APAP FORTE PENTRU COPII 40mg/ml suspensie orală US PHARMACIA - prospect medicament

N02BE01 paracetamol

Medicamentul APAP FORTE PENTRU COPII 40mg/ml conține substanța paracetamol , cod ATC N02BE01 - Sistemul nervos | Alte analgezice și antipiretice | Anilide .

Date generale despre APAP FORTE PENTRU COPII 40mg/ml US PHARMACIA

Substanța: paracetamol

Data ultimei liste de medicamente: 01-04-2022

Codul comercial: W68581001

Concentrație: 40mg/ml

Forma farmaceutică: suspensie orală

Cantitate: 1

Prezentare produs: cutie x1 flac din sticla bruna a 85ml susp orala + 1 seringa de 5ml pt administrare orala

Tip produs: generic

Restricții eliberare rețetă: OTC - Over the Counter = medicament care nu necesită o prescripție medicală.

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

APP producător: LABORATORIOS BASI-INDUSTRIA FARMACEUTICA, S.A. - PORTUGALIA

APP deținător: US PHARMACIA SP. ZO.O - POLONIA

Număr APP: 11139/2018/01

Valabilitate: 3 ani-dupa ambalarea dupa comercializare; dupa prima deschidere-6 luni

Concentrațiile disponibile pentru paracetamol

1000mg, 10mg/g, 10mg/ml, 120mg/5ml, 125mg, 150mg, 150mg/5ml, 150mg/ml, 160mg, 1g, 24mg/ml, 250mg, 250mg/5ml, 3%, 30mg/ml, 40mg/ml, 500mg, 665mg, 80mg

Conținutul prospectului pentru medicamentul APAP FORTE PENTRU COPII 40mg/ml suspensie orală US PHARMACIA

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Apap Forte pentru copii 40 mg/ml suspensie orală

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine paracetamol 40 mg.

Seringa umplută (5 ml) conţine paracetamol 200 mg.

Excipient(ţi) cu efect cunoscut:

Conţine parahidroxibenzoat de metil (E218) 0,68 mg/ml, parahidroxibenzoat de propil (E216) 0,12 mg/ml

şi zahăr 500 mg/ml.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Suspensie orală

Lichid vâscos de culoare albă până la aproape albă, cu aspect omogen şi aromă de portocale. pH-ul este

cuprins între 5 și6.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Pentru tratamentul simptomatic, de scurtă durată, al durerii de intensitate uşoară până la moderată (de

exemplu cefalee, odontalgie şi dismenoree) şi/sau al febrei.

Apap Forte pentru copii este utilizat pentru tratamentul durerii de intensitate uşoară până la moderată şi/sau

al febrei la sugari (cu vârsta peste 3 luni), copii, adolescenţi şi adulţi (inclusiv vârstnici).

4.2 Doze şi mod de administrare

Apap Forte pentru copii este utilizat pentru tratamentul durerii de intensitate uşoară până la moderată

şi/sau al febrei la sugari (cu vârsta peste 3 luni), copii, adolescenţi şi adulţi (inclusiv vârstnici). La copiii cu vârsta sub 3 ani, paracetamolul trebuie utilizat numai la recomandarea medicului.

Este obligatorie respectarea dozelor definite pe baza greutăţii corporale a copilului şi selectarea, în

acest mod, a dozei corespunzătoare de suspensie orală în ml. Vârstele aproximative pe baza greutăţii corporale sunt prezentate în scop informativ.

Doza zilnică recomandată de paracetamol este de aproximativ 60 mg/kg şi zi, divizată în 4 sau 6

administrări zilnice, adică 15 mg/kg la intervale de 6 ore sau 10 mg/kg la intervale de 4 ore.

