ALIFLUSIN 500mg / 200mg / 4mg granule efervescente prospect medicament

Aliflusin 500 mg/200 mg/4 mg granule efervescente

Fiecare plic conţine 500 mg paracetamol, 200 mg acid ascorbic, 4 mg maleat de clorfeniramină.

Fiecare plic conţine 3156 mg sucroză.

Fiecare plic conţine 88,8 mg (3,85 mmol) sodiu.

Fiecare comprimat efervescent conţine glucoză (componentă a maltodextrinei).

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Granule efervescente.

Pulbere de culoare alb până la alb-crem.

Aliflusin este indicat pentru tratamentul pe termen scurt al simptomelor de gripă, răceală şi din stări asemănătoare gripei, cum sunt cefalee, febră, dureri în gât, în special însoţite de rinoree, la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 15 ani.

Doza recomandată este de un singur plic (500 mg paracetamol, 200 mg acid ascorbic, 4 mg maleat de clorfeniramină) la nevoie, de până la 3 ori pe zi, la un interval de cel puţin 4 ore între doze. Doza zilnică maximă de 3 plicuri (1500 mg paracetamol, 600 mg acid ascorbic şi 12 mg maleat de clorfeniramină) nu trebuie depăşită într-un interval de 24 de ore.

În caz de insuficiență renală, doza de paracetamol nu trebuie să depăşească 500 mg:

Rată de filtrare glomerulară Doză de paracetamol 10 - 50 ml/min 500 mg la interval de cel puţin 6 ore între doze <10 ml/min 500 mg la interval de cel puţin 8 ore între doze

Pacienţii cu insuficiență hepatică

Pentru pacienţii cu insuficiență hepatică uşoară până la moderată sau sindrom Gilbert (vezi pct.

4.4), doza trebuie redusă sau intervalele dintre doze trebuie prelungite.

Acest medicament este contraindicat dacă suferiţi de insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Nu este necesară o ajustare a dozei la vârstnicii cu funcţie renală/funcție hepatică normală.

Acest medicament este contraindicat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 15 ani (vezi pct. 4.3).

Acest medicament nu ar trebui folosit mai mult de 3 zile în caz de febră şi 5 zile pentru tratarea durerii fără a cere sfatul medicului.

Acest medicament nu ar trebui folosit mai mult de 3 zile în caz de febră şi pentru tratarea durerii fără a cere sfatul medicului.

Granulele efervescente trebuie dizolvate într-un pahar cu apă caldă. Soluţia trebuie consumată imediat după preparare.

* Hipersensibilitate la substanțele active sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

* Glaucom cu unghi închis.

* Pacienţii cu risc de retenție urinară, asociat cu afecțiuni ale uretrei prostatice.

* Pacienţii care iau sau au luat în ultimele două săptămâni inhibitori de monoaminoxidază (IMAO).

* Copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 15 ani.

În cazul febrei ridicate sau persistente, apariţiei unei suprainfecţii bacteriene, persistenţei simptomelor mai mult de 3 zile în caz de febră şi 5 zile în caz de durere, tratamentul trebuie revizuit.

După 3 zile de tratament, pacientul trebuie să se adreseze unui medic dacă nu se simte mai bine sau se simte mai rău, iar tratamentul trebuie revizuit.

Aliflusin conţine paracetamol. Pentru a evita riscul de supradozaj, se recomandă pacienţilor să nu ia medicamentul concomitent cu alte medicamente care conţin paracetamol. Supradozajul de paracetamol poate cauza insuficiență hepatică, ceea ce poate conduce la necesitatea unui transplant de ficat sau poate cauza decesul (vezi pct. 4.9).

Paracetamolul poate avea efect hepatotoxic în doze mai mari de 6-8 g zi. Ficatul poate fi afectat chiar şi cu doze mult mai mici atunci când este administrat concomitent cu cu alcool, inductori enzimatici hepatici sau alte medicamente hepatotoxice, cum sunt inhibitori de monoaminoxidază (vezi pct. 4.3).

