AMLODIPINA MEDREG 10mg comprimate - prospect medicament

C08CA01 amlodipină

Medicamentul AMLODIPINA MEDREG 10mg conține substanța amlodipină , cod ATC C08CA01 - Sistemul cardiovascular | Blocante selective ale canalelor de calciu cu efecte preponderent vasculare | Derivați de dihidropiridină .

Date generale despre AMLODIPINA MEDREG 10mg MEDREG

Substanța: amlodipină

Data ultimei liste de medicamente: 01-04-2024

Codul comercial: W68483004

Concentrație: 10mg

Forma farmaceutică: comprimate

Cantitate: 30

Prezentare produs: cutie cu blist pvc-pvdc/al x30 compr

Tip produs: generic

Preț: 11.22 RON

Restricții eliberare rețetă: P-6L - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care nu se reține în farmacie (se poate reînnoi); prescripția medicală poate fi folosită timp de 6 luni din momentul eliberării.

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

APP producător: MEDIS INTERNATIONAL A.S. - REPUBLICA CEHA

APP deținător: MEDREG S.R.O. - REPUBLICA CEHA

Număr APP: 14186/2021/04

Valabilitate: 3 ani

Forme farmaceutice disponibile pentru amlodipină

Concentrațiile disponibile pentru amlodipină

10mg, 2.5mg, 5mg

Listele de compensare pentru AMLODIPINA MEDREG 10mg MEDREG

A - Sublista A cu 90% reducere din prețul de referință

Preț

Coplată

Plată pacient

11.22 RON

10.10 RON

1.12 RON

Conținutul prospectului pentru medicamentul AMLODIPINA MEDREG 10mg comprimate

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Amlodipină Gemax Pharma 5 mg comprimate

Amlodipină Gemax Pharma 10 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Amlodipină Gemax Pharma 5 mg comprimate:

Fiecare comprimat conţine besilat de amlodipină echivalent cu amlodipină 5 mg.

Amlodipină Gemax Pharma 10 mg comprimate:

Fiecare comprimat conţine besilat de amlodipină echivalent cu amlodipină 10 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Amlodipină Gemax Pharma 5 mg comprimate:

Comprimate rotunde (cu dimensiuni de 8,73 mm până la 8,93 mm), biconvexe, de culoare albă până la

aproape albă, inscripționate cu 'E 21” pe o față și cu o linie mediană pe cealaltă față.

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Amlodipină Gemax Pharma 10 mg comprimate:

Comprimate rotunde (cu dimensiuni de 10,5 mm până la 10,7 mm), biconvexe, de culoare albă până la

aproape albă, inscripționate cu '10” pe o față.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Hipertensiune arterială

Angină pectorală cronică stabilă

Angină pectorală vasospastică (angină pectorală Prinzmetal)

Amlodipină Gemax Pharma este indicată la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta începând de la 6 ani.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze
Adulţi

Atât pentru hipertensiune arterială, cât şi pentru angină pectorală, doza iniţială uzuală este de 5 mg

amlodipină o dată pe zi, care poate fi crescută până la doza maximă de 10 mg, în funcţie de răspunsul terapeutic al pacientului.

La pacienţii cu hipertensiune arterială, Amlodipină Gemax Pharma a fost administrată în asociere cu un

diuretic de tip tiazidic, un alfa-blocant, un beta-blocant sau un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA). În angina pectorală, Amlodipină Gemax Pharma poate fi administrată în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antianginoase, la pacienţii cu angină pectorală refractară la tratamentul cu nitraţi şi/sau la doze adecvate de beta-blocante.

În cazul în care se administrează concomitent cu diuretice tiazidice, beta-blocante şi inhibitori ai enzimei

de conversie a angiotensinei, nu este necesară ajustarea dozei de Amlodipină Medreg.

Grupe speciale de pacienţi
Pacienți cu insuficiență hepatică

Nu au fost stabilite recomandări privitoare la doze pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până

la moderată; prin urmare, stabilirea dozelor trebuie realizată cu prudenţă și inițierea tratamentului necesită doze mici (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Farmacocinetica amlodipinei nu a fost studiată în insuficienţa hepatică severă. La pacienţii cu

insuficienţă hepatică severă, tratamentul cu amlodipină trebuie inițiat cu cea mai mică doză şi crescut treptat.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Modificările concentraţiilor plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale,

prin urmare, sunt recomandate dozele uzuale. Amlodipina nu se poate elimina prin dializă.

