ALFAGEM 1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă prospect medicament

Alfagem 1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Alfagem 2 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Fiecare flacon conţine ceftazidimă 1 g (sub formă de ceftazidimă pentahidrat). Un amestec steril de ceftazidimă pentahidrat și carbonat de sodiu.

Fiecare flacon conţine ceftazidimă 2 g (sub formă de ceftazidimă pentahidrat). Un amestec steril de ceftazidimă pentahidrat și carbonat de sodiu.

Excipient cu efect cunoscut: sodiu.

Fiecare gram de pulbere conține sodiu 52 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

Pulbere de culoare albă sau galben pal.

Alfagem este indicat pentru tratamentul infecţiilor enumerate mai jos, la adulţi, adolescenţi şi copii, incluzând nou-născuţi (de la naştere).

- Pneumonie nosocomială

- Infecţii bronhopulmonare la pacienţi cu fibroză chistică

- Meningită bacteriană

- Otită medie cronică supurativă

- Otită externă malignă

- Infecţii ale tractului urinar complicate

- Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, complicate

- Infecţii intraabdominale complicate

- Infecţii osteoarticulare

- Peritonită asociată cu dializa la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă peritoneală continuă ambulatorie (DPCA).

Tratamentul pacienţilor cu bacteriemie care apare în asociere cu sau este suspicionată a fi asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.

Ceftazidima poate fi utilizată în abordarea terapeutică a pacienţilor cu neutropenie, care prezintă febră suspicionată a fi determinată de o infecţie bacteriană.

Ceftazidima poate fi utilizată în profilaxia perioperatorie a infecţiilor tractului urinar la pacienţii la care se efectuează rezecţie transuretrală a prostatei (RTUP).

Când se optează pentru ceftazidimă, trebuie să se ţină cont de spectrul său antibacterian, care se limitează în principal la bacterii aerobe Gram-negativ (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).

Ceftazidima trebuie admnistrată în asociere cu alte antibiotice ori de câte ori spectrul său de acţiune nu acoperă bacteriile patogene posibil implicate.

Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

Administrare intermitentă

Infecție Doză pentru administrare

Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică 100 până la 150 mg/kg şi zi, la interval de 8 ore, maxim 9 g pe zi1

Neutropenie febrilă 2 g la interval de 8 ore

Pneumonie nosocomială

Meningită bacteriană

Bacteriemie*

Infecţii osteoarticulare 1-2 g la interval de 8 ore

Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, complicate

Infecţii intraabdominale complicate

Peritonită asociată cu dializa la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă peritoneală continuă ambulatorie (DPCA)

Infecţii ale tractului urinar complicate 1-2 g la interval de 8 ore sau 12 ore

Profilaxia perioperatorie în rezecţia transuretrală 1 g la inducerea anesteziei şi a doua doză la a prostatei (RTUP) îndepărtarea cateterului

Otită medie cronică supurată 1 g până la 2 g la fiecare 8 ore

Otită externă malignă 1 La pacienţii adulţi cu funcţie renală normală o doză de 9 g pe zi a fost utilizată fără reacţii adverse.

* Atunci când este asociată cu, sau suspectată a fi asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate la pct.4.1.

Perfuzie continuă

Infecție Doza pentru administrare

Neutropenie febrilă Doză de încărcare de 2 g, urmată de

Pneumonie nosocomială administrarea dozei de 4 până la 6 g, sub formă

Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică de perfuzie continuă, per fiecare interval de 24

Meningită bacteriană de ore

Bacteriemie* Perfuzarea fiecărei doze de medicament dizolvat

Infecţii osteo-articulare nu va dura mai mult de 9 ore (vezi pct. 6.3).

Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, Prin urmare, după reconstituire, doza unitară de complicate soluție perfuzabilă trebuie administrată în decurs

Infecţii intraabdominale complicate de 9 ore, de exemplu, pentru doza de 8 g pe zi: 2

Perfuzie continuă

Infecție Doza pentru administrare

Peritonită asociată cu dializa la pacienţii care g doză de încărcare, urmată de administrarea efectuează şedinţe de dializă peritoneală dozei de 2 g, sub formă de perfuzie continuă, la continuă ambulatorie (DPCA) interval de 8 ore. 1 La pacienţii adulţi cu funcţie renală normală o doză de 9 g pe zi a fost utilizată fără reacţii adverse.

* Atunci când este asociată cu, sau suspectată a fi asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate la pct.4.1.