De exemplu, pentru a administra 15 mg/kg la intervale de 6 ore, instrucţiunile sunt după cum

urmează:

Volumul de Apap Doza maximă pe 24 ore

Doza de Forte pentru copii

Greutate paracetamol pentru pentru fiecare volumul de Apap corporală fiecare administrare administrare mg paracetamol Forte pentru

(la interval de 6 ore) (la interval de 6 copii ore) Până la 7 kg Până la 100 mg Până la 2,5 ml 400 mg 10 ml

8 - 10 kg 120 - 150 mg 3 - 3,75 ml 600 mg 15 ml 11 - 15 kg 165 - 225 mg 4 - 5,5 ml 900 mg 22,5 ml 16 - 22 kg 240 - 330 mg 6 - 8,25 ml 1320 mg 33 ml 23 - 30 kg 345 - 450 mg 8,5 - 11,25 ml 1800 mg 45 ml 31 - 40 kg 465 - 600 mg 11,5 - 15 ml 2400 mg 60 ml 3000 mg 75 ml (până la 50 kg) Peste 41 kg 615 - 1000 mg 15,25 - 25 ml

4000 mg 100 ml (peste 51 kg) 5 ml de suspensie orală = 200 mg paracetamol Ca o alternativă, această suspensie orală poate fi administrată după cum urmează:

Vârsta copilului Cât anume Cât de des (în decurs de 24

ore) 3 - 6 luni 1,5 ml de 4 ori 6 - 24 luni 3 ml de 4 ori 2 - 3 ani 4,5 ml de 4 ori 4 - 6 ani 6 ml de 4 ori 7 - 9 ani 9 ml de 4 ori 10 - 12 ani 12,5 ml de 4 ori Pentru a respecta regimurile de dozare de mai sus, trebuie menţinut un interval de cel puţin 6 ore

între doze.

Doza zilnică maximă nu trebuie depăşită deoarece există riscul de afectare hepatică gravă (vezi pct. 4.4 şi

4.9).

Flacoul trebuie bine agitat înaintea utilizării.

Cantitatea exactă de Apap Forte pentru copii trebuie administrată prin utilizarea seringii disponibile în

cutie. După utilizare, seringa pentru administrarea dozelor trebuie clătită manual de câteva ori, cu apă de la robinet (umplând seringa cu apă).

În caz de febră crescută, semne de infecţie secundară sau persistenţă a simptomelor timp de peste 2 zile,

pacientul/persoana în grija căruia se află acesta trebuie sfătuit(ă) să se adreseze unui medic (vezi pct. 4.4).

Pentru copii cu greutatea corporală sub 7 kg (6 luni), trebuie avută în vedere utilizarea supozitoarelor, dacă

sunt disponibile, cu excepţia cazului în care administrarea acestei forme farmaceutice nu este posibilă din motive clinice (de exemplu diaree).

Pentru copiii cu greutate corporală mai mare de 41 kg (cu vârsta peste 12 ani), adolescenţi şi adulţi,

sunt disponibile alte forme farmaceutice, care pot fi considerate mai adecvate.

Apap Forte pentru copii este un medicament gata preparat şi poate fi administrat cu alimente şi băuturi.

Administrarea alimentelor nu a demonstrat influenţe asupra efectului medicamentului cu toate acestea,

administrarea paracetamolului după mese poate duce la întârzierea debutului acţiunii acestuia.

Insuficienţă hepatică severă:

Se impune prudenţă când se administrează acest medicament la pacienţii cu insuficienţă hepatică

severă.

Insuficienţă hepatică uşoară până la moderată:

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, sau cu sindrom Gilbert (icter familial

nehemolitic), doza zilnică eficace nu trebuie să depăşească 60 mg/kg corp şi zi (până la cel mult 2 g/zi).

Insuficienţă renală:

Paracetamolul trebuie administrat cu prudenţă în prezenţa insuficienţei renale şi se recomandă

creşterea intervalului dintre doze în cazul insuficienţei renale severe. Când clearance-ul creatininei are valori mai mici de 10 ml/min, intervalul minim dintre administrări trebuie să fie de 8 ore.

