AMOKSIKLAV 2x 1000mg comprimate filmate LEK PHARMATECH - prospect medicament

Amoksiklav 2x 1000 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine 875 mg amoxicilină, sub formă de amoxicilină trihidrat şi 125 mg acid clavulanic, sub formă de clavulanat de potasiu. Raportul este de 7:1.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimate filmate.

Comprimatele filmate sunt de culoare albă până la crem, ovale, biconvexe și ștanțate cu o linie mediană pe ambele fețe, cu dimensiuni de aproximativ 22,5 mm lungime și 10,5 mm lățime. Linia mediană are numai rolul de a facilita ruperea comprimatului, pentru a fi înghițit ușor și nu de divizare în doze egale.

Amoksiklav este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, la copii şi adulţi (vezi pct. 4.2, pct. 4.4 și pct. 5.1): * Sinuzită bacteriană acută (diagnosticată corespunzător) * Otita medie acută * Acutizări ale bronşitei cronice (diagnosticate corespunzător) * Pneumonie dobândită în comunitate * Cistită * Pielonefrită * Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, mai ales celulită, muşcături de animale, abcese dentare severe cu celulită difuzantă. * Infecţii osoase şi articulare, mai ales osteomielită.

Trebuie respectate ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepţia cazului în care dozele sunt declarate pe componente individuale.

Alegerea dozei pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să ia în considerare: * Agentul patogen suspicionat şi sensibilitatea sa probabilă la medicamentele antibacteriene (vezi pct. 4.4) * Severitatea şi localizarea infecţiei * Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.

Utilizarea formulărilor alternative ale Amoksiklav (de exemplu, a acelora care eliberează doze mai mari de amoxicilină şi/sau alte rapoarte amoxicilină/acid clavulanic) trebuie considerată ca fiind necesară (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).

Pentru adulţi şi copii cu greutatea ≥ de 40 kg, această formulare de Amoksiklav eliberează o doză totală zilnică de 1750 mg amoxicilină/ 250 mg acid clvulanic cu administrare de două ori pe zi şi 2625 mg amoxicilină/375 mg acid clavulnic cu administrare de trei ori pe zi, când este administrată conform recomandărilor de mai jos. Când se consideră că este necesară o doză zilnică mai mare de amoxicilină, se recomandă alegerea unei alte formulări de Amoksiklav, pentru a evita administrarea unei doze zilnice mari de acid clavulanic, fără ca aceasta să fie necesară (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1). Durata tratamentului trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului. Unele infecţii (de exemplu, osteomielita) necesită perioade mai lungi de tratament. Tratamentul nu trebuie prelungit mai mult de 14 zile fără examinare (vezi pct. 4.4 cu privire la tratamentul prelungit).

Doze recomandate - doza standard (pentru toate indicaţiile): 875 mg/125 mg de două ori pe zi; - doză mai mare (în special pentru infecţii precum otită medie, sinuzită, infecţii ale căilor respiratorii inferioare şi infecţii ale tractului urinar): 875 mg/125 mg de trei ori pe zi.

Copii cu greutatea < 40 kg

Copiii trebuie să fie trataţi cu alte forme farmaceutice de amoxicilină/acid clavulanic, precum suspensia orală. Copiii cu vârsta de cel mult 6 ani trebuie să fie trataţi, de preferinţă, cu amoxicilină/acid clavulanic suspensie orală.

Doze recomandate: - 25 mg/3,6 mg/kg şi zi până la 45 mg/6,4 mg/kg şi zi, de două ori pe zi; - până la 70 mg/10 mg/kg şi zi administrate de două ori pe zi (pentru unele infecţii precum otite medii, sinuzite şi infecţii ale tractului respirator inferior) Nu sunt disponibile date clinice privind dozele de amoxicilină/acid clavulanic (în raport 7:1) mai mari de 45 mg/6,4 mg/kg corp şi zi la copii cu vârsta sub 2 ani.

Nu sunt disponibile date clinice privind dozele de amoxicilină/acid clavulanic (în raport 7:1) pentru pacienţi cu vârsta sub 2 luni. De aceea, la această categorie de vârstă nu se pot face recomanări privind dozajul.

Nu se consideră necesară ajustarea dozelor.

Ajustarea dozelor se bazează pe concentraţia maximă recomandată de amoxicilină.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu clearance al creatininei (ClCr) mai mare de 30 ml/min.