Copii cu greutate <40 kg

Copii şi sugari cu vârsta >2 Infecție Doza uzuală luni şi copii cu greutate <40 kg

Administrare intermitentă Infecţii ale tractului urinar 100-150 mg/kg şi zi, fracţionat complicate în trei prize, maxim 6 g/zi

Otită medie cronică supurată

Otită medie externă malignă

Copii cu neutropenie 150 mg/kg şi zi, fracţionat în

Infecţii bronhopulmonare în trei prize, maxim 6 g/zi fibroza chistică

Meningită bacteriană

Bacteriemie *

Infecţii osteoarticulare 100-150 mg/kg şi zi, fracţionat

Infecţii cutanate şi ale în trei prize, maxim 6 g/zi ţesuturilor moi, complicate

Infecţii intraabdominale complicate

Peritonită asociată cu dializa la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă peritoneală continuă în ambulator (DPCA)

Perfuzie continuă Neutropenie febrilă Doză de încărcare de 60- 100

Pneumonie nosocomială mg/kg, urmată de administrarea

Infecţii bronhopulmonare în dozei 100-200 mg/kg şi zi, sub fibroza chistică formă de perfuzie continuă,

Meningită bacteriană maxim 6 g/zi

Bacteriemie*

Infecţii osteoarticulare

Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, complicate

Infecţii intraabdominale complicate

Peritonită asociată cu dializa la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă peritoneală continuă în ambulator (DPCA)

* Atunci când este asociată cu, sau suspectată a fi asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate la pct. 4.1.

Nou-născuţi şi sugari cu vârsta Infecție Doza uzuală ≤2 luni

Administrare intermitentă Majoritatea infecţiilor 25-60 mg/kg şi zi, fracţionat în două prize1 1 La nou-născuţi şi sugari cu vârsta ≤2 luni, timpul de înjumătăţire plasmatică a ceftazidimei poate fi de 3-4 ori mai mare decât la adulţi.

Nu a fost stabilită siguranţa si eficacitatea ceftazidimei administrate sub formă de perfuzie continuă la nou-născuţi şi sugari cu vârsta ≤2 luni.

Având în vedere clearance-ul scăzut al ceftazidimei corelat cu înaintarea în vârstă, la pacienţii vârstnici doza zilnică nu trebuie să depăşească, în mod normal, 3 g ceftazidimă, în special la pacienţii cu vârsta peste 80 de ani.

Datele disponibile nu indică necesitatea ajustării dozei în caz de insuficienţă hepatică uşoară sau moderată. Nu sunt disponibile date din studii clinice la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi, de asemenea, pct. 5.2). Pentru siguranţă şi eficacitate se recomandă monitorizarea clinică atentă.

Ceftazidima se elimină nemodificată pe cale renală. Prin urmare, la pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie redusă (vezi, de asemenea, pct. 4.4).

Trebuie administrată o doză iniţială de 1 g. Dozele de întreţinere trebuie stabilite în funcţie de clearance-ul creatininei:

Doza de ceftazidimă recomandată pentru tratamentul de întreţinere în caz de insuficienţă renală - perfuzie intermitentă

Clearance-ul Creatininemie Doză unitară de Intervalul dintre creatininei (ml/minut) (aproximativ) μmol/l ceftazidimă administrarea dozelor (mg/dl) recomandată (g) (ore) 50-350-200 (1,7-2,3) 2 30-16 200-350 (2,3-4,0) 4 15-6 350-500 (4,0-5,6) 0,5 24 <5 >500 (>5,6) 0,5 48

La pacienţii cu infecţii severe, doza unitară din tabelul de mai sus trebuie crescută cu 50% sau trebuie crescută frecvenţa administrării dozelor.

La copii, clearance-ul creatininei trebuie ajustat în funcţie de suprafaţa corporală sau masa musculară.

Copii cu greutate <40 kg

Clearance-ul Creatininemie Doza individuală Intervalul dintre creatininei (aproximativ) * recomandată mg/kg administrarea dozelor (ml/minut)** μmol/l (mg/dl) corp (ore) 50-350-200 (1,7-2,3) 25 12 30-16 200-350 (2,3-4,0) 25 24 15-6 350-500 (4,0-5,6) 12,5 24 <5 >500 (>5,6) 12,5 48

* Valorile creatininemiei sunt orientative şi este posibil să nu indice exact acelaşi nivel de reducere pentru toţi pacienţii cu disfuncţie renală.

** Estimat pe baza suprafeţei corporale sau măsurat.

Pentru siguranţă şi eficacitate se recomandă monitorizarea clinică atentă.

Doza de ceftazidimă recomandată pentru tratamentul de întreţinere în caz de insuficienţă renală - perfuzie continuă

Clearance-ul creatininei Creatininemie (aproximativ) Intervalul dintre administrarea (ml/minut) μmol/l (mg/dl) dozelor (ore) 50-350-200 (1,7-2,3) Doza de încărcare este de 2 g, urmată de administrarea dozei de 1 g până la 3 g /24 de ore 30-16 200-350 (2,3-4,0) Doza de încărcare este de 2 g urmată de administrarea dozei de 1 g/24 de ore ≤15 >350 (>4,0) Nu este evaluată

Alegerea dozei trebuie efectuată cu prudenţă. Pentru siguranţă şi eficacitate se recomandă monitorizarea clinică atentă.