Pacienţii care efectuează ședințe de dializă: o doză de întreţinere trebuie administrată după

hemodializă dar nu după dializă peritoneală.

Vârstnici: conform datelor farmacocinetice, nu sunt necesare ajustări ale dozelor. Cu toate acestea,

trebuie avut în vedere faptul că aceşti pacienţi sunt mai predispuşi la insuficienţă renală şi/sau hepatică.

4.3 Contraindicaţii

Apap Forte pentru copii este contraindicat:

- la pacienţi cu hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.

6.1;

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Utilizare prelungită sau frecventă

Nu se recomandă utilizarea prelungită sau frecventă. Pacienţilor trebuie să li se recomande să nu utilizeze

concomitent alte medicamente care conţin paracetamol. Utilizarea dozelor zilnice multiple într-o singură administrare poate afecta ficatul în mod sever; în acest caz nu apare pierderea cunoştinţei. Cu toate acestea, trebuie solicitată imediat asistenţa medicală. Utilizarea prelungită poate fi periculoasă, cu excepţia cazului în care administrarea este efectuată sub supraveghere medicală.

După tratamentul pe termen lung (> 3 luni) cu analgezice administrate la intervale de două zile sau mai

frecvent, este posibilă apariţia sau agravarea cefaleei. Cefaleea provocată prin utilizarea în exces a analgezicelor (CUEM - cefalee prin utilizare excesivă a medicamentelor) nu trebuie tratată prin creşterea dozei. În asemenea cazuri, tratamentul cu analgezice trebuie întrerupt, în urma recomandării medicului.

Întreruperea bruscă după utilizarea incorectă, cu doze mari, pe termen lung a analgezicelor poate duce la

cefalee, fatigabilitate, mialgie, nervozitate şi simptome vegetative. Aceste simptome de sevraj se remit în interval de câteva zile. Până în acel moment, aportul de analgezice trebuie evitat şi nu trebuie reluat fără recomandarea medicului.

Insuficienţă hepatică şi renală

Se recomandă prudenţă când se administrează paracetamol la pacienţi cu insuficienţă renală moderată şi

severă, insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (incluzând sindromul Gilbert), insuficienţă hepatică severă (stadiul Child-Pugh>9), hepatită acută, tratament concomitent cu medicamente care afectează funcţiile hepatice, deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază, anemie hemolitică, abuz de alcool etilic, deshidratare şi malnutriţie cronică (vezi pct. 4.2).

Riscul de supradozaj este mai mare la pacienţii cu hepatopatie alcoolică necirotică. Se impune prudenţă în

cazul etilismului cronic. În aceste cazuri, doza zilnică nu trebuie să depăşească 2 grame.

În caz de supradozaj trebuie solicitată imediat asistenţă medicală, chiar dacă pacientul se simte bine,

deoarece există riscul afectării hepatice ireversibile (vezi pct. 4.9).

Alcoolul nu trebuie utilizat pe parcursul tratamentului cu paracetamol (vezi pct. 4.5).

Se recomandă prudenţă la pacienţii astmatici sensibili la acid acetilsalicilic, deoarece s-a raportat o reacţie

uşoară de bronhospasm indus de paracetamol (reacţie încrucişată).

În cazul febrei crescute sau semnelor de infecţie secundară sau persistenţei simptomelor, trebuie solicitat

un consult medical.

Se recomandă prudență dacă paracetamol este administrat concomitent cu flucloxacilină din cauza riscului

crescut de acidoză metabolică cu decalaj anionic ridicat (HAGMA), în special la pacienții cu insuficiență renală severă, septicemie, malnutriție și alte surse de deficit de glutation (de exemplu, alcoolism cronic), precum și la pacienții care folosesc doze maxime zilnice de paracetamol. Se recomandă monitorizarea atentă, care include evaluarea nivelului 5-oxoprolinei urinare.