La pacienţii cu clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min, nu este recomandată utilizarea formulărilor de Amoksiklav cu un raport amoxicilină-acid clavulanic de 875/125 mg, deoarece nu sunt disponibile recomandări privind ajustarea dozelor.

A se administra cu prudenţă şi a se monitoriza funcţia hepatică la intervale regulate (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4).

Comprimatele filmate de Amoksiklav nu sunt recomandate copiilor cu greutate corporală sub 40 kg.

Amoksiklav se administrează pe cale orală.

A se administra în timpul mesei pentru a reduce la minim potenţialul de intoleranţă gastro- intestinală.

Tratamentul poate să înceapă cu Amoksiklav administrat parenteral şi poate fi continuat cu preparate orale de Amoksiklav.

Durata tratamentului trebuie să fie corespunzătoare cu indicaţia şi să nu depăşească 14 zile fără o reevaluare medicală.

Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienţi.

Antecedente de reacţii severe de hipersensibilitate imediată (de exemplu, anafilaxie) la alte antibiotice beta-lactamice (de exemplu, cefalosporine, carbapeneme sau monobactami). Antecedente de icter/insuficienţă hepatică din cauza amoxicilinei/acidului clavulanic (vezi pct. 4.8).

Înainte de iniţierea tratamentului cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic, trebuie efectuată o anamneză atentă legată de reacţii de hipersensibilitate anterioare la peniciline, cefalosporine sau alte antibiotice beta-lactamice (vezi pct. 4.3 și 4.8).

La pacienţii în tratament cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (anafilactice) grave şi ocazional letale. Este mai probabil ca aceste reacţii să apară la persoanele cu antecedente de hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele cu teren atopic. Dacă apare o reacţie alergică, tratamentul cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie întrerupt şi trebuie instituit un tratament alternativ corespunzător.

În cazul în care se dovedeşte că o infecţie este provocată de un microorganism/microorganisme sensibil/sensibile la amoxicilină, atunci trebuie luată în considerare trecerea de la amoxicilină/acid clavulanic la amoxicilină, conform ghidurilor oficiale.

Utilizarea Amoksiklav nu este indicată când există un risc mare ca prezumtivii agenţi patogeni să aibă o sensibilitate scăzută sau rezistenţă la antibiotice beta-lactamice, care nu este mediată de beta- lactamaze sensibile la inhibarea de către acidul clavulanic. Această formulare nu trebuie utilizată pentru tratamentul infecţiilor cu S. pneumonie rezistent la penicilină.

Pot să apară convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze mari (vezi pct. 4.8).

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie evitată dacă se suspectează mononucleoza infecţioasă, deoarece apariţia unei erupţii morbiliforme a fost asociată cu această afecţiune după utilizarea de amoxicilină.

Utilizarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate determina creşterea riscului de reacţii cutanate alergice.

Utilizarea prelungită poate să ducă ocazional la proliferarea microorganismelor care nu sunt sensibile.

Apariţia la începerea tratamentului a eritemului generalizat febril asociat cu pustule poate fi un simptom al pustulozei exantematice generalizate acute (PEGA) (vezi pct. 4.8). Acestă reacţie adversă necesită întreruperea tratamentului cu amoxicilină/acid clavulanic şi contraindică orice administrare ulterioară de amoxicilină.

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică confirmată (vezi pct. 4.2, pct. 4.3 și 4.8).

Evenimentele hepatice au fost raportate mai ales la bărbaţi şi la pacienţii vârstnici şi se pot asocia cu tratamentul prelungit. Aceste evenimente au fost raportate foarte rar la copii. În cazul tuturor populaţiilor, semnele şi simptomele apar de obicei în timpul şi la scurt timp după tratament, dar în anumite cazuri pot să nu se manifeste până la câteva săptămâni după întreruperea tratamentului. Acestea sunt de obicei reversibile. Evenimentele hepatice pot fi severe şi în cazuri extrem de rare, au fost raportate decese. Acestea au survenit aproape întotdeauna la pacienţii cu afecţiuni subiacente grave sau care au luat medicaţii concomitente cunoscute ca având potenţial de reacţii hepatice (vezi pct. 4.8).

Colita asociată cu antibioticele a fost raportată aproape în cazul tuturor medicamentelor antibacteriene, iar severitatea poate varia de la uşoară până la punerea vieţii în pericol (vezi pct. 4.8). De aceea, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după administrarea oricărui antibiotic. Dacă apare colita asociată antibioticelor, tratamentul cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie imediat întrerupt, trebuie apelat la medic şi început un tratament corespunzător. Medicamentele antiperistaltice sunt contraindicate în această situaţie.

