ALGOCALMIN 500mg / ml picături orale soluție prospect medicament

Algocalmin 500 mg/ml picături orale, soluţie

1 ml (20 picături) conţine metamizol sodic monohidrat 500 mg.

1 picătură conţine metamizol sodic monohidrat 25 mg.

Excipient cu efect cunoscut: 1 ml (20 picături) conţine sodiu 1,45 mmol (33,41 mg).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct 6.1.

Picături orale, soluţie.

Soluţie limpede, de culoare galbenă.

Algocalmin este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii pentru:

- durere severă acută, post-traumatică sau post-operatorie;

- colici;

- dureri de origine tumorală;

- alte dureri severe, acute sau cronice, dacă alte mijloace terapeutice nu sunt indicate;

- febră mare, care nu răspunde la alte mijloace terapeutice.

Doza este determinată de intensitatea durerii sau febrei şi de sensibilitatea individuală în ceea ce priveşte răspunsul la tratamentul cu Algocalmin.

Este esenţial să se aleagă cea mai mică doză care controlează durerea şi/sau febra.

La copii și adolescenți cu vârsta de până la 14 ani, se poate administra în doză unică de 8 - 16 mg metamizol pe kg greutate corporală. În general, la copii, în caz de febră, este suficientă o doză de 10 mg metamizol pe kilogram greutate corporală.

Adulții și adolescenții cu vârsta peste 15 ani (> 53 kg) pot lua până la 1000 mg, ca doză unică. În funcție de doza zilnică maximă, doza unică poate fi luată de până la 4 ori pe zi, la interval de 6 - 8 ore.

Un efect terapeutic cert poate fi aşteptat după un interval de 30 până la 60 minute de la administrarea orală.

Tabelul de mai jos prezintă dozele unice recomandate şi doza zilnică maximă, în funcţie de greutate sau vârstă:

Vârsta Doză unică Doza zilnică maximă corporală (kg) (luni/ani) (picături) (mg) (picături) (mg) < 9 < 12 luni 1 - 5 25 - 125 4 - 20 100 - 500 9 - 15 1 - 3 ani 3 - 10 75 - 250 12 - 40 300 - 1000 16 - 23 4 - 6 ani 5 - 15 125 - 375 20 - 60 500 - 1500 24 - 30 7 - 9 ani 8 - 20 200 - 500 32 - 80 800 - 2000 31 - 45 10 - 12 ani 10 - 30 250 - 750 40 - 120 1000 - 3000 46 - 53 13 - 14 ani 15 - 35 375 - 875 60 - 140 1500 - 3500 > 53 ≥ 15 ani 20 - 40 500 - 1000 80 - 160 2000 - 4000

Deoarece o doză de metamizol de 10 mg per kilogram greutate corporală este în general suficientă pentru copiii cu febră, următoarele doze unice pot fi administrate ca alternativă, în funcţie de greutate sau vârstă.

Vârsta Doză unică corporală (kg) (luni/ani) (picături) (mg) < 9 < 12 luni 1 - 3 25 - 75 9 - 15 1 - 3 ani 4 - 6 100 - 150 16 - 23 4 - 6 ani 6 - 9 150 - 225 24 - 30 7 - 9 ani 10 - 12 250 - 300 31 - 45 10 - 12 ani 13 - 18 325 - 450 46 - 53 13 - 14 ani 18 - 21 450 - 525

Durata tratamentului depinde de tipul și severitatea bolii.

Vârstnici, pacienţi debilitaţi şi pacienţi cu clearance-ul creatininei redus

Doza trebuie redusă la pacienţii vârstnici, la pacienţii debilitaţi şi la cei cu clearance-ul creatininei redus, deoarece eliminarea produşilor de metabolizare a metamizolului poate fi prelungită.

Insuficienţă hepatică şi insuficienţă renală

Deoarece rata de eliminare este redusă atunci când funcția renală sau hepatică este afectată, trebuie evitată administrarea de doze mari repetate. Pentru utilizarea pe termen scurt nu este necesară reducerea dozei.

Până în prezent, experienţa privind utilizarea de metamizol pe termen lung la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală severă este insuficientă.

Algocalmin este pentru administrare orală.