Riscul de supradozaj şi/sau hepatotoxicitate este crescut la pacienţii:

* cu insuficiență hepatică uşoară până la moderată, inclusiv insuficiență hepatică necauzată de ciroză alcoolică, sindrom Gilbert (icter familial non-hemolitic),

* cu boli cu nivel redus de glutation, de ex. grad mare de malnutriţie, anorexie, indice redus al masei corporale (IMC), debilitați

* deshidratați

* care consumă alcool în mod regulat,

* cu septicemie.

Consumul de paracetamol în aceste condiții poate crește riscul de acidoză metabolică.

Paracetamolul se va utiliza cu precauţie de către pacienţii cu disfuncţii renale, hepatită acută, deficiență de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, anemie hemolitică şi deficiență de methemoglobin reductază.

Datorită riscului unei crize hipertensive, acest medicament este contraindicat la pacienţii care iau sau au luat în ultimele două săptămâni inhibitori de monoaminoxidază (vezi pct. 4.3 și pct. 4.5).

Alcoolul şi sedativele (în special barbituricele) trebuie evitate în timpul tratamentului cu acest medicament, pentru că intensifică efectul sedativ al antihistaminicelor, care pot afecta capacitatea de a conduce vehicule şi folosi utilaje.

Consumul de alcool şi de medicamente ce conţin alcool trebuie evitat în timpul tratamentului.

A se folosi cu precauţie de către pacienţii cu astm bronşic sau boală pulmonară obstructivă cronică, boli cardiovasculare, hipertensiune, hipertiroidism şi stenoză pilorică.

Fiecare plic conţine 3156 mg de sucroză. Acest lucru trebui avut în vedere la pacienţii cu diabet zaharat.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau deficit de sucrază-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Glucoza (component al maltodextrinei)

Pacienţii cu sindrom rar de malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conţine 88,8 mg (3,85 mmol) sodiu per plic, echivalentul a 4,5% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu la adult.

Acest lucru trebuie cunoscut de către pacienţii ce urmează o dietă cu restricție de sodiu.

Referitor la prezenţa maleatului de clorfeniramină

Contraindicaţii pentru utilizare concomitentă (vezi pct.4.3):

* maleatul de clorfeniramină poate interfera cu tratamentul cu inhibitori de monoaminoxidază (IMAO ) luat în ultimele două săptămâni, pe de o parte, sub forma potenţării şi/sau prelungirii activităţii anticolinergice a clorfeniraminei și, de ex., tensiune arterială crescută, precum şi toxicitate crescută a serotoninei manifestată sub formă de sindrom serotoninergic (ex. agitaţie, febră).

Combinaţii care nu sunt recomandate (vezi pct. 4.4.):

* alcool: alcoolul intensifică efectul sedativ al majorităţii antihistaminicelor blocante ale receptorilor H1. Afectarea vigilenţei poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje . Consumul de băuturi alcoolice şi medicamente ce conţin alcool trebuie evitat.

* alte sedative: opioide (analgezice, antitusive şi tratamente de substituţie), neuroleptice, barbiturice, benzodiazepine, anxiolitice, altele decât benzodiazepine (ex. meprobamat), hipnotice, sedative antidepresive (amitriptilină, doxepină, mianserină, mirtazapină, trimipramină), sedative antihistaminice blocante ale receptorilor H1, antihipertensive cu acţiune centrală, baclofen şi talidomidă.

Depresie sporită, deprimarea crescută a sistemului nervos central.

Afectarea vigilenţei poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

* alte medicamente anticolinergice: antidepresive imipraminice, majoritatea antihistaminicelor blocante ale receptorilor H1, medicamente antiparkinsoniene anticolinergice, antispastice anticolinergice, disopiramidă, neuroleptice fenotiazinice, clozapină.

Apar reacţii adverse anticolinergice, cum sunt retenţia urinară, constipaţia, uscăciunea gurii.