În timpul tratamentului de lungă durată este recomandată evaluarea periodică a funcţiilor organelor şi sistemelor, inclusiv funcţia renală, hepatică şi hematopoietică.

La pacienţii trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic a fost rareori raportată prelungirea timpului de protrombină. Este necesară monitorizare corespunzătoare în cazul în care se prescriu concomitent anticoagulante. Ajustarea dozei de anticoagulante orale poate fi necesară pentru menţinerea gradului dorit de anticoagulare (vezi pct. 4.5 şi 4.8).

La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în conformitate cu gradul de insuficienţă (vezi pct. 4.2).

La pacienţii cu debit urinar scăzut, s-a observat foarte rar cristalurie, mai ales în cazul tratamentului parenteral. În timpul administrării de doze mari de amoxicilină, este recomandabil să se păstreze un aport corespunzător de lichide şi un debit urinar adecvat pentru a scădea posibilitatea cristaluriei cu amoxicilină. La pacienţii cu sonde urinare, trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.9).

Se recomandă ca în cazul testării prezenţei de glucoză în urină în timpul tratamentului cu medicamente care conţin amoxicilină, să se utilizeze metode enzimatice cu glucozoxidază, din cauza rezultatelor fals pozitive care pot să apară în cazul metodelor chimice.

Prezenţa acidului clavulanic din Amoksiklav poate determina o legare nespecifică a IgG şi albuminei de membranele hematiilor, ducând la un test Coombs fals pozitiv.

Au fost raportate rezultate pozitive la utilizarea testului Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA la pacienţi trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic, care au fost ulterior descoperiţi a nu fi infectaţi cu Aspergillus. Au fost raportate reacţii încrucişate între polizaharide non-Aspergillus şi polifuranozide cu testul Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA. De aceea, rezultatele pozitive ale testului la pacienţii trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie interpretate cu precauţie şi trebuie confirmate de alte metode de diagnostic.

Informaţii importante privind componentele acestui medicament

Acest medicament conţine potasiu, care poate fi dăunător pentru pacienţii aflaţi sub dietă săracă în potasiu-hiperkalemia.

Acest medicament conţine sodiu, care poate fi dăunător pentru pacienţii aflaţi sub dietă săracă în sodiu.

Cantitatea maximă de sodiu dintr-o zi nu trebuie să depăşească 200 mg.

Amoksiklav conține sodiu

Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per comprimat, adică practic 'nu conține sodiu'.

Anticoagulantele orale şi antibioticele penicilinice au fost utilizate pe scară largă în practică, fără a se raporta interacţiuni. Cu toate acestea, în literatură există cazuri de creştere a INR-ului (International Normalised Ratio) la pacienţii aflaţi în tratament cu acenocumarol sau warfarină şi la care s-a prescris o cură de amoxicilină. Dacă este necesară administrarea concomitentă, timpul de protrombină sau INR-ul trebuie monitorizate cu atenţie în cazul adăugării sau întreruperii amoxicilinei. În plus, pot fi necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).

Penicilinele pot reduce excreţia metotrexatului, determinând o creştere potenţială a toxicităţii acestuia.

Utilizarea concomitentă de probenicid nu este recomandată. Probenecidul scade secreţia tubulară renală

a amoxicilinei. Utilizarea concomitentă de probenecid poate duce la concentraţii sanguine crescute şi prelungite de amoxicilină, nu însă şi de acid clavulanic.

Micofenolat de mofetil

La pacienții care primesc micofenolat de mofetil s-a raportat reducerea concentrației metabolitului activ acid micofenolic (AM) cu aproximativ 50% în urma administrării orale de amoxicilină și acid clavulanic. Schimbarea concentrației poate să nu exprime cu exactitate modificările expunerii totale la AM. Prin urmare, în mod normal, în absența unei dovezi clinice de disfuncție a grefei nu este necesară modificarea dozei de micofenolat de mofetil. Cu toate acestea, se recomandă monitorizarea cu atenție în timpul asocierii și la scurt timp după tratamentul cu antibiotic.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3). Datele limitate cu privire la utilizarea asocierii amoxicilină/acid clavulanic pe perioada sarcinii la om nu au indicat un risc crescut de malformaţii congenitale. Într-un singur studiu la femei cu ruptură prematură de membrane fetale înainte de termen s-a raportat că tratamentul profilactic cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic se poate asocia cu un risc crescut de enterocolită necrozantă la nou-născuţi. Utilizarea trebuie evitată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este considerată esenţială de către medic.