Se recomandă ca picăturile să se administreze cu o cantitate suficientă de apă (cu aproximativ o jumătate de pahar cu apă).

- Hipersensibilitate la substanţa activă sau alte pirazolone sau pirazolidine (această categorie include şi pacienţii care, de exemplu, au dezvoltat agranulocitoză după utilizarea acestor medicamente) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

- La pacienţii cunoscuţi cu sindrom de astm bronşic indus de analgezice sau cu intoleranţă la analgezice cu manifestări cum sunt urticarie/edem, adică pacienţi care reacţionează prin bronhospasm sau alte tipuri de reacţii anafilactoide (cum sunt urticarie, rinite, angioedem) la administrarea de salicilaţi, paracetamol sau alte analgezice non-narcotice, cum sunt diclofenac, ibuprofen, indometacin sau naproxen.

- Tulburări ale funcţiei măduvei osoase (de exemplu, după tratament cu medicamente citostatice) sau tulburări ale hematopoiezei;

- Deficit ereditar de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (risc de hemoliză);

- Porfirie hepatică acută intermitentă (risc de inducere a unui atac de porfirie);

- Al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

Algocalmin conţine derivatul de pirazolonă metamizol şi este asociat în cazuri rare cu şoc şi agranulocitoză, care pot pune viaţa în pericol (vezi pct. 4.8).

Pacienţii care dezvoltă reacţii anafilactoide la metamizol prezintă un risc special de a dezvolta reacţii similare la alte analgezice non-narcotice.

Pacienţii care dezvoltă o reacţie anafilactoidă sau alte reacţii mediate imunologic (de exemplu, agranulocitoză) la metamizol prezintă, de asemenea, un risc special de a dezvolta reacţii similare la alte pirazolone şi pirazolidine.

Dacă apar semne de agranulocitoză sau trombocitopenie (vezi pct. 4.8), administrarea Algocalmin trebuie întreruptă imediat și este necesară monitorizarea hemoleucogramei (incluzând formula leucocitară). Tratamentul trebuie întrerupt înainte de aflarea rezultatelor testelor de laborator (vezi pct.

4.8).

Dacă apare pancitopenie, administrarea trebuie întreruptă imediat şi trebuie monitorizat numărul celulelor sanguine, până când numărul celulelor sanguine revine în limita valorilor normale (vezi pct.

4.8). Toţi pacienţii trebuie sfătuiţi să solicite asistenţă medicală dacă în cursul tratamentului apar semne şi simptome care indică o discrazie sanguină (de exemplu, o deteriorare a stării generale, infecţie, febră persistentă, hematoame, sângerări, greaţă).

Tratamentul pe termen lung cu Algocalmin necesită examinări regulate ale numărului celulelor sanguine, inclusiv formula leucocitară.

Riscul de apariţie a reacţiilor anafilactoide severe în cazul utilizării de Algocalmin este deosebit de crescut la pacienţii cu:

- sindrom de astm bronşic indus de analgezice sau intoleranţă la analgezice cu manifestări cum sunt urticarie/angioedem (vezi pct. 4.3),

- astm bronşic, în special concomitent cu rino-sinuzită şi polipi nazali,

- urticarie cronică,

- intoleranţă la agenţi de colorare (de exemplu, tartrazină) sau conservanţi (de exemplu, benzoaţi),

- intoleranţă la alcool. Aceşti pacienţi reacţionează chiar şi la cantităţi minime de băuturi alcoolice prin simptome cum sunt strănut, lăcrimare şi eritem facial sever. Existenţa unei asemenea intoleranţe la alcool poate indica un sindrom de astm bronşic indus de analgezice, nediagnosticat anterior (vezi pct. 4.3).

Înainte de administrarea Algocalmin, pacienţilor trebuie să li se efectueze anamneza amanunţită. La pacienţii cu risc crescut de reacţii anafilactoide, utilizarea Algocalmin trebuie să se facă numai după evaluarea cu atenţie a riscurilor potenţiale comparativ cu beneficiile anticipate. Dacă se administrează

Algocalmin în astfel de cazuri, pacientul trebuie monitorizat îndeaproape de către un medic şi trebuie să fie disponibile facilităţi pentru situaţii de urgenţă medicală.

