ALMIDEN 10mg comprimate ACCORD - prospect medicament

C08CA01 amlodipină

Medicamentul ALMIDEN 10mg conține substanța amlodipină , cod ATC C08CA01 - Sistemul cardiovascular | Blocante selective ale canalelor de calciu cu efecte preponderent vasculare | Derivați de dihidropiridină .

Date generale despre ALMIDEN 10mg ACCORD

Substanța: amlodipină

Data ultimei liste de medicamente: 01-03-2022

Codul comercial: W63966005

Concentrație: 10mg

Forma farmaceutică: comprimate

Cantitate: 30

Prezentare produs: cutie cu blist pvc-pvdc/al x30 compr

Tip produs: generic

Restricții eliberare rețetă: P-6L - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care nu se reține în farmacie (se poate reînnoi); prescripția medicală poate fi folosită timp de 6 luni din momentul eliberării.

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

APP producător: ACCORD HEALTHCARE LIMITED - MAREA BRITANIE

APP deținător: ACCORD HEALTHCARE POLSKA SP. Z O.O. - POLONIA

Număr APP: 10208/2017/01

Valabilitate: 3 ani

Forme farmaceutice disponibile pentru amlodipină

Concentrațiile disponibile pentru amlodipină

10mg, 2.5mg, 5mg

Conținutul prospectului pentru medicamentul ALMIDEN 10mg comprimate ACCORD

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Almiden 5 mg comprimate

Almiden 10 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Almiden 5mg comprimate:

Fiecare comprimat conţine besilat de amlodipină, echivalent cu amlodipină 5 mg.

Almiden 10 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine besilat de amlodipină, echivalent cu amlodipină 10 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat.

5 mg: Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu diametrul de aproximativ 6,6 mm.

10 mg: Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu diametrul de aproximativ 8,5 mm.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

- Hipertensiune arterială

- Angină pectorală cronică stabilă

- Angină pectorală vasospastică (angină pectorală Prinzmetal)

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze
Adulți

Atât pentru hipertensiunea arterială, cât şi pentru angina pectorală, doza uzuală iniţială este de 5 mg o

dată pe zi, doză care poate fi crescută la maxim 10 mg, în funcţie de răspunsul individual al pacientului.

La pacienţii hipertensivi, amlodipina a fost utilizată în asociere cu un diuretic tiazidic, un alfablocant,

un beta-blocant sau un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA). În angina pectorală, amlodipina poate fi utilizată atât în monoterapie cât şi în asociere cu alte medicamente antianginoase la pacienţii cu angină pectorală refractară la tratamentul cu nitraţi şi/sau doze adecvate de beta- blocante.

În cazul în care se administrează concomitent cu diuretice tiazidice, beta-blocante şi inhibitori ai ECA,

nu este necesară ajustarea dozei de Almiden.

Grupe speciale de pacienți
Vârstnici

Administrarea de doze similare de amlodipină la pacienţii vârstnici sau tineri este la fel de bine

tolerată. La vârstnici, se recomandă schema de administrare uzuală, dar creşterea dozei trebuie realizată cu prudenţă (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Pacienți cu insuficienţă hepatică:

Nu au fost stabilite recomandări cu privire la doze pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară

până la moderată; ca urmare stabilirea dozelor trebuie realizată cu prudenţă şi trebuie începută de la valoarea inferioară a intervalului de doze (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2). Farmacocinetica amlodipinei nu a fost studiată în caz de insuficienţă hepatică severă. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, tratamentul cu amlodipină trebuie iniţiat cu cea mai mică doză, care ulterior poate fi crescută lent.

Pacienți cu insuficienţă renală:

Modificările concentraţiei plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale,

ca urmare, se recomandă dozele uzuale. Amlodipina nu este dializabilă.