Copii şi adolescenţi

La copiii şi adolescenţii cărora li se administrează doze zilnice de paracetamol de 60 mg/kg corp, asocierea

cu un alt antipiretic nu este justificată, cu excepţia cazurilor de ineficacitate.

Informaţii importante privind unele componente ale Apap Forte pentru copii

Conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie

pentru glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Dozele de suspensie orală mai mari de 10 ml conţin zahăr peste 5 g pe doză şi acest aspect trebuie avut în

vedere la pacienţii cu diabet zaharat. Zahărul poate fi dăunător pentru dinţi.

Conţine parahidroxibenzoat de metil (E218) şi parahidroxibenzoat de propil (E216). Poate provoca reacţii

alergice (posibil de tip întârziat).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Paracetamolul este metabolizat extensiv la nivel hepatic şi, ca urmare, poate interacţiona cu alte

medicamente care utilizează aceleaşi căi metabolice sau care sunt capabile să inhibe sau să inducă aceste căi metabolice. Unii dintre metaboliţii săi sunt hepatotoxici, de aceea administrarea concomitentă cu inductori enzimatici puternici (rifampicină, unele medicamente anticonvulsivante etc.) poate duce la reacţii hepatotoxice, în special când se administrează doze crescute de paracetamol.

În continuare sunt prezentate unele dintre cele mai relevante interacţiuni posibile care pot influența

administrarea paracetamolului.

Administrarea concomitentă a Reacţii adverse posibile:

paracetamolului cu:

Alcool etilic Potenţează toxicitatea paracetamolului,

probabil prin inducerea formării de produși hepatotoxici derivați ai paracetamolului (vezi pct. 4.4).

Medicamente anticolinergice (glicopironiu, Reduc absorbţia paracetamolului, cu inhibarea

propantelină) posibilă a efectelor acestuia, din cauza vitezei reduse de evacuare gastrică.

Contraceptive hormonale/estrogeni Reduc concentraţiile plasmatice de

paracetamol, cu inhibarea posibilă a efectului acestuia, din cauza inducerii posibile a metabolizării acestuia.

Medicamente antiepileptice (fenitoină, Reduc biodisponibilitatea paracetamolului şi

fenobarbital, metilfenobarbital, primidonă) potenţarea hepatotoxicităţii de supradozaj din cauza inducerii metabolizării hepatice.

Cărbune activat Reduce absorbţia paracetamolului, când este

administrat rapid după supradozaj.

Izoniazidă Reduce eliminarea paracetamolului, cu

potenţarea posibilă a acţiunii şi/sau toxicităţii acestuia, prin inhibarea metabolizării sale hepatice.

Metoclopramidă şi domperidonă Cresc absorbţia paracetamolului la nivelul

intestinului subţire, din cauza efectului acestor medicamente asupra evacuării gastrice.

Probenecid Creşte timpul de înjumătăţire plasmatică a

paracetamolului, prin reducerea scindării şi excreţiei urinare a metaboliţilor acestuia.

Propranolol Creşte concentraţia plasmatică a

paracetamolului, probabil prin inhibarea metabolizării acestuia în ficat.

Răşini schimbătoare de ioni (colestiramină) Reduc absorbţia paracetamolului, cu inhibarea

posibilă a efectelor acestuia din cauza adsorbţiei intestinale a paracetamolului.

Rifampicină Creşte clearance-ul paracetamolului şi

formarea metaboliţilor hepatotoxici din cauza posibilei inducţii a metabolizării sale hepatice.