Copii cu greutate <40 kg

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea ceftazidimei administrată sub formă de perfuzie continuă la copii cu insuficienţă renală şi greutate <40 kg. Pentru siguranţă şi eficacitate se recomandă monitorizarea clinică atentă.

Dacă se administrează sub formă de perfuzie continuă la copii cu insuficienţă renală, clearance-ul creatininei trebuie ajustat în funcţie de suprafaţa corporală sau masa musculară a copilului

Timpul de înjumătăţire plasmatică în timpul hemodializei variază între 3 şi 5 ore.

După fiecare şedinţă de hemodializă trebuie repetată administrarea dozei de întreţinere de ceftazidimă recomandată în tabelul de mai sus.

Ceftazidima poate fi utilizată în timpul dializei peritoneale şi dializei peritoneale continue ambulatorii (DPCA).

Pe lângă administrarea intravenoasă, ceftazidima poate fi introdusă în lichidul pentru dializă (de regulă 125 până la 250 mg la 2 l soluţie de dializă).

La pacienţii cu insuficienţă renală hemodializaţi arteriovenos continuu sau cu hemofiltrare cu flux crescut din unităţile de terapie intensivă: 1 g pe zi în doză unică sau fracţionată. În cazul utilizării hemofiltrării cu flux scăzut, se recomandă ca dozele să fie cele recomandate în cazul insuficienţei renale.

La pacienţii cu hemofiltrare venovenoasă şi hemodializă venovenoasă, dozele recomandate sunt cele din tabelele de mai jos.

Doza recomandată în caz de hemofiltrare veno-venoasă continuă

Funcţia renală Doza de întreţinere (mg) pentru o rată de ultrafiltrare (ml/min)1:

reziduală 5 16,7 33,3 50 (clearance-ul creatininei în ml/minut) 0 250 250 500 500 5 250 250 500 500 10 250 500 500 750 15 250 500 500 750 20 500 500 500 750 1 Doza de întreţinere trebuie administrată la interval de 12 ore.

Doza recomandată în caz de hemodializă veno-venoasă continuă

Funcţia Doza de întreţinere (mg) pentru un dializat cu debit de1:

renală 1,0 litru/oră 2,0 litri/oră reziduală Rata de ultrafiltrare (litri/oră) Rata de ultrafiltrare (litri/oră) (clearance- 0,5 1,0 2,0 0,5 1,0 2,0 ul creatininei în ml/minut) 0 500 500 500 500 500 750 5 500 500 750 500 500 750 10 500 500 750 500 750 1000 15 500 750 750 750 750 1000 20 750 750 1000 750 750 1000 1 Doza de întreţinere trebuie administrată la interval de 12 ore.

Doza depinde de severitatea infecţiei, sensibilitatea agentului patogen, localizarea şi tipul infecţiei, vârsta şi statusul funcţiei renale ale pacientului.

Alfagem trebuie administrat injectabil intravenos sau în perfuzie, sau intramuscular profund. Locurile recomandate pentru injectarea intramusculară sunt cadranul superoextern al muşchiului gluteus maximus sau faţa laterală a coapsei. Soluția de Alfagem poate fi administrată direct în venă sau poate fi introdusă în linia de perfuzie la pacienţii cărora li se administrează parenteral lichide. Calea de administrare standard recomandată este cea intravenoasă, prin injectare intermitentă sau perfuzie continuă. Administrarea intramusculară trebuie utilizată numai atunci când nu se poate folosi calea intravenoasă sau este mai puţin adecvată pentru pacient.

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Hipersensibilitate la ceftazidimă, alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii menționați la pct.

6.1.

Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţie anafilactică) la orice antibiotic beta- lactamic (peniciline, monobactami şi carbapeneme).

Similar altor antibiotice beta-lactamice, s-au raportat reacţii de hipersensibilitate grave şi uneori letale.

În caz de reacţii de hipersensibilitate severe tratamentul cu ceftazidimă trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiate măsurile de urgenţă corespunzătoare.

Anterior iniţierii tratamentului, trebuie stabilit dacă pacientul prezintă în antecedente reacţii severe de hipersensibilitate la ceftazidimă, alte cefalosporine sau orice tip de antibiotice beta-lactamice. Este necesară prudenţă în cazul administrării ceftazidimei la pacienţi cu antecedente de reacţii non-severe de hipersensibilitate la alte antibiotice beta-lactamice.