Copii şi adolescenţi:

Copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani

Doza administrată oral recomandată ca tratament antihipertensiv la copii şi adolescenţi cu vârsta

cuprinsă între 6-17 ani este de 2,5 mg, o dată pe zi, ca doză iniţială, care poate fi crescută până la 5 mg o dată pe zi, dacă valoarea ţintă a tensiunii arteriale nu este obţinută după 4 săptămâni. Dozele care depăşesc 5 mg pe zi nu au fost studiate la pacienţii copii şi adolescenţi (vezi pct. 5.1 și pct. 5.2).

Copii cu vârsta sub 6 ani

Nu există date disponibile.

Mod de administrare

Comprimat pentru administrare orală.

4.3 Contraindicaţii

Amlodipina este contraindicată la pacienţii cu:

- Hipersensibilitate la derivaţi dihidropiridinici, amlodipină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

- Hipotensiune arterială severă

- Şoc (incluzând şoc cardiogen)

- Obstrucţie a căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică severă)

- Insuficienţă cardiacă cu instabilitate hemodinamică consecutivă unui infarct miocardic acut.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Siguranţa şi eficacitatea amlodipinei în puseele de hipertensiune arterială nu au fost stabilite.

Pacienți cu insuficienţă cardiacă

Pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie trataţi cu precauţie. Un studiu clinic pe termen lung, controlat

cu placebo, efectuat la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă (clasele III şi IV NYHA), a arătat o incidenţă crescută a cazurilor de edem pulmonar în grupul pacienţilor trataţi cu amlodipină, comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo (vezi pct. 5.1.).

Blocantele canalelor de calciu, incluzând amlodipina, trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cu

insuficienţă cardiacă severă, deoarece acestea pot creşte riscul apariţiei altor evenimente cardiovasculare şi mortalitatea.

Pacienți cu insuficienţă hepatică

Timpul de înjumătăţire plasmatică al amlodipinei este prelungit şi valorile ASC (aria de sub curba

concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) sunt mai mari la pacienţii cu insuficienţă hepatică; nu au fost stabilite recomandări privind dozele. Prin urmare, tratamentul cu amlodipină trebuie iniţiat utilizând doze începând de la valoarea inferioară a intervalului de doze şi se recomandă prudenţă, atât la iniţierea tratamentului, cât şi la creşterea dozelor. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, poate fi necesară creşterea lentă a dozelor şi monitorizarea atentă.

Pacienți vârstnici

La pacienţii vârstnici creşterea dozei trebuie efectuată cu prudenţă (vezi pct. 4.2 și pct. 5.2).

Pacienți cu insuficienţă renală

Amlodipina poate fi administrată la aceşti pacienţi în dozele uzuale. Modificările concentraţiilor

plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale. Amlodipina nu este dializabilă.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Efecte ale altor medicamente asupra amlodipinei

Inhibitori ai izoenzimei CYP3A4:

Administrarea concomitentă a amlodipinei cu inhibitori puternici sau moderaţi ai izoenzimei CYP3A4

(inihibitori de protează, antifungice cu structură azolică, macrolide cum sunt eritromicina sau claritromicina, verapamil sau diltiazem) poate determina creşterea semnificativă a expunerii la amlodipină, care duce la un risc crescut de hipotensiune arterială. Semnificaţia clinică a acestor variaţii ale parametrilor farmacocinetici poate fi mai pronunţată la pacienţii vârstnici. Astfel, pot fi necesare monitorizarea clinică şi ajustarea dozelor.

Inductori ai izoenzimei CYP3A4:

Concentrația plasmatică a amlodipinei poate să varieze la administrarea concomitentă cu inductori

cunoscuți ai izoenzimei CYP3A4. Prin urmare, trebuie ca tensiunea arterială să fie monitorizată și să se ia în considerare ajustarea dozei atât în timpul administrării medicației concomitente, cât și după aceasta, în special în cazul inductorilor potenți ai CYP3A4 (de exemplu, rifampicină, Hypericum perforatum).

Administrarea amlodipinei cu grepfrut sau cu suc de grepfrut nu este recomandă, deoarece la unii

pacienţi poate fi crescută biodisponibilitatea, determinând mărirea efectelor de scădere a tensiunii arteriale.