Ambele substanţe sunt excretate în lapte (nu se cunoaşte nimic cu privire la efectul acidului clavulanic asupra sugarului alăptat natural). În consecinţă, este posibilă apariţia, la sugarii alăptaţi natural, a diareei şi infecţiilor fungice la nivelul mucoaselor, astfel încât alăptarea ar putea fi întreruptă. Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie administrată în timpul perioadei de alăptare numai după evaluarea raportului risc-beneficiu de către medicul curant.

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Cu toate acestea, pot apărea reacţii adverse (de exemplu reacţii alergice, ameţeli, convulsii), care pot influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).

Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi vărsăturile.

RAM provenite din studiile clinice şi supravegherea după punerea pe piaţă,prezentate conform clasificării MedDRA, pe aparate, sisteme şi organe sunt enumerate mai jos.

A fost utilizată următoarea terminologie pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse. Foarte frecvente (≥ 1/10)

Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)

Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)

Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)

Foarte rare (< 1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Candidoză muco-cutanată Frecvente

Dezvoltarea unor organisme non-susceptibile Cu frecvență necunoscută

Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie) Rare

Trombocitopenie Rare

Agranulocitoză reversibilă Cu frecvență necunoscută

Anemie hemolitică Cu frecvență necunoscută

Prelungirea timpului de sângerare și de protrombină1 Cu frecvență necunoscută

Tulburări ale sistemului imunitar10

Edem angioneurotic Cu frecvență necunoscută

Anafilaxie Cu frecvență necunoscută

Pseudoboala serului Cu frecvență necunoscută

Vasculită de hipersensibilizare Cu frecvență necunoscută

Amețeli Mai puțin frecvente

Cefalee Mai puțin frecvente

Hiperactivitate reversibilă Cu frecvență necunoscută

Convulsii2 Cu frecvență necunoscută

Meningită aseptică Cu frecvență necunoscută

Diaree Foarte frecvente

Greață3 Frecvente

Vărsături Frecvente

Indigestie Mai puțin frecvente

Colită antibiotic asociată4 Cu frecvență necunoscută

Limbă cu aspect de ”păr negru” Cu frecvență necunoscută

Creșterea ASAT și/sau ALAT5 Mai puțin frecvente

Hepatită6 Cu frecvență necunoscută

Icter colestatic6 Cu frecvență necunoscută

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat 7

Rash cutanat Mai puțin frecvente

Prurit Mai puțin frecvente

Urticarie Mai puțin frecvente

Eritem multiform Rare

Sindrom Stevens-Johnson Cu frecvență necunoscută

Necroliză epidermică toxică Cu frecvență necunoscută

Dermatită buloasă exfoliativă Cu frecvență necunoscută

Pustuloză exantematoasă acută generalizată (AGEP)9 Cu frecvență necunoscută

Nefrită interstițială Cu frecvență necunoscută

Cristaliurie8 Cu frecvență necunoscută 1 Vezi pct. 4.4 2 Vezi pct. 4.4. 3 Greața este frecvent asociată cu doze orale mari. Dacă simptomatologia digestive este importantă medicamentul poate fi luat luat la începutul mesei. 4 Inclusiv colită pseudomembranoasă sau hemoragică (vezi pct. 4.4). 5 O creștere moderată a nivelului ALAT și SAT a fost observată și la pacienții tratați cu antibiotic beta-lactamice, dar semnificația acestei observații nu este cunoscută. 6 Astfel de fenomene au fost observate și la alte peniciline și cefalosporine (vezi pct. 4.4). 7 Dacă apar semne de dermatită de hipersensibilizare tratamentul trebuie oprit (vezi pct. 4.4). 8 Vezi pct. 4.9. 9 Vezi pct. 4.4 10 Vezi pct. 4.3 și 4.4 Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro/. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Simptomele gastro-intestinale şi dezechilibrele hidro-electrolitice pot fi manifeste. A fost observată cristaluria cu amoxicilină, în unele cazuri ducând la insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).

Pot să apară convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze mari.

S-a raportat faptul că amoxicilina precipită pe sondele urinare, mai ales după administrarea de doze mari pe cale intravenoasă. Trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.4).