Vârstnici

Administrarea de doze similare de Amlodipină Gemax Pharma la pacienţii vârstnici sau tineri este la fel

de bine tolerată. La vârstnici sunt recomandate schemele terapeutice uzuale, iar creşterea dozei trebuie realizată cu prudență (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Copii și adolescenți

Copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani

La copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani, doza orală inițială recomandată pentru

hipertensiune arterială este de 2,5 mg o dată pe zi, doză care poate fi crescută treptat până la 5 mg o dată pe zi, dacă efectul antihipertensiv ţintă nu este obţinut după 4 săptămâni. Dozele mai mari de 5 mg pe zi nu au fost studiate la copii şi adolescenţi (vezi pct. 5.1 și pct. 5.2).

Copii cu vârsta sub 6 ani.

Nu există date disponibile.

Mod de administrare

Comprimat pentru administrare orală.

4.3 Contraindicaţii

Amlodipina este contraindicată la pacienții cu:

- hipersensibilitate la substanța activă, derivaţi de dihidropiridină sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1

- hipotensiune arterială severă

- șoc (inclusiv șoc cardiogen)

- obstrucţie la nivelul căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică severă)

- insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic, după un infarct miocardic acut.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Siguranţa şi eficacitatea amlodipinei în criza hipertensivă nu au fost stabilite.

Pacienți cu insuficienţă cardiacă

Pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie trataţi cu prudență. Într-un studiu de lungă durată, controlat cu

placebo, la pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă (clasa NYHA III şi IV), incidenţa raportată a edemului pulmonar a fost mai mare la grupul tratat cu amlodipină comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo (vezi pct. 5.1).

Blocantele canalelor de calciu, incluzând amlodipina, trebuie utilizate cu prudență la pacienţii cu

insuficienţă cardiacă congestivă deoarece pot creşte riscul de apariţie a evenimentelor cardiovasculare şi mortalitatea.

Pacienții cu insuficiență hepatică

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amlodipinei este prelungit şi valorile ASC sunt mai

mari la pacienţii cu insuficienţă hepatică; nu au fost stabilite recomandări privitoare la dozaj. Prin urmare, tratamentul cu amlodipină trebuie iniţiat cu doze mici şi se recomandă prudenţă, atât la iniţierea tratamentului, cât şi la creşterea dozei. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă poate fi necesară creşterea treptată a dozelor şi monitorizarea atentă.

Pacienții cu insuficienţă renală

Amlodipina poate fi utilizată la acest grup de pacienţi în doze uzuale. Modificările concentraţiilor

plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale. Amlodipina nu se poate elimina prin dializă.

Pacienți vârstnici

La vârstnici se recomandă creşterea dozelor cu prudenţă (vezi pct. 4.2 și pct. 5.2)

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic 'nu conține

sodiu”

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Efecte ale altor medicamente asupra amlodipinei:

Inhibitori ai CYP3A4

Administrarea concomitentă a amlodipinei cu inhibitori CYP3A4 puternici sau moderaţi (inihibitori de

protează, antifungice de tip azolic, macrolide cum sunt eritromicina sau claritromicina, verapamil sau diltiazem) poate determina creşterea semnificativă a expunerii la amlodipină, rezultând un risc crescut de hipotensiune arterială. Semnificaţia clinică a acestor variaţii ale farmacocineticii poate fi mai pronunţată la vârstnici. Astfel, pot fi necesare monitorizarea clinică şi ajustarea dozelor.

Nu se recomandă administrarea amlodipinei cu grepfruit sau suc de grepfruit deoarece la unii pacienţi

biodisponibilitatea poate crește, determinând creşterea efectelor antihipertensive.

