AMLODIPINA MEDREG 5mg comprimate prospect medicament

Amlodipină Gemax Pharma 5 mg comprimate

Amlodipină Gemax Pharma 10 mg comprimate

Amlodipină Gemax Pharma 5 mg comprimate:

Fiecare comprimat conţine besilat de amlodipină echivalent cu amlodipină 5 mg.

Amlodipină Gemax Pharma 10 mg comprimate:

Fiecare comprimat conţine besilat de amlodipină echivalent cu amlodipină 10 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat

Amlodipină Gemax Pharma 5 mg comprimate:

Comprimate rotunde (cu dimensiuni de 8,73 mm până la 8,93 mm), biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, inscripționate cu 'E 21” pe o față și cu o linie mediană pe cealaltă față.

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Amlodipină Gemax Pharma 10 mg comprimate:

Comprimate rotunde (cu dimensiuni de 10,5 mm până la 10,7 mm), biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, inscripționate cu '10” pe o față.

Angină pectorală cronică stabilă

Angină pectorală vasospastică (angină pectorală Prinzmetal)

Amlodipină Gemax Pharma este indicată la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta începând de la 6 ani.

Atât pentru hipertensiune arterială, cât şi pentru angină pectorală, doza iniţială uzuală este de 5 mg amlodipină o dată pe zi, care poate fi crescută până la doza maximă de 10 mg, în funcţie de răspunsul terapeutic al pacientului.

La pacienţii cu hipertensiune arterială, Amlodipină Gemax Pharma a fost administrată în asociere cu un diuretic de tip tiazidic, un alfa-blocant, un beta-blocant sau un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA). În angina pectorală, Amlodipină Gemax Pharma poate fi administrată în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antianginoase, la pacienţii cu angină pectorală refractară la tratamentul cu nitraţi şi/sau la doze adecvate de beta-blocante.

În cazul în care se administrează concomitent cu diuretice tiazidice, beta-blocante şi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, nu este necesară ajustarea dozei de Amlodipină Gemax Pharma.

Nu au fost stabilite recomandări privitoare la doze pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată; prin urmare, stabilirea dozelor trebuie realizată cu prudenţă și inițierea tratamentului necesită doze mici (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Farmacocinetica amlodipinei nu a fost studiată în insuficienţa hepatică severă. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, tratamentul cu amlodipină trebuie inițiat cu cea mai mică doză şi crescut treptat.

Modificările concentraţiilor plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale, prin urmare, sunt recomandate dozele uzuale. Amlodipina nu se poate elimina prin dializă.

Administrarea de doze similare de Amlodipină Gemax Pharma la pacienţii vârstnici sau tineri este la fel de bine tolerată. La vârstnici sunt recomandate schemele terapeutice uzuale, iar creşterea dozei trebuie realizată cu prudență (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani

La copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani, doza orală inițială recomandată pentru hipertensiune arterială este de 2,5 mg o dată pe zi, doză care poate fi crescută treptat până la 5 mg o dată pe zi, dacă efectul antihipertensiv ţintă nu este obţinut după 4 săptămâni. Dozele mai mari de 5 mg pe zi nu au fost studiate la copii şi adolescenţi (vezi pct. 5.1 și pct. 5.2).

Nu există date disponibile.

Comprimat pentru administrare orală.

Amlodipina este contraindicată la pacienții cu:

- hipersensibilitate la substanța activă, derivaţi de dihidropiridină sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1

- hipotensiune arterială severă

- șoc (inclusiv șoc cardiogen)

- obstrucţie la nivelul căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică severă)

- insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic, după un infarct miocardic acut.

Siguranţa şi eficacitatea amlodipinei în criza hipertensivă nu au fost stabilite.

Pacienți cu insuficienţă cardiacă

Pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie trataţi cu prudență. Într-un studiu de lungă durată, controlat cu placebo, la pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă (clasa NYHA III şi IV), incidenţa raportată a edemului pulmonar a fost mai mare la grupul tratat cu amlodipină comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo (vezi pct. 5.1).