Clorfeniramina poate influenţa rezultatul testelor cutanate cu alergeni. Se recomandă întreruperea utilizării produsului cu cel puţin 3 zile înainte de testele cutanate.

Referitor la conţinutul de paracetamol

Contraindicaţii pentru utilizarea concomitentă (vezi pct. 4.3):

* Paracetamolul folosit cu inhibitori de monoaminoxidază poate provoca agitaţie şi febră crescută.

Combinaţii care trebuie utilizate cu precauţie:

* Salicilamida sporeşte durata de eliminare a paracetamolului.

* Rifampicina, antiepilepticele, barbituricele hipnotice şi alte medicamente ce induc enzimele microzomale, precum şi utilizarea concomitentă de alte substanţe hepatotoxice, inclusiv alcool, pot crește riscul de afectare hepatică, atunci când sunt combinate cu paracetamolul.

* Paracetamolul poate reduce eliminarea zidovudinei, cu expunere excesivă la zidovudină şi risc sporit de toxicitate a zidovudinei, de ex. sub formă de neutropenie şi în ansamblu creşterea generală a riscului de hepatotoxicitate datorită utilizării concomitente a zidovudinei şi paracetamolului.

* Cafeina accentuează efectele analgezice şi antipiretice ale paracetamolului.

* Utilizarea concomitentă de doze mari de paracetamol şi antiinflamatoare nesteroidiene (ex.

ibuprofen, acid acetilsalicilic) poate crește riscul de afectare renală.

* Utilizarea concomitentă cu acid acetilsalicilic şi antiinflamatoare nesteroidiene poate crește, de asemenea, riscul reacţiilor de hipersensibilitate (a fost raportat bronhospasm în cazuri izolate de administrare a paracetamolului pacienţilor cu hipersensibilitate la medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene), poate crește uşor concentraţiile plasmatice de acid acetilsalicilic şi poate intensifica efectul nociv al acidului acetilsalicilic asupra tractului gastrointestinal şi rinichilor.

* Paracetamolul crește efectul anticoagulantelor orale din grupa cumarinelor.

* Interferența cu rezultatele analizelor de laborator: administrarea de paracetamol poate influenţa analiza acidului uric în sânge prin metoda acidului fosfotungstic precum şi a glucozei prin metoda oxidază-peroxidază.

* Domperidona şi metoclopramida pot crește absorbţia de paracetamol.

* Colestiramina poate reduce absorbţia de paracetamol.

* Probenecid poate reduce clearance-ul și eliminarea paracetamolului.

* Paracetamolul poate crește concentraţiile plasmatice de cloramfenicol.

* Paracetamolul poate scădea concentraţiile plasmatice de lamotrigină, cu scăderea eficacității lamotriginei, de ex. la pacienţii cu epilepsie.

Referitor la conţinutul de acid ascorbic

Combinaţii care trebuie utilizate cu precauţie:

* Acidul ascorbic poate scădea eficacitatea warfarinei şi concentraţia plasmatică de flufenazină.

* Acidul ascorbic reduce pH-ul urinei care poate afecta eliminarea altor medicamente utilizate concomitent.

Numeroase date de la femeile gravide indică faptul că paracetamolul nu are risc de malformaţii sau de toxicitate feto/neonatală. Studiile epidemiologice asupra dezvoltării neurologice la copiii expuşi la paracetamol in-utero nu au avut rezultate concludente.

Studiile pe animale sunt insuficiente în ce privește toxicitatea reproductivă.

Aliflusin nu este recomandat în timpul sarcinii datorită prezenţei clorfeniraminei.

Paracetamolul şi acidul ascorbic se excretă în laptele uman. Cu toate acestea, nu s-au raportat efecte dăunătoare asupra nou-născuţilor/sugarilor alăptaţi. Nu se cunoaşte dacă clorfeniramina şi metaboliţii săi sunt excretaţi în laptele uman. Aliflusin nu este recomandat în timpul alăptării datorită prezenţei clorfeniraminei.