Reacțiile adverse cutanate severe (RACS), inclusiv sindromul Stevens-Johnson (SJS), necroliza epidermică toxică (NET), reacția la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) și pustuloza exantematică generalizată acută (PEGA), care pot pune viața în pericol sau pot duce chiar la deces, au fost raportate cu frecvenţă necunoscută în asociere cu tratamentul cu ceftazidimă. Pacienții trebuie informați cu privire la semnele și simptomele reacțiilor cutanate și trebuie atent monitorizați.

Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții, tratamentul cu ceftazidimă trebuie întrerupt imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ.

Dacă pacientul a dezvoltat o reacție gravă, cum ar fi SJS, NET, DRESS sau PEGA, la utilizarea ceftazidimei, tratamentul cu ceftazidimă nu trebuie reluat la acest pacient în niciun moment.

Ceftazidima are spectru de activitate antibacteriană limitat. Nu se recomandă utilizarea ceftazidimei ca medicament unic pentru tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cu excepţia cazului în care microorganismul patogen este cunoscut ca fiind sensibil la ceftazidimă sau există o probabilitate foarte mare ca microorganismul patogen să fie sensibil la ceftazidimă. Acest raţionament se aplică în special atunci când se intenţionează administrarea la pacienţi cu bacteriemie sau meningită bacteriană, infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi şi infecţii osoase şi articulare. În plus, ceftazidima este susceptibilă de a fi hidrolizată de câteva betalactamaze cu spectru larg (BLSL). Prin urmare, atunci când ceftazidima este selectată pentru tratament, trebuie luate în considerare microorganismele producătoare de BLSL.

Colita asociată antibioticelor şi colita pseudomembranoasă au fost raportate în asociere cu aproape toate tipurile de antibiotice, incluzând ceftazidima, şi pot varia ca severitate de la uşoară până la reacţii care pot pune în pericol viaţa. Prin urmare, este important ca acest diagnostic să fie avut în vedere la pacienţii care dezvoltă diaree în timpul sau după administrarea ceftazidimei (vezi pct. 4.8). Trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu ceftazidimă şi administrarea tratamentului specific pentru

Clostridium difficile. Este contraindicată administrarea medicamentelor care inhibă peristaltismul intestinal.

Tratamentul concomitent cu doze mari de cefalosporine sau cu medicamente nefrotoxice, cum sunt, de exemplu, aminoglicozide sau diuretice puternice (de exemplu, furosemid) poate afecta funcţia renală.

Ceftazidima este eliminată pe cale renală; prin urmare, dozele trebuie reduse în funcţie de gradul de insuficienţă renală. Pentru siguranţă şi eficacitate pacienţii cu insuficienţă renală trebuie monitorizaţi cu atenţie. Sechele neurologice au fost raportate ocazional când doza nu a fost redusă la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2 şi 4.8).

Utilizarea de lungă durată poate determina înmulţirea microorganismelor non-susceptibile (de exemplu, enterococi, fungi), fapt care poate impune întreruperea tratamentului sau adoptarea altor măsuri corespunzătoare. Este esenţială evaluarea periodică a pacienţilor.

Ceftazidima nu interferă cu testele enzimatice pentru glicozurie, însă pot apărea uşoare interferenţe (fals-pozitiv) cu metodele bazate pe reducerea cuprului (Benedict, Fehling, Clinitest).

Ceftazidima nu interferă cu dozarea creatininei cu picrat alcalin.

Pozitivarea testului Coombs în asociere cu utilizarea ceftazidimei la aproximativ 5% din pacienţi poate determina interferenţe în testul de compatibilitate încrucişată a sângelui.

Informații importante despre unul dintre excipienții soluției cu ceftazidimă:

Alfagem 1 g conține sodiu 52 mg (2,26 mmol) per flacon, echivalent cu 2,6% din doza zilnică maximă de 2 g sodiu recomandată de OMS pentru un adult.

Alfagem 2 g conține sodiu 104 mg (4,52 mmol) per flacon, echivalent cu 5,2% din doza zilnică maximă de 2 g sodiu recomandată de OMS pentru un adult.

Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.

S-au efectuat studii de interacţiune numai cu probenecid şi furosemid.

Administrarea concomitentă de doze mari împreună cu medicamente nefrotoxice poate afecta funcţia renală (vezi pct 4.4).

Cloramfenicolul antagonizează in vitro ceftazidima şi alte cefalosporine. Relevanţa clinică a acestei observaţii nu este cunoscută, dar dacă se propune administrarea ceftazidimei în asociere cu cloramfenicol, trebuie luat în considerare acest posibil antagonism.

Datele provenite din utilizarea ceftazidimei la gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte nocive directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, parturiţiei sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3).

Ceftazidima trebuie prescrisă la gravide numai dacă beneficiile depăşesc riscul.

Ceftazidima se excretă în laptele uman în cantităţi mici, dar la utilizarea de ceftazidimă în doze terapeutice nu se anticipează apariţia de efecte la sugar. Ceftazidima poate fi utilizată în timpul alăptării.