Blocantele canalelor de calciu, incluzând amlodipina, trebuie utilizate cu prudență la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă deoarece pot creşte riscul de apariţie a evenimentelor cardiovasculare şi mortalitatea.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amlodipinei este prelungit şi valorile ASC sunt mai mari la pacienţii cu insuficienţă hepatică; nu au fost stabilite recomandări privitoare la dozaj. Prin urmare, tratamentul cu amlodipină trebuie iniţiat cu doze mici şi se recomandă prudenţă, atât la iniţierea tratamentului, cât şi la creşterea dozei. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă poate fi necesară creşterea treptată a dozelor şi monitorizarea atentă.

Pacienții cu insuficienţă renală

Amlodipina poate fi utilizată la acest grup de pacienţi în doze uzuale. Modificările concentraţiilor plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale. Amlodipina nu se poate elimina prin dializă.

La vârstnici se recomandă creşterea dozelor cu prudenţă (vezi pct. 4.2 și pct. 5.2)

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic 'nu conține sodiu”

Efecte ale altor medicamente asupra amlodipinei:

Administrarea concomitentă a amlodipinei cu inhibitori CYP3A4 puternici sau moderaţi (inihibitori de protează, antifungice de tip azolic, macrolide cum sunt eritromicina sau claritromicina, verapamil sau diltiazem) poate determina creşterea semnificativă a expunerii la amlodipină, rezultând un risc crescut de hipotensiune arterială. Semnificaţia clinică a acestor variaţii ale farmacocineticii poate fi mai pronunţată la vârstnici. Astfel, pot fi necesare monitorizarea clinică şi ajustarea dozelor.

Nu se recomandă administrarea amlodipinei cu grepfruit sau suc de grepfruit deoarece la unii pacienţi biodisponibilitatea poate crește, determinând creşterea efectelor antihipertensive.

În timpul administrării concomitente de inductori cunoscuți ai CYP3A4, concentrația plasmatică a amlodipinei poate varia. Prin urmare, tensiunea arterială trebuie monitorizată și trebuie luată în considerare ajustarea dozelor atât în timpul, cât și după tratamentul concomitent, în special cu inductori puternici ai CYP3A4 (de exemplu, rifampicină, sunătoare).

La animale, după administrarea de verapamil şi administrarea intravenoasă de dantrolen, se observă cazuri de fibrilaţie ventriculară letală şi colaps cardiovascular în asociere cu hiperpotasemie. Din cauza riscului de hiperpotasemie, la pacienţii predispuși la hipertermie malignă şi aflați în tratament pentru hipertermie malignă, se recomandă evitarea administrării concomitente de blocante ale canalelor de calciu, cum este amlodipina.

Efectele de scădere a tensiunii arteriale ale amlodipinei se cumulează cu efectele de scădere a tensiunii arteriale ale altor medicamente antihipertensive.

Există un risc de creştere a concentraţiilor plasmatice ale tacrolimusului la administrarea concomitentă cu amlodipină, dar mecanismul farmacocinetic al acestei interacțiuni nu este pe deplin înțeles. Pentru a evita toxicitatea tacrolimusului, administrarea de amlodipină la un pacient tratat cu tacrolimus necesită monitorizarea concentrațiilor plasmatice ale tacrolimusului și ajustarea dozei de tacrolimus, atunci când este cazul.

Inhibitori ai ţintei rapamicinei la mamifere (mTOR)

Inhibitorii mTOR, cum sunt sirolimus, temsirolimus și everolimus sunt substraturi ale CYP3A.

Amlodipina este un inhibitor slab al CYP3A. La administrarea concomitentă cu inhibitori mTOR, amlodipina poate creşte expunerea la inhibitorii mTOR.

Nu au fost efectuate studii privind interacţiunea dintre ciclosporină şi amlodipină la voluntarii sănătoşi sau alte populaţii, cu excepţia pacienţilor cu transplant renal, la care au fost observate creşteri variabile (în medie 0%-40%) ale concentrației plasmatice de ciclosporină. Trebuie luată în considerare monitorizarea concentraţiilor de ciclosporină la pacienții cu transplant renal, în tratament cu amlodipină, iar doza de ciclosporină trebuie redusă, în funcție de necesităţi.

Administrarea concomitentă de doze multiple de 10 mg amlodipină cu 80 mg simvastatină a determinat o creştere de 77% a expunerii la simvastatină, comparativ cu simvastatina în monoterapie. La pacienţii în tratament cu amlodipină trebuie limitatặ doza de simvastatină la 20 mg pe zi.

