AMISULPRIDA AUROBINDO 400mg comprimate filmate prospect medicament

Amisulpridă Aurobindo 200 mg comprimate

Amisulpridă Aurobindo 400 mg comprimate filmate amisulpridă

Fiecare comprimat conţine amisulpridă 200 mg

Fiecare comprimat filmat conţine amisulpridă 400 mg.

Fiecare comprimat de 200 mg conţine lactoză monohidrat 200 mg

Fiecare comprimat filmat de 400 mg conţine lactoză monohidrat 200 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat

Amisulpridă Aurobindo 200 mg comprimate

Comprimate albe până la aproape albe, rotunde (diametru 12.0 mm) marcate cu o linie mediană pe o faţă şi cu ”L75” pe cealaltă faţă. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Comprimat filmat

Amisulpridă Aurobindo 400 mg comprimate filmate

Comprimate filmate albe până la aproape albe, în formă de capsulă, biconvexe, marcate cu o linie mediană pe o faţă şi cu ”L76” pe cealaltă faţă. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Dimensiunile sunt 18.1 mmx 7.9 mm

Amisulpridă Aurobindo este indicat în tratamentul tulburărilor schizofrenice acute sau cronice, caracterizate prin simptome pozitive (de exemplu, iluzii, halucinaţii, tulburări de gândire) şi/sau prin simptome negative (de exemplu, aplatizare afectivă, izolare emoţională şi socială), inclusiv în cazurile în care predomină simptomele negative.

Simptome pozitive:

Pentru episoadele psihotice acute, se recomandă doze orale cuprinse între 400 mg şi 800 mg amisulpridă pe zi. În cazuri individuale, doza zilnică poate fi crescută până la 1200 mg amisulpridă pe zi. Nu trebuie utilizate doze mai mari de 1200 mg amisulpridă pe zi deoarece nu au fost evaluate suficient în privinţa siguranţei. Nu este necesară creşterea treptată, specifică, a dozelor la începerea tratamentului cu amisulpridă. Dozele trebuie ajustate în funcţie de răspunsul individual.

Pentru pacienţii care prezintă simptome mixte, pozitive şi negative, dozele trebuie ajustate pentru a obţine controlul optim al simptomelor pozitive.

Tratamentul de întreţinere trebuie stabilit individual, utilizând doza minimă eficace.

Simptome predominant negative (sindrom de deficit)

Se recomandă doze orale între 50 mg şi 300 mg amisulpridă pe zi. Dozele trebuie adaptate pentru fiecare pacient în parte.

Trebuie utilizată doza minima eficientă.

Vârstnici (peste 65 de ani)

Siguranţa amisulpridei a fost examinată la un număr limitat de pacienţi vârstnici. Amisulprida trebuie utilizată cu prudenţă deosebită, din cauza unui posibil risc de sedare şi hipotensiune arterială.

Reducerea dozei poate fi necesară din cauza insuficienţei renale.

Siguranţa şi eficacitatea administrării amisulpridei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Sunt disponibile date limitate privind utilizarea amisulpridei la adolescenţi cu schizofrenie. Prin urmare, utilizarea amisulpridei la adolescenţi cu vârsta între 15 si 18 ani nu este recomandată până când vor fi disponibile date suplimentare. Dacă este absolut necesar, tratamentul la adolescenţi trebuie iniţiat şi efectuat de medici cu experienţă în tratamentul schizofreniei la această grupă de vârstă. Utilizarea amisulpridei este contraindicată la copii cu vârsta sub 15 ani (vezi pct. 4.3).

Amisulpridă Aurobindo se elimină pe cale renală. În caz de insuficienţă renală, doza trebuie redusă la jumătate, la pacienţii cu clearance al creatininei (ClCR) de 30-60 ml/min şi la o treime, la pacienţii cu clearance al creatininei de 10-30 ml/min.

Deoarece nu există experienţă referitoare la utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală severă (ClCR <10 ml/min), nu este recomandată utilizarea la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).

Deoarece medicamentul este slab metabolizat, nu este necesară reducerea dozei.

Sunt disponibile date obţinute din studii clinice controlate care acoperă o perioadă de 1 an. Durata tratamentului este stabilită de medicul curant.

Pentru administrare orală.

Comprimatele trebuie înghiţite întregi sau înjumătăţite, cu o cantitate suficientă de lichid.

