AFLAMIL 100mg comprimate filmate GEDEON RICHTER - prospect medicament

M01AB16 aceclofenac

Medicamentul AFLAMIL 100mg conține substanța aceclofenac , cod ATC M01AB16 - Sistemul musculo-scheletic | Produse antiinflamatoare și antireumatice, non-steroidiene | Derivați de acid acetic și substanțe înrudite .

Date generale despre AFLAMIL 100mg GEDEON RICHTER

Substanța: aceclofenac

Data ultimei liste de medicamente: 01-04-2024

Codul comercial: W57635001

Concentrație: 100mg

Forma farmaceutică: comprimate filmate

Cantitate: 20

Prezentare produs: cutie x2 blist pa-al-pvc/al x10 compr film

Tip produs: original

Preț: 18.47 RON

Restricții eliberare rețetă: P-6L - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care nu se reține în farmacie (se poate reînnoi); prescripția medicală poate fi folosită timp de 6 luni din momentul eliberării.

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

APP producător: GEDEON RICHTER PLC. - UNGARIA

APP deținător: GEDEON RICHTER ROMANIA S.A. - ROMANIA

Număr APP: 6250/2014/01

Valabilitate: 3 ani

Forme farmaceutice disponibile pentru aceclofenac

Concentrațiile disponibile pentru aceclofenac

100mg, 15mg/g

Listele de compensare pentru AFLAMIL 100mg GEDEON RICHTER

A - Sublista A cu 90% reducere din prețul de referință

Preț

Coplată

Plată pacient

18.47 RON

6.29 RON

12.18 RON

Conținutul prospectului pentru medicamentul AFLAMIL 100mg comprimate filmate GEDEON RICHTER

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Aflamil 100 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine aceclofenac 100 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat.

Comprimate filmate de culoare albă, biconvexe, rotunde, gravate cu 'A” pe o faţă şi cu diametrul de 8 mm.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratamentul simptomatic al durerilor şi inflamaţiilor din boala artrozică, poliartrita reumatoidă şi spondilita anchilozantă, ca şi a altor sindroame dureroase ale aparatului locomotor (de exemplu, periartrita scapulo-humerală şi reumatism extraarticular). Analgezic în episoade dureroase (inclusiv dureri lombare sau dentare şi dismenoree primară).

4.2 Doze şi mod de administrare

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Aflamil 100 mg comprimate filmate se administrează pe cale orală. Aflamil 100 mg comprimate filmate trebuie înghiţite cu o cantitate suficientă de lichid. Aflamil 100 mg comprimate filmate pot fi administrate în timpul meselor.

Adulţi:

Doza maximă recomandată este de 200 mg aceclofenac pe zi, administrată în două prize separate de 100 mg, un comprimat dimineaţa şi unul seara.

Copii şi adolescenţi:

Nu au fost complet stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării Aflamil 100 mg comprimate filmate la copii şi adolescenţi.

Vârstnici:

În general, nu este necesară reducerea dozei; totuşi, se impun precauţii în administrare (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică:

Se recomandă reducerea dozei de aceclofenac la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Doza iniţială recomandată este de 100 mg aceclofenac pe zi.

Insuficienţă renală:

Nu sunt dovezi că pacienţii cu insuficienţă renală uşoară ar necesita modificarea dozei; totuşi, se recomandă prudenţă.