Inductori ai CYP3A4

În timpul administrării concomitente de inductori cunoscuți ai CYP3A4, concentrația plasmatică a

amlodipinei poate varia. Prin urmare, tensiunea arterială trebuie monitorizată și trebuie luată în considerare ajustarea dozelor atât în timpul, cât și după tratamentul concomitent, în special cu inductori puternici ai CYP3A4 (de exemplu, rifampicină, sunătoare).

Dantrolen (perfuzie)

La animale, după administrarea de verapamil şi administrarea intravenoasă de dantrolen, se observă

cazuri de fibrilaţie ventriculară letală şi colaps cardiovascular în asociere cu hiperpotasemie. Din cauza riscului de hiperpotasemie, la pacienţii predispuși la hipertermie malignă şi aflați în tratament pentru hipertermie malignă, se recomandă evitarea administrării concomitente de blocante ale canalelor de calciu, cum este amlodipina.

Efecte ale amlodipinei asupra altor medicamente:

Efectele de scădere a tensiunii arteriale ale amlodipinei se cumulează cu efectele de scădere a tensiunii

arteriale ale altor medicamente antihipertensive.

Tacrolimus

Există un risc de creştere a concentraţiilor plasmatice ale tacrolimusului la administrarea concomitentă

cu amlodipină, dar mecanismul farmacocinetic al acestei interacțiuni nu este pe deplin înțeles. Pentru a evita toxicitatea tacrolimusului, administrarea de amlodipină la un pacient tratat cu tacrolimus necesită monitorizarea concentrațiilor plasmatice ale tacrolimusului și ajustarea dozei de tacrolimus, atunci când este cazul.

Inhibitori ai ţintei rapamicinei la mamifere (mTOR)

Inhibitorii mTOR, cum sunt sirolimus, temsirolimus și everolimus sunt substraturi ale CYP3A.

Amlodipina este un inhibitor slab al CYP3A. La administrarea concomitentă cu inhibitori mTOR,

amlodipina poate creşte expunerea la inhibitorii mTOR.

Ciclosporină

Nu au fost efectuate studii privind interacţiunea dintre ciclosporină şi amlodipină la voluntarii sănătoşi

sau alte populaţii, cu excepţia pacienţilor cu transplant renal, la care au fost observate creşteri variabile (în medie 0%-40%) ale concentrației plasmatice de ciclosporină. Trebuie luată în considerare monitorizarea concentraţiilor de ciclosporină la pacienții cu transplant renal, în tratament cu amlodipină, iar doza de ciclosporină trebuie redusă, în funcție de necesităţi.

Simvastatină

Administrarea concomitentă de doze multiple de 10 mg amlodipină cu 80 mg simvastatină a determinat

o creştere de 77% a expunerii la simvastatină, comparativ cu simvastatina în monoterapie. La pacienţii în tratament cu amlodipină trebuie limitatặ doza de simvastatină la 20 mg pe zi.

În studiile clinice cu privire la interacțiune, amlodipina nu a influențat farmacocinetica atorvastatinei,

digoxinei sau warfarinei.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Siguranţa utilizării amlodipinei în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită.

Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la doze mari (vezi pct. 5.3).

Utilizarea în sarcină este recomandată doar dacă nu există o alternativă terapeutică mai sigură şi când

boala însăşi reprezintă un risc mai mare pentru mamă şi făt.

Alăptarea

Amlodipina este excretată în laptele uman. Proporția dozei materne primite de sugar a fost estimată

la un interval intercuartilic de 3 - 7%, cu o valoare maximă de 15%. Nu se cunoaște efectul amlodipinei asupra sugarului. Decizia privind continuarea/întreruperea alăptării sau continuarea/ întreruperea tratamentului cu amlodipină trebuie luată ţinând cont de beneficiile alăptării pentru copil şi de beneficiile tratamentului cu amlodipină pentru mamă.

