-o minipompă şi/sau o injectomat (simptomele sugestive pentru sindromul neuroleptic malign au fost raportate rareori în cazul întreruperii bruşte a tratamentului dopaminergic).

Nu s-au studiat efectele posibile ale administrării apomorfinei asupra concentraţiilor plasmatice ale

altor medicamente. Prin urmare, se impune prudenţă când se asociază apomorfina cu alte medicamente, în special cu cele cu un indice terapeutic îngust.

Medicamente antihipertensive şi cardioactive

Chiar şi în cazul în care este administrată în asociere cu domperidona, apomorfina poate potenţa

efectele antihipertensive ale acestor medicamente (vezi pct. 4.4).

Se recomandă evitarea administrării concomitente a apomorfinei cu alte medicamente despre care se

cunoaşte faptul că prelungesc intervalul QT.

Nu există experienţă privind administrarea apomorfinei la gravide.

Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu indică efecte

teratogene, dar dozele administrate la şobolani, care sunt toxice pentru mamă, pot determina insuficienţă respiratorie la nou-născut. Riscul potenţial la om nu este cunoscut. Vezi pct. 5.3.

APO-go nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.

Nu se cunoaşte dacă apomorfina se excretă în laptele uman. Decizia continuării/întreruperii alăptării

sau a continuării/întreruperii tratamentului cu APO-go trebuie să ia în considerare beneficiile alăptării pentru copil şi beneficiile tratamentului cu APO-go pentru femeie.

Apomorfina HCl are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a

folosi utilaje.

Pacienţii trataţi cu apomorfină şi care prezintă somnolenţă şi/sau episoade de instalare rapidă a

somnului trebuie instruiţi să nu conducă vehicule şi să evite să desfăşoare activităţi (de exemplu, folosirea utilajelor) în cadrul cărora o scădere a atenţiei i-ar putea expune, pe ei sau pe alţii, la risc de vătămare corporală gravă sau deces, până la rezolvarea acestor episoade recurente şi a somnolenţei (vezi şi pct. 4.4).

Foarte frecvente (1/10)

Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente ((1/1000 şi 1/100)

Rare ((1/10000 şi 1/1000)

Foarte rare (< 1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

La pacienţii cărora li s-a administrat apomorfină s-au raportat anemie hemolitică şi trombocitopenie.

Eozinofilia a fost rareori raportată în timpul tratamentului cu apomorfină HCl.

Din cauza prezenţei excipientului metabisulfit de sodiu, pot apărea reacţii alergice (incluzând

anafilaxie şi bronhospasm).

Halucinații

În timpul tratamentului cu apomorfină HCl au apărut tulburări neuropsihice (incluzând confuzie

uşoară tranzitorie şi halucinaţii vizuale).

Tulburări legate de controlul impulsurilor: Dependenţa patologică de jocuri de noroc, creşterea

libidoului, hipersexualitate, cumpăratul compulsiv, creştere necontrolată a apetitului alimentar pot apărea la pacienții tratați cu agoniști dopaminergici inclusiv APO-go. Vezi şi pct.4.4.

Agresivitate, agitație

La începutul tratamentului poate să apară sedare tranzitorie, după administrarea fiecărei doze de

apomorfină HCl; aceasta dispare, de obicei, după primele săptămâni.

Administrarea de apomorfină este asociată cu somnolenţă.

S-au raportat de asemenea ameţeli/stare confuzivă.

Apomorfina poate induce dischinezii în timpul perioadelor 'on”; aceastea pot fi severe în unele cazuri

iar la unii pacienţi pot determina oprirea tratamentului.

Apomorfina a fost asociat cu episoade de somn brusc. A se vedea, de asemenea, secțiunea 4.4.

Hipotensiunea arterială posturală este observată mai puţin frecvent şi, de obicei, este tranzitorie (vezi

pct. 4.4).

În timpul tratamentului cu apomorfină s-a raportat căscatul.

S-au raportat dificultăţi la respiraţie.

Greaţă şi vărsături, în special când tratamentul cu apomorfină este iniţiat pentru prima dată, de obicei

ca rezultat al omiterii administrării domperidonei (vezi pct. 4.2.).

S-au raportat erupţii cutanate tranzitorii locale şi generalizate.

Mulţi pacienţi prezintă reacţii la nivelul locului de injectare, în special în cazul administrării continue.

Acestea pot include noduli subcutanaţi, induraţie, eritem, sensibilitate şi paniculită. De asemenea, pot

să apară alte reacţii locale variate (precum iritaţie, prurit, echimoză şi durere).

S-au raportat necroză şi ulceraţie la nivelul locului de injectare.

S-a raportat edem periferic.

La pacienţii cărora li s-a administrat apomorfină şi levodopa s-au raportat rezultate pozitive la testul

Coombs.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Există puţină experienţă clinică privind supradozajul cu apomorfină, în cazul utilizării acestui mod de

administrare. Simptomele de supradozaj trebuie tratate în mod empiric, conform sugestiilor de mai jos:

− Emeza excesivă poate fi tratată cu domperidonă.