Studiile pe animale nu au arătat efecte dăunătoare ale paracetamolului, maleatului de clorfeniramină sau acidului ascorbic asupra fertilităţii.

Acest medicament are influență majoră asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, datorită unei posibile reacții adverse - somnolența, în special la începutul tratamentului.

Acest efect se poate accentua dacă pacientul consumă concomitent alcool, ia medicamente care conţin alcool sau sedative.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţa apariţiei: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (< /10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Reacţii adverse la paracetamol

Clasificarea pe aparate, Frecvenţă Reacţie adversă sisteme şi organe

Tulburări hematologice şi Rare Anemie non-hemolitică, supresie limfatice medulară, trombocitopenie

Tulburări vasculare Rare Edem

Tulburări gastrointestinale Rare Pancreatită acută şi cronică, hemoragie, durere abdominală, diaree, greaţă, vomă

Tulburări hepatobiliare Rare Insuficiență hepatică, necroză hepatică, icter

Afecțiuni cutanate sau/ şi ale Rare Prurit, erupție cutanată tranzitorie, ţesutului subcutanat transpiraţie, purpură, angioedem, urticarie

Foarte rare Necroză epidermică toxică (sindrom

Lyell), eritem bulos multiform (sindrom

Stevens-Johnson), pustuloză exantematoasă generalizată acută

Tulburări renale şi ale căilor Foarte rare Nefropatii şi tubulopatii urinare

Paracetamol este un medicament utilizat frecvent, iar reacţiile adverse raportate sunt rare şi de regulă asociate cu supradozajul.

S-au raportat cazuri izolate de eritem multiform, edem laringeal, şoc anafilactic şi ameţeală.

Nefrotoxicitatea este rară şi nu s-a raportat la doze terapeutice, cu excepția utilizării cronice.

Reacţii adverse la clorfeniramină

Caracteristicile farmacologice ale clorfeniraminei creează reacţii adverse dependente de doză.

Clasificarea pe aparate, Frecvenţă Reacţie adversă sisteme şi organe

Tulburări hematologice și Rare Hemoleucogramă cu formulă anormală limfatice (agranulocitoză, leucopenie, anemie aplastică sau trombocitopenie), cu simptome cum sunt sângerări neobișnuite, dureri în gât sau oboseală

Tulburări ale sistemului Rare Reacții de hipersensibilitate, reacții anafilactice imunitar (tuse, dificultate la înghițire, tahicardie, prurit, edem palpebral sau al zonei din jurul ochilor, edem facial, al limbii, dispnee, fatigabilitate, etc), fotosensibilitate, sensibilitate încrucișată cu medicamente similare.

Tulburări ale sistemului Frecvente Deprimarea sistemului nervos central sub nervos formă de somnolență, greaţă şi slăbiciune musculară, care, la unii pacienţi, poate să dispară după 2-3 zile de tratament; diskinezie facială, tulburări de coordonare (rigiditate), tremor, parestezii

Rare Izolat, excitație paradoxală, mai ales când se utilizează doze mari la copii sau vârstnici, caracterizată prin anxietate, insomnie, nervozitate, halucinații, palpitații și convulsii

Tulburări oculare Frecvente Vedere înceţoşată sau dublă (diplopie)

Tulburări acustice Rare Tinitus, labirintită acută şi vestibulare

Tulburări cardiace Rare În general, în caz de supradozaj: aritmii, palpitaţii, tahicardie

Tulburări vasculare Rare Hipotensiune, hipertensiune, edem

Tulburări respiratorii, Frecvente Uscăciunea mucoasei nasului și gâtului, toracice şi mediastinale uscăciunea mucoaselor

Rare Dureri precordiale, wheezing

Tulburări gastrointestinale Frecvente Uscăciunea gurii, pierderea apetitului, tulburări ale gustului şi mirosului, tulburări gastrointestinale (greaţă, vomă, diaree, constipaţie, durere epigastrică), care pot fi reduse atunci când se ia medicamentul în timpul mesei

Tulburări hepatobiliare Rare Colestază, hepatită sau alte afecţiuni hepatice (inclusiv durere în epigastru sau durere abdominală, urină închisă la culoare etc.)

