ALPRAZOLAM ATB 0.5mg comprimate ANTIBIOTICE - prospect medicament

Alprazolam Atb 0,25 mg comprimate

Alprazolam Atb 0,5 mg comprimate

Alprazolam Atb 1 mg comprimate

Alprazolam Atb 0,25 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine alprazolam 0,25 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 87,21mg.

Alprazolam Atb 0,5 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine alprazolam 0,5 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 174,42 mg.

Alprazolam Atb 1 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine alprazolam 1 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 174 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat

Alprazolam Atb 0,25 mg comprimate

Comprimate neacoperite, de culoare albă, rotunde, plate, cu aspect uniform, structură compactă şi omogenă,

cu margini intacte.

Alprazolam Atb 0,5 mg comprimate

Comprimate neacoperite, de culoare albă, rotunde, plate, cu aspect uniform, structură compactă şi omogenă,

cu margini intacte, marcate cu o linie de rupere pe o faţă.

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Alprazolam Atb 1 mg comprimate.

Comprimate neacoperite, de culoare albă, rotunde, plate, cu aspect uniform, structură compactă şi omogenă,

cu margini intacte, marcate cu o linie de rupere pe o faţă.

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

- tratamentul simptomatic al stărilor de anxietate moderat-severe,

- tratamentul stărilor de anxietate asociate cu depresie,

- profilaxia sau tratamentul tulburărilor de panică,

- profilaxia şi tratamentul în delirium tremens şi în sindromul de abstinenţă la alcoolici.

Tratamentul trebuie individualizat în funcţie de afecţiune şi de răspunsul terapeutic. Tratamentul trebuie

început cu cea mai mică doză eficace, iar doza maximă recomandată nu trebuie depăşită. La pacienţii care necesită doze mari, acestea trebuie crescute cu atenţie, pentru a evita apariţia reacţiilor adverse. Când sunt necesare doze mai mari, trebuie crescută mai întâi doza administrată seara.

În general, pacienţii care nu au primit anterior medicaţie psihotropă, vor necesita doze mai mici decât cei

aflaţi în tratament sau cei cu antecedente de alcoolism cronic. În principiu, se recomandă administrarea dozei minime eficace pentru a evita sedarea excesivă sau ataxia. Acest aspect este important, în mod special la persoanele vârstnice sau debilitate.

Se recomandă începerea tratamentului cu doze de 0,25 mg alprazolam, administrate oral, de 3 ori pe zi. Doza

se creşte progresiv în funcţie de răspunsul terapeutic, fără a depăşi 4 mg alprazolam pe zi.

Tratamentul se începe cu doze între 0,25 - 0,5 mg alprazolam, administrate oral, de 3 ori pe zi. Doza poate fi

crescută la intervale de 3-4 zile până la atingerea efectului maxim, fără a depăşi doza de 4 mg alprazolam pe zi, divizată în mai multe prize. Riscul de dependenţă creşte odată cu doza şi cu durata tratamentului.

Pentru obţinerea unui răspuns terapeutic favorabil, pot fi necesare doze mai mari de 4 mg alprazolam pe zi.

La aceşti pacienţi se recomandă control periodic, datorită riscului crescut de reacţii adverse. Se începe cu

doze de 0,5 mg alprazolam de 3 ori pe zi sau 0,5-1 mg alprazolam seara la culcare. Doza se ajustează în funcţie de răspunsul pacientului, iar creşterile nu trebuie să depăşească 1 mg la 3-4 zile.

Vârstnici, pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică

Se recomandă doze mai mici decât cele uzuale. Doza de început este de 0,25 mg alprazolam, administrată

oral, de 2-3 ori pe zi. La nevoie, doza poate fi crescută treptat, dacă nu apar reacţii adverse. Pacienţii vârstnici sunt mult mai sensibili la efectele benzodiazepinelor.

Nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea administrării medicamentului la copii sub 18 ani.

Tratamentul se întrerupe treptat, cu reducerea progresivă a dozelor pe durata mai multor săptămâni. Se

recomandă ca doza zilnică să nu fie scăzută cu mai mult de 0,5 mg la fiecare 3 zile. Unii pacienţi necesită chiar o reducere mai lentă.

În general, tratamentul trebuie să fie cât mai scurt posibil; necesitatea tratamentului trebuie reevaluată

periodic, îndeosebi în momentul dispariţiei simptomelor. Durata totală a tratamentului nu trebuie să depăşească 8-12 săptămâni (pentru majoritatea cazurilor), incluzând şi perioada de scădere a dozei. În anumite cazuri, poate fi necesară prelungirea tratamentului; aceasta presupune reevaluarea periodică a stării clinice a pacientului.