Nu există date disponibile.

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Cu toate acestea, pot să apară reacţii adverse (de exemplu, ameţeală), care pot influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).

Cele mai frecvente reacţii adverse sunt eozinofilie, trombocitoză, flebită sau tromboflebită în caz de administrare intravenoasă, diaree, creşteri tranzitorii ale concentrațiilor plasmatice ale enzimelor hepatice, erupţii cutanate maculopapulare sau urticariene, durere şi/sau inflamaţie după injectare intramusculară şi pozitivarea testului Coombs.

Date din studii clinice sponsorizate sau nesponsorizate au fost utilizate pentru a determina incidenţa reacţiilor adverse frecvente şi mai puţin frecvente. Incidenţa celorlalte reacţii adverse a fost determinată în principal din datele după punerea pe piaţă şi se referă mai curând la rata de raportare decât la frecvenţa reală. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Frecvenţa reacţiilor adverse menţionate mai jos este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare (≥1/10000 și <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificare pe Frecvente Mai puțin Foarte rare Cu frecvenţă aparate, sisteme frecvente necunoscută şi organe

Infecţii şi Candidoză infestări (inclusiv vaginală şi orală)

Tulburări Eozinofilie Neutropenie Agranulocitoză hematologice şi Trombocitoză Leucopenie Anemie limfatice Trombocitopenie hemolitică

Limfocitoză

Tulburări ale Anafilaxie sistemului (incluzând imunitar bronhospasm

Clasificare pe Frecvente Mai puțin Foarte rare Cu frecvenţă aparate, sisteme frecvente necunoscută şi organe şi/sau hipotensiune arterială) (vezi pct. 4.4)

Tulburări ale Cefalee Sechele sistemului nervos Ameţeli neurologice1

Parestezie

Tulburări Flebită sau vasculare tromboflebită în caz de administrare intravenoasă

Tulburări gastro- Diaree Diaree asociată cu Gust neplăcut intestinale utilizarea de antibiotice și colită2 (vezi pct.

4.4)

Durere abdominală

Greaţă

Tulburări Creştere Icter hepatobiliare tranzitorie a valorilor serice a uneia sau mai multor enzime hepatice3

Afecţiuni Erupţii Prurit Necroliză cutanate şi ale maculopapulare epidermică toxică ţesutului sau urticariene Sindrom Stevens-subcutanat Johnson

Eritem polimorf

Pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA)

Reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS)4

Tulburări renale Creşteri tranzitorii Nefrită şi ale căilor ale uremiei, interstițială urinare azotului ureic din Insuficiență sânge şi/sau renală acută creatininemiei

Tulburări Durere şi/sau Febră generale şi la inflamaţie după nivelul locului de injectarea administrare intramusculară

Clasificare pe Frecvente Mai puțin Foarte rare Cu frecvenţă aparate, sisteme frecvente necunoscută şi organe

Investigaţii Test Coombs diagnostice pozitiv5 1 S-au raportat sechele neurologice incluzând tremor, mioclonie, convulsii, encefalopatie şi comă la pacienţi cu insuficienţă renală la care nu s-a redus în mod corespunzător doza de ceftazidimă. 2 Diareea şi colita pot fi asociate cu Clostridium difficile şi se pot prezenta sub formă de colită pseudomembranoasă. 3 ALT (SGPT), AST (SGOT), LDH, GGT, fosfatază alcalină. 4 Au existat raportări rare în care DRESS s-a asociat cu ceftazidima. 5 Pozitivarea testului Combs s-a observat la aproximativ 5% dintre pacienţi şi poate interfera cu testul de compatibilitate încrucişată a sângelui.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro.

Website: www.anm.ro

Supradozajul poate determina sechele neurologice, incluzând encefalopatie, convulsii şi comă.

Simptome de supradozaj pot să apară în cazul în care doza nu este redusă corespunzător la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4).

Concentraţia plasmatică a ceftazidimei poate fi redusă prin hemodializă sau dializă peritoneală.

Grupa farmacoterapeutică: Antibiotice de uz sistemic. Cefalosporine de generaţia a treia, codul ATC:

J01DD02

Ceftazidima inhibă sinteza peretelui bacterian, după ataşarea de proteinele care leagă penicilina (PLP).

Astfel inhibă biosinteza peretelui celular (peptidoglican), care determină liza şi apoptoza celulei bacteriene.

În cazul cefalosporinelor, s-a demonstrat că cel mai important indice de farmacocinetică - farmacodinamie care se corelează cu eficacitatea in vivo este procentul din intervalul dintre administrarea dozelor în care concentraţia de medicament nelegat se menţine peste concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a ceftazidimei pentru fiecare specie în parte (adică, %T>CMI).