Afecțiuni cutanate sau/ şi Frecvente Transpirație excesivă (hiperhidroză) ale ţesutului subcutanat

Tulburări renale şi ale Frecvente Retenţie urinară şi/sau disurie căilor urinare

Tulburări ale aparatului Rare Disfuncţie erectilă/impotenţă, metroragie genital şi sânului

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478 - RO e-mail: adr@anm.ro.

Website: www.anm.ro

Simptome la supradozaj de clorfeniramină

Supradozajul de clorfeniramină poate provoca: convulsii (în special la copii), afectarea stării de conştienţă, comă.

Simptome la supradozaj de paracetamol

Riscul de intoxicare cu paracetamol se produce în special la persoanele în vârstă şi la copiii mici (cele mai întâlnite cauze sunt dozele mai mari decât cele recomandate şi intoxicația accidentală); aceste intoxicaţii pot fi fatale.

Pacienţii nu trebuie să utilizeze concomitent niciun alt fel de medicamente ce conţin paracetamol datorită riscului de afectare gravă a ficatului în caz de supradozaj.

O supradoză de medicament poate determina în câteva ore apariţia unor semne şi simptome cum sunt greaţă, vomă, transpiraţie excesivă, somnolență şi slăbiciune generală. Aceste semne şi simptome pot să dispară în ziua următoare, deşi apar leziuni hepatice, cu simptome cum sunt distensia epigastrică, reapariţia senzaţiei de greaţă şi icter.

Consumul a mai mult de 10 g de paracetamol la adulţi sau 150 mg/kg greutate corporală ca doză unică la copii provoacă necroză completă şi ireversibilă a celulelor hepatice, cu apariția de insuficiență hepatică, acidoză metabolică, encefalopatie, cu posibilă evoluție spre comă și deces. În acelaşi timp, cresc valorile transaminazelor, lactat-dehidrogenazei şi o creștere a bilirubinei cu scăderea valorii protrombinei, care pot apărea într-un interval de 12 - 48 ore de la administrarea paracetamolului.

În caz de supradozaj

În cazul consumului unei singure doze de paracetamol de 5 g sau mai mult, trebuie indusă voma dacă nu a trecut mai mult de o oră de la ingerare. Se recomandă administrarea orală a 60-100 g de cărbune activat de preferat amestecat cu apă.

Gravitatea intoxicaţiei se poate determina printr-un parametru de încredere evaluând concentraţia de paracetamol din sânge. Această valoare, raportată la timpul scurs de la administrarea paracetamolului, este un indicator valoros pentru a stabili dacă tratamentul antidot este necesar și cât de intens trebuie să fie.

Dacă nu se poate stabili concentraţia de paracetamol din sânge, iar doza ingerată de paracetamol a fost probabil mai mare, trebuie aplicat un tratament mai intens cu antidot: se vor administra 2,5 g de metionină şi se va continua tratamentul în spital cu N-acetilcisteină şi/sau metionină, care sunt foarte eficiente în primele 10-12 ore de la intoxicație, dar pot fi eficiente şi la 24 de ore.

Tratarea intoxicației cu paracetamol trebuie făcută în spital, în unitatea de terapie intensivă.

Tratarea pacienţilor cu insuficiență hepatică severă la 24 de ore de la administrare trebuie evaluată și efectuată împreună cu departamentele de toxicologie sau hepatotoxicologie.

Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice. anilide, paracetamol, combinaţii excl.

psiholeptice; cod ATC: N02BE51

Medicamentul conţine trei substanţe active a căror acțiune combinată ameliorează semnele şi simptomele obişnuite de răceală şi gripă.