În studiile clinice cu privire la interacțiune, amlodipina nu a influențat farmacocinetica atorvastatinei, digoxinei sau warfarinei.

Siguranţa utilizării amlodipinei în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită.

Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la doze mari (vezi pct. 5.3).

Utilizarea în sarcină este recomandată doar dacă nu există o alternativă terapeutică mai sigură şi când boala însăşi reprezintă un risc mai mare pentru mamă şi făt.

Amlodipina este excretată în laptele uman. Proporția dozei materne primite de sugar a fost estimată la un interval intercuartilic de 3 - 7%, cu o valoare maximă de 15%. Nu se cunoaște efectul amlodipinei asupra sugarului. Decizia privind continuarea/întreruperea alăptării sau continuarea/ întreruperea tratamentului cu amlodipină trebuie luată ţinând cont de beneficiile alăptării pentru copil şi de beneficiile tratamentului cu amlodipină pentru mamă.

La unii pacienţi trataţi cu blocante ale canalelor de calciu au fost raportate modificări biochimice reversibile la nivelul capului spermatozoizilor. Datele clinice cu privire la efectul potenţial al amlodipinei asupra fertilităţii sunt insuficiente. Într-un studiu efectuat la şobolan, s-au observat reacţii adverse asupra fertilităţii la mascul (vezi pct. 5.3).

Amlodipina poate avea o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Dacă pacienţii trataţi cu amlodipină prezintă ameţeală, cefalee, fatigabilitate sau greaţă, capacitatea de a reacţiona poate fi afectată. Se recomandă precauţie, în special la începutul tratamentului.

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului sunt: somnolenţă, ameţeală, cefalee, palpitaţii, eritem facial, dureri abdominale, greaţă, edem maleolar, edem şi fatigabilitate.

Următoarele reacţii adverse au fost observate şi raportate în timpul tratamentului cu amlodipină cu următoarele frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000) și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Clasificarea pe aparate, Frecvenţă Reacții adverse sisteme și organe

Tulburări hematologice şi Foarte rare Leucocitopenie, trombocitopenie limfatice

Tulburări ale sistemului Foarte rare Reacții alergice imunitar

Tulburări metabolice şi de Foarte rare Hiperglicemie nutriţie

Tulburări psihice Mai puţin Depresie, schimbări de dispoziţie (inclusiv frecvente anxietate), insomnie

Rare Confuzie

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Somnolenţă, ameţeală, cefalee (în special la începutul tratamentului)

Mai puţin Tremor, disgeuzie, sincopă, hipoestezie, frecvente parestezie

Foarte rare Hipertonie, neuropatie periferică

Cu frecvenţă Tulburări extrapiramidale necunoscută

Tulburări oculare Frecvente Tulburări de vedere (inclusiv diplopie)

Tulburări acustice și Mai puţin Tinitus vestibulare frecvente

Tulburări cardiace Frecvente Palpitații

Mai puţin Tulburări de ritm (incluzând bradicardie, frecvente tahicardie ventriculară şi fibrilaţie atrială)

Foarte rare Infarct miocardic

Tulburări vasculare Frecvente Eritem facial

Mai puţin Hipotensiune arterială frecvente

Foarte rare Vasculită

Tulburări respiratorii, toracice Frecvente Dispnee și mediastinale Mai puţin Tuse, rinită frecvente

Tulburări gastro-intestinale Frecvente Dureri abdominale, greață, dispepsie, tulburări ale tranzitului intestinal (inclusiv diaree și constipaţie)

Mai puţin Vărsături, xerostomie frecvente

Foarte rare Pancreatită, gastrită, hiperplazie gingivală

Tulburări hepatobiliare Foarte rare Hepatită, icter, valori crescute ale enzimelor hepatice*

Afecţiuni cutanate şi ale Mai puţin Alopecie, purpură, modificarea pigmentării ţesutului subcutanat frecvente pielii, hiperhidroză, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, exantem, urticarie

Foarte rare Angioedem, eritem polimorf, dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson, edem

Quincke, fotosensibilitate

Cu frecvenţă Necroliză epidermică toxică necunoscută

Tulburări musculo-scheletice și Frecvente Edem maleolar, crampe musculare ale țesutului conjunctiv Mai puţin Artralgie, mialgie, dorsalgii frecvente

Tulburări renale şi ale căilor Mai puţin Tulburări de micțiune, nicturie, poliurie urinare frecvente

Tulburări ale aparatului genital Mai puţin Impotență, ginecomastie şi sânului frecvente

Tulburări generale şi la nivelul Foarte Edem locului de administrare frecvente

Frecvente Fatigabilitate, astenie

Mai puţin Durere toracică, durere, stare generală de rău frecvente

Investigaţii diagnostice Mai puţin Creştere ponderală, scădere ponderală frecvente

*în principal corelate cu colestază

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Datele privind supradozajul intenţionat la om sunt limitate.