Rezistenţa bacteriană la ceftazidimă poate să apară prin unul sau mai multe dintre următoarele mecanisme:

- hidroliza de către beta-lactamaze. Ceftazidima poate fi hidrolizată eficient de către anumite betalactamaze cu spectru larg (BLSL), incluzând familia SHV de BLSL şi enzimele de tip

AmpC care pot fi induse sau inhibate constant la anumite specii bacteriene aerobe Gram-negativ

- afinitate scăzută a proteinelor care leagă penicilina pentru ceftazidimă

- absenţa permeabilităţii membranei exterioare, care restricţionează pătrunderea ceftazidimei la nivelul proteinelor care leagă penicilina din microorganismele Gram-negativ

- mecanisme bacteriene de tip pompe de eflux.

Valorile critice ale concentraţiei minime inhibitorii (CIM) recomandate de către European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing (EUCAST) sunt menționate pe website-ul Agenției Europene pentru Medicamente (European Medicines Agency - EMA):

https://www.ema.europa.eu/en/evaluation-medicinal-products-indicated-treatment-bacterial-infections- scientific-guideline#minimum-inhibitory-concentration-(mic)-breakpoints-section

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de aria geografică şi în timp pentru specii selecţionate şi sunt necesare informaţii locale despre rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului pentru infecţii severe. Dacă este necesar, se va solicita sfatul specialistului în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei face ca utilitatea medicamentului să fie pusă sub semnul îndoielii, cel puţin în cazul unor tipuri de infecţii.

Streptococcus pyogenes

Streptococcus agalactiae

Citrobacter koseri

Haemophilus influenzae

Moraxella catarrhalis

Neisseria meningitidis

Pasteurella multocida

Proteus mirabilis

Proteus spp. (altele)

Providencia spp.

Acinetobacter baumannii+

Burkholderia cepacia

Citrobacter freundii

Klebsiella aerogenes

Enterobacter cloacae

Escherichia coli

Klebsiella pneumoniae

Klebsiella spp. (altele)

Pseudomonas aeruginosa

Serratia spp.

Morganella morganii

Staphylococcus aureus£

Streptococcus pneumoniae££

Viridans group streptococcus

Clostridium perfringens

Peptostreptococcus spp.

Fusobacterium spp.

Enterococcus spp. inclusiv Enterococcus faecalis și Enterococcus faecium

Listeria spp.

Clostridioides difficile

Bacteroides spp. (multe tulpini de Bacteroides fragilis sunt rezistente)

Chlamydia spp.

Mycoplasma spp.

Legionella spp. £ Se consider că S. aureus meticilino-sensibil are sensibilitate înnăscută scăzută la ceftazidimă.

Toate tulpinile de S. aureus meticilino-rezistent sunt rezistente la ceftazidimă. ££ Se anticipează că S. pneumoniae cu sensibilitate intermediară sau rezistent la penicilină să prezinte cel puţin sensibilitate redusă la ceftazidimă. + Rate înalte de rezistenţă au fost observate în una sau mai multe zone/ţări/regiuni din cadrul UE.

Absorpție

După administrarea intramusculară a unor doze de 500 mg, respectiv 1 g de ceftazidimă, concentraţiile plasmatice maxime de 18 mg/l, respectiv 37 mg/l sunt atinse rapid. După 5 minute de la injectarea intravenoasă în bolus a 500 mg, 1 g sau 2 g, concentraţiile plasmatice sunt de 46 mg/l, 87 mg/l, respectiv 170 mg/l. Cinetica ceftazidimei este liniară în intervalul de doze unice de la 0,5 la 2 g, după administrare intravenoasă sau intramusculară.

Legarea de proteinele plasmatice a ceftazidimei este redusă, sub 10%. Concentraţii mai mari decât

CMI pot fi atinse pentru microorganismele întâlnite în mod obișnuit în ţesuturi precum oase, inimă, bilă, spută, umoarea apoasă, lichid sinovial, pleural şi peritoneal. Ceftazidima traversează bariera fetoplacentară şi se excretă în laptele uman. Traversarea barierei hematoencefalice intacte este redusă, realizându-se concentraţii scăzute de ceftazidimă în lichidul cefalorahidian (LCR), în absenţa inflamaţiei. Cu toate acestea, când meningele este inflamat, în LCR se ating concentraţii de 4-20 mg/l sau mai mari.

Ceftazidima nu se metabolizează.

După administrare pe cale parenterală, concentraţiile plasmatice scad cu un timp de înjumătăţire de aproximativ 2 ore. Ceftazidima se excretă sub formă nemodificată în urină, prin filtrare glomerulară; aproximativ 80-90% din doză se regăseşte în urină în 24 de ore. Mai puţin de 1% se excretă prin bilă.

Eliminarea ceftazidimei este scăzută la pacienţii cu insuficienţă renală şi doza trebuie redusă (vezi pct.