Comprimatele pot fi administrate independent de mese.

- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

- Tumori concomitente dependente de prolactină (de exemplu prolactinomul glandei hipofizare sau neoplasmul mamar)

- Feocromocitom

- Copii şi adolescenţi cu vârstă sub 15 ani

- Alăptare (vezi pct. 4.6)

- Administrare concomitentă cu levodopa (vezi pct. 4.5)

- Administrare concomitentă cu medicamente care pot induce torsade vârfurilor):

- medicamente antiaritmice Clasa I cum sunt chinidina, şi disopiramida,

- medicamente antiaritmice de Clasa III, cum sunt amiodarone şi sotalolul;

- Alte medicamente cum sunt bepridil, cisapridă, sultopridă, tioridazină, metadonă, eritromicină intravenoasă, vincamină injectabilă, halofantrină, pentamidină, sparfloxacină, antimicotice imidazolice.

Similar altor neuroleptice poate apărea sindrom neuroleptic malign caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitatea vegetativă, alterarea stării de conştienţă şi creşterea creatinfosfokinazei (CPK). În caz de apariţie a hipertermiei, în special în cazul dozelor zilnice mari, trebuie întrerupte toate substanţele active antipsihotice, inclusiv amisulprida.

S-a raportat apariţia hiperglicemie asociată cu tratamentul cu antipsihotice (inclusiv amisulpridă). Prin urmare, la pacienţii care prezintă diabet zaharat sau la pacienţii cu risc crescut de diabet zaharat trebuie monitorizată regulat valoarea glicemiei în timpul tratamentului cu amisulpridă.

Amisulpridă Aurobindo este eliminat pe cale renală. În cazuri de insuficienţă renală doza zilnică trebuie scăzută sau trebuie luat în considerare un tratament alternativ (vezi pct. 4.2).

Amisulpridă Aurobindo poate scădea pragul convulsivant. Prin urmare, pacienţii cu antecedente de epilepsie trebuie monitorizaţi îndeaproape pe parcursul terapiei cu Amisulpridă Aurobindo.

La pacienţii vârstnici, Amisulpridă Aurobindo, similar altor neuroleptice, trebuie utilizată cu precauţie din cauza riscului posibil de hipotensiune arterială sau sedare. Poate fi de asemenea necesară o reducere a dozei, din cauza insuficienţei renale.

Similar altor medicamente antidopaminergice, prescrierea de Amisulpridă Aurobindo la pacienţii cu boală Parkinson trebuie făcută cu prudenţă, deoarece poate determina agravarea bolii. Amisulprida trebuie utilizată numai dacă tratamentul neuroleptic nu poate fi evitat.

Simptomele acute de întrerupere, incluzând greaţă, vărsături şi insomnie au fost descrise rar după întreruperea bruscă a dozelor mari de medicamente antipsihotice. Se poate produce, de asemenea, recurenţa simptomelor psihotice şi a fost raportată apariţia tulburărilor cu mişcari involuntare (cum sunt acatizie, distonie şi diskinezie) (vezi pct. 4.8). Prin urmare, se recomandă întreruperea treptată a tratamentului cu amisulpridă.

Amisulprida trebuie prescrisă cu precauţie la pacienţi cu afecţiuni cardiovasculare cunoscute sau cu antecedente familiale de QT prelungit, iar utilizarea concomitentă cu neuroleptice trebuie evitată.

Amisulprida induce o prelungire a intervalului QT, dependentă de doza administrată (vezi pct. 4.8).

Este cunoscut faptul că acest efect poate potenţa riscul producerii de aritmii ventriculare grave, cum este torsada vârfurilor. Înaintea oricărei administrări şi dacă starea clinică a pacientului o permite, se recomandă excluderea următorilor factori, care ar putea favoriza apariţia acestei tulburări de ritm:

- bradicardie, cu frecvenţa cardiacă mai mică de 55 de bătăi pe minut (bpm)

- afecţiuni cardiace sau antecedente familiale de moarte subită sau prelungire a intervalului QT

- tulburări electrolitice, în special hipokaliemie

- prelungire congenitală a intervalului QT

- tratament în curs cu medicamente care pot determina bradicardie pronunţată (< 55 bpm), hipokaliemie, scădere a conducerii intracardiace sau prelungire a intervalului QT (vezi pct. 4.5).