Datele disponibile sugerează că supradozajul masiv poate determina vasodilataţie periferică marcată şi, posibil, tahicardie reflexă. A fost raportată hipotensiune arterială sistemică marcată şi posibil prelungită până la şoc, inclusiv cu evoluţie letală.

Edemul pulmonar non-cardiogen a fost raportat rar ca o consecință a supradozajului cu amlodipină, care se poate manifesta cu un debut întârziat (24-48 ore după ingestie) și necesită suport ventilator. Măsurile de resuscitare precoce (inclusiv supraîncărcarea cu lichide) pentru a meține perfuzia și debitul cardiac pot fi factori precipitanți.

Hipotensiunea arterială semnificativă clinic determinată de supradozajul cu amlodipină necesită tratament activ de susţinere cardiovasculară, incluzând monitorizarea frecventă a funcţiilor cardiace şi respiratorii, ridicarea extremităţilor şi monitorizarea volumului circulator şi a diurezei.

Poate fi utilă administrarea unui vasoconstrictor pentru restabilirea tonusului vascular şi a tensiunii arteriale, cu condiția să nu existe nicio contraindicaţie pentru utilizarea acestuia. Administrarea intravenoasă de gluconat de calciu poate fi benefică pentru antagonizarea efectelor determinate de blocarea canalelor de calciu.

Lavajul gastric poate fi util în unele cazuri. S-a demonstrat că administrarea de cărbune activat la voluntarii sănătoşi, în primele 2 ore după administrarea unei doze de 10 mg amlodipină a determinat scăderea vitezei de absorbţie a amlodipinei.

Deoarece amlodipina se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice este puţin probabil ca dializa să fie eficace.

Grupa farmacoterapeutică: blocante ale canalelor de calciu, blocante selective ale canalelor de calciu cu efecte preponderent vasculare, codul ATC: C08CA01.

Amlodipina este un inhibitor al influxului de ioni de calciu din grupul dihidropiridinei (blocant al canalelor lente de calciu sau antagonist al ionilor de calciu) care inhibă influxul transmembranar al ionilor de calciu la nivelul musculaturii netede cardiace şi vasculare.

Mecanismul de acţiune de reducere a tensiunii arteriale al amlodipinei are la bază efectul relaxant direct asupra musculaturii netede vasculare. Mecanismul exact prin care amlodipina îşi exercită efectul antianginos nu este în întregime elucidat, dar amlodipina reduce încărcătura ischemică totală prin următoarele două acţiuni:

1) Amlodipina dilată arteriolele periferice, scăzând astfel rezistenţa periferică totală (postsarcină) împotriva căreia inima pompează. Deoarece alura ventriculară rămâne constantă, scăderea postsarcinii determină scăderea consumului de energie şi a necesarului de oxigen de la nivelul miocardului.

2) De asemenea, mecanismul de acţiune al amlodipinei implică probabil şi dilatarea arterelor coronariene principale şi a arteriolelor coronariene, atât în zonele miocardice indemne, cât şi în zonele cu ischemie. Această vasodilataţie creşte aportul de oxigen la nivel miocardic, la pacienţii cu spasm coronarian (angina pectorală Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică).

La pacienţii cu hipertensiune arterială, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică determină scăderea semnificativă clinic a tensiunii arteriale atât în clino-, cât şi în ortostatism pe parcursul a 24 de ore. Datorită instalării lente a acţiunii, administrarea amlodipinei nu determină hipotensiune arterială acută.

La pacienţii cu angină pectorală, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică creşte durata totală a timpului de efort fizic, durata de timp până la debutul episodului de durere anginoasă, timpul până la apariţia unei subdenivelări de 1 mm a segmentului ST şi scade atât frecvenţa episoadelor de durere anginoasă, cât şi necesarul de nitroglicerină.