Simptomele gastro-intestinale pot fi tratate simptomatic, având în vedere echilibrul hidro-electrolitic.

Amoxicilina/acidul clavulanic poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă.

Grupa farmacoterapeutică: combinaţii de peniciline, inclusiv inhibitori de beta-lactamază; codul ATC:

J01CR02

Mod de acţiune

Amoxicilina este o penicilină de semisinteză (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe enzime (deseori denumite proteine de legare a penicilinei, PLP) din procesul de biosinteză a peptidoglicanului bacterian, care este o componentă structurală integrantă a peretelui celular bacterian. Inhibarea sintezei peptidoglicanului duce la slăbirea structurii peretelui celular, care este, de obicei, urmată de liză celulară şi moarte.

Amoxicilina poate fi degradată de beta-lactamaze produse de bacterii rezistente şi de aceea, spectrul activităţii amoxicilinei în monoterapie nu include organisme care pot produce aceste enzime.

Acidul clavulanic este un beta-lactam înrudit structural cu penicilinele. Inactivează unele enzime, beta-

lactamaze, prevenind astfel inactivarea amoxicilinei. Acidul clavulanic singur nu exercită un efect antibacterian util clinic.

Cel mai important factor determinant pentru eficienţa amoxicilinei este durata de timp în care concentraţia plasmatică este menţinută peste concentraţia minimă inhibitorie [T > CMI].

Există două mecanisme principale de rezistenţă la amoxicilină/acid clavulanic:

* inactivarea amoxicilinei de către enzimele beta-lactamaze ale bacteriilor care nu sunt inhibate de către acidul clavulanic, inclusiv cele de clasă B, C sau D. * alterarea PLP, care reduce afinitatea antibioticului faţă de ţintă.

Impermeabilitatea peretelui bacterian sau mecanismul pompei de eflux pot determina sau contribui la rezistenţa bacteriană, mai ales în cazul bacteriilor gram-negative.

Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină/acid clavulanic sunt cele ale Comitetului European privind

Testarea Sensibilităţii Microbiene-The European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing- (EUCAST)

Microorganism Valori critice de sensibilitate (µg/ml)

Sensibil Intermediar2 Rezistent

Haemophilus influenzae1 ≤1 - >1

Morexella catarrhalis1 ≤1 - >1

Staphylococcus aureus2 ≤2 - >2

Stafilococi coagulazo- negativi2 ≤0,25 >0,25

Enteroccocus1 ≤4 8 >8

Streptococcus A, B, C, G5 ≤0,25 - >0,25

Streptococcus pneumoniae3 ≤0,5 1-2 >2

Enterobacteriaceae1,4 - - >8

Anaerobi gram-negativi1 ≤4 8 >8

Anaerobi gram-pozitivi1 ≤4 8 >8

Valori critice independente de ≤2 4-8 >8 specie

1 Valorile raportate sunt pentru concentraţiile de amoxicilină. Pentru testarea sensibilităţii, concentraţia de acid clavulanic este stabilită la 2 mg/l. 2 Valorile raportate sunt pentru oxacilină. 3 Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la ampicilină. 4 Valoarea critică de rezistenţă R>8 mg/l garantează că toate tulpinile cu mecanisme de rezistenţă sunt raportate ca rezistente. 5 Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la benzilpenicilină.

Prevalenţa rezistenţei poate varia pentru speciile selectate în funcţie de zona geografică şi de timp, iar informaţiile locale referitoare la rezistenţă sunt de dorit, mai ales în cazul tratării infecţiilor severe. La nevoie, trebuie solicitată opinia experţilor când prevalenţa locală a rezistenţei este atât de mare încât utilitatea antibioticului este discutabilă cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii.

Microorganisme gram-pozitive aerobe

Enterococcus faecalis

Gardnerella vaginalis

Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină)£

Stafilococi coagulazo-negativi (sensibil la meticilină)

Streptococcus agalactiae

Streptococcus pneumoniae1

Streptococcus pyogenes*şi alţi streptococi beta-hemolitici

Grupul Streptococcus viridans

Microorganisme gram-negative aerobe

Capnocytophaga spp.

Eikenella corrodens

Haemophilus influenzae2

Moraxella catarrhalis

Pasteurella multocida

Bacteroides fragilis

Fusobacterium nucleatum

Prevotella spp.