Dantrolen (perfuzie):

La animale, după administrarea de verapamil şi administrarea intravenoasă de dantrolen, s-au observat

cazuri de fibrilaţie ventriculară letală şi colaps cardiovascular în asociere cu hiperpotasemie. Din cauza riscului de hiperpotasemie, la pacienţii cu predispoziţie pentru hipertermie malignă şi la cei trataţi pentru hipertermie malignă, se recomandă evitarea administrării concomitente de blocante ale canalelor de calciu, cum este amlodipina.

Efecte ale amlodipinei asupra altor medicamente

Efectele de scădere a tensiunii arteriale ale amlodipinei se cumulează cu efectele de scădere a tensiunii

arteriale ale altor medicamente cu proprietăţi antihipertensive.

Tacrolimus

Atunci când este administrat concomitent cu amlodipina există risc crescut de concentraţii sanguine

crescute ale tacrolimusului, dar mecanismul farmacocinetic al acestei interacţiuni nu este complet înţeles. Pentru a evita toxicitatea tacrolimusului, administrarea concomitentă a amlodipinei la un pacient tratat cu tacrolimus necesită monitorizarea concentraţiilor sanguine ale tacrolimusului şi ajustarea dozei de tacrolimus, atunci când este necesar.

Inhibitorii mecanistici ai factorului țintă al rapamicinei (mTOR)

Inhibitorii mTOR cum sunt sirolimus, temsirolimus și everolimus sunt substraturi ale CYP3A.

Amlodipina este un inhibitor slab al CYP3A. Atunci când este administrată concomitent cu inhibitorii

mTOR, amlodipina poate crește expunerea la inhibitorii mTOR.

Ciclosporină:

Nu au fost efectuate studii de interacţiune cu ciclosporină şi amlodipină la voluntari sănătoşi sau la alte

grupe populaţionale, cu excepţia pacienţilor cu transplant renal, la care au fost observate creşteri variabile ale concentraţiei plasmatice minime de ciclosporină (în medie 0% - 40%). Monitorizarea concentraţiei plasmatice de ciclosporină la pacienţii cu transplant renal tratați concomitent cu amlodipină trebuie luată în considerare, iar reducerea dozei de ciclosporină trebuie efectuată după cum este necesar.

Simvastatină:

Administrarea concomitentă de doze repetate de amlodipină 10 mg cu doze de simvastatină 80 mg a

dus la o creştere cu 77% a expunerii la simvastatină, comparativ cu simvastatina administrată singură.

La pacienţii aflaţi în tratament cu amlodipină, se recomandă limitarea dozei de simvastatină la 20 mg

pe zi.

În cadrul studiilor clinice privind interacţiunile, amlodipina nu a influenţat profilul farmacocinetic al

atorvastatinei, digoxinei sau warfarinei.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Siguranţa utilizării amlodipinei la femeile gravide nu a fost stabilită.

Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la doze mari (vezi pct.

5.3).

Utilizarea în timpul sarcinii este recomandată numai în cazul în care nu există o alternativă terapeutică

mai sigură şi atunci când afecţiunea însăşi reprezintă un risc mai mare pentru mamă şi făt.

Alăptarea

Amlodipina se excretă în laptele uman. Proporția din doza maternă transmisă la sugar a fost estimată

cu un interval intercuartilar de 3-7 %, cu o valoare maximă de 15%. Nu se cunoaşte efectul amlodipinei asupra sugarilor.

O decizie privind continuarea/întreruperea alăptării sau continuarea/întreruperea tratamentului cu

amlodipină trebuie luată ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi de beneficiul tratamentului cu amlodipină pentru mamă.

Fertilitatea

La unii pacienţi trataţi cu blocante ale canalelor de calciu au fost raportate modificări biochimice

reversibile la nivelul capului spermatozoizilor. Datele clinice cu privire la efectul potenţial al amlodipinei asupra fertilităţii sunt insuficiente. Într-un studiu efectuat la şobolani s-au înregistrat reacţii adverse asupra fertilităţii la masculi (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Amlodipina poate avea o influenţă uşoară sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de

a folosi utilaje.