Administrarea amlodipinei nu a fost asociată cu reacţii adverse metabolice sau cu modificări ale valorilor concentraţiilor plasmatice ale lipidelor și poate fi utilizată la pacienţii cu astm bronşic, diabet zaharat şi gută.

Utilizarea la pacienţii cu boală coronariană

Eficacitatea amlodipinei în prevenirea evenimentelor clinice la pacienţii cu boală coronariană a fost evaluată într-un studiu independent, multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, care a inclus 1997 de pacienţi numit “Compararea amlodipinei cu enalapril în limitarea apariţiei trombozelor” (Comparison of Amlodipină vs Enalapril to Limit Occurrences of Thrombosis - CAMELOT). Din aceşti pacienţi, 663 au fost trataţi cu amlodipină 5-10 mg, 673 au fost trataţi cu enalapril 10-20 mg, iar 655 pacienţi au fost incluşi în grupul la care s-a administrat placebo, în plus faţă de tratamentul standard cu statine, beta-blocante, diuretice şi acid acetilsalicilic, timp de 2 ani. Principalele rezultate privind eficacitatea sunt prezentate în Tabelul 1. Rezultatele indică faptul că tratamentul cu amlodipină a fost asociat cu un număr mai mic de spitalizări pentru angină pectorală şi pentru intervenţii de revascularizare la pacienţii cu boală coronariană.

Tabelul 1. Incidenţa rezultatelor clinic semnificative în studiul CAMELOT Incidenţa evenimentelor cardiovasculare, Amlodipină comparativ cu număr (%) placebo

Risc relativ

Rezultate Amlodipină Placebo Enalapril Valoare P (IÎ 95%)

Criteriu final principal de evaluare:

Evenimente 110 (16,6) 151 (23,1) 136 (20,2) 0,69 .003 adverse (0.54-0.88) cardiovasculare

Componente individuale

Revascularizare 78 (11,8) 103 (15,7) 95 (14,1) 0,73 .03 coronariană (0,54-0,98)

Spitalizare 51 (7,7) 84 (12,8) 86 (12,8) 0,58 .002 pentru angină (0,41-0,82) pectorală

IM non-letal 14 (2,1) 19 (2,9) 11 (1,6) 0,73 .37 (0,37-1,46)

Accident 6 (0,9) 12 (1,8) 8 (1,2) 0,50 .15 vascular cerebral (0,19-1,32) sau AIT

Deces de cauză 5 (0,8) 2 (0,3) 5 (0,7) 2,46 .27 cardiovasculară (0,48-12,7)

Spitalizare 3 (0,5) 5 (0,8) 4 (0,6) 0,59 .46 pentru ICC (0,14-2,47)

Stop cardiac 0 4 (0,6) 1 (0,1) Nu este cazul .04 resuscitat

Boală vasculară 5 (0,8) 2 (0,3) 8 (1,2) 2,6 .24 periferică nou (0,50-13,4) diagnosticată

Abrevieri: ICC - insuficienţă cardiacă congestivă; IÎ - interval de încredere; IM - infarct miocardic;

AIT - atac ischemic tranzitoriu.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă cardiacă

Studiile de hemodinamică şi studiile clinice controlate, care au inclus proba de efort, efectuate la pacienţi cu insuficienţă cardiacă clasele NYHA II-IV au arătat că amlodipina nu a determinat deteriorarea stării clinice evaluată prin toleranţa la efort, fracţia de ejecţie a ventriculului stâng şi simptomatologia clinică.

Un studiu clinic, controlat cu placebo (PRAISE), pentru evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă clasele NYHA III-IV, aflați în tratament cu digoxină, diuretice şi inhibitori ai ECA a arătat că amlodipina nu creşte riscul de mortalitate sau riscul combinat, mortalitate - morbiditate, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.

Într-un studiu de urmărire a rezultatelor pe termen lung, controlat cu placebo (PRAISE-2), efectuat la pacienţi cu insuficienţă cardiacă clasele NYHA III-IV, fără simptome clinice sau semne obiective sugestive pentru boală ischemică preexistentă, trataţi cu doze constante de inhibitori ai ECA, medicamente digitalice şi diuretice, s-a demonstrat că administrarea amlodipinei nu influenţează mortalitatea totală de cauză cardiovasculară. La aceşti pacienţi, administrarea amlodipinei a fost asociată cu creşterea raportărilor de edem pulmonar.