Paracetamolul are un efect analgezic şi antipiretic. Prin inhibarea ciclooxigenazei, o enzimă ce participă la metabolismul acidului arahidonic, previne formarea prostaglandinelor în sistemul nervos central (SNC). Ca urmare, se reduce sensibilitatea la mediatori precum kinine şi serotonină, care are ca rezultat reducerea sensibilităţii la durere. Reducerea nivelelor de prostaglandină în hipotalamus are un efect antipiretic. Spre deosebire de analgezicele din grupa antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS), paracetamolul nu afectează agregarea plachetară.

Clorfeniramina este un derivat de propilamină care inhibă acţiunea histaminei endogene prin blocarea receptorilor H1 ai histaminei. Astfel, se elimină semnele şi simptomele generate de histamină cum ar fi rinoree, prurit, strănutul şi lăcrimarea ochilor. Substanţa are şi un efect anticolinergic ce inhibă răspunsul la acetilcolină cauzat de activarea receptorului muscarinic. Acesta este un factor suplimentar în reducerea secreţiei de mucus din glandele mucoase ale mucoasei nazale. Clorfeniramina, ca majoritatea antihistaminicelor de primă generaţie, are un efect sedativ şi hipnotic. Această acţiune se datorează trecerii cu uşurinţă prin bariera hemato-encefalică şi afinității ridicate pentru receptorii pentru histamina H1 şi serotonină aflaţi în sistemul nervos central.

Acidul ascorbic completează necesarul de acid ascorbic deficitar din organism. Este o vitamină solubilă în apă şi un antioxidant puternic. Acidul ascorbic este un cofactor în multe procese biologice, cum ar fi metabolismul acidului folic, oxidarea aminoacizilor, absorbţia şi transportul fierului. De asemenea, este necesar pentru formarea, menţinerea şi repararea liantului intercelular.

Acidul ascorbic este important în protecţia împotriva infecţiei, este esenţial pentru funcţionarea normală a limfocitelor T şi eficienţa activităţii fagocitare a leucocitelor. Protejează celulele împotriva oxidării moleculelor esenţiale.

Paracetamolul este absorbit rapid şi aproape complet din tractul gastrointestinal. Concentraţia maximă din sânge este atinsă după aproximativ 1 oră. Durata efectului analgezic este de 4-6 ore, iar a efectului antipiretic de 6-8 ore.

Paracetamolul este distribuit rapid şi uniform în majoritatea ţesuturilor corpului. Concentraţiile din sânge, salivă şi plasmă sunt similare. Este slab legat de proteinele din plasmă (25-50% în doze terapeutice).

Paracetamolul este metabolizat în ficat. Principalul metabolit al paracetamolului (aprox. 90%) la adulţi este combinaţia cu acidul glucuronic şi într-o măsură mai redusă cu acidul sulfuric (această cale are un rol mai semnificativ la copiii mici/nou-născuți). Calea metabolică ulterioară este saturată rapid când sunt administrate doze ce depăşesc intervalul terapeutic. O cale metabolică minoră ce implică sistemul citocromului P 450 determină producerea intermediarului (N-acetil-benzochinonimina) care, în condiţii normale, este detoxificat rapid de glutation şi eliminat în urină, după conjugarea cu cisteină şi acid mercaptopuric. Însă, în caz de intoxicație masivă, cantitatea acestui metabolit toxic creşte.

Timpul de înjumătățire al paracetamolului este de 2 - 4 ore. Paracetamolul este excretat în principal în urină. 90% din doza administrată este excretată prin rinichi în 24 de ore, în special conjugat cu glucuronide (60 - 80%) şi sulfaţi (20 - 30%).

Mai puţin de 5% din doza administrată este excretată nemodificată.

Farmacocinetica la pacienţii cu insuficiență renală: în caz de insuficiență renală severă (valoarea creatininei sub 10 ml/min) excreţia paracetamolului şi a metaboliţilor săi este întârziată.

Farmacocinetica la vârstnici: conjugarea nu este afectată.

Clorfeniramina

Clorfeniramina este bine absorbită din tractul gastrointestinal. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 2-3 ore. Efectul terapeutic începe la 15-30 minute după administrare şi durează 4-6 ore.