În continuare sunt prezentate câteva dintre cele mai relevante interacţiuni care determină modificări

semnificative clinic asupra administrării altor medicamente:

Administrarea concomitentă a Reacţii adverse posibile:

paracetamolului cu:

Anticoagulante orale (acenocumarol, Potenţarea posibilă a efectului anticoagulant,

warfarină) prin inhibarea producerii de factori ai coagulării la nivel hepatic. Cu toate acestea, având în vedere faptul că această interacţiune pare a avea relevanţă clinică scăzută la majoritatea pacienţilor, se va lua în considerare tratamentul analgezic alternativ cu salicilaţi la pacienţii cărora li se administrează medicamente anticoagulante. Totuşi, doza şi durata tratamentului trebuie să fie cât mai mici posibil, cu monitorizarea periodică a valorii INR-ului.

Cloramfenicol Potenţarea toxicităţii cloramfenicolului,

probabil prin inhibarea metabolizării acestuia la nivel hepatic.

Lamotrigină Scăderea biodisponibilităţii lamotriginei, cu

reducerea posibilă a efectului acesteia, din cauza inducţiei posibile a metabolizării sale la nivel hepatic.

Zidovudină Cu toate că în cazuri izolate s-a descris o

creştere posibilă a toxicităţii zidovudinei (neutropenie, hepatotoxicitate), nu par să existe interacţiuni de tip farmacocinetic între aceste două medicamente.

Interacţiuni cu teste diagnostice

Paracetamolul poate afecta valorile Efecte posibile:

următoarele determinări analitice:

Sânge Creşterea (biologică) a valorilor

transaminazelor (ALAT şi ASAT), fosfatazei alcaline, amoniacului, bilirubinei, creatininei, lactat-dehidrogenazei (LDH) şi ureei; creşterea (interferenţă cu analiza) valorilor glucozei, teofilinei şi acidului uric.

Prelungirea timpului de protrombină (la

pacienţi cu tratament de întreţinere cu warfarină), dar fără semnificaţie clinică.

Reducerea (interferenţa cu analiza) valorilor

glucozei când se utilizează metoda cu oxidază-peroxidază.

Urină Pot apărea creşteri false ale valorilor

metadrenalinei şi acidului uric.

Determinări ale acidului 5-hidroxi-indolacetic Paracetamolul poate provoca rezultate fals-

(5-HIAA) în urină pozitive ale testelor de screening calitative, utilizând un reactiv pe bază de nitrosonaftol.

Testul cantitativ nu este afectat.

Testul cu bentiromidă pentru evaluarea Paracetamolul, similar bentiromidei, este de

disfuncţiei pancreatice asemenea metabolizat în arilamină, şi, ca urmare, creşte cantitatea aparentă de acid para- aminobenzoic (PABA) recuperat; se recomandă ca administrarea paracetamolului să fie întreruptă cu cel puţin trei zile înaintea administrării bentiromidei Este necesară prudență atunci când paracetamol este utilizat concomitent cu flucloxacilină, deoarece

administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu decalaj anionic ridicat, în special la pacienții cu factori de risc (vezi pct. 4.4).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Un număr mare de date privind femeile gravide nu indică nici toxicitate malformativă, nici toxicitate

feto/neonatală. Studiile epidemiologice privind neurodezvoltarea la copiii expuși la paracetamol în uter arată rezultate neconcludente. Dacă este necesar din punct de vedere clinic, paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii, dar trebuie utilizat la cea mai mică doză eficace pentru cel mai scurt timp posibil și cu cea mai mică frecvență posibilă.

Datele prospective cu privire la supradozajul în timpul sarcinii nu arată un risc crescut de malformaţii.

Pe parcursul sarcinii, paracetamolul nu trebuie administrat pe perioade lungi, în doze mari sau în

asociere cu alte medicamente, deoarece siguranţa administrării medicamentului în aceste cazuri nu a fost stabilită.

Alăptarea

După administrarea orală, paracetamolul se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Până în prezent

nu au fost raportate reacţii adverse la sugar. Paracetamolul poate fi utilizat la femeile care alăptează, atâta timp cât nu se depăşeşte doza recomandată.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Paracetamolul nu interferează cu capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea,

în timpul tratamentului cu paracetamol trebuie avut în vedere faptul că se pot observa reacţii adverse cum sunt somnolenţă uşoară şi vertij.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile enumerate mai jos sunt clasificate conform următoarei convenţii privind frecvenţa: foarte

frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < <1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări hematologice şi limfatice:

- Foarte rare: trombocitopenie, leucopenie, pancitopenie.