Se recomandă electrocardiogramă (EKG) înaintea tratamentului la toţi pacienţii în special la vârstnici şi pacienţi cu simptome pozitive sau antecendente familiale de afecţiuni cardiace sau modificări la examinările clinice cardiace. În timpul tratamentului, necesitatea monitorizării EKG (de exemplu creşterea dozei) trebuie făcută în mod individual. Doza de amisulpridă trebuie redusă dacă intervalul

QT este prelungit şi întreruptă dacă QTc is > 500 ms.

Monitorizarea electrolitică periodică se recomandă în special la pacienţii ce îşi administrează diuretice sau în timpul afecţiunilor intercurente.

Trebuie evitată utilizarea concomitentă cu antipsihotice (vezi pct. 4.5).

În studiile clinice randomizate, placebo controlate, la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice, a fost observată o creştere de trei ori a riscului de producere a evenimentelor adverse cerebrovasculare. Mecanismul acestei creşteri a riscului este necunoscut. Nu este exclus ca acest efect să se producă şi în cazul altor antipsihotice sau la alte grupe de pacienţi. Ca urmare, amisulprida trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu risc de producere a accidentelor vasculare cerebrale.

Pacienţii vârstnici cu psihoză asociată demenţei trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă un risc crescut de deces. Analiza a 17 studii clinice controlate cu placebo (cu durata de 10 săptămâni) în care au fost incluşi pacienţi trataţi cu medicamente antipsihotice atipice a arătat un risc crescut de deces la aceşti pacienţi de 1,6-1,7 ori. În cursul unui studiu clinic controlat cu durata de 10 săptămâni, rata de deces la pacienţii trataţi a fost de aproximativ 4,5% comparativ cu rata de aproximativ 2,6% în grupul pacienţilor la care s-a administrat placebo. Deşi cauzele deceselor înregistrate în studiile clinice cu antipsihotice atipice au fost variate, cele mai multe decese au fost de natură cardiovasculară (de exemplu insuficienţă cardiacă, moarte subită) sau infecţioasă (de exemplu pneumonie). Studiile observaţionale sugerează că, similar altor medicamente antipsihotice atipice, tratamentul cu medicamente antipsihotice convenţionale poate duce la creşterea mortalităţii.

Nu este clară în ce măsură constatarea mortalităţii crescute în studiile observaţionale poate fi atribuită medicamentelor antipsihotice în comparaţie cu anumite caracteristici ale pacienţilor.

Amisulpridă Aurobindo nu este autorizat pentru tratamentul demenţei cu tulburări de comportament.

Cazuri de apariţie a tromboembolismului venos (TEV) au fost raportate la administrarea de medicamentele antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă adesea factori dobândiţi de tromboembolism venos (TEV), toţi factorii de risc posibili trebuie identificaţi înainte sau în timpul tratamentului cu amisulpridă şi trebuie luate măsuri de precauţie.

Amisulpridă Aurobindo poate creşte nivelul prolactinei. Prin urmare, este necesară atenţie iar pacienţii cu istoric sau familie cu istoric de cancer la sân trebuie monitorizaţi atent în timpul tratamentului cu

Amisulpridă Aurobindo.

La administrarea medicamentelor antipsihotice, inclusiv amisulpridă, au fost raportate leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză. Infecţiile şi febra inexplicabile pot fi dovezi ale unor discrazii sanguine (vezi pct.4.8) şi necesită investigaţii hematologice imediate.

Medicamentul conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

- medicamente care pot induce torsada vârfurilor o antiaritmice din clasa Ia, cum sunt chinidină şi disopiramidă; o antiaritmice din clasa III, cum sunt amiodaronă şi sotalol; o alte medicamente cum sunt bepridil, cisapridă, sultopridă, tioridazină, metadonă, eritromicină i.v., vincamină i.v., halofantrină, pentamidină, sparfloxacină, antifungici azolici

- Levodopa: antagonism reciproc al efectelor între levodopa şi neuroleptice.

Amisulprida poate inhiba efectul agoniştilor dopaminergici (de exemplu bromocriptină, ropinirolă).

- Medicamente care cresc riscul de producere a torsadei vârfurilor sau care pot prelungi intervalul

QT:

- medicamente care induc bradicardie, cum sunt beta-blocantele, blocante ale canalelor de calciu care induc bradicardie, cum sunt diltiazem şi verapamil, clonidină, guanfacină, digitală.