În cazul în care pacienţii trataţi cu amlodipină prezintă ameţeli, cefalee, fatigabilitate sau greaţă,

capacitatea de a reacţiona poate fi afectată. Se recomandă precauţie, în special la începutul tratamentului.

4.8 Reacţii adverse

Rezumat al profilului de siguranţă

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului sunt somnolenţă, ameţeli, cefalee,

palpitaţii, eritem facial tranzitoriu, dureri abdominale, greaţă, tumefiere la nivel maleolar, edem şi fatigabilitate.

Următoarele reacţii adverse au fost observate şi raportate în timpul tratamentului cu amlodipină, cu

următoarele frecvenţe: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000); cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt menţionate în ordinea descrescătoare a

gravităţii.

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte rare: leucocitopenie, trombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar

Foarte rare: reacţii alergice

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte rare: hiperglicemie

Tulburări psihice

Mai puţin frecvente: insomnie, modificări ale dispoziţiei (incluzând anxietate), depresie

Rare: confuzie

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: somnolenţă, ameţeli, cefalee (în special la începutul tratamentului)

Mai puţin frecvente: tremor, disgeuzie, sincopă, hipoestezie, parestezie

Foarte rare: hipertonie, neuropatie periferică

Tulburări oculare

Frecvente: tulburări de vedere (incluzând diplopie)

Tulburări acustice şi vestibulare

Mai puţin frecvente: tinitus

Tulburări cardiace

Frecvente: palpitaţii

Mai puţin frecvente: aritmie (incluzând bradicardie, tahicardie ventriculară şi fibrilaţie atrială)

Foarte rare: infarct miocardic

Tulburări vasculare

Frecvente: hiperemie facială

Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială

Foarte rare: vasculită

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Frecvente: dispnee

Mai puţin frecvente: tuse, rinită

Tulburări gastrointestinale

Frecvente: durere abdominală, greaţă, dispepsie, tulburări de tranzit intestinal (incluzând diaree şi

constipaţie) Mai puţin frecvente: vărsături, xerostomie

Foarte rare: pancreatită, gastrită, hiperplazie gingivală

Tulburări hepatobiliare

Foarte rare: hepatită, icter, creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice*

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Mai puţin frecvente: alopecie, purpură, modificări ale culorii tegumentelor, hiperhidroză, prurit,

erupţie cutanată tranzitorie, exantem Foarte rare: angioedem, eritem polimorf, urticarie, dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson,

edem Quincke, fotosensibilitate Cu frecvență necunoscută: necroliză epidermică toxică

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Frecvente: tumefiere a gleznei, crampe musculare

Mai puţin frecvente: mialgie, artralgie, durere de spate

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Mai puţin frecvente: tulburări de micţiune, nicturie, creştere a frecvenţei micţiunilor

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Mai puţin frecvente: impotenţă, ginecomastie

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Foarte frecvente: edem

Frecvente: fatigabilitate, astenie

Mai puţin frecvente: durere toracică, durere, stare generală de rău

Investigaţii diagnostice

Mai puţin frecvente: creştere ponderală, scădere ponderală

*majoritatea în relaţie cu colestaza.

Au fost raportate cazuri excepţionale de sindrom extrapiramidal.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

La om, datele privind supradozajul intenţionat cu amlodipină sunt limitate.

Simptome

Datele disponibile sugerează că supradozajul masiv poate determina vasodilataţie periferică excesivă

şi, posibil, tahicardie reflexă. A fost raportată hipotensiune arterială sistemică marcată şi probabil prelungită mergând până la şoc şi deces.

Tratament

Hipotensiunea arterială semnificativă clinic cauzată de supradozajul cu amlodipină necesită măsuri

active de susţinere cardiovasculară, incluzând monitorizarea frecventă a funcţiilor cardiacă şi respiratorie, ridicarea extremităţilor, monitorizarea volumului circulator şi a diurezei.