Stări de anxietate: durata tratamentului este de 8-12 săptămâni, incluzând şi perioada de scădere a dozei.

Anxietate generalizată: tratamentul este de lungă durată necesitând supraveghere medicală atentă.

Crize de anxietate: tratamentul este de scurtă durată.

Profilaxia şi tratamentul delirium tremens: durata tratamentului este de câteva zile.

Sindrom de abstinenţă la alcoolici: durata tratamentului este cuprinsă între 3-6 săptămâni.

- Hipersensibilitate la alprazolam, la alte benzodiazepine sau la oricare dintre excipienţi;

- Insuficienţă respiratorie severă;

- Sindromul de apnee în timpul somnului;

- Insuficienţă hepatică severă (risc de encefalopatie);

- Miastenia gravis.

Fenomene de întrerupere

În cazul unei scăderi prea rapide a dozei sau la oprirea bruscă a tratamentului cu benzodiazepine, inclusiv cu

alprazolam, s-au înregistrat reacţii adverse de tip rebound sau de întrerupere (vezi pct. 4.8). Ca urmare, doza trebuie scăzută progresiv (vezi pct. 4.2), mai ales la pacienţii epileptici. Pot apărea anumite manifestări:

insomnie, cefalee, anxietate, mialgii, tensiune musculară, nervozitate, dar şi agitaţie, sensibilitate exagerată la diverşi stimuli (zgomot, lumină), manifestări psihotice, halucinaţii, convulsii.

Aceste semne şi simptome, în special cele grave, sunt înregistrate mai ales la pacienţii care au urmat terapie

prelungită cu doze excesive.

Manifestări de sevraj s-au înregistrat însă şi la întreruperea bruscă a tratamentului administrat în dozele

recomandate. Când medicamentul este întrerupt brusc la pacienţii care asociază tulburări de panică sau afecţiuni înrudite, simptomele date de recurenţa atacurilor de panică pot mima manifestările fenomenului de întrerupere.

În cazul întreruperii tratamentului, dozele trebuie reduse progresiv (pe durata de la câteva zile la câteva

săptămâni).

Tratamentul cu benzodiazepine, îndeosebi de lungă durată, poate să determine dezvoltarea dependenţei fizice

şi psihice. Factorii favorizanţi sunt: durata lungă a tratamentului, dozele mari, existenţa unei dependenţe medicamentoase sau non-medicamentoase în antecedente (de exemplu alcoolism cronic, toxicomanie).

În anumite situaţii, benzodiazepinele se utilizează în mod ocazional sau tranzitor; de aceea, perioada de

administrare este scurtă. Uneori, starea pacientul impune prelungirea terapiei. Oportunitatea utilizării pe termen lung a benzodiazepinelor trebuie reevaluată periodic de către medic, în funcţie de particularităţile pacientului. Utilizarea îndelungată va genera în mod cert dependenţă psihică.

Asocierea mai multor benzodiazepine poate să crească riscul de dependenţă.

Anumite efecte ale benzodiazepinelor se pot modifica în timpul administrării de lungă durată, datorită

dezvoltării toleranţei. Toleranţa a fost demonstrată pentru efectul sedativ, dar nu şi pentru cel anxiolitic.

Reacţii paradoxale

La anumiţi pacienţi, îndeosebi la vârstnici, administrarea benzodiazepinelor poate să provoace reacţii

paradoxale: nelinişte, agitaţie, iritabilitate, agresivitate, delir, furie, coşmaruri, halucinaţii, fenomene psihotice, comportament inadecvat şi alte tulburări de comportament (vezi pct. 4.8).

În aceste situaţii, tratamentul trebuie oprit.

Un fenomen caracteristic este apariţia amneziei anterograde, în primele ore de la administrare.

Efectele aditive trebuie avute în vedere la asocierea alprazolamului cu alcool etilic, hipnotice sau alte

tranchilizante (vezi pct. 4.5) Categorii speciale de pacienţi

La pacienţii vârstnici sau debilitaţi se recomandă utilizarea dozei minime eficace pentru a preveni ataxia şi

sedarea excesivă.

La pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică este necesară reducerea dozelor.

In caz de insuficienţă respiratorie, trebuie luat în considerare efectul deprimant central al benzodiazepinelor.