4.3 Contraindicaţii

Aceclofenacul este contraindicat în următoarele situaţii: - Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1; - La pacienţii la care administrarea substanţelor cu acţiune similară (de exemplu, acid acetilsalicilic sau alte AINS) precipită crizele de astm bronşic, bronhospasmul, rinita acută sau urticaria sau hipersensibilitate la aceste substanţe;

- Pacienţi cu antecedente de sângerare sau perforaţie gastrointestinală legate de tratamentul anterior cu AINS. Ulcer peptic/hemoragie active sau recidivante în antecedente (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau sângerare dovedită);

- Pacienţi cu sângerare activă sau tulburări de sângerare (hemofilie sau tulburări de coagulare); - Pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă diagnosticată (clasa II-IV NYHA), boală cardiacă ischemică, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară; - Pacienţi cu deteriorare severă a funcţiei hepatice sau renale; - Sarcină, în special în timpul ultimelor trei luni de sarcină, doar dacă sunt motive care să impună acest lucru. În acest caz, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace (vezi pct. 4.6).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Utilizarea Aflamil concomitent cu alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi de ciclooxigenază-2, trebuie evitată.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastrointestinale şi cardiovasculare, prezentate mai jos).

Efecte gastrointestinale

Sângerare GI fatală sau ulceraţie sau perforaţie, au fost raportate la toate AINS în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de atenţionare, cu sau fără antecedente de evenimente gastrointestinale severe.

Riscul de sângerare gastrointestinală, ulceraţie sau perforaţie este mai mare la creşterea dozelor de

AINS la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special cel complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3), şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Tratamentul asociat cu agenţi de protecţie (de exemplu: misoprosol sau inhibitorii pompei de protoni) trebuie luat în considerare la aceşti pacienţi şi, de asemenea, la pacienţii care necesită tratament concomitent cu doze scăzute de aspirină sau alte medicamente care pot creşte riscul gastrointestinal (vezi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptom abdominal neobişnuit (mai ales sângerare gastrointestinală), mai ales în stadiul incipient al tratamentului. Se recomandă precauţie la pacienţii în tratament concomitent cu medicamente care pot creşte riscul de sângerare sau ulceraţie, cum sunt: corticosteroizii sistemici, anticoagulantele (cum este warfarina), inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau agenţii antiplachetari (cum este acidul acetilsalicilic), (vezi pct. 4.5).

Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar sângerare GI sau ulceraţie la pacienţii la care se administrează

Aflamil.

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece au fost raportate retenţie lichidiană şi edem în legătură cu tratamentul cu AINS.

Pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă (clasa I NYHA) şi pacienţii cu factori de risc majori pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, dislipidemie, diabet zaharat, fumat), trebuie trataţi cu aceclofenac numai după o evaluare atentă. Deoarece riscul cardiovascular pentru aceclofenac poate creşte cu doza şi durata administrării, trebuie utilizată cea mai mică doză zilnicǎ eficace pentru cea mai scurtă perioadă. Pacientul trebuie reevaluat periodic privind ameliorarea simptomelor şi răspunsul la tratament.

Aceclofenacul trebuie administrat cu prudenţă şi sub strictă supraveghere medicală la pacienţii cu antecedente de sângerare cerebrovasculară.

Aceclofenacul trebuie administrat cu precauţie şi sub strictă supraveghere medicală la pacienţii cu următoarele afecţiuni, deoarece acestea pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8): - Simptome indicând tulburări gastrointestinale care implică fie tractul gastrointestinal superior, fie cel inferior - Antecedente de ulceraţie gastrointestinală, sângerare sau perforaţie - Colită ulcerativă - Boală Crohn - Anomalii hematologice, lupus eritematos sistemic, porfirie şi tulburări ale hematopoiezei.

Efecte hepatice şi renale

Administrarea unui AINS poate cauza o reducere a formării de prostaglandine dependentă de doză şi poate precipita insuficienţă renală. Importanţa prostaglandinelor în menţinerea fluxului sanguin renal trebuie luată în considerare la pacienţii cu funcţie cardiacă sau renală afectată, disfuncţie hepatică, cei care sunt trataţi cu diuretice sau în recuperare după o intervenţie chirurgicală majoră şi la vârstnici.