- medicamente care induc hipokaliemie: diuretice hipokaliemiante, laxative stimulante, amfotericină B i.v., glucocorticoizi, tetracosactide. Hipokaliemia trebuie tratată.

- neurolepticele, sun sunt pimozidă, haloperidol;

- antidepresivele triciclice;

- litiu;

- anumite antihistaminice (astemizol, terfenadină)

- meflochină

- Amisulpridă Aurobindo poate potenţa efectele centrale ale alcoolului etilic. Prin urmare, nu trebuie consumat alcool etilic în timpul tratamentului

Utilizarea concomitentă a următoarelor medicamente pot determina potenţarea efectului:

- Deprimante ale SNC, inclusiv narcotice, analgezice, sedative, antihistaminice H1 sedative, barbiturice, benzodiazepine şi alte anxiolitice, clonidină şi derivaţi.

- Medicamente antihipertensive şi alte medicamente hipotensive.

Studiile la animale nu au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere. Nu s-au constatat efecte teratogene ale amisulpridei.

Există puţine date clinice privind expunerea femeilor gravide la amisulpridă. Prin urmare, siguranţa amisulpridei în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită.

Utilizarea acestui medicament nu este recomandată în timpul sarcinii decât dacă beneficiile justifică riscul potenţial. Pentru femeile cu potenţial fertil, contracepţia efectivă trebuie discutată cu medicul înainte de tratament.

Nou-născuţii expuşi la antipsihotice (inclusiv amisulpridă) în al treilea trimestru de sarcină prezintă un risc crescut de reacţii adverse, inclusiv simptome extrapiramidale şi/sau de sevraj, care pot varia ca severitate şi durată după naştere (vezi pct. 4.8). Au fost raportate cazuri de agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii sau tulburări în alimentaţie. Ca urmare, nou-născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Nu este cunoscut dacă amisulprida este excretată în lapte la om, ca urmare alăptarea este contraindicată.

În studiile pe animale s-a observat o scădere a fertilităţii legată de efectele farmacologice ale medicamentului (efecte mediate de prolactină).

Chiar şi utilizată conform recomandărilor, amisulprida poate cauza somnolenţă, astfel încât capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi alterată (vezi pct. 4.8).

Reacţiile adverse au fost ordonate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Date provenind din studii clinice

Următoarele reacţii adverse au fost observate în studii clinice controlate. Trebuie precizat că în anumite circumstanţe poate fi dificil de diferenţiat între reacţiile adverse şi simptomele bolii.

- Tulburări ale sistemului imunitar

Mai puţin frecvente: reacţii alergice

- Tulburări endocrine

Frecvente: Amilsupridă determină o creştere a valorilor plasmatice ale prolactinei, reversibile după întreruperea administrării medicamentului. Aceasta poate determina apariţia galactoreei, amenoreei, sau tulburărilor ale menstruaţie, ginecomastiei, durerii la nivelul sânilor, prolactinom (vezi pct. 4.3) şi disfuncţiei erectile.

- Tulburări metabolice şi de nutriţie

Mai puţin frecvente: hiperglicemie (vezi pct. 4.4)

- Tulburări psihice

Frecvente: insomnie, anxietate, agitaţie, tulburări ale orgasmului

- Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente: pot apare simptome extrapiramidale, adică tremor, rigiditate, hipokinezie, hipersalivaţie, acatisie, diskinezie. Aceste simptome sunt, în general, uşoare la doze optime şi parţial reversibile fără a fi necesară întreruperea amisulpridei la administrarea medicaţiei antiparkinsoniene.

Incidenţa simptomelor extrapiramidale care este dependentă de doză, rămâne foarte mică la pacienţii trataţi cu doze între 50-300 mg pe zi.