Fertilitatea

La unii pacienţi trataţi cu blocante ale canalelor de calciu au fost raportate modificări biochimice

reversibile la nivelul capului spermatozoizilor. Datele clinice cu privire la efectul potenţial al amlodipinei asupra fertilităţii sunt insuficiente. Într-un studiu efectuat la şobolan, s-au observat reacţii adverse asupra fertilităţii la mascul (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Amlodipina poate avea o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de

a folosi utilaje. Dacă pacienţii trataţi cu amlodipină prezintă ameţeală, cefalee, fatigabilitate sau greaţă,

capacitatea de a reacţiona poate fi afectată. Se recomandă precauţie, în special la începutul tratamentului.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranță

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului sunt: somnolenţă, ameţeală, cefalee,

palpitaţii, eritem facial, dureri abdominale, greaţă, edem maleolar, edem şi fatigabilitate.

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel

Următoarele reacţii adverse au fost observate şi raportate în timpul tratamentului cu amlodipină cu

următoarele frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000) și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a

gravităţii.

Clasificarea pe aparate, Frecvenţă Reacții adverse

sisteme și organe Tulburări hematologice şi Foarte rare Leucocitopenie, trombocitopenie

limfatice Tulburări ale sistemului Foarte rare Reacții alergice

imunitar Tulburări metabolice şi de Foarte rare Hiperglicemie

nutriţie Tulburări psihice Mai puţin Depresie, schimbări de dispoziţie (inclusiv

frecvente anxietate), insomnie Rare Confuzie

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Somnolenţă, ameţeală, cefalee (în special la

începutul tratamentului) Mai puţin Tremor, disgeuzie, sincopă, hipoestezie,

frecvente parestezie Foarte rare Hipertonie, neuropatie periferică

Cu frecvenţă Tulburări extrapiramidale

necunoscută Tulburări oculare Frecvente Tulburări de vedere (inclusiv diplopie)

Tulburări acustice și Mai puţin Tinitus

vestibulare frecvente Tulburări cardiace Frecvente Palpitații

Mai puţin Tulburări de ritm (incluzând bradicardie,

frecvente tahicardie ventriculară şi fibrilaţie atrială) Foarte rare Infarct miocardic

Tulburări vasculare Frecvente Eritem facial

Mai puţin Hipotensiune arterială

frecvente Foarte rare Vasculită

Tulburări respiratorii, toracice Frecvente Dispnee

și mediastinale Mai puţin Tuse, rinită frecvente Tulburări gastro-intestinale Frecvente Dureri abdominale, greață, dispepsie, tulburări

ale tranzitului intestinal (inclusiv diaree și constipaţie) Mai puţin Vărsături, xerostomie

frecvente Foarte rare Pancreatită, gastrită, hiperplazie gingivală

Tulburări hepatobiliare Foarte rare Hepatită, icter, valori crescute ale enzimelor

hepatice* Afecţiuni cutanate şi ale Mai puţin Alopecie, purpură, modificarea pigmentării

ţesutului subcutanat frecvente pielii, hiperhidroză, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, exantem, urticarie Foarte rare Angioedem, eritem polimorf, dermatită

exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson, edem Quincke, fotosensibilitate

Cu frecvenţă Necroliză epidermică toxică

necunoscută Tulburări musculo-scheletice și Frecvente Edem maleolar, crampe musculare

ale țesutului conjunctiv Mai puţin Artralgie, mialgie, dorsalgii frecvente Tulburări renale şi ale căilor Mai puţin Tulburări de micțiune, nicturie, poliurie

urinare frecvente Tulburări ale aparatului genital Mai puţin Impotență, ginecomastie

şi sânului frecvente Tulburări generale şi la nivelul Foarte Edem

locului de administrare frecvente Frecvente Fatigabilitate, astenie

Mai puţin Durere toracică, durere, stare generală de rău

frecvente Investigaţii diagnostice Mai puţin Creştere ponderală, scădere ponderală

frecvente

*în principal corelate cu colestază Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Datele privind supradozajul intenţionat la om sunt limitate.

Simptome

Datele disponibile sugerează că supradozajul masiv poate determina vasodilataţie periferică marcată şi,

posibil, tahicardie reflexă. A fost raportată hipotensiune arterială sistemică marcată şi posibil prelungită până la şoc, inclusiv cu evoluţie letală.