4.2).

Prezenţa insuficienţei hepatice uşoare până la moderată nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii ceftazidimei la persoanele cărora li s-a administrat intravenos o doză de 2 g, la interval de 8 ore, timp de 5 zile, cu condiţia ca funcţia renală să nu fi fost afectată (vezi pct 4.2).

Clearance-ul redus observat la pacienţii vârstnici este determinat în principal de scăderea corelată cu vârsta a clearance-ului renal al ceftazidimei. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a variat între 3,5 şi 4 ore după utilizarea în doză unică sau repetată, timp de 7 zile, a unor doze de 2 g administrate injectabil în bolus i.v. de două ori pe zi la pacienţi cu vârsta de 80 de ani sau peste.

La nou-născuţii la termen sau prematuri, timpul de înjumătăţire al ceftazidimei este prelungit cu 4,5 până la 7,5 ore, după administrarea unor doze cuprinse între 25 şi 30 mg/kg. Cu toate acestea, la vârsta de 2 luni, timpul de înjumătăţire se situează în intervalul pentru adulţi.

Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice de siguranţă, toxicitate după doze repetate, genotoxicitate, toxicitate asupra funcţiei de reproducere. Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate cu ceftazidimă.

Carbonat de sodiu

Ceftazidima este mai puțin stabilă în soluție de bicarbonat de sodiu, decât în alte soluții intravenoase.

Soluția de bicarbonat de sodiu nu este recomandată ca solvent. Ceftazidima și aminoglicozidele nu trebuie amestecate în aceeași seringă sau linie de perfuzie. A fost raportată precipitarea soluţiei atunci când se adaugă vancomicină în soluţia de ceftazidimă.

De aceea, se recomandă ca între administrările acestor două substanţe, dacă se foloseşte aceeaşi seringă sau linie de administrare, acestea să fie clătite.

Flacon nedeschis 36 de luni

Stabilitatea chimică și fizică a soluției preparate a fost demonstrată în următoarele condiții:

timp de 4 ore la 25 °C și timp de 2 zile la 5±3 °C când este dizolvat în apă pentru preparate injectabile sau lidocaină 0,5% și 1%.

Stabilitatea chimică și fizică a soluției preparate a fost demonstrată în următoarele condiții:

* timp de 4 ore la 25 °C și timp de 2 zile la 5±3 °C, când pulberea este dizolvată în clorură de sodiu 0,9%, soluție Hartmann, Dextran 10% în glucoză 5%, Dextran 10% în NaCl 0,9%.

* timp de 4 ore la 25 °C și timp de 2 zile la 5±3 °C când pulberea este dizolvată în lactat de sodiu 1/6 M (doar pentru concentrații 20 mg/ml - 40 mg/ml)

* timp de 4 ore la 25 °C și timp de 1 zi la 5±3 °C când pulberea este dizolvată în glucoză 10%

* timp de 6 ore la 25 °C și timp de 2 zile la 5±3 °C când pulberea este dizolvată în glucoză 5%,

NaCl 0,18% + glucoză 4%.

* timp de 6 ore la 25°C și timp de 1 zi la 5±3°C când pulberea este dizolvată în NaCl 0,45% + glucoză 5%, NaCl 0,9% + glucoză 5%.

* timp de 9 ore la 25 °C și timp de 2 zile la 5±3 °C când pulberea este dizolvată în Dextran 6% +NaCl 0,9% (doar pentru concentrații 20 mg/ml - 40 mg/ml)

Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării pentru soluţia reconstituită a fost demonstrată timp de 4 ore la 25 °C și timp de 2 zile la 5±3 °C. Din punct de vedere microbiologic, soluțiile reconstituite și diluate trebuie utilizate imediat. Dacă nu se utilizează imediat, perioadele de păstrare şi condiţiile de utilizare înainte de administrare sunt responsabilitatea utilizatorului și, în mod normal, nu trebuie să depăşească 12 ore la temperaturi cuprinse între 2-8 °C, cu excepția cazului în care reconstituirea/diluarea a avut loc în condiții aseptice controlate și validate.

Acest medicament nu necesită condiții speciale de temperatură pentru păstrare.

A se păstra flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire/diluare, vezi pct. 6.3.

Flacoane din sticlă transparentă tip III, capacitate 20 ml, închise cu dop din cauciuc bromobutilic și sigilate cu capsă din aluminiu.

Mărimi de ambalaj: 1 sau 10 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Pe măsură ce pulberea se dizolvă, se eliberează dioxid de carbon și în flacon se creează o presiune pozitivă. Bulele mici de dioxid de carbon din soluția reconstituită pot fi ignorate.

A se vedea tabelul de mai jos pentru volumele care se adaugă şi concentraţiile soluţiilor - poate fi util atunci când sunt necesare doze fracţionate.