Frecvente: poate să apară distonia acută (torticolis spastic, criză oculogiră, trismus). Aceasta este reversibilă fără a fi necesară întreruperea amisulpridei la administrarea medicamentului antiparkinsonian. Somnolenţă

Mai puţin frecvente: a fost raportată diskinezia tardivă, caracterizată prin mişcări ritmice, involuntare, în principal la nivelul limbii şi/sau feţei, de regulă după administrarea de lungă durată. Medicaţia antiparkinsoniană este ineficientă sau poate induce agravarea simptomelor. Convulsii

- Tulburări cardiace

Frecvente: hipotensiune arterială

Mai puţin frecvente: bradicardie

- Tulburări gastrointestinale

Frecvente: constipaţie, greaţă, vărsături, xerostomie

- Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Rare: simptome acute de întrerupere inclusiv greaţă, stare de vomă şi insomnie au fost observate după intreruperea bruscă a dozelor mari, de asemenea şi reapariţia simptomelor psihotice, apariţia tulburărilor cu mişcări involuntare (cum sunt akatizie, distonie şi diskinezie)(vezi pct. 4.4).

- Investigaţii diagnostice

Frecvente: creştere în greutate

Mai puţin frecvente: creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, în special transaminaze

Date obţinute după punerea pe piaţă

În plus, următoarele cazuri de reacţii adverse au fost raportate numai prin intermediul raportării spontane:

- Tulburări hematologice şi limfatice

Cu frecvenţă necunoscută: leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză (vezi pct. 4.4)

- Tulburări metabolice şi de nutriţie

Cu frecvenţă necunoscută: hipergliceridemie şi hipercolesterolemie

- Tulburări psihiatrice

Cu frecvenţă necunoscută: confuzie

- Tulburări ale sistemului nervos

Cu frecvenţă necunoscută: sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4) care reprezintă o complicaţie cu potenţial letal

- Tulburări cardiace

Cu frecvenţă necunoscută: prelungire a intervalului QT şi aritmie ventriculară (cum este torsada vârfurilor), tahicardie ventriculară, care poate determina fibrilaţie ventriculară sau stop cardiac şi moarte subită (vezi pct. 4.4)

- Tulburări vasculare

Cu frecvenţă necunoscută: tromboembolism venos (TEV), inclusiv embolism pulmonar, uneori letal şi tromboză venoasă profundă

- Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Cu frecvenţă necunoscută: angioedem, urticarie

- Afecţiuni în legătură cu sarcina, perioada puerperală şi perinatală

Cu frecvenţă necunoscută: sindrom de sevraj neonatal la consumul de medicamente (vezi pct. 4.6)

Este importantă raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Experienţa supradozajului cu Amisulpridă Aurobindo este limitată. A fost raportată exagerarea efectelor farmacologice cunoscute ale amisulpridei. Acestea includ somnolenţă, sedare, hipotensiune arterială şi simptome extrapiramidale. Evoluţia letală a fost raportată în special în combinaţie cu alte medicamente psihotrope.

În cazurile de supradozaj acut, trebuie luată în considerare posibilitatea aportului a mai multor medicamente.

Deoarece Amisulpridă Aurobindo este puţin dializabilă, nu trebuie utilizată hemodializa pentru eliminarea medicamentului.

Nu există antidot specific pentru Amisulpridă Aurobindo.

Ca urmare, trebuie instituite măsuri adecvate de susţinere în spital cu supravegherea atentă a funcţiilor vitale, inclusiv monitorizare cardiacă continuă (din cauza riscului de prelungire a intervalului QT) până la recuperarea pacientului.

Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie administrate medicamente anticolinergice.

Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, benzamide, codul ATC: N05AL05.

Amisulprida se leagă selectiv, cu o afinitate mare, de subtipurile receptorului dopaminergic uman

D /D fiind în acelaşi timp lipsită de afinitate pentru subtipurile de receptori D , D şi D .

2 3, 1 4 5

Spre deosebire de neurolepticele clasice şi atipice, amisulprida nu are afinitate pentru receptorii serotoninergici, α-adrenergici, histaminici H şi colinergici. În plus, amisulprida nu se leagă de situsurile sigma.

În studiile la animale, în doze mari, amisulprida blochează receptorii dopaminergici localizaţi în structurile limbice, de preferinţă din corpul striat.

În doze mici, blochează preferenţial receptorii pre-sinaptici D /D , producând eliberarea de dopamină 2 3responsabilă pentru efectele sale dezinhibitorii.

Acest profil farmacologic explică eficacitatea clinică a amisulpridei, atât pentru simptomele negative, cât şi pentru cele pozitive ale schizofreniei.

La om, amisulprida a demonstrat două maxime de absorbţie după administrarea orală: unul care este atins rapid, la o oră după administrarea dozei şi un al doilea situat între 3 şi 4 ore de la administrare.