Șocul anafilactic poate să apară la pacienții perdispuși. Astfel, trebuie luate măsuri de precauție speciale la pacienții cu astm bronșic sau atopie.

Au fost raportate reacţii adverse cutanate severe (RACS), inclusiv sindrom Stevens-Johnson (SSJ), necroliza epidermică toxică (NET) și reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS), care pot pune viața în pericol sau pot fi letale, în asociere cu utilizarea tratamentului cu metamizol.

Pacienții trebuie informați cu privire la semne și simptome și trebuie monitorizați cu atenție pentru a se observa reacțiile cutanate.

Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții, administrarea de metamizol trebuie întreruptă imediat și nu trebuie reluată niciodată (vezi pct. 4.3).

Reacţii hipotensive izolate

Metamizolul poate induce reacţiile hipotensive (vezi şi pct. 4.8). Aceste reacţii pot fi dependente de doză. Probabilitatea de apariţie este mai mare pentru administrarea parenterală, în comparație cu administrarea orală.

Riscul apariţiei acestor reacţii este crescut la:

- pacienţii cu hipotensiune arterială preexistentă, hipovolemie sau deshidratare, instabilitate circulatorie sau insuficienţă circulatorie preexistentă (de exemplu, pacienţi cu infarct miocardic sau politraumatism);

- pacienţi cu febră mare.

Prin urmare, la aceşti pacienţi indicaţia de utilizare trebuie stabilită cu atenţie, fiind necesară monitorizare atentă. Pot fi necesare măsuri preventive (de exemplu, stabilizare circulatorie) pentru a reduce riscul de reacţii hipotensive.

Algocalmin poate fi administrat numai în condiţiile monitorizării atente a parametrilor hemodinamici la pacienţii la care trebuie evitată o scădere a tensiunii arteriale, de exemplu pacienţi cu boală coronariană severă sau stenoză vasculară cerebrală semnificativă.

La pacienţi cu insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică, Algocalmin trebuie utilizat numai după evaluarea cu atenţie a raportului dintre beneficii şi riscuri şi numai după ce au fost luate măsurile de precauţie adecvate (vezi pct. 4.2).

Afecțiuni hepatice induse medicamentos

La pacienții tratați cu metamizol, au fost raportate cazuri de hepatită acută de tip predominant hepatocelular, cu debut la câteva zile până la câteva luni de la inițierea tratamentului. Semnele și simptomele includ concentrații plasmatice crescute ale enzimelor hepatice, asociate sau nu cu icter, frecvent în contextul altor reacții de hipersensibilitate la medicamente (de exemplu erupții cutanate tranzitorii, discrazii sanguine, febră și eozinofilie) sau însoțite de caracteristicile hepatitei autoimune.

Majoritatea pacienților s-au recuperat la întreruperea tratamentului cu metamizol; cu toate acestea, în cazuri izolate, a fost raportată evoluția către insuficiență hepatică acută, care a necesitat transplant hepatic.

Mecanismul afecțiunilor hepatice induse de metamizol nu este elucidat în mod clar, însă datele indică un mecanism imunoalergic.

Pacienții trebuie instruiți să se adreseze medicului în cazul apariției simptomelor sugestive de afecțiuni hepatice. La acești pacienți, administrarea de metamizol trebuie întreruptă, iar funcția hepatică trebuie evaluată.

Administrarea de metamizol nu trebuie reluată la pacienții cu un episod de afecțiune hepatică în timpul tratamentului cu metamizol, pentru care nu s-a determinat nicio altă cauză a afecțiunii hepatice.

Influenţa asupra metodelor de examinare

La pacienţii care iau tratament cu metamizol, au fost raportate anomalii la testele de laborator şi testele diagnostice bazate pe reacţia Trinder sau pe reacţii similare ( de exemplu determinarea creatininei, trigliceridelor, HDL colesterolului sau a concentraţiilor serice de acid uric).

Acest medicament conţine sodiu 1,45 mmol (33,41 mg) în 1 ml (20 de picaturi), echivalentul a 1,67% din doza zilnică recomandată de OMS, de 2 g sodiu pentru un adult.

Administrarea concomitentă de metamizol şi clorpromazină poate duce la hipotermie severă.