Tulburări ale sistemului nervos: - Frecvente: somnolenţă uşoară - Mai puţin frecvente: vertij, somnolenţă, nervozitate

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:

- Mai puţin frecvente: senzaţie de arsură la nivelul faringelui - Foarte rare: bronhospasm la pacienţi cu predispoziție Tulburări gastro-intestinale:

- Frecvente: greaţă, vărsături - Mai puţin frecvente: diaree, durere abdominală, constipaţie Tulburări hepatobiliare:

După un tratament cu doze mari de paracetamol, se pot observa semnele biologice de hepatotoxicitate

determinate de creşterea valorilor transaminazelor.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

- Rare: dermatită alergică, incluzând reacţii de hipersensibilitate (urticarie, prurit), eritem şi angioedem.

- Mai puţin frecvente: efecte nefrotoxice. Aceste reacţii nu au fost raportate în asociere cu dozele terapeutice, cu excepţia administrării prelungite.

Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții cutanate grave.

După un tratament cu doze mari de acetaminofen, se pot observa semnele biologice de hepatotoxicitate

datorită creşterii valorilor transaminazelor.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Consumul unor doze mari de paracetamol poate duce la semne de intoxicaţie, cu o perioadă de latenţă

de 24-48 ore. Pacienţii pot prezenta disfuncţie hepatică, necroză hepatocelulară şi comă hepatică (care poate fi letală).

Insuficienţa renală acută poate apărea ca o consecinţă a insuficienţei hepatice sau, rareori, în absenţa

acesteia.

Pacienţii cărora li se administrează tratament cu inductori enzimatici sau care au antecedente de etilism

prezintă o sensibilitate crescută de apariţie a toxicităţii hepatice.

Afectarea hepatică este posibilă la adulţii care au utilizat paracetamol în doze de 10 g sau peste.

Ingestia unei cantităţi de paracetamol de 5 g sau peste poate duce la afectare hepatică dacă pacientul

prezintă factori de risc (vezi mai jos).

Factori de risc:

Dacă pacientul

a) urmează tratament pe termen lung cu carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, primidonă, rifampicină, sunătoare sau alte medicamente inductoare ale enzimelor hepatice.

sau b) consumă, în mod regulat, cantităţi de alcool etilic mai mari decât cele recomandate.

sau c) este posibil să prezinte depleţie de glutation, de exemplu tulburări de alimentaţie, fibroză chistică, infecţie cu HIV, inaniţie, caşexie.

Pot apărea următoarele simptome ale supradozajului cu paracetamol:

- În timpul fazei I, care durează între 12 şi 14 ore după supradozaj, pacienţii pot prezenta frecvent paloare, greaţă, vărsături, diaforeză, somnolenţă şi stare generală de rău.

- În timpul fazei II, după 24 până la 48 ore, se observă o ameliorare subiectivă a simptomelor dar încep să apară primele semne de afectare hepatică: durere abdominală uşoară, hepatomegalie, creşterea valorilor transaminazelor şi bilirubinei, timp de protrombină prelungit şi oligurie. - În timpul fazei III, după 48 ore, transaminazele ating valorile maxime şi apar: icter, coagulopatie, hipoglicemie, evoluţie spre comă hepatică.

S-a raportat apariţia aritmiilor cardiace.

La adulţi, hepatotoxicitatea poate apărea după ingestia unei doze unice de paracetamol de 10-15 g

(150-250 mg/kg); dozele de 20-25 g sau mai mari pot fi letale.

Cazurile letale sunt rare la doze de paracetamol mai mici de 15 g.