Concentraţiile plasmatice corespunzătoare sunt 39 ± 3 şi 54 ± 4 ng/ml după administrarea unei doze de 50 mg.

Volumul de distribuţie este 5,8 l/kg, legarea de proteinele plasmatice este mică (16%) şi, din acest punct de vedere, nu sunt presupuse interacţiuni medicamentoase.

Amisulprida este metabolizată în proporţie mică: au fost identificaţi doi metaboliţi inactivi, reprezentând aproximativ 4% din doză. Nu există acumulare pentru amisulpridă şi farmacocinetica sa rămâne nemodificată după administrarea de doze repetate.

Amisulprida este eliminată nemodificată în urină. După administrarea intravenoasă, 50% din doză este excretată prin urină, din care 90% se elimină în primele 24 de ore. Clearance-ul renal este de 20 l/oră sau 330 ml/min. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amisulpridei este de aproximativ 12 ore după administrarea dozei orale.

O masă bogată în carbohidraţi (conţinând lichide 68%) scade în mod semnificativ ASC, T şi Cmax max pentru amisulpridă, dar în urma unei mese bogate în grăsimi nu s-au observat modificări. Cu toate acestea, semnificaţia acestor observaţii în utilizarea clinică de rutină nu este cunoscută.

Deoarece amisulprida este metabolizată în proporţie mică, nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este crescut la pacienţii cu insuficienţă renală, în timp ce clearance-ul sistemic este redus cu un factor cuprins între 2,5 şi 3. ASC a amisulpridei în cazurile de insuficienţă renală uşoară creşte de două ori şi în cazul insuficienţei renale moderate de aproape zece ori (vezi pct. 4.2). Cu toate acestea, experienţa este limitată şi nu dispunem de date pentru dozele mai mari de 50 mg.

Amisulprida este foarte puţin dializabilă.

Datele farmacologice limitate la vârstnici (cu vârsta > 65 ani) arată o creştere cu 10-30% a C T şi max, 1/2

ASC după adminstrarea unei doze orale unice de 50 mg. Nu există date privind administrarea repetată.

O analiză în ansamblu a studiilor privind siguranţa indică faptul că amisulprida este lipsită de orice risc general de toxicitate specifică de organ, teratogen, mutagen sau carcinogen. Modificările observate la şobolani şi câini, la doze sub doza maximă tolerată, sunt fie efecte farmacologice, fie nu au semnificaţie toxicologică majoră în aceste condiţii. Comparativ cu dozele maxime recomandate la om, dozele maxime tolerate sunt de 2 şi 7 ori mai mari la şobolan (200 mg/kg şi zi) şi câine (120 mg/kg şi zi), respectiv în ceea ce priveşte ASC. La şobolan nu a fost identificat niciun risc carcinogen special pentru om, la un ASC la om de până la 1,5 - 4,5 ori.

Au fost efectuate un studiu privind carcinogenitatea la şoarece (120 mg/kg şi zi) şi studii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere (160, 300 şi 500 mg/kg şi zi la şobolan, iepure, respectiv şoarece). Expunerea animalelor la amisulpridă pe durata acestor ultime studii nu a fost evaluată.

Pentru 200 mg:

Lactoză monohidrat,

Metilceluloză,

Celuloză microcristalină,

Croscarmeloză sodică,

Stearat de magneziu

Pentru 400 mg:

Lactoză monohidrat,

Metilceluloză,

Celuloză microcristalină,

Croscarmeloză sodică,

Stearat de magneziu

Copolimer bazic de metacrilat de butil,

Dioxid de titan (E171),

Talc,

Macrogol 6000,

Stearat de magneziu

Nu este cazul.

2 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Amisulpridă Aurobindo este disponibil în blister PVC/Al şi blister din PVC-PVDC/Al

Blister PVC/Al: 15, 20, 30, 50, 60, 80, 100, 120 şi 150 comprimate

Blister PVC-PVDC/Al : 15, 20, 30, 50, 60, 80, 100, 120 şi 150 comprimate filmate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Aurobindo Pharma România S.R.L.

Sos. Bucureşti- Ploieşti nr.42-44, etajul 2, Clădirea B, Aripa B2,

Complex Băneasa Business & Technology Park S.A

Sector 1, Bucureşti, România

9489/2016/01-18 9490/2016/01-18

Autorizare - Noiembrie 2016

Noiembrie 2016