Distribuţia clorfeniraminei în ţesuturile şi fluidele corpului uman nu a fost complet descrisă. După administrarea i.v. la om, clorfeniramina este distribuită rapid şi extensiv. Intră în sistemul nervos central (SNC). Volumul aparent de distribuţie a medicamentului la starea de echilibru după administrarea i.v. este în medie de 2,5-3,2 l/kg la adulţi şi 3,8 l/kg la copii. Clorfeniramina este distribuită în salivă, iar medicamentul şi/sau metaboliţii săi par să fie distribuiţi în cantităţi mici în bilă. Clorfeniramina este legată aproximativ 69-72% de proteinele plasmatice.

Clorfeniramina este biotransformată în ficat în derivați demetilați inactivi.

Timpul de înjumătățire biologic este de aproximativ 20 ore. Aproximativ 50% din doza ingerată este excretată prin rinichi în 12 de ore de la administrare, sub formă de metaboliţi şi, într-o cantitate mai mică, sub formă nemodificată.

Acidul ascorbic este bine absorbit din tractul gastrointestinal, în special din intestinul subţire.

Concentraţia serică maximă este atinsă după 2-3 ore de la administrare.

Se leagă în proporție de 25% de proteinele plasmatice; este prezent în cele mai mari cantităţi în fracţia de leucocite şi trombocite. Rezervele sistemice medii de acid ascorbic sunt mici şi ajung la aproximativ 20 mg/kg greutate corporală; cele mai mari cantităţi sunt acumulate în glandele suprarenale, glande mucoase, ficat, creier şi leucocite.

Acidul ascorbic este un compus cu proprietăţi reducătoare puternice. În corp, se transformă în acid

L-dehidroascorbic printr-un radical intermediar denumit acid L-monodehidroascorbic. Aceste trei forme constituie sistemul redox reversibil al organismului. Radicalul anionic nu reacţionează cu oxigenul, dar penetrează cu uşurință membranele celulare şi transportă cationii metalici monovalenţi, în principal sodiu şi potasiu.

Doar cantităţi mici de acid ascorbic sunt metabolizate la dioxid de carbon.

Acidul ascorbic este excretat în principal de către rinichi sub formă de conjugat cu sulfaţii sau ca metaboliţi, în principal acid oxalic. După depăşirea pragului renal (concentraţia plasmatică = 1,4 mg%), este excretat nemodificat în urină. Acidul ascorbic este excretat în laptele uman în cantitate de 1-10 mg%. Pierderile de vitamina C excretate în transpiraţie sunt mari şi pot atinge 2 mg/oră în timpul activității fizice intense.

Nu sunt disponibile studii convenţionale care utilizează standardele actuale acceptate pentru evaluarea toxicităţii paracetamolului pentru reproducere şi dezvoltare.

Sunt insuficiente studiile referitoare la toxicitatea asupra reproducerii şi dezvoltării.

Acid citric

Hidrogenocarbonat de sodiu

Citrat de magneziu

Ciclamat de sodiu (E 952)

Zaharină de sodiu (E 954)

Aromă de lămâie Tetrarome Lemon P 0551 987323:

maltodextrină de porumb (conţine glucoză) arome (limonen, beta-pinen, citral, gama-terpinen, linalool) alfa tocoferol (E 307).

Nu este cazul.

2 ani

A nu se păstra la temperaturi peste 25 °C.

A se păstra în ambalajul original bine închis pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.

Ambalajul primar este format din plicuri laminate PAP/Aluminiu/PE. Ambalajul primar şi prospectul sunt introduse în cutia de carton. Ambalajul conţine 10 sau 20 plicuri.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerințe speciale la eliminare.

Natur Produkt Zdrovit Sp. z o.o.

31 Nocznickiego 01-918 Varșovia

Polonia

14666/2022/01-02

Data primei autorizări: Septembrie 2022

Septembrie 2022