Se recomandă precauţie în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică sau renală uşoară până la moderată şi în cazul pacienţilor cu predispoziţie la retenţie lichidiană. La aceşti pacienţi, folosirea AINS poate determina alterarea funcţiei renale şi retenţie lichidiană. De asemenea, se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor trataţi cu diuretice sau cu alt risc de hipovolemie. Trebuie folosită doza eficace minimă şi funcţia renală trebuie monitorizată regulat. Efectele funcţiei renale sunt de obicei reversibile la întreruperea aceclofenacului.

Aceclofenacul trebuie întrerupt dacă rezultatele anormale ale testelor hepatice persistă sau se agravează, dacă apar semne sau simptome clinice concordante cu boala hepatică sau apar alte manifestări (eozinofilie, erupţii cutanate tranzitorii). Hepatita poate apărea fără simptome prodromale.

Folosirea de AINS la pacienţii cu porfirie hepatică poate declanşa un atac.

Lupus eritematos sistemic şi boala mixtă de ţesut conjunctiv

La pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi boala mixtă de ţesut conjunctiv există un risc crescut de apariţie a meningitei aseptice.

Hipersensibilitate şi reacţii cutanate

Ca şi în cazul altor AINS, pot apărea reacţii alergice, inclusiv reacţii anafilactice/anafilactoide, fără o expunere prealabilă la medicament. Reacţii cutanate severe, unele dintre ele fatale, inclusiv dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică au fost raportate foarte rar în legătură cu administrarea de AINS (vezi pct. 4.8). Se pare că cel mai mare risc de apariţie a acestor reacţii este la începutul tratamentului, declanşarea reacţiilor apărând în majoritatea cazurilor în cadrul primei luni de tratament. Aceclofenacul trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiei cutanate, leziunilor mucoasei sau a oricăror alte semne de hipersensibilitate.

În mod excepţional, varicela poate declanşa complicaţii cutanate severe şi infecţii ale ţesuturilor moi.

Până în prezent, rolul de contribuţie a AINS la agravarea acestor infecţii nu poate fi exclus. De aceea, se recomandă evitarea folosirii Aflamil 100 mg comprimate filmate în caz de varicelă.

Efecte hematologice

Aceclofenac poate inhiba reversibil agregarea plachetară (vezi pct. 4.5).

Tulburări respiratorii

Este necesară prudenţă în cazul administrării la pacienţi suferind de sau cu antecedente de astm bronşic, deoarece s-a raportat că AINS precipită bronhospasmul la astfel de pacienţi.

Vârstnici

Vârstnicii au o frecvenţă crescută de reacţii adverse la AINS mai ales sângerare gastrointestinală şi perforaţie, ce pot fi fatale (vezi pct. 4.2). Pacienţii vârstnici par a suferi mai frecvent de insuficienţă renală, cardiacă şi hepatică.

Tratamentul pe termen lung

Toţi pacienţii aflaţi sub tratament cu AINS pe termen lung trebuie monitorizaţi, ca măsură de precauţie (de exemplu: hemoleucograme, monitorizarea funcţiilor hepatică şi renală).

Afectarea fertilităţii la femei

Utilizarea Aflamil 100 mg comprimate filmate, ca şi a altor inhibitori ai ciclooxigenazei/sintezei prostagladinelor poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care doresc să rămână gravide. În cazul femeilor cu dificultăţi în a rămâne însărcinate sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu Aflamil 100 mg comprimate filmate.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Cu excepţia studiilor referitoare la interacţiunea cu warfarina, nu au fost efectuate alte studii privind interacţiunile medicamentoase.

Aceclofenacul este metabolizat prin intermediul citocromului P450 (izoenzima CYP 2C9) şi studiile în vitro indică faptul că aceclofenacul poate inhiba această enzimă. Există un risc de interacţiuni farmacocinetice cu fenitoina, cimetidina, tolbutamida, fenilbutazona, amiodarona, miconazolul sau sulfenazolul. Ca şi în cazul altor AINS, există un risc de interacţiuni farmacocinetice cu medicamente eliminate prin excreţie renală, cum sunt: metotrexatul şi litiul. Aceclofenacul este aproape complet legat de albumina plasmatică şi în consecinţă, trebuie avută în vedere posibilitatea de interacţiune cu alte medicamente care se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice.