Administrarea unui vasoconstrictor poate fi utilă pentru corectarea tonusului vascular şi a tensiunii

arteriale, cu condiţia să nu existe nicio contraindicaţie pentru utilizarea lui. Administrarea intravenoasă de gluconat de calciu poate fi benefică pentru a antagoniza efectele blocării canalelor de calciu.

Lavajul gastric poate fi util în unele cazuri. La voluntarii sănătoşi, administrarea de cărbune activat în

interval de până la 2 ore după administrarea a 10 mg amlodipinăa redus viteza de absorbţie a amlodipinei.

Deoarece amlodipina se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, este puţin probabil ca dializa

să fie eficace.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: blocante ale canalelor de calciu, blocante selective ale canalelor de calciu

cu efecte preponderent vasculare. Codul ATC: C08CA01.

Amlodipina este un inhibitor al influxului de ioni de calciu, din grupa dihidropiridinelor (blocant al

canalelor lente de calciu sau antagonist al ionilor de calciu) care inhibă influxul transmembranar de ioni de calciu la nivelul musculaturii netede cardiace şi vasculare.

Mecanismul de acţiune al amlodipinei de reducere a tensiunii arteriale este determinat de efectul

relaxant direct asupra musculaturii netede vasculare. Mecanismul exact prin care amlodipina îşi exercită efectul antianginos nu este în întregime elucidat, dar amlodipina reduce durerea de etiologie ischemică prin următoarele două acţiuni:

1) Amlodipina dilată arteriolele periferice, scăzând astfel rezistenţa periferică sistemică (postsarcina) împotriva căreia funcţionează inima. Deoarece alura ventriculară rămâne constantă, scăderea postsarcinii determină reducerea consumului de energie şi a necesarului de oxigen la nivelul miocardului.

2) De asemenea, mecanismul de acţiune al amlodipinei include probabil dilatarea arterelor coronariene principale precum şi a arteriolelor coronariene, atât în zonele miocardice indemne, cât şi în zonele cu ischemie. Această vasodilataţie creşte aportul de oxigen la nivel miocardic la pacienţii cu spasm coronarian (angină pectorală Prinzmetal sau angină pectorală vasospastică).

La pacienţii cu hipertensiune arterială, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică determină

scăderea semnificativă clinic a tensiunii arteriale în clino- şi ortostatism, pe parcursul a 24 ore. Din cauza instalării lente a acţiunii, administrarea amlodipinei nu determină hipotensiune arterială acută.

La pacienţii cu angină pectorală, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică creşte durata totală a

eforului fizic, creşte durata de timp până la apariţia episodului de durere anginoasă, timpul până la apariţia unei subdenivelări de 1 mm a segmentului ST şi scade atât frecvenţa episoadelor de durere anginoasă, cât şi necesarul de nitroglicerină.

Administrarea amlodipinei nu a fost asociată cu reacţii adverse metabolice sau cu modificări ale

valorilor concentraţiilor plasmatice ale lipidelor; ca urmare, amlodipina poate fi utilizată la pacienţi cu astm bronşic, diabet zaharat şi gută.

Utilizare la pacienţii cu boală coronariană

Eficacitatea amlodipinei în prevenirea evenimentelor clinice la pacienţii cu boală coronariană a fost

evaluată într-un studiu independent, multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, care a inclus 1997 de pacienţi, numit “Compararea amlodipinei cu enalaprilul în limitarea apariţiei trombozelor” (Comparison of Amlodipine vs Enalapril to Limit Occurrences of Thrombosis - CAMELOT). Dintre aceşti pacienţi, 663 au fost trataţi cu amlodipină în doze de 5 - 10 mg, 673 au fost

trataţi cu enalapril în doze de 10 - 20 mg, iar 655 de pacienţi au fost incluşi în grupul la care s-a administrat placebo, toate acestea adăugate la tratamentul standard cu statine, beta-blocante, diuretice şi acid acetilsalicilic, pe o duratặ de 2 ani. Principalele rezultate privind eficacitatea sunt prezentate în Tabelul 1. Rezultatele indică faptul că tratamentul cu amlodipină a fost asociat cu un număr mai mic

de spitalizări pentru angină pectorală şi de intervenţii pentru revascularizare la pacienţii cu boală coronariană.