Edemul pulmonar non-cardiogen a fost raportat rar ca o consecință a supradozajului cu amlodipină, care

se poate manifesta cu un debut întârziat (24-48 ore după ingestie) și necesită suport ventilator. Măsurile de resuscitare precoce (inclusiv supraîncărcarea cu lichide) pentru a meține perfuzia și debitul cardiac pot fi factori precipitanți.

Tratament

Hipotensiunea arterială semnificativă clinic determinată de supradozajul cu amlodipină necesită

tratament activ de susţinere cardiovasculară, incluzând monitorizarea frecventă a funcţiilor cardiace şi respiratorii, ridicarea extremităţilor şi monitorizarea volumului circulator şi a diurezei.

Poate fi utilă administrarea unui vasoconstrictor pentru restabilirea tonusului vascular şi a tensiunii

arteriale, cu condiția să nu existe nicio contraindicaţie pentru utilizarea acestuia. Administrarea intravenoasă de gluconat de calciu poate fi benefică pentru antagonizarea efectelor determinate de blocarea canalelor de calciu.

Lavajul gastric poate fi util în unele cazuri. S-a demonstrat că administrarea de cărbune activat la

voluntarii sănătoşi, în primele 2 ore după administrarea unei doze de 10 mg amlodipină a determinat scăderea vitezei de absorbţie a amlodipinei.

Deoarece amlodipina se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice este puţin probabil ca dializa

să fie eficace.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: blocante ale canalelor de calciu, blocante selective ale canalelor de calciu cu

efecte preponderent vasculare, codul ATC: C08CA01.

Mecanism de acţiune

Amlodipina este un inhibitor al influxului de ioni de calciu din grupul dihidropiridinei (blocant al

canalelor lente de calciu sau antagonist al ionilor de calciu) care inhibă influxul transmembranar al ionilor de calciu la nivelul musculaturii netede cardiace şi vasculare.

Mecanismul de acţiune de reducere a tensiunii arteriale al amlodipinei are la bază efectul relaxant direct

asupra musculaturii netede vasculare. Mecanismul exact prin care amlodipina îşi exercită efectul antianginos nu este în întregime elucidat, dar amlodipina reduce încărcătura ischemică totală prin următoarele două acţiuni:

1) Amlodipina dilată arteriolele periferice, scăzând astfel rezistenţa periferică totală (postsarcină) împotriva căreia inima pompează. Deoarece alura ventriculară rămâne constantă, scăderea postsarcinii determină scăderea consumului de energie şi a necesarului de oxigen de la nivelul miocardului.

2) De asemenea, mecanismul de acţiune al amlodipinei implică probabil şi dilatarea arterelor coronariene principale şi a arteriolelor coronariene, atât în zonele miocardice indemne, cât şi în zonele cu ischemie. Această vasodilataţie creşte aportul de oxigen la nivel miocardic, la pacienţii cu spasm coronarian (angina pectorală Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică).

La pacienţii cu hipertensiune arterială, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică determină

scăderea semnificativă clinic a tensiunii arteriale atât în clino-, cât şi în ortostatism pe parcursul a 24 de ore. Datorită instalării lente a acţiunii, administrarea amlodipinei nu determină hipotensiune arterială acută.

La pacienţii cu angină pectorală, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică creşte durata totală a

timpului de efort fizic, durata de timp până la debutul episodului de durere anginoasă, timpul până la apariţia unei subdenivelări de 1 mm a segmentului ST şi scade atât frecvenţa episoadelor de durere anginoasă, cât şi necesarul de nitroglicerină.

Administrarea amlodipinei nu a fost asociată cu reacţii adverse metabolice sau cu modificări ale valorilor

concentraţiilor plasmatice ale lipidelor și poate fi utilizată la pacienţii cu astm bronşic, diabet zaharat şi gută.