Un studiu dublu-orb, randomizat, pentru evaluarea morbidităţii-mortalităţii, denumit studiul privind prevenirea ischemiei miocardice acute prin tratament antihipertensiv şi hipolipemiant (Antihypertensive and Lipid-Lowering Treatment to Prevent Heart Attack Trial - ALLHAT) a fost efectuat pentru a compara tratamentul cu medicamente noi, şi anume, amlodipină 2,5-10 mg pe zi (blocant al canalelor de calciu) sau lisinopril 10-40 mg pe zi (inhibitor al ECA) ca tratamente de primă intenţie, cu administrarea unui diuretic tiazidic, clortalidona 12,5-25 mg pe zi, în hipertensiunea arterială uşoară şi moderată.

Au fost randomizaţi în total 33.357 de pacienţi cu hipertensiune arterială, cu vârsta de 55 de ani şi peste, monitorizaţi pe o perioadă medie de 4,9 ani. Pacienţii au prezentat cel puţin un factor de risc adiţional pentru boala coronariană: infarct miocardic sau accident vascular cerebral în antecedente (> 6 luni înainte de înrolarea în studiu) sau altă boală cardiovasculară aterosclerotică confirmată (per total 51,5%), diabet zaharat tip 2 (36,1%), valoarea HDL colesterol < 35 mg/dl (11,6%), hipertrofie ventriculară stângă diagnosticată electrocardiografic sau ecocardiografic (20,9%), statut de fumător în momentul includerii în studiu (21,9%).

Criteriul final principal de evaluare al studiului a fost unul combinat, incluzând boală coronariană cu evoluţie letală sau infarct miocardic neletal. Între grupul tratat cu amlodipină şi cel la care s-a administrat clortalidonă nu au fost diferenţe semnificative privind criteriul final principal de evaluare: RR (risc relativ) 0,98 cu IÎ (interval de încredere) 95% [0,90-1,07], p=0,65. Dintre criteriile finale secundare de evaluare, incidenţa insuficienţei cardiace (componentă a unui criteriu final de evaluare cardiovascular combinat) a fost semnificativ mai mare în grupul tratat cu amlodipină comparativ cu grupul tratat cu clortalidonă (10,2% comparativ cu 7,7%, RR 1,38 cu IÎ 95% [1,25-1,52], p<0,001). Cu toate acestea, nu au fost înregistrate diferenţe privind mortalitatea de orice cauză între grupul tratat cu amlodipină şi cel la care s-a administrat clortalidonă: RR 0,96 cu IÎ 95% [0,89-1,02], p=0,20.

Utilizarea la copii (cu vârsta de 6 ani sau mai mare)

În cadrul unui studiu în care au fost incluşi 268 de copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani cu hipertensiune arterială predominant secundară, compararea administrării unor doze de 2,5 mg şi 5,0 mg de amlodipină cu placebo a demonstrat că ambele doze de amlodipină scad tensiunea arterială sistolică semnificativ mai mult comparativ cu placebo. Diferenţa dintre cele două doze nu a fost semnificativă statistic.

Nu au fost studiate efectele pe termen lung ale administrării amlodipinei asupra creşterii, pubertăţii şi dezvoltării generale. De asemenea, nu a fost stabilită eficacitatea tratamentului pe termen lung cu amlodipină, utilizată ca terapie în perioada copilăriei, asupra scăderii morbidităţii şi mortalităţii de cauză cardiovasculară la vârsta adultă.

După administrarea orală de doze terapeutice, amlodipina este bine absorbită şi atinge concentraţia plasmatică maximă după 6-12 ore. Biodisponibilitatea absolută a fost estimată ca fiind cuprinsă între 64% şi 80%.

Biodisponibilitate amlodipinei nu este influenţată de aportul alimentar.

Volumul de distribuţie este de aproximativ 21 l/kg. Studiile in vitro au demonstrat că aproximativ 97,5% din amlodipina circulantă este legată de proteinele plasmatice.

Amlodipina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic, rezultând metaboliţi inactivi care se excretă în urină în proporție de 10% sub formă nemetabolizată şi în proporție de 60% sub formă de metaboliţi.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 35-50 ore şi corespunde unei administrări în doză unică zilnică.