Tabel 1. Incidenţa rezultatelor clinic semnificative în studiul CAMELOT

Incidenţa evenimentelor cardiovasculare Amlodipină

Număr (%) comparativ cu

placebo Rezultate Amlopidi Placebo Enalapril Risc relativ Valoarea p

nă (95% IÎ) Criteriul final principal de evaluare

Evenimente adverse 110 (16,6) 151 (23,1) 136 (20,2) 0,69 (0,54- 0,003

cardiovasculare 0,88) Componente individualizate

Revascularizare 78 (11,8) 103 (15,7) 95 (14,1) 0,73 (0,54- 0,03

coronariană 0,98) Spitalizare pentru 51 (7,7) 84 (12,8) 86 (12,8) 0,58 (0,41- 0,002

angina pectorală 0,82) IM non-letal 14 (2,1) 19 (2,9) 11 (1,6) 0,73 (0,37- 0,37

1,46) Accident vascular 6 (0,9) 12 (1,8) 8 (1,2) 0,50 (0,19- 0,15

cerebral sau AIT 1,32) Deces de cauză 5 (0,8) 2 (0,3) 5 (0,7) 2,46 (0,48- 0,27

cardiovasculară 12,7) Spitalizare pentru ICC 3 (0,5) 5 (0,8) 4 (0,6) 0,59 (0,14- 0,46

2,47) Stop cardiac resuscitat 0 4 (0,6) 1 (0,1) NA 0,04

Boală vasculară 5 (0,8) 2 (0,3) 8 (1,2) 2,6 (0,50- 0,24

periferică nou 13,4) diagnosticată Abrevieri: ICC - insuficienţă cardiacă congestivă; IÎ - interval de încredere; IM - infarct miocardic; AIT

- atac ischemic tranzitoriu.

Utilizare la pacienţi cu insuficienţă cardiacă

Studii de hemodinamică şi studii clinice controlate, care au inclus probă de efort, efectuate la pacienţi

cu insuficienţă cardiacă clasele NYHA II-IV, au arătat că amlodipina nu a determinat deteriorarea stării clinice, evaluată prin toleranţa la proba de efort, fracţia de ejecţie a ventriculului stâng şi simptomatologia clinică.

Un studiu clinic, controlat cu placebo (PRAISE), privind evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă

clasele NYHA III şi IV, care urmau tratament cu digoxină, diuretice şi inhibitori ECA, a arătat faptul că amlodipina nu a determinat creşterea riscului de deces sau a riscului combinat mortalitate- morbiditate la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.

Într-un studiu clinic de lungă durată, controlat cu placebo (PRAISE 2), efectuat la pacienţi cu

insuficienţă cardiacă clasele NYHA III şi IV, fără simptome sau semne obiective sugestive sau cardiopatie ischemică preexistentă, trataţi cu doze constante de inhibitori ai ECA, medicamente digitalice şi diuretice, amlodipina nu a avut niciun efect asupra mortalităţii totale sau de cauză cardiovasculară. La aceşti pacienţi, amlodipina a fost asociată cu creşterea raportărilor de edem pulmonar.

Tratament profilactic al ischemiei miocardice acute (ALLHAT)

Un studiu dublu-orb, randomizat, pentru investigarea morbidităţii-mortalităţii, denumit “Studiul

privind Prevenirea Ischemiei Miocardice Acute prin Tratament Antihipertensiv şi Hipolipemiant” (Antihypertensive and Lipid-Lowering Treatment to Prevent Heart Attack Trial - ALLHAT) a fost efectuat pentru a compara tratamentul cu medicamente noi, şi anume amlodipină în doze de 2,5-10 mg pe zi (blocant al canalelor de calciu) sau lisinopril în doze de 10-40 mg pe zi (inhibitor al ECA) ca tratamente de primă intenţie, cu administrarea unui diuretic tiazidic, clortalidonă în doze de 12,5-25 mg pe zi, în hipertensiunea arterială uşoară şi moderată.