Se recomandă prudenţă la pacienţii cu glaucom cu unghi îngust.

Benzodiazepinele nu trebuie utilizate în monoterapie pentru tratamentul depresiilor şi al psihozelor, deoarece

pot să mascheze simptomele acestor afecţiuni; în acest caz pot favoriza actele suicidare.

Tulburările de panică au fost asociate cu depresii majore primare sau secundare şi creşterea incidenţei

sinuciderilor la pacienţii netrataţi. De aceea, în cazul tratamentului cu doze mari de alprazolam a pacienţilor cu tulburări de panică se recomandă aceleaşi precauţii ca şi în cazul altor medicamente psihotrope utilizate la pacienţii cu depresie sau la cei care prezintă ideaţie suicidară.

Alprazolam Atb conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de

lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Asocierea cu alcool etilic nu este recomandată deoarece accentuează efectul sedativ al alprazolamului.

Benzodiazepinele, printre care şi alprazolamul, produc efecte deprimante aditive la nivelul sistemului nervos

central (SNC) în condiţiile administrării concomitente cu medicamente antipsihotice, hipnotice, alte anxiolitice/sedative, antidepresive, anticonvulsivante, anestezice, antihistaminice H1. Aceste asocieri necesită prudenţă.

Interacţiuni farmacocinetice se produc în condiţiile administrării alprazolamului simultan cu medicamente

care interferă cu metabolizarea sa. Compuşii care inhibă anumite enzime hepatice (mai ales citocromul P450 CYP3A4) pot creşte concentraţia plasmatică şi efectul alprazolamului.

Alprazolam nu se administrează concomitent cu ketoconazol, itraconazol şi alte antimicotice de tip azolic.

Administrarea simultană de nefazodonă, fluvoxamină şi cimetidină impune prudenţă şi eventual reducerea

dozelor.

Administrarea concomitentă cu fluoxetină, propoxifen, contraceptive orale, sertralină, diltiazem sau

antibiotice macrolide (eritromicină, troleandomicină) se va face cu prudenţă.

Interacţiunile dintre alprazolam şi inhibitorii proteazei HIV (de exemplu ritonavir) sunt complexe şi

dependente de timp. Dozele mici de ritonavir au determinat o reducere semnificativă a clearance-ului alprazolamului, o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică şi o amplificare a efectelor clinice. Cu toate acestea, după administrarea îndelungată de ritonavir, reducerea clearance-ului alprazolamului este contracarată de inducţia CYP3A. Această interacţiune impune ajustarea dozei de alprazolam sau întreruperea administrării acestuia.

Nu s-au observat efecte asupra timpului de protrombină şi asupra concentraţiei plasmatice a warfarinei, în

cazul administrării concomitente cu alprazolam.

Sucul de grapefruit poate determina creşterea concentraţiei serice de alprazolam.

Benzodiazepinele traversează bariera feto-placentară.

Studiile efectuate la animale au evidenţiat efecte teratogene ale benzodiazepinelor.

În studiile la om s-a menţionat un risc malformativ, dar neconfirmat prin studii epidemiologice.

Dacă, din motive medicale, medicamentul este administrat în ultimul trimestru de sarcină sau în timpul

naşterii, nou-născutul poate prezenta hipotermie, hipotonie şi deprimare respiratorie.

După câteva zile sau săptămâni de la naştere poate să apară sindrom de abstinenţă la nou-născut. Ca urmare,

se va evita prescrierea de doze mari în ultimul trimestru de sarcină.

Prescrierea benzodiazepinelor în primul trimestru de sarcină se va face doar dacă este absolut necesar, după

evaluarea raportului beneficiu matern/risc potenţial fetal.

Deoarece există riscul efectelor sedative (letargie, hipotonie) la sugar, se recomandă evitarea alăptării în

cursul tratamentului cu benzodiazepine.

Trebuie să se atragă atenţia conducătorilor de vehicule şi celor care folosesc utilaje asupra riscului de apariţie

a reacţiilor la nivelul sistemului nervos central (somnolenţă şi ameţeli) în timpul tratamentului cu alprazolam.

Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţa este

definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Apariţia reacţiilor adverse depinde de sensibilitatea individuală a pacientului şi de doza administrată.

Reacţiile adverse potenţiale se observă, de regulă, la iniţierea terapiei şi cel mai adesea dispar la continuarea

ei sau după scăderea dozei.