În absenţa studiilor de interacţiune farmacocinetică, recomandările următoare sunt bazate pe informaţiile culese de la alte AINS.

Următoarele asocieri trebuie evitate:

Metotrexat

Trebuie avută în vedere posibila interacţiune între AINS şi metotrexat, chiar şi în cazul utilizării metotrexatului în doze reduse, în special la pacienţii cu funcţie renală redusă. Dacă sunt administrate concomitent, trebuie monitorizată cu atenţie funcţia renală. Se recomandă prudenţă dacă AINS şi metotrexatul sunt administrate în interval de 24 de ore, deoarece nivelele plasmatice de metotrexat pot creşte, atingând valori toxice.

Litiu şi digoxină

Mai multe AINS inhibă clearance-ul renal al litiului şi digoxinei, determinând concentraţii plasmatice crescute ale ambelor. Asocierea trebuie evitată, cu excepţia cazului în care poate fi efectuată o monitorizare frecventă a nivelelor plasmatice ale litiului şi digoxinei.

Anticoagulante

AINS inhibă agregarea plachetară şi lezează mucoasa tractului gastrointestinal, care poate cauza activitate anticoagulantă crescută şi risc de hemoragii gastrointestinale la pacienţii trataţi cu anticoagulante.

Agenţii antiplachetari şi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)

Risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4).

Se recomandă evitarea asocierii aceclofenacului cu anticoagulante orale aparţinând grupului cumarinicelor, ticlopidinei, tromboliticelor sau heparinei dacă nu se poate asigura monitorizare atentă.

Următoarele asocieri pot necesita ajustarea dozelor şi precauţie în administrare:

Ciclosporină şi tacrolimus

Riscul de nefrotoxicitate poate fi crescut din cauza efectului AINS de scădere a sintezei prostaglandinelor renale.

De aceea, în timpul tratamentului asociat este importantă monitorizarea atentă a funcţiei renale.

Alte AINS

Administrarea concomitentă a aceclofenacului cu acidul acetilsalicilic sau cu alte AINS poate duce la creşterea frecvenţei reacţiilor adverse, inclusiv sângerare gastro-intestinală.

Diuretice

Ca şi alte AINS, aceclofenacul poate inhiba activitatea diureticelor, poate reduce acţiunea diuretică a furosemidei, bumetadinei şi efectul andihipertensiv al diureticelor tiazidice. Tratamentul concomitent cu diuretice care economisesc potasiu poate fi asociat cu nivele crescute ale potasemiei şi, de aceea, se recomandă monitorizarea potasemiei.

Antihipertensive

AINS pot reduce, de asemenea, efectele anumitor medicamente antihipertensive.

Administrarea inhibitorilor ECA sau antagoniştilor receptorilor angiotensinei II în asociere cu AINS pot determina o deteriorare a funcţiei renale. Riscul de insuficienţă renală acută, de regulă reversibilă, poate fi crescut la pacienţii care au decompensare a funcţiei renale (de exemplu: pacienţii deshidrataţi sau pacienţii vârstnici). De aceea, se recomandă precauţie în cazul asocierii aceclofenacului cu aceste medicamente, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie să fie hidrataţi adecvat şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale.

Anticoagulante

Ca şi alte AINS, aceclofenacul poate intensifica efectul anticoagulantelor. În tratamentul asociat al anticoagulantelor cu aceclofenacul trebuie efectuată monitorizarea atentă.

Nu s-a demonstrat că aceclofenacul ar afecta tensiunea arterială dacă este administrat concomitent cu bendrofluazida, dar o interacţiune cu medicamentele antihipertensive, ca de exemplu, betablocantele, nu poate fi exclusă.

Corticosteroizi

Risc crescut de ulceraţie gastrointestinală sau sângerare (vezi pct. 4.4).