Administrarea concomitentă de metamizol şi metotrexat poate creşte toxicitatea hematologică a metotrexatului, în special la pacienţii vârstnici. Prin urmare, trebuie evitată administrarea concomitentă.

Metamizolul poate reduce efectul acidului acetilsalicilic (ASA) asupra agregării trombocitelor. Prin urmare, metamizolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienții care iau acid acetilsalicilic în doză mică pentru protecție cardiacă.

Clasa de substanţe active derivate din pirazolonă are un potenţial cunoscut de a determina interacţiuni cu anticoagulante orale, captopril, litiu, metotrexat şi triamteren, precum şi un potenţial de a influenţa eficacitatea medicamentelor antihipertensive şi diuretice. Nu s-a stabilit amplitudinea acestor interacţiuni, în cazul administrării concomitente cu metamizol.

Metamizolul poate fi inductor pentru enzimele metabolizante, inclusiv CYP2B6 și CYP3A4.

Administrarea concomitentă de metamizol și bupropionă, efavirenz, metadonă, valproat, ciclosporină, tacrolimus sau sertralină poate determina o diminuare a concentrațiilor plasmatice ale acestor medicamente, cu o potențială scădere a eficacității clinice. Prin urmare, se recomandă prudență atunci când metamizolul este administrat concomitent; trebuie monitorizate răspunsul clinic și/sau concentrațiile plasmatice ale medicamentelor, după cum se consideră adecvat.

Sunt disponibile date limitate privind utilizarea metamizolului la femeile gravide.

Pe baza datelor publicate de la femeile gravide expuse la metamizol în timpul primului trimestru de sarcină (n = 568), nu au fost identificate dovezi privind efectele teratogene sau embriotoxice. În anumite cazuri, dozele unice de metamizol în timpul primului și al doilea trimestru de sarcină ar putea fi acceptabile, atunci când nu există alte opțiuni de tratament. Cu toate acestea, în general, utilizarea metamizolului în primul și al doilea trimestru de sarcină nu este recomandată. Utilizarea în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină este asociată cu fetotoxicitate (insuficiență renală și constricție a canalului arterial) și, prin urmare, utilizarea metamizolului este contraindicată în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3). În cazul utilizării accidentale a metamizolului în timpul celui de-al treilea trimestru, lichidul amniotic și canalul arterial trebuie controlate prin intermediul ecografiei și ecocardiografiei.

Metamizolul traversează bariera placentară.

La animale, metamizolul a indus toxicitate asupra funcției de reproducere, dar fără teratogenitate (vezi pct. 5.3).

Metaboliţii metamizolului sunt excretaţi în laptele matern în cantități considerabile și nu poate fi exclus un risc pentru nou-născuții alăptați. În mod special, trebuie evitată utilizarea repetată a metamizolului în timpul alăptării. În cazul unei singure administrări de metamizol, mamele sunt sfătuite să colecteze și să arunce laptele matern timp de 48 de ore după administrarea dozei.

În cazul administrării de doze cuprinse în intervalul de doze recomandate, nu s-a raportat niciun caz de afectare a capacităţii de concentrare sau de a reacționa. Totuși, ca măsură de precauție, cel puțin la doze mai mari, trebuie luată în considerare posibilitatea afectării, iar pacienţii nu trebuie să utilizeze utilaje, să conducă vehicule sau să se angajeze în alte activităţi periculoase. Acest lucru se aplică în mod special situaţiilor în care administrarea a fost asociată cu consumul de alcool.

Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţă utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100), rare (≥ 1/10000 și < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Rare: Leucopenie.

Foarte rare: Agranulocitoză, inclusiv cazuri letale sau trombocitopenie.

Cu frecvenţă necunoscută: Anemie aplastică, pancitopenie, inclusiv cazuri cu evoluţie letală.

Aceste reacții pot apărea chiar dacă administrarea anterioară de metamizol a fost fără complicații.

Există dovezi în cazuri izolate că riscul de agranulocitoză poate fi mărit dacă metamizolul sodic este administrat pe o perioadă mai mare de o săptămână.