- mai puţin frecvente: hiperprolactinemie.

- frecvente: scăderea apetitului.

- frecvente: stare confuzională, depresie, dezorientare, scăderea libidoului.

- mai puţin frecvente: anxietate, insomnie, nervozitate, hipomanie, manie, halucinaţii, furie, agresivitate, ostilitate, agitaţie, tulburări legate de libido, hiperreactivitate psihomotorie.

- foarte frecvente: sedare, somnolenţă

- frecvente: ataxie, tulburări de echilibru, tulburări de coordonare, tulburări de memorie, dizartrie, tulburări de atenţie, hipersomnie, letargie, ameţeală, cefalee.

- mai puţin frecvente: amnezie, tremurături, distonie.

- cu frecvenţă necunoscută: dezechilibru al sistemului nervos vegetativ.

- frecvente: vedere înceţoşată.

- frecvente: constipaţie, gură uscată, greaţă.

- mai putin frecvente: hepatită, funcţie hepatică anormală, icter.

- mai puţin frecvente: dermatită

- cu frecvenţă necunoscută: angioedem.

- mai puţin frecvente: slăbiciune musculară.

- mai puţin frecvente: incontinenţă, retenţie urinară.

- mai puţin frecvente: disfuncţii sexuale, dereglări menstruale.

- frecvente: oboseală, iritabilitate.

- cu frecvenţă necunoscută: edeme periferice.

- mai puţin frecvente: modificări ale greutăţii, creşterea presiunii intraoculare.

În cazul scăderii rapide a dozelor sau întreruperii bruşte a administrării benzodiazepinelor, inclusiv a

alprazolamului, poate apărea sindrom de abstinenţă. Acesta se poate manifesta pornind de la o formă uşoară de disforie şi insomnie, până la manifestări mai agresive, care pot include crampe abdominale şi musculare, vomă, transpiraţii, tremurături şi convulsii.

În cazul administrării de doze terapeutice poate apărea amnezia anterogradă. Efectele amnezice se pot asocia

cu tulburări de comportament.

Depresia preexistentă poate deveni evidentă în cursul tratamentului cu benzodiazepine.

Reacţii psihiatrice şi paradoxale:

În timpul tratamentului cu benzodiazepine pot apărea reacţii de tipul: nelinişte, agitaţie, iritabilitate,

agresivitate, iluzii, furie, coşmaruri, halucinaţii, psihoze, tulburări de comportament. Aceste reacţii pot deveni severe în timpul tratamentului cu alprazolam. Acestea pot apărea mai ales la vârstnici.

În multe cazuri de raportare de reacţii adverse de tipul tulburări de comportament, acestea au fost descrise de

pacienţi care au primit tratament concomitent cu alte medicamente care acţionează la nivelul SNC. Pacienţii cu tulburări de personalitate de tip borderline, cu antecedente de comportament violent sau agresiv sau cu istoric de abuz de alcool sau droguri pot avea un risc crescut de apariţie al acestor reacţii.

Administrarea acestui medicament, chiar şi în doze terapeutice, poate duce la dezvoltarea dependenţei fizice;

întreruperea tratamentului poate determina apariţia sindromului de abstinenţă sau fenomene de rebound.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478 - RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: + 4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

În cazul administrării unor doze mari de benzodiazepine, principalul semn de supradozaj este somnul

profund, mergând uneori până la comă, în funcţie de doză. De asemenea, pot să apară confuzie şi letargie.

În cazuri mai severe pot să apară ataxie, hipotonie musculară, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie,

excepţional deces. Decesul a fost semnalat atât în cazul supradozajului cu alprazolam, cât şi la asocierea sa cu alte benzodiazepine. Au fost semnalate cazuri letale la asocierea cu alcoolul etilic.

Prognosticul este favorabil, mai ales în absenţa asocierii cu alte psihotrope şi cu condiţia ca pacientul să fie

tratat adecvat, prin susţinerea funcţiilor vitale (respiratorie şi cardiovasculară), într-o unitate de terapie intensivă.

În caz de supradozaj pe cale orală, în prima oră se provoacă vărsături, iar în caz de pierdere a cunoştinţei se

realizează lavaj gastric, cu protecţia căilor aeriene. În continuare, se administrează cărbune activat pentru a reduce absorbţia medicamentului. Dacă apare hipotensiunea arterială, se administrează substanţe vasoconstrictoare.