Microorganisme gram-pozitive aerobe

Enterococcus faecium $

Microorganisme gram-negative aerobe

Escherichia coli

Klebsiella oxytoca

Klebsiella pneumoniae

Proteus mirabilis

Proteus vulgaris

Microorganisme gram-negative aerobe

Acinetobacter sp.

Citrobacter freundii

Enterobacter sp.

Legionella pneumophila

Morganella morganii

Providencia spp.

Pseudomonas sp.

Serratia sp.

Stenotrophomonas maltophilia

Chlamydophila pneumoniae

Chlamzdophila psittaci

Coxiella burnetti

Mycoplasma pneumoniae

$ Sensibilitate intermediară naturală în absenţa dobândirii mecanismelor de rezistenţă. £ Toţi stafilococii meticilino-rezistenţi sunt rezistenţi la amoxicilină/acid clavulanic. 1 Streptococcus pneumoniae care este în totalitate sensibil la penicilină, poate fi tratat cu formularea amoxicilină/acid clavulanic. Organismele care prezintă orice grad de reducere a sensibilităţii faţă de penicilină nu trebuie tratate cu această formulare (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4). 2 În unele ţări ale UE, au fost raportate cu o frecvenţă mai mare de 10% tulpini cu sensibilitate scăzută.

Amoxicilina şi acidul clavulanic disociază complet în soluţie apoasă la pH fiziologic. Ambele componente sunt absorbite rapid şi în proporţie mare pe cale orală. După administrare pe cale orală, amoxicilina şi acidul clavulanic prezintă o biodisponibilitate de aproximativ 70%. Profilurile plasmatice ale ambelor componente sunt similare, iar timpul de atingere a concentraţiei plasmatice maxime (Tmax) în ambele cazuri este de aproximativ o oră.

Rezultatele de farmacocinetică dintr-un studiu, în care asocierea amoxicilină/acid clavulanic (comprimate 500 mg/125 mg de trei ori pe zi) s-a administrat în condiţii de repus alimentar la un lot de voluntari sănătoşi sunt prezentate mai jos.

Valorile medii (+ DS) ale parametrilor farmacocinetici

Substanţă(e) activă(e) Doză Cmax * ASC(0-24h) T1/2 administrată(e) (mg) (µg/ml) (ore) ((µg.h/ml) (ore)

AMX/ AC 500 7,19 1,5 (1,0-2,5) 53,5 1,15 500 mg/125 mg + 2,26 8,87 +0,20

Acid clavulanic

AMX/ AC 125 2,40 1,5 (1,0-2,0) 15,72 0,98 500 mg/125 mg + 0,83 +3,86 +0,12

AMX - amoxicilină, AC - acid clavulanic * Valoarea mediană (intervalul)

Rezultatele de farmacocinetică dintr-un studiu, în care amoxicilina/acidul clavulanic (comprimate 875 mg/125 mg de două ori pe zi) s-au administrat în condiţii de repaus alimentar la un lot de voluntari sănătoşi sunt prezentate mai jos.

Valorile medii (+ DS) ale parametrilor farmacocinetici

Medicament Doză Cmax * ASC(0-24h) T1/2 administrat (mg) (µg/ml) (ore) ((µg.h/ml) (ore)

AMX/AC 875 11,64 1,50 (1,0-2,5) 53,52 1,19 875 mg/125 mg + 2,78 + 1,31 +0,21

Acid clavulanic

AMX/AC 125 2,18 1,5 (1,0-2,0) 15,72 0,98 875 mg/125 mg + 0,99 +3,86 +0,12

AMX - amoxicilină, AC - acid clavulanic * Valoarea mediană (intervalul)

Concentraţiile serice de amoxicilină şi de acid clavulanic obţinute cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic sunt similare cu cele obţinute în cazul administrării pe cale orală doar a dozelor de amoxicilină sau doar a dozelor de acid clavulanic.

Aproximativ 25% din cantitatea totală de acid clavulanic din plasmă şi 18% din cantitatea totală de amoxicilină din plasmă se leagă de proteine. Volumul aparent de distribuţie este aproximativ 0,3-0,4 l/kg pentru amoxicilină şi aproximativ 0,2 l/kg pentru acidul clavulanic.

După administrare pe cale intravenoasă, atât amoxicilina, cât şi acidul clavulanic au fost detectate în colecist, ţesut abdominal, ţesut cutanat, ţesut adipos, ţesuturi musculare, lichid sinovial şi peritoneal, bilă şi puroi. Amoxicilina nu este distribuită adecvat în lichidul cefalorahidian.