Această reacţie nu este dependentă de doză și poate apărea în orice moment al tratamentului. Este caracterizată prin febră mare, frisoane, durere în gât, dificultăți la înghițire și inflamație la nivelul gurii, nasului, faringelui şi zonelor genitală şi anală. Cu toate acestea, la pacienţii care utilizează concomitent antibiotice aceste semne pot fi minime. Mărirea volumului ganglionilor limfatici şi splinei este mică sau absentă. Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) este mărită în mod semnificativ, iar numărul de granulocite este considerabil redus sau se constată absenţa totală a granulocitelor. În general, dar nu în orice situaţie, valorile hemoglobinei, numărul de eritrocite şi numărul de trombocite sunt normale (vezi pct. 4.4).

Întreruperea imediată a tratamentului este esenţială pentru recuperare. Prin urmare, se recomandă în mod insistent să se întrerupă imediat tratamentul cu Algocalmin, fără a se mai aştepta rezultatele testelor diagnostice de laborator, dacă apar semne de agranulocitoză, dacă febra nu scade sau reapare sau dacă apar leziuni dureroase ale mucoaselor, mai ales în zona gurii, nasului și gâtului.

Dacă apare pancitopenie, tratamentul trebuie întrerupt imediat şi trebuie să fie monitorizată hemoleucograma, până când aceasta este în limite normale (vezi pct. 4.4).

Rare: Reacţii anafilactoide sau anafilactice*

Foarte rare: Sindromul de astm bronşic indus de analgezice. La pacienţii cu sindromul de astm bronşic indus de analgezice, reacţiile de intoleranţă se manifestă, de obicei, sub forma de crize de astm.

Cu frecvenţă necunoscută: Şoc anafilactic*

* Aceste reacții pot să apară mai ales după administrarea parenterală de metamizol. Ele pot fi severe și pot pune viața în pericol, iar în unele cazuri pot fi chiar letale. Acestea pot apărea și dacă metamizolul a fost administrat anterior fără complicații.

De obicei, reacţiile mai uşoare se manifestă ca reacţii la nivelul pielii şi mucoaselor (de exemplu, prurit, senzaţie de arsură, eritem, urticarie, tumefiere), dispnee şi, mai rar, tulburări gastrointestinale.

Astfel de reacţii uşoare pot deveni severe prin apariţia de manifestări cum sunt urticarie generalizată, angioedem sever (inclusiv edem laringian), bronhospasm sever, aritmii cardiace, scădere marcată a tensiunii arteriale (uneori precedată de o creştere a tensiunii arteriale) şi şoc circulator.

Prin urmare, dacă apar reacţii cutanate, tratamentul cu Algocalmin trebuie întrerupt imediat.

Cu frecvență necunoscută: Sindromul Kounis.

Mai puţin frecvente: Reacţii hipotensive în cursul administrării sau după administrare, care pot fi de origine farmacologică şi nu sunt însoţite de alte semne de reacţie anafilactoidă sau anafilactică. Acest tip de reacţie poate determina rareori o scădere marcată a tensiunii arteriale. Injectarea intravenoasă rapidă creşte riscul apariţiei unei asemenea reacţii hipotensive.

În contextul hiperpirexiei, în funcţie de doza administrată, poate să apară o reducere severă a tensiunii arteriale, neînsoţită de alte simptome ale unei reacţii de hipersensibilitate.

Cu frecvență necunoscută Au fost raportate cazuri de sângerare gastrointestinală.

Cu frecvenţă necunoscută Afecțiuni hepatice induse medicamentos, care includ hepatită acută, icter, valori serice crescute ale enzimelor hepatice (vezi pct. 4.4).

Mai puţin frecvente: Erupţie fixă indusă de medicament.

Rare: Erupţii cutanate tranzitorii (de exemplu, exantem maculopapular).

Foarte rare: sindromul Stevens-Johnson sau necroliză epidermică toxică (tratamentul trebuie întrerupt, vezi pct. 4.4)

Cu frecvenţă necunoscută Reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom

DRESS)

** Au fost raportate reacții adverse cutanate severe, printre care sindrom Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET) și reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS), în asociere cu tratamentul cu metamizol (vezi pct. 4.4).

Foarte rare: agravare acută a funcției renale, cu apariţia foarte rară a proteinuriei, oliguriei sau anuriei, sau a insuficienței renale acute, nefrită interstițiale acută.