Datele clinice privind administrarea amlodipinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică sunt foarte limitate.

Pacienţii cu insuficienţă hepatică prezintă un clearance al amlodipinei scăzut, ceea ce determină un timp de înjumătăţire plasmatică mai lung şi o creştere a ASC de aproximativ 40-60%.

Timpul pentru a atinge concentratia plasmatică maximă de amlodipină este similar la pacienţii vârstnici şi la cei tineri. La pacienţii vârstnici, clearance-ul amlodipinei are tendinţa să scadă, determinând creşteri ale ASC şi ale timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, creşterile ASC şi ale timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare au fost conform aşteptărilor pentru grupa de vârstă studiată.

Un studiu de farmacocinetică populațională a fost efectuat la 74 copii cu hipertensiune arterială cu vârsta cuprinsă între 1 şi 17 ani (din care 34 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi 28 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani) cărora li s-a administrat amlodipină în doze cuprinse între 1,25 mg și 20 mg, administrate fie o dată pe zi, fie de 2 ori pe zi. La copiii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi la adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani, clearance-ul caracteristic după administrarea orală (CL/F) a fost de 22,5 l/ oră şi respectiv de 27,4 l/oră la pacienţii de sex masculin şi de 16,4 l/ oră, respectiv 21,3 l/oră la pacienţii de sex feminin. A fost observată o mare variabilitate interindividuală în ceea ce priveşte expunerea. Datele raportate privitoare la copiii cu vârsta sub 6 ani sunt limitate.

Studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolan şi şoarece au demonstrat întârzierea momentului naşterii, prelungirea duratei travaliului şi scăderea ratei de supravieţuire a puilor în cazul administrării unor doze de aproximativ 50 de ori mai mari decât doza maximă recomandată la om, exprimată în mg/kg.

La şobolanii cărora li s-a administrat amlodipină (64 de zile în cazul masculilor şi 14 zile în cazul femelelor, înainte de împerechere) în doze de până la 10 mg/kg/zi (de 8 ori* doza maximă recomandată la om de 10 mg, exprimată în mg/m2) nu a fost observată afectarea fertilităţii.

Într-un alt studiu efectuat la şobolan, în cadrul căruia masculii de şobolan au fost trataţi cu besilat de amlodipină timp de 30 zile, cu o doză comparabilă cu doza administrată la om, exprimată în mg/kg, s-au înregistrat concentraţii plasmatice scăzute ale hormonului foliculostimulant şi ale testosteronului şi, de asemenea, scăderi ale densităţii spermei şi ale numărului de spermatozoiozi maturi şi ale celulelor

Sertoli.

La şobolanii şi şoarecii cărora li s-a administrat amlodipină în dietă timp de doi ani, în concentrații calculate pentru a furniza doze zilnice de 0,5, 1,25 și 2,5 mg/kg pe zi, nu au fost observate efecte carcinogene. Cea mai mare doză administrată (la şoarece, o doză similară cu doza zilnică maximă recomandată la om de 10 mg, exprimată în mg/m2, iar la şobolani, o doză de două ori mai mare*) a fost apropriată de doza maximă tolerată pentru şoarece, dar nu şi pentru şobolan.

Studiile de mutagenitate nu au evidenţiat efecte ale amlodipinei la nivelul genelor sau la nivel cromozomial.

*Raportat la pacienţi cu greutatea de 50 kg.

Hidrogenofosfat de calciu dihidrat

Celuloză microcristalină (tip Avicel PH102)

Dioxid de siliciu coloidal anhidru (Aerosil-200)

Amidonglicolat de sodiu (tip A)

Stearat de magneziu

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

Blister opac din PVC-PVDC/Al, cutie de carton.

Mărimi de ambalaj: 10, 20, 28, 30, 50, 60, 90, 98 și 100 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Gemax Pharma s.r.o.

Na Florenci 2116/15

Nové Město 110 00 Praga 1

Republica Cehă

Amlodipină Gemax Pharma 5 mg comprimate: 14185/2021/01-09

Amlodipină Gemax Pharma 10 mg comprimate: 14186/2021/01-09

Data primei autorizări: Noiembrie 2021

Aprilie 2024