Din studiile la animale, nu există dovezi că ar exista o retenţie tisulară semnificativă de substanţe derivate din medicament, în cazul ambelor componente. Amoxicilina, ca majoritatea penicilinelor, poate fi detectată în lapte. De asemenea pot fi detectate în lapte urme de acid clavulanic (vezi pct. 4.6).

S-a demonstrat că atât amoxicilina cât şi acidul clavulanic străbat bariera placentară (vezi pct. 4.6).

Amoxicilina este parţial excretată în urină sub formă de acid peniciloic inactiv în cantităţi echivalente cu până la 10-25% din doza iniţială. Acidul clavulanic este metabolizat în propoţie mare la om şi este eliminat pe cale urinară şi în fecale şi sub formă de dioxid de carbon, în aerul expirat.

Calea majoră de eliminare pentru amoxicilină este cea renală, în timp ce acidul clavulanic este eliminat atât pe cale renală cât şi prin mecanisme non-renale.

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic are un timp mediu de înjumătăţire prin eliminare de aproximativ o oră şi un clearance mediu total de aproximativ 25 l/oră la subiecţii sănătoşi. Aproximativ 60-70% din amoxicilină şi aproximativ 40-65% din acidul clavulanic este excretat nemodificat în urină în timpul primelor 6 ore după administrarea unui singur comprimat de Amoksiklav 250 mg/125 mg sau 500 mg/125 mg. Diverse studii au evidenţiat că excreţia urinară a fost de 50-85% pentru amoxicilină şi 27- 60% pentru acidul clavulanic pe o perioadă de 24 de ore. În cazul acidului clavulanic, cea mai mare cantitate de medicament a fost excretată în primele 2 ore după administrare.

Utilizarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia de amoxicilină, dar nu şi pe cea a acidului clavulanic (vezi pct. 4.5).

Vârstă

Timpul de înjumătăţire prin eliminare al amoxicilinei este similar pentru copii cu vârsta între 3 luni şi 2 ani, copii mai mari şi adulţi. Pentru copii foarte mici (inclusiv nou-născuţii prematuri) în prima săptămână de viaţă, intervalul de administrare nu trebuie să depăşească două administrări zilnice, din cauza imaturităţii căii renale de eliminare. Deoarece pacienţii vârstnici este mai probabil să prezinte funcţie renală scăzută, este necesară prudenţă în ceea ce priveşte alegerea dozei şi poate fi utilă monitorizarea funcţiei renale.

După administrarea pe cale orală a asocierii amoxicilină/acid clavulanic la subiecţii sănătoşi de sex masculin şi feminin, sexul nu a prezentat o influenţă semnificativă nici asupra farmacocineticii amoxicilinei, nici a acidului clavulanic.

Clearance-ul total seric al asocierii amoxicilină/acid clavulanic scade proporţional cu scăderea funcţiei renale. Scăderea clearance-ului medicamentului este mai pronunţată în cazul amoxicilinei decât în cazul acidului clavulanic, deoarece se excretă un procent mai mare de amoxicilină pe cale renală. De aceea, dozele din insuficienţa renală trebuie să prevină acumularea de amoxicilină, menţinând în acelaşi timp concentraţii adecvate de acid clavulanic (vezi pct. 4.2).

La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie stabilite cu precauţie dozele, iar funcţia hepatică trebuie monitorizată la intervale regulate.

Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale

farmacologice privind evaluarea siguranţei, genotoxicitea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Studiile de toxicitate după doze repetate efectuate la câini cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic au evidenţiat iritaţie gastrică şi vărsături şi modificări de culoare ale limbii.

Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate cu Amoksiklav sau cu componentele sale.

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Crospovidonă

Stearat de magneziu

Celuloză microcristalină

Talc

Povidonă

Hipromeloză

Etilceluloză

Alcool cetilic

Laurilsulfat de sodiu

Trietilcitrat

Talc

Dioxid de titan (E 171).

Nu este cazul.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 25ºC.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

Cutie cu 1 blister din Al/Al cu 10 comprimate filmate.

Cutie cu 2 blistere din Al/Al a câte 7 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale

Lek Pharmaceuticals d.d.

Verovskova 57, 1526 Ljubljana, Slovenia

6354/2006/01-02

Reînnoirea autorizaţiei - Aprilie 2006

Februarie, 2022