Administrarea flumazenilului este utilă pentru diagnosticul şi/sau tratamentul supradozajului accidental sau

voluntar cu benzodiazepine. Flumazenilul acţionează ca antagonist competitiv la nivelul receptorilor benzodiazepinici, putând favoriza apariţia tulburărilor neurologice (de exemplu convulsii).

Grupa farmacoterapeutică: anxiolitice, derivaţi de benzodiazepine, codul ATC: N05BA12.

Alprazolamul este un anxiolitic benzodiazepinic. Alprazolamul este un analog triazolic al clasei 1,4-

benzodiazepinelor, cu activitate farmacodinamică asemănătoare celorlalte benzodiazepine: anxiolitic, sedativ, hipnotic, anticonvulsivant şi miorelaxant.

Acţiunea benzodiazepinelor se exercită prin potenţarea inhibiţiei neuronale mediate de acidul gama-

aminobutiric (GABA) care facilitează inhibiţia pre şi post-sinaptică de la nivelul sistemului nervos central.

După administrare orală, alprazolamul este rapid absorbit. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse

după 1-2 ore de la administrare. După ingestia unei doze unice de alprazolam, nivelul plasmatic este proporţional cu doza administrată; pentru doze situate între 0,5 şi 3 mg, s-au observat niveluri plasmatice de alprazolam cuprinse între 8 şi 37 ng/ml.

In vitro, alprazolamul se leagă de proteinele serice în proporţie de 80%. Volumul de distribuţie este de 1,1

l/kg. Datorită asemănării cu alte benzodiazepine, se presupune că alprazolamul traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern.

Metabolism:

Metaboliţii principali sunt α-hidroxi-alprazolam şi un derivat benzofenonic de alprazolam. Activitatea

biologică a α-hidroxi-alprazolamului reprezintă aproximativ 50% din cea a alprazolamului. Derivatul benzofenonic este practic inactiv. Metabolizarea alprazolamului se realizează prin intermediul enzimelor dependente de citocromului P4503A.

Timpul mediu de înjumătăţire al alprazolamului este de 12-15 ore, iar clearance-ul plasmatic este de 1,1

ml/min/kg. Excreţia se realizează în principal pe cale urinară.

Cinetica anumitor grupe de pacienţi.

În cazul coexistenţei afecţiunilor hepatice determinate de alcoolism sau în cazul insuficienţei hepatice s-a

observat alterarea parametrilor farmacocinetici ai alprazolamului.

Insuficienţa renală nu impune ajustarea dozelor însă există posibilitatea de acumulare a alprazolamului.

Această condiţie trebuie luată în considerare la stabilirea dozei minime eficace.

Au fost descrise modificări ale cineticii alprazolamului la pacienţii vârstnici. La această categorie de pacienţi

timpul mediu de înjumătăţire a alprazolamului este crescut.

Mutagenicitate şi carcinogenicitate:

Alprazolamul nu a fost obiectul studiilor extensive de mutagenicitate. Rezultatele testelor efectuate au fost

negative.

Studiile pe termen lung (2 ani) realizate pe şoareci şi şobolani nu au demonstrat potenţial cancerigen al

alprazolamului.

Alprazolamul traversează bariera placentară. Nu sunt date disponibile în ceea ce priveşte concentraţia

medicamentului la nivelul fătului.

În urma studiilor realizate cu doze de alprazolam de 30 mg/kg/zi la şobolani şi 2 mg/kg/zi la iepuri, s-au

observat malformaţii ale scheletului. Dozele de 10 mg/kg/zi la şobolani şi de 0,5 mg/kg/zi la iepuri, nu au produs efecte teratogene.

Anumite semne au sugerat tulburări de comportament la descendenţii femelelor expuse la benzodiazepine.

Lactoză monohidrat 85% cu amidon de porumb 15%

Amidonglicolat de sodiu

Laurilsulfat de sodiu

Stearat de magneziu

Nu este cazul

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

Alprazolam Atb 0,25 mg comprimate

Cutie cu 1 blister din PVC/Al a 10 comprimate.

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.

Alprazolam Atb 0,5 mg comprimate

Cutie cu 1 blister din PVC/Al a 10 comprimate.

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.

Alprazolam Atb 1 mg comprimate

Cutie cu 1 blister din PVC/Al a 10 comprimate.

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Antibiotice SA

Str. Valea Lupului nr. 1, 707410 Iaşi

România

11798/2019/01-02-03 11799/2019/01-02-03 11800/2019/01-02-03

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Mai 2019

Mai 2019