Utilizarea la pacienţii cu boală coronariană

Eficacitatea amlodipinei în prevenirea evenimentelor clinice la pacienţii cu boală coronariană a fost

evaluată într-un studiu independent, multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, care a inclus 1997 de pacienţi numit “Compararea amlodipinei cu enalapril în limitarea apariţiei trombozelor” (Comparison of Amlodipină vs Enalapril to Limit Occurrences of Thrombosis - CAMELOT). Din aceşti pacienţi, 663 au fost trataţi cu amlodipină 5-10 mg, 673 au fost trataţi cu enalapril 10-20 mg, iar 655 pacienţi au fost incluşi în grupul la care s-a administrat placebo, în plus faţă de tratamentul standard cu statine, beta-blocante, diuretice şi acid acetilsalicilic, timp de 2 ani. Principalele rezultate privind eficacitatea sunt prezentate în Tabelul 1. Rezultatele indică faptul că tratamentul cu amlodipină a fost asociat cu un număr mai mic de spitalizări pentru angină pectorală şi pentru intervenţii de revascularizare la pacienţii cu boală coronariană.

Tabelul 1. Incidenţa rezultatelor clinic semnificative în studiul CAMELOT

Incidenţa evenimentelor cardiovasculare, Amlodipină comparativ cu

număr (%) placebo Risc relativ

Rezultate Amlodipină Placebo Enalapril Valoare P

(IÎ 95%) Criteriu final principal de evaluare:

Evenimente 110 (16,6) 151 (23,1) 136 (20,2) 0,69 .003

adverse (0.54-0.88) cardiovasculare Componente individuale

Revascularizare 78 (11,8) 103 (15,7) 95 (14,1) 0,73 .03

coronariană (0,54-0,98) Spitalizare 51 (7,7) 84 (12,8) 86 (12,8) 0,58 .002 pentru angină (0,41-0,82)

pectorală IM non-letal 14 (2,1) 19 (2,9) 11 (1,6) 0,73 .37

(0,37-1,46) Accident 6 (0,9) 12 (1,8) 8 (1,2) 0,50 .15 vascular cerebral (0,19-1,32)

sau AIT Deces de cauză 5 (0,8) 2 (0,3) 5 (0,7) 2,46 .27

cardiovasculară (0,48-12,7) Spitalizare 3 (0,5) 5 (0,8) 4 (0,6) 0,59 .46

pentru ICC (0,14-2,47) Stop cardiac 0 4 (0,6) 1 (0,1) Nu este cazul .04

resuscitat Boală vasculară 5 (0,8) 2 (0,3) 8 (1,2) 2,6 .24 periferică nou (0,50-13,4)

diagnosticată Abrevieri: ICC - insuficienţă cardiacă congestivă; IÎ - interval de încredere; IM - infarct miocardic;

AIT - atac ischemic tranzitoriu.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă cardiacă

Studiile de hemodinamică şi studiile clinice controlate, care au inclus proba de efort, efectuate la pacienţi

cu insuficienţă cardiacă clasele NYHA II-IV au arătat că amlodipina nu a determinat deteriorarea stării clinice evaluată prin toleranţa la efort, fracţia de ejecţie a ventriculului stâng şi simptomatologia clinică.

Un studiu clinic, controlat cu placebo (PRAISE), pentru evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă

clasele NYHA III-IV, aflați în tratament cu digoxină, diuretice şi inhibitori ai ECA a arătat că amlodipina nu creşte riscul de mortalitate sau riscul combinat, mortalitate - morbiditate, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.

Într-un studiu de urmărire a rezultatelor pe termen lung, controlat cu placebo (PRAISE-2), efectuat la

pacienţi cu insuficienţă cardiacă clasele NYHA III-IV, fără simptome clinice sau semne obiective sugestive pentru boală ischemică preexistentă, trataţi cu doze constante de inhibitori ai ECA, medicamente digitalice şi diuretice, s-a demonstrat că administrarea amlodipinei nu influenţează mortalitatea totală de cauză cardiovasculară. La aceşti pacienţi, administrarea amlodipinei a fost asociată cu creşterea raportărilor de edem pulmonar.

Tratamentul profilactic al ischemiei miocardice acute (ALLHAT)

Un studiu dublu-orb, randomizat, pentru evaluarea morbidităţii-mortalităţii, denumit studiul privind

prevenirea ischemiei miocardice acute prin tratament antihipertensiv şi hipolipemiant (Antihypertensive and Lipid-Lowering Treatment to Prevent Heart Attack Trial - ALLHAT) a fost efectuat pentru a compara tratamentul cu medicamente noi, şi anume, amlodipină 2,5-10 mg pe zi (blocant al canalelor de calciu) sau lisinopril 10-40 mg pe zi (inhibitor al ECA) ca tratamente de primă intenţie, cu administrarea unui diuretic tiazidic, clortalidona 12,5-25 mg pe zi, în hipertensiunea arterială uşoară şi moderată.