A fost randomizat un număr total de 33357 de pacienţi cu hipertensiune arterială, cu vârsta peste 55 de

ani, urmăriţi pe o perioadă medie de 4,9 ani. Pacienţii au prezentat cel puţin un factor de risc adiţional pentru boala coronariană: infarct miocardic sau accident vascular cerebral în antecedente (> 6 luni înaintea înrolării în studiu) sau altă boală cardiovasculară aterosclerotică confirmată (un total de 51,5%), diabet zaharat tip 2 (36,1%), valoarea HDL colesterol <35 mg/dl (11,6%), hipertrofie ventriculară stângă diagnosticată electrocardiografic sau ecocardiografic (20,9%), statut de fumător în momentul includerii în studiu (21,9%).

Criteriul final principal de evaluare al studiului a fost unul combinat, incluzând boală coronariană cu

evoluţie letală sau infarct miocardic non-letal. Între grupul tratat cu amlodipină şi cel la care s-a administrat clortalidonă nu au fost diferenţe semnificative privind criteriul final principal de evaluare:

RR (risc relativ) 0,98 cu IÎ 95% [0,90-1,07], p=0,65. Dintre criteriile finale secundare de evaluare,

incidenţa insuficienţei cardiace (componentă a unui criteriu principal de evaluare, cardiovascular, combinat) a fost semnificativ mai mare în grupul tratat cu amlodipină, comparativ cu grupul tratat cu clortalidonă (10,2% comparativ cu 7,7%, RR 1,38 cu IÎ 95% [1,25-1,52], p<0,001). Cu toate acestea, nu au fost înregistrate diferenţe privind mortalitatea de orice cauză între grupul tratat cu amlodipină şi cel la care s-a administrat clortalidonă: RR 0,96 cu IÎ 95% [0,89-1,02], p=0,20.

Utilizare la copii şi adolescenţi (cu vârsta de 6 ani şi peste)

În cadrul unui studiu în care au fost incluşi 268 copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani

cu hipertensiune arterială predominant secundară, compararea administrării unor doze de amlodipină de 2,5 mg şi 5 mg cu placebo, a arătat că ambele doze de amlodipină scad tensiunea arterială sistolică semnificativ mai mult faţă de placebo. Diferenţa între cele doze nu a fost semnificativă statistic.

Nu au fost studiate efectele pe termen lung ale amlodipinei asupra creşterii, pubertăţii şi dezvoltării

generale. De asemenea, nu a fost stabilită eficacitatea amlodipinei administrată în copilărie în ceea ce priveşte reducerea morbidităţii de cauză cardiovasculară şi scăderea mortalităţii de cauză cardiovasculară la vârsta adultă.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie, distribuţie, legare de proteinele plasmatice:

După administrarea orală a dozelor terapeutice, amlodipina este bine absorbită şi concentraţia

plasmatică maximă este atinsă în decurs de 6-12 ore de la administrare. Biodisponibilitatea absolută a fost estimată ca fiind cuprinsă 64% şi 80%. Volumul de distribuţie este de aproximativ 21 l/kg.

Studiile in vitro au arătat că aproximativ 97,5% din amlodipina circulantă este legată de proteine

plasmatice.

Biodisponibilitatea amlodipinei nu este influenţată de aportul de alimente.

Metabolizare/Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal este de aproximativ 35-50 ore şi este în concordanţă cu

administrarea unei doze unice zilnice. Amlodipina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic, rezultând metaboliţi inactivi şi se excretă în urină 10% sub formă de substanţă nemetabolizată şi 60% sub formă de metaboliţi.

Insuficienţă hepatică

Datele privind administrarea amlodipinei la pacienţi cu insuficienţă hepatică sunt foarte limitate.

Pacienţii cu insuficienţă hepatică au un clearance al amlodipinei scăzut, ceea ce determină un timp de

înjumătăţire plasmatică prin eliminare mai lung şi o creştere a ASC de aproximativ 40-60%.