Forma de prezentare Cantitatea de solvent care se Concentraţia aproximativă adaugă (ml) (mg/ml) 1 g

Intramuscular 3 ml 260

Bolus intravenous 10 ml 90 2 g

Bolus intravenous 10 ml 170

* Volumul rezultat al soluției de ceftazidimă în mediul de reconstituire este crescut datorită factorului de înlocuire al medicamentului, rezultând concentrațiile în mg/ml prezentate în tabelul de mai sus.

Forma de prezentare Cantitatea de solvent care se Concentraţia aproximativă adaugă (ml) (mg/ml) 1 g

Perfuzie intravenoasă 50 ml* 20 2 g

Perfuzie intravenoasă 50 ml* 40

* Diluarea trebuie efectuată în două etape.

Volumul rezultat al soluției de ceftazidimă în mediul de reconstituire este crescut datorită factorului de înlocuire al medicamentului, rezultând concentrațiile în mg/ml prezentate în tabelul de mai sus.

Culoarea soluţiilor reconstituite este de la galben-deschis până la culoarea chihlimbarului, în funcţie de concentraţie, solventul utilizat pentru reconstituire şi condiţiile de păstrare. Conform recomandărilor oficiale, aceste variaţii de culoare nu afectează potenţa medicamentului.

Ceftazidima la concentrații între 1 mg/ml și 40 mg/ml este compatibilă cu:

- Soluție injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%)

- Soluție injectabilă de lactat de sodiu 1/6 M

- Soluție perfuzabilă Ringer

- Soluție injectabilă compusă de lactat de sodiu (soluție Hartmann)

- Soluție injectabilă de glucoză 5%

- Soluție injectabilă de clorură de sodiu 0,45% și glucoză 5%

- Soluție injectabilă de clorură de sodiu 0,9% și glucoză 5%

- Soluție injectabilă de clorură de sodiu 0,18% și glucoză 4%

- Soluție injectabilă de glucoză 10%

- Soluție injectabilă de Dextran 40 10% și clorură de sodiu 0,9%

- Soluție injectabilă de Dextran 40 10% și glucoză 5%

- Soluție injectabilă de Dextran 70 6% și clorură de sodiu 0,9%

În cazul concentrațiilor detaliate în tabelul de mai sus, ceftazidima se poate reconstitui pentru administrare intramusculară cu soluție injectabilă de clorhidrat de lidocaină 0,5% sau 1%.

Prepararea soluţiei pentru injectare în bolus 1. Se introduce acul seringii prin capacul flaconului şi se adaugă prin injectare cantitatea recomandată de solvent. Vidul poate ajuta la introducerea solventului. Se îndepărtează acul seringii.

2. Se agită pentru dizolvare: se eliberează dioxidul de carbon şi se obţine o soluţie limpede după 1 până la 2 minute.

3. Se întoarce flaconul. Cu pistonul seringii complet apăsat, se introduce acul prin capacul flaconului şi se extrage întregul volum de soluţie în seringă (presiunea din flacon poate ajuta extragerea).

Asiguraţi-vă că acul rămâne în soluţie şi că nu pătrunde în spaţiul dintre soluție și capac. Soluţia extrasă poate conţine bule mici de dioxid de carbon; acestea pot fi ignorate.

Aceste soluţii se administrează direct în venă sau pot fi introduse în linia de perfuzie la pacienţii cărora li se administrează parenteral lichide. Ceftazidima este compatibilă cu soluţiile intravenoase enumerate mai sus.

Prepararea se efectuează utilizând în total 50 ml de solvent compatibil (menționat mai sus), adăugat în

DOUĂ etape conform instrucţiunilor de mai jos.

1. Se introduce acul seringii prin capacul flaconului şi se adaugă prin injectare 10 ml de solvent.

2. Se extrage acul şi se agită flaconul, până la obţinerea unei soluţii limpezi.

3. Nu se introduce un ac pentru scoaterea gazului decât după dizolvarea pulberii. Se introduce un ac pentru scoaterea gazului prin capacul flaconului, pentru a elibera presiunea din flacon.

4. Se transferă soluţia reconstituită în dispozitivul final de administrare (de exemplu, mini-pungă sau set de tip biuretă) până la obţinerea unui volum total de 50 ml şi se administrează în perfuzie intravenoasă cu durata de 15 până la 30 minute.

Notă: Pentru a păstra sterilitatea medicamentului, este important să nu se introducă acul pentru scoaterea gazului înainte ca medicamentul să fie dizolvat.

Orice soluție reziduală de antibiotic trebuie eliminată.

Se administrează în doză unică.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Medochemie Ltd., 1-10 Constantinoupoleos Str., 3011 Limassol,

Cipru

16092/2025/01-02 16093/2025/01-02

Data primei autorizări: iunie 2025

Iunie 2025