Tratament:

Controlul adecvat al supradozajului cu paracetamol necesită tratament imediat.

În pofida absenţei primelor simptome, pacienţii trebuie internaţi de urgenţă în spital pentru tratament

imediat.

Tratamentul de urgenţă în cazurile de supradozaj cu paracetamol constă în evacuare gastrică prin

aspiraţie sau lavaj gastric şi administrarea de cărbune activ (numai dacă antidotul este administrat pe cale i.v., deoarece pe cale orală cărbunele activ opreşte absorbţia antidotului), dacă intoxicaţia s-a produs cu mai puţin de 4 ore în urmă şi în doze egale sau mai mari de 10 g.

Deoarece cantitatea de paracetamol ingerată este, de obicei, nesigură şi nu prezintă siguranţă în ceea ce

priveşte abordarea terapeutică, trebuie determinată concentraţia plasmatică de paracetamol cât mai curând posibil, dar niciodată mai devreme de 4 ore de la ingestie (pentru a avea siguranţa că s-a atins concetraţia plasmatică maximă). Tratamentul specific cu antidotul, acetilcisteină, trebuie administrat imediat (nu trebuie să se aştepte rezultatele analizelor de laborator pentru a începe tratamentul intoxicaţiei) dacă au trecut mai puţin de 24 ore de la ingestie. Rezultatele sunt foarte bune dacă acetilcisteina este administrată în primele 16 ore, în special în primele 8 ore. Cu toate acestea, s-a raportat succesul terapeutic chiar şi atunci când administrarea acetilcisteinei a început după 36 ore de la ingestia paracetamolului. Dacă pacientul este incapabil să reţină acetilcisteina datorită vărsăturilor, poziţionarea unei sonde duodenale permite administrarea acetilcisteinei. În alternativă se administrează metionină pe cale orală, dacă pacientul nu vomită şi este conştient.

Pacienţilor cu insuficienţă hepatică trebuie să li se administreze soluţie i.v. de glucoză, pentru

prevenirea hipoglicemiei.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Alte analgezice şi antipiretice, anilide, paracetamol.

Codul ATC: N02BE01

Paracetamolul prezintă proprietăţi farmacologice cu eficacitate dovedită, ca analgezic şi antipiretic,

chiar dacă prezintă efect antiinflamator slab.

Nu s-a stabilit complet mecanismul acţiunii analgezice. Paracetamolul poate acţiona predominant prin

inhibarea sintezei de prostaglandină la nivelul sistemului nervos central (SNC) şi, în măsură mai mică, printr-o acţiune periferică de blocare a generării impulsurilor dureroase. Acţiunea periferică se poate datora, de asemenea, inhibării sintezei de prostaglandine sau inhibării sintezei sau acţiunilor altor substanţe care sensibilizează receptorii pentru durere la stimularea mecanică sau chimică.

Efectul antipiretic al paracetamolului se datorează, probabil, acţiunii centrale asupra centrului de

reglare termică din hipotalamus, care produce vasodilataţie periferică ce determină creşterea fluxului sanguin prin piele, transpiraţie şi pierdere de căldură. Acţiunea centrală presupune probabil inhibiţia sintezei de prostaglandine la nivelul hipotalamusului.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie:

Paracetamolul este absorbit rapid şi aproape complet de la nivelul tractului gastro-intestinal. După

administrarea paracetamolului, concentraţia plasmatică maximă este atinsă în interval de 10 - 60 minute. După numai 8 ore, o cantitate mică de medicament este detectabilă în plasmă.

Distribuţie:

Paracetamolul este distribuit rapid şi uniform în majoritatea ţesuturilor organismului. Legarea

paracetamolului de proteinele plasmatice este scăzută.