Colorarea în roşu a urinei poate fi cauzată de un metabolit inofensiv al metamizolului (acid rubazonic).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro.

Website: www.anm.ro

În caz de supradozaj acut, simptomele raportate includ greaţă, vărsături, durere abdominală, disfuncţie renală/insuficienţă renală acută (de exemplu, cu un tablou clinic de nefrită interstiţială) şi, mai rar, de simptome ale sistemului nervos central (ameţeli, somnolenţă, comă, convulsii) şi o scădere a tensiunii arteriale, care uneori pot progresa către şoc şi tahicardie. După administrarea de doze foarte mari, eliminarea de acid rubazonic poate determina o coloraţie roşie a urinei.

Nu este cunoscut un antidot specific pentru metamizol. Dacă ingestia de metamizol sodic a fost recentă, pot fi încercate măsuri de măsuri de reducere a absorbţiei în organism utilizând detoxifiere primară (de exemplu, lavaj gastric) sau agenţi de reducere a absorbţiei (de exemplu cărbune activat).

Metabolitul principal (4-N-metilaminoantipirină) poate fi eliminat prin hemodializă, hemofiltrare, hemoperfuzie sau filtrare a plasmei.

Tratamentul intoxicaţiei şi prevenirea complicaţiilor severe poate necesita măsuri generale şi specifice de monitorizare şi tratament în condiţii de terapie intensivă.

Grupa farmacoterapeutică: analgezice, alte analgezice şi antipiretice, pirazolone, codul ATC: N02BB02

Metamizolul este un derivat de pirazolonă şi are proprietăţi analgezice, antipiretice şi spasmolitice.

Mecanismul de acţiune nu este complet elucidat. Unele studii arată că metamizolul și principalul său metabolit (4-N-metilaminoantipirina) pot avea atât un mecanism central de acțiune, cât și un mecanism periferic de acțiune.

După administrarea orală, metamizolul este complet hidrolizat la metabolitul farmacologic activ 4-N-metil-amino-antipirina (MAA). Biodisponibilitatea MAA este de aproximativ 90% și este oarecum mai mare după administrarea orală, decât după administrarea parenterală. Ingestia concomitentă a alimentelor nu are un efect relevant asupra cineticii metamizolului.

Eficacitatea clinică este predominant datorată MAA, dar într-o anumită măsură, şi metabolitului activ 4-amino-antipirină (AA). Valorile ASC pentru AA reprezintă aproximativ 25% din valorile ASC pentru MAA. Metaboliții 4-N-acetil-amino-antipirină (AAA) și 4-N-formil-amino-antipirina (FAA) sunt aparent inactivi farmacologic.

Trebuie notat faptul că toți metaboliții au farmacocinetică neliniară. Semnificația clinică a acestui fenomen nu este cunoscută. În tratamentul de scurtă durată, acumularea de metaboliți este nesemnificativă.

Metamizolul traversează bariera placentară. Metaboliții metamizolului sunt excretați în laptele matern.

Legarea de proteinele plasmatice se face în procent de 58% pentru MAA, 48% pentru AA, 18% pentru

FAA și 14% pentru AAA.

După administrarea orală a unei doze unice, 85% dintre metaboliții eliminați în urină au fost identificați. Dintre acestea, MAA a reprezentat 3 ± 1%, AA 6 ± 3%, AAA 26 ± 8% și FAA 23 ± 4%.

Clearance-ul renal după administrarea orală a unei doze unice de 1 g metamizol a fost de 5 ± 2 ml/min pentru MAA, 38 ± 13 ml/min pentru AA, 61 ± 8 ml/min pentru AAA și 49 ± 5 ml/min pentru FAA.

Timpul de înjumătățire plasmatică asociat a fost de 2,7 ± 0,5 ore pentru MAA, 3,7 ± 1,3 ore pentru

AA, 9,5 ± 1,5 ore pentru AAA și 11,2 ± 1,5 ore pentru FAA.