Au fost randomizaţi în total 33.357 de pacienţi cu hipertensiune arterială, cu vârsta de 55 de ani şi peste,

monitorizaţi pe o perioadă medie de 4,9 ani. Pacienţii au prezentat cel puţin un factor de risc adiţional pentru boala coronariană: infarct miocardic sau accident vascular cerebral în antecedente (> 6 luni înainte de înrolarea în studiu) sau altă boală cardiovasculară aterosclerotică confirmată (per total 51,5%), diabet zaharat tip 2 (36,1%), valoarea HDL colesterol < 35 mg/dl (11,6%), hipertrofie ventriculară stângă diagnosticată electrocardiografic sau ecocardiografic (20,9%), statut de fumător în momentul includerii în studiu (21,9%).

Criteriul final principal de evaluare al studiului a fost unul combinat, incluzând boală coronariană cu

evoluţie letală sau infarct miocardic neletal. Între grupul tratat cu amlodipină şi cel la care s-a administrat clortalidonă nu au fost diferenţe semnificative privind criteriul final principal de evaluare: RR (risc relativ) 0,98 cu IÎ (interval de încredere) 95% [0,90-1,07], p=0,65. Dintre criteriile finale secundare de evaluare, incidenţa insuficienţei cardiace (componentă a unui criteriu final de evaluare cardiovascular combinat) a fost semnificativ mai mare în grupul tratat cu amlodipină comparativ cu grupul tratat cu clortalidonă (10,2% comparativ cu 7,7%, RR 1,38 cu IÎ 95% [1,25-1,52], p<0,001). Cu toate acestea, nu au fost înregistrate diferenţe privind mortalitatea de orice cauză între grupul tratat cu amlodipină şi cel la care s-a administrat clortalidonă: RR 0,96 cu IÎ 95% [0,89-1,02], p=0,20.

Utilizarea la copii (cu vârsta de 6 ani sau mai mare)

În cadrul unui studiu în care au fost incluşi 268 de copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani cu

hipertensiune arterială predominant secundară, compararea administrării unor doze de 2,5 mg şi 5,0 mg de amlodipină cu placebo a demonstrat că ambele doze de amlodipină scad tensiunea arterială sistolică semnificativ mai mult comparativ cu placebo. Diferenţa dintre cele două doze nu a fost semnificativă statistic.

Nu au fost studiate efectele pe termen lung ale administrării amlodipinei asupra creşterii, pubertăţii şi

dezvoltării generale. De asemenea, nu a fost stabilită eficacitatea tratamentului pe termen lung cu amlodipină, utilizată ca terapie în perioada copilăriei, asupra scăderii morbidităţii şi mortalităţii de cauză cardiovasculară la vârsta adultă.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrarea orală de doze terapeutice, amlodipina este bine absorbită şi atinge concentraţia

plasmatică maximă după 6-12 ore. Biodisponibilitatea absolută a fost estimată ca fiind cuprinsă între 64% şi 80%.

Biodisponibilitate amlodipinei nu este influenţată de aportul alimentar.

Distribuţie

Volumul de distribuţie este de aproximativ 21 l/kg. Studiile in vitro au demonstrat că aproximativ 97,5%

din amlodipina circulantă este legată de proteinele plasmatice.

Metabolizare

Amlodipina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic, rezultând metaboliţi inactivi care se

excretă în urină în proporție de 10% sub formă nemetabolizată şi în proporție de 60% sub formă de metaboliţi.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 35-50 ore şi corespunde unei

administrări în doză unică zilnică.

Categorii speciale de pacienți:
Insuficiență hepatică

Datele clinice privind administrarea amlodipinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică sunt foarte limitate.