Metabolizare:

Paracetamolul este metabolizat de către sistemul enzimatic microzomial hepatic. Aproximativ 80-85% din

paracetamolul prezent în organism este conjugat în principal cu acidul glucuronic şi, în măsură mai mică, cu acidul sulfuric. O cantitate mică de paracetamol este deacetilată, probabil la p-aminofenol, care provoacă methemoglobinemie.

Datele provenite din studii efectuate in vitro şi la animale au arătat faptul că, în cantităţi mici, paracetamolul

este metabolizat de către sistemul enzimatic microzomial al citocromului P-450, formând un metabolit intermediar reactiv, care este metabolizat în cea mai mare parte pe calea conjugării cu glutation şi în final este excretat în urină, împreună cu acidul mercapturic. S-a sugerat faptul că acest metabolit intermediar este responsabil de inducţia necrozei hepatice de către paracetamol şi că dozele mari de paracetamol pot provoca depleţia glutationului, care determină inactivarea acestui metabolit toxic.

La doze mari, capacitatea căilor metabolice de conjugare cu acid glucuronic şi cu acid sulfuric poate fi

depăşită, ceea ce determină o creştere a metabolizării paracetamolului pe căi alternative.

Medicamentele care au potențial de a modifica aceste procese metabolice (de exemplu: acetilcisteină,

cisteină, mercaptoamină) au fost studiate ca antidoturi posibile pentru hepatotoxicitatea indusă de către paracetamol.

Eliminare:

Timpul de înjumătăţire plasmatică al paracetamolului este de 1,25-3 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică

al paracetamolului poate fi prelungit în cazul ingestiei dozelor toxice sau la pacienţii cu leziuni hepatice.

Paracetamolul se excretă prin urină, în principal sub formă de glucuronat de acetaminofen şi, în

cantităţi mici, sub formă de sulfat şi mercaptat de acetaminofen şi sub formă de medicament nemetabolizat.

Aproximativ 85% din doza de paracetamol se excretă în urină sub formă liberă şi conjugată în interval

de 24 ore de la ingestie. Administrarea paracetamolului la pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă poate duce la acumularea conjugaţilor de paracetamol.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Paracetamolul administrat în doze hepatotoxice a demonstrat potenţial genotoxic şi carcinogen (tumori

hepatice şi renale) la şoarece şi şobolan. Cu toate acestea, se consideră că această activitate genotoxică şi carcinogenă este legată de modificările metabolizării paracetamolului în doze/concentraţii crescute şi nu reprezintă un risc pentru utilizarea în condiţii clinice.

La doze nehepatotoxice, paracetamolul nu a fost teratogen la şoarece şi nu a determinat anomalii ale

dezvoltării intrauterine la şobolan. Dozele mari de paracetamol administrat pe cale orală au afectat spermatogeneza şi au provocat atrofie testiculară.

Nu sunt disponibile studii convenționale care utilizează standardele acceptate în prezent pentru evaluarea

toxicității pentru reproducere și dezvoltare.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Acid citric monohidrat

Citrat de sodiu

Zahăr

Parahidroxibenzoat de metil (E218)

Parahidroxibenzoat de propil (E216)

Gumă Xantan

Apă purificată

Aromă de portocale

Substanţă(e) cu aromă naturală

Substanţă(e) cu aromă artificială

Alcool etilic

Butilhidroxianisol (E320)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani pentru flaconul nedeschis.

După prima deschidere a flaconului, suspensia orală trebuie utilizată în interval de 6 luni.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30oC.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Suspensie orală de 85 ml în flacon din sticlă (de tip III) brună, prevăzut cu sistem de închidere securizat

pentru copii, într-o cutie care conţine, de asemenea, o seringă de 5 ml pentru administrare orală, cu gradaţii de câte 0,25 ml.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

US Pharmacia Sp. z o.o.

ul. Ziębicka 40, 50-507 Wrocțaw Polonia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

11139/2018/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Autorizare - Februarie 2013

Reînnoirea autorizaţiei - Noiembrie 2018

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Decembrie 2023