În tratamentul pacienților vârstnici, ASC crește de 2 - 3 ori. După administrarea orală a unei doze unice, timpul de înjumătățire plasmatică al MAA și FAA la pacienții cu ciroză hepatică a crescut de aproximativ 3 ori, în timp ce timpul de înjumătățire plasmatică al AA și AAA nu a crescut în aceeași măsură. Dozele mari trebuie evitate la acești pacienți.

Datele disponibile pentru pacienții cu insuficiență renală arată o rată redusă de eliminare pentru anumiți metaboliți (AAA și FAA). Prin urmare, în cazul acestor pacienţi trebuie evitate dozele mari.

Un studiu care a evaluat biodisponibilitatea picăturilor, efectuat în 1987 la 12 subiecţi, a demonstrat următoarele valori pentru 4-MAA, în comparaţie cu un medicament de referinţă (administrarea intravenoasă pentru 2 minute).

Picături (1 g) Administrare intravenoasă (1 g)

Concentraţie plasmatică maximă 14,3±2,89 56,5±12,2 (Cmax) (mg/l)

Durata de timp până la atingerea 1,15±0,45 Sfârşitul inhectării concentraţiei plasmatice maxime (tmax) (oră)

Aria de sub curba timp-concentraţie 69,1±19,6 71,2±13,7 (ASC) (mg×oră/l) (Valorile sunt prezentate ca medie şi deviaţie standard).

Biodisponibilitatea totală a soluţiei orale, măsurate ca ASC pentru concentraţia plasmatică a 4-MAA, este de 81% (vezi figura).

Modificările concentraţiei plasmatice medii, în comparaţie cu un medicament de referinţă într-un grafic concentraţie-timp.

Timp [ore]

Au fost efectuate studii de toxicitate subcronică şi cronică la diferite specii de animale. La şobolan s-a administrat oral o doză de 100-900 mg metamizol sodic/kg corp, pe o perioadă de 6 luni. La doza cea mai mare (900 mg/kg), a fost observată după 13 săptămâni o creştere a reticulocitelor şi apariţia corpilor Heinz.

La câine s-au administrat doze de 30-600 mg/kg corp pe o perioadă de 6 luni. Începând de la doza de 300 mg/kg corp, a fost observată apariţia anemiei hemolitice şi modificări ale funcţiei renale şi hepatice.

Investigaţiile in vitro şi in vivo asupra mutagenităţii metamizolului au dus la rezultate contradictorii.

Investigaţiile pe termen lung efectuate la şobolan nu au dat indicaţii privind existenţa unui potenţial tumorigen. În 2 din 3 studii pe termen lung efectuate la şoarece, au fost observate incidenţe crescute ale adenoamelor hepatocelulare în cazul utilizării de doze mari.

Studiile de embriotoxicitate efectuate la şobolan şi iepure nu au adus dovezi privind existenţa vreunui efect teratogen.

Efecte embrioletale au fost observate la iepure, începând de la doza zilnică de 100 mg/kg corp, doză care nu a avut efecte toxice la mamă. La şobolan, efectele embrioletale au apărut la doze toxice pentru mamă.

La şobolan, dozele zilnice mai mari de 100 mg/kg au dus la prelungirea gestaţiei şi complicaţii la naştere, însoţite de o creştere a mortalităţii în rândul femelelor şi puilor.

Testele de fertilitate au indicat o uşoară reducere a frecvenţei gestaţionale la generaţia parentală, la doze de peste 250 mg/kg corp/ zi. Fertilitatea generaţiei F1 nu a fost afectată.

Metaboliții metamizolului trec în laptele matern. Nu există studii privind efectele lor asupra sugarului.

Fosfat disodic anhidru

Dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat

Zaharină sodică

Sucraloză

Aromă de zmeură

Apă purificată

Nu este cazul

5 ani.

Perioada de valabilitate după prima deschidere: 6 luni

A nu se păstra la frigider sau congela.

Flacon din sticlă brună (tip III), prevăzut cu un aplicator pentru picurare (picurător din PEJD) şi capac din PEÎD/ polipropilenă prevăzut cu sistem de închidere securizată pentru copii).

Mărimi de ambalaj: 20 ml, 50 ml sau 100 ml.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

ZENTIVA, k.s.

U kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37 Praga 10,

Republica Cehă

13432/2020/01-03

Data primei autorizări: Septembrie 2020

Septembrie 2023