Pacienţii cu insuficienţă hepatică prezintă un clearance al amlodipinei scăzut, ceea ce determină un timp

de înjumătăţire plasmatică mai lung şi o creştere a ASC de aproximativ 40-60%.

Vârstnici

Timpul pentru a atinge concentratia plasmatică maximă de amlodipină este similar la pacienţii vârstnici

şi la cei tineri. La pacienţii vârstnici, clearance-ul amlodipinei are tendinţa să scadă, determinând creşteri ale ASC şi ale timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, creşterile ASC şi ale timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare au fost conform aşteptărilor pentru grupa de vârstă studiată.

Copii şi adolescenţi

Un studiu de farmacocinetică populațională a fost efectuat la 74 copii cu hipertensiune arterială cu vârsta

cuprinsă între 1 şi 17 ani (din care 34 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi 28 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani) cărora li s-a administrat amlodipină în doze cuprinse între 1,25 mg și 20 mg, administrate fie o dată pe zi, fie de 2 ori pe zi. La copiii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi la adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani, clearance-ul caracteristic după administrarea orală (CL/F) a fost de 22,5 l/ oră şi respectiv de 27,4 l/oră la pacienţii de sex masculin şi de 16,4 l/ oră, respectiv 21,3 l/oră la pacienţii de sex feminin. A fost observată o mare variabilitate interindividuală în ceea ce priveşte expunerea. Datele raportate privitoare la copiii cu vârsta sub 6 ani sunt limitate.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere

Studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolan şi şoarece au

demonstrat întârzierea momentului naşterii, prelungirea duratei travaliului şi scăderea ratei de supravieţuire a puilor în cazul administrării unor doze de aproximativ 50 de ori mai mari decât doza maximă recomandată la om, exprimată în mg/kg.

Afectarea fertilităţii

La şobolanii cărora li s-a administrat amlodipină (64 de zile în cazul masculilor şi 14 zile în cazul

femelelor, înainte de împerechere) în doze de până la 10 mg/kg/zi (de 8 ori* doza maximă recomandată la om de 10 mg, exprimată în mg/m2) nu a fost observată afectarea fertilităţii.

Într-un alt studiu efectuat la şobolan, în cadrul căruia masculii de şobolan au fost trataţi cu besilat de

amlodipină timp de 30 zile, cu o doză comparabilă cu doza administrată la om, exprimată în mg/kg, s- au înregistrat concentraţii plasmatice scăzute ale hormonului foliculostimulant şi ale testosteronului şi, de asemenea, scăderi ale densităţii spermei şi ale numărului de spermatozoiozi maturi şi ale celulelor Sertoli.

Carcinogenitate, mutagenitate

La şobolanii şi şoarecii cărora li s-a administrat amlodipină în dietă timp de doi ani, în concentrații

calculate pentru a furniza doze zilnice de 0,5, 1,25 și 2,5 mg/kg pe zi, nu au fost observate efecte carcinogene. Cea mai mare doză administrată (la şoarece, o doză similară cu doza zilnică maximă recomandată la om de 10 mg, exprimată în mg/m2, iar la şobolani, o doză de două ori mai mare*) a fost apropriată de doza maximă tolerată pentru şoarece, dar nu şi pentru şobolan.

Studiile de mutagenitate nu au evidenţiat efecte ale amlodipinei la nivelul genelor sau la nivel

cromozomial.

*Raportat la pacienţi cu greutatea de 50 kg.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Hidrogenofosfat de calciu dihidrat

Celuloză microcristalină (tip Avicel PH102)

Dioxid de siliciu coloidal anhidru (Aerosil-200)

Amidonglicolat de sodiu (tip A)

Stearat de magneziu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blister opac din PVC-PVDC/Al, cutie de carton.

Mărimi de ambalaj: 10, 20, 28, 30, 50, 60, 90, 98 și 100 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Gemax Pharma s.r.o.

Na Florenci 2116/15

Nové Město

110 00 Praga 1 Republica Cehă

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Amlodipină Gemax Pharma 5 mg comprimate: 14185/2021/01-09

Amlodipină Gemax Pharma 10 mg comprimate: 14186/2021/01-09

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Noiembrie 2021

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Ianuarie 2024