− Deprimarea respiratorie poate fi tratată cu naloxonă.

− Hipotensiune arterială: trebuie luate măsuri adecvate, de exemplu poziţionarea pacientului în clinostatism, cu picioarele ridicate deasupra nivelului capului.

− Bradicardia poate fi tratată cu atropină.

Grupa farmacoterapeutică: agonişti de dopamină, codul ATC: N04BC07

Apomorfina este un stimulant direct al receptorilor de dopamină şi, în timp ce prezintă proprietăţi

agoniste asupra ambelor tipuri de receptori D1 şi D2, nu are în comun cu levodopa căile de transport sau metabolice.

Cu toate că la animale de studiu intacte, utilizarea apomorfinei inhibă frecvenţa de descărcare a

celulelor nigrostriate iar administrarea în doze mici s-a dovedit a produce o scădere a activităţii locomotorii (despre care se consideră că reprezintă o inhibare presinaptică a eliberării de dopamină endogenă), acţiunile apomorfinei asupra incapacităţii motorii în boala Parkinson sunt mediate, probabil, la nivelul receptorilor postsinaptici. Acest efect bifazic este observat, de asemenea, la om.

Distribuţie şi eliminare

După injectarea subcutanată a apomorfinei, farmacocinetica acesteia poate fi descrisă printr-un model

bicompartimental, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie de 5 (±1,1) minute şi un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 33 (±3,9) minute. Răspunsul clinic este bine corelat cu concentraţiile de apomorfină în lichidul cefalorahidian, distribuţia substanţei active fiind cel mai bine descrisă printr-un model bicompartimental.

Apomorfina este absorbită rapid şi complet din ţesutul subcutanat, acest fapt corelându-se cu debutul

rapid al efectelor clinice (4 - 12 minute), iar durata scurtă de acţiune clinică a substanţei active (de aproximativ 1 oră) se explică prin clearance-ul rapid. Metabolizarea apomorfinei se realizează prin glucuronoconjugare şi sulfonare, până la cel puţin zece la sută din doza totală administrată; nu s-au descris alte căi de metabolizare.

Studiile de toxicitate cu doze subcutanate repetate nu a evidenţiat niciun risc special pentru om, în

afara informaţiilor incluse la alte puncte ale RCP-ului.

Studiile de genotoxicitate efectuate in vitro au demonstrat efecte mutagene şi clastogene, cel mai

probabil determinate de produşii formaţi prin oxidarea apomorfinei. Cu toate acestea, apomorfina nu a fost genotoxică în studiile efectuate in vivo.

Efectul apomorfinei cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere a fost investigat la şobolani.

Apomorfina nu a fost teratogenă la această specie, dar s-a observat că administrarea de dozele toxice

pentru mamă poate duce la lipsa de îngrijire maternă şi la insuficienţă respiratorie la puii nou-născuţi.

Nu s-au efectuat studii privind carcinogenitatea.

Metabisulfit de sodiu (E223)

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte

medicamente.

2 ani Odată deschisă, seringa preumplută trebuie utilizată imediat.

Numai pentru administrare unică.

Orice cantitate de soluţie neutilizată trebuie eliminată.

A se păstra seringa preumplută în ambalajul original pentru fi protejată de lumină.

Pentru păstrarea medicamentului după deschidere vezi pct. 6.3.

A nu se păstra la temperaturi peste 25ºC.

Seringă preumplută din sticlă transparentă (tip I) a 10 ml, cu dop din cauciuc şi vârf.

Ambalajul conţine 5 seringi preumplute într-o tăviţă de carton, dispusă într-o cutie.

În unele zone sunt disponibile pachete care conţin 25 şi 50 seringi preumplute:

Pachetele cu 25 seringi preumplute constau în 5 cutii, fiecare conţinând 5 seringi preumplute.

- Pachetele cu 50 seringi preumplute constau în 10 cutii, fiecare conţinând 5 seringi preumplute.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

APO-go PFS 5 mg/ml soluţie perfuzabilă în seringă preumplută unidoză este numai de unică folosinţă.

Orice cantitate de soluţie neutilizată trebuie eliminată.

A nu se utiliza soluţia în cazul în care culoarea acesteia a devenit verde. Soluţia trebuie inspectată

vizual înainte de utilizare. Trebuie utilizate numai soluţii limpezi, incolore şi fără particule vizibile.

După utilizarea unică, adaptoarele şi seringile trebuie eliminate şi aruncate într-un coş pentru 'obiecte

ascuţite”.

STADA Arzneimittel AG

Stadastrasse 2-18, 61118 Bad Vilbel,

Germania

12115/2019/01-03

Data primei autorizări: Ianuarie 2012

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2019

Iunie 2019