Vârstnici

Timpul în care este atinsă concentraţia plasmatică maximă de amlodipină este similar la pacienţii

vârstnici şi tineri. Clearance-ul amlodipinei are tendinţa de a fi scăzut, determinând creşteri ale ASC şi ale timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la pacientii vârstnici. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, creşterile ASC şi ale timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare au fost cele aşteptate pentru grupa de vârstă studiată.

Copii şi adolescenţi

Au fost randomizaţi, într-un studiu de farmacocinetică populaţională, 74 de copii şi adolescenţi cu

vârsta cuprinsă între 12 luni şi 17 ani (dintre care 34 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi 28 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani) cu hipertensiune arterială, la care s-a administrat amlodipină în doze cuprinse între 1,25 mg şi 20 mg, în una sau două prize. La copiii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi la adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani, clearance-ul după administrarea orală (Cl/F) a fost 22,5 şi, respectiv 27,4 l/oră la copii şi adolescenţii de sex masculin, iar la copiii şi adolescenţii de sex feminin de 16,4 şi, respectiv 21,3 l/oră. A fost observată o mare variabilitate interindividuală în ceea ce priveşte expunerea. La copii cu vârsta sub 6 ani datele raportate sunt limitate.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitate asupra funcţiei de reproducere

Studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolani şi şoareci au arătat

întârziere a naşterii, prelungire a duratei travaliului şi scădere a ratei de supravieţuire a puilor în cazul administrării unor doze de aproximativ 50 de ori mai mari decât doza maximă recomandată la om, exprimată în mg/kg.

Afectarea fertilităţii

La şobolanii cărora li s-a administrat amlodipină (64 de zile în cazul masculilor şi 14 zile în cazul

femelelor, înainte de împerechere) în doze de 10 mg/kg şi zi (de 8 ori* doza maximă recomandată la om, exprimată în mg/m2) nu a fost observată afectarea fertilităţii. Într-un alt studiu efectuat la şobolani, în cadrul căruia masculii de şobolan au fost trataţi cu besilat de amlodipină timp de 30 zile, la o doză comparabilă cu doza administrată la om, exprimată în mg/kg, s-au înregistrat concentraţii plasmatice scăzute ale hormonului foliculostimulant şi testosteronului şi, de asemenea, scăderi ale densităţii spermei şi ale numărului de spermatide mature şi celule Sertoli.

Carcinogenitate, mutagenitate

La şobolanii şi şoarecii cărora li s-a administrat amlodipină pe cale orală, timp de doi ani, în doze

zilnice de 0,5 1,25 sau 2,5 mg/kg şi zi, nu au fost observate efecte carcinogene. Cea mai mare doză administrată (la şoarece doză similară cu doza zilnică maximă recomandată la om de 10 mg, iar la şobolani o doză de două ori mai mare*, exprimată în mg/m2) a fost apropriată de doza maximă tolerată la şoareci, dar nu şi la şobolani. Studiile de mutagenitate nu au pus în evidenţă efecte ale amlodipinei la nivelul genelor sau la nivel cromozomial.

*Raportat la pacienţi cu greutatea de 50 kg.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Celuloză microcristalină PH 112

Amidonglicolat de sodiu tip A

Stearat de magneziu

Hidrogenocitrat disodic

Crospovidonă tip A

Croscarmeloză sodică

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

Blistere: 3 ani

Flacoane: 2 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Comprimatele sunt ambalate în cutii cu blistere din PVC/PVdC/aluminium şi cutii cu flacon din PEÎD.

Mărimi de ambalaj:
Blistere:

5mg - 10, 14, 20, 28, 30, 50, 60, 90, 98, 100 comprimate.

10mg - 10, 14, 20, 28, 30, 50, 60, 90, 98, 100 comprimate.

Flacon din PEÎD: 250, 500 și 1000 comprimate (pentru uz spitalicesc sau flacon cu dozator).

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Accord Healthcare Polska Sp. z o.o.

ul. Taśmowa 7, 02-677 Warszawa, Polonia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

10207/2017/01-13 10208/2017/01-13

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Septembrie 2017

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2019