Agenţi antidiabetici

Studii clinice au arătat că diclofenacul poate fi administrat în asociere cu agenţii antidiabetici orali fără

a influenţa efectul lor clinic. Totuşi, s-au raportat cazuri izolate de efecte hipoglicemiante şi hiperglicemiante datorate aceclofenacului. Dozele medicamentelor ce pot determina hipoglicemie trebuie ajustate în cazul asocierii cu aceclofenacul.

Zidovudina

Există un risc crescut de toxicitate hematologică când AINS sunt administrate în asociere cu zidovudina. Există dovada unui risc crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii cu hemofilie cu HIV (+) cărora li se administrează concomitent zidovudină şi ibuprofen.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există informaţii cu privire la utilizarea aceclofenacului pe perioada sarcinii.

Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionară/fetală.

Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan şi de malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor la începutul sarcinii. Riscul absolut al malformaţiilor cardiace a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Riscul pare să crească cu doza şi durata tratamentului. S-a demonstrat că administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor la animale, determină o creştere a pierderilor pre- şi post-nidare şi a letalităţii embriofetale. În plus, s-au raportat creşteri ale incidenţei diferitelor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la animalele ce au fost tratate cu inhibitori ai sintezei prostaglandinelor în timpul organogenezei. În timpul primului şi al celui de al doilea trimestru de sarcină, aceclofenacul nu trebuie administrat, decât dacă este absolut necesar. În cazul în care aceclofenacul se administrează femeii care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului sau celui de al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata administrării cât mai scurtă posibil.

Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcină, administrarea tuturor inhibitorilor sintezei de prostaglandine poate expune fătul la:

- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară); - disfuncţie renală, care poate evolua la insuficienţă renală cu oligo-hidramnios; mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la: - o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-agregant care poate să apară chiar la doze foarte mici; - inhibarea contracţiilor uterine ale mamei, ce poate conduce la întârzierea sau prelungirea travaliului.

În consecinţă, aceclofenacul este contraindicat în timpul trimestrului al treilea de sarcină (vezi pct.4.3 și pct. 4.4).

Alăptarea

Nu există date privind secreţia aceclofenacului în laptele matern. Totuşi, nu a fost niciun transfer notabil al aceclofenacului radio-marcat (C14) în laptele şobolanilor care alăptează.

De aceea, utilizarea aceclofenacului trebuie evitată pe perioada sarcinii şi alăptării, cu excepţia cazului în care beneficiile potenţiale pentru mamă depăşesc riscurile posibile la făt.

Fertilitatea

Utilizarea Aflamil ca şi în cazul oricărui medicament cunoscut că inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor, poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat la femei care intenţionează să rămână gravide. La femeile care prezintă dificultăţi în a rămâne gravide sau care la care se efectuează o investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu Aflamil.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pacienţii care, în timpul tratamentului cu AINS, prezintă ameţeli, vertij sau alte tulburări ale SNC, trebuie să evite să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Tulburări gastrointestinale: reacţiile adverse cel mai frecvent observate sunt cele de natură gastrointestinală. Ulcere peptice, perforaţie sau sângerare GI uneori fatală, mai ales la vârstnici, pot apărea în utilizarea AINS (vezi pct. 4.4). Pe parcursul administrării de AINS, au fost raportate greţuri, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei şi boală Crohn (vezi pct. 4.4). A fost observată mai puţin frecvent gastrita.

Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă.

Aceclofenacul este înrudit structural cu diclofenacul şi este metabolizat la diclofenac, pentru care există studiile clinice şi datele epidemiologice care sugerează un risc crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (infarct miocardic sau accident vascular cerebral), în special în tratamentul de lungă durată cu doze mari. De asemenea, date epidemiologice au demonstrat un risc crescut de apariţie a sindromului coronarian acut şi infarctului miocardic asociat cu utilizarea aceclofenacului (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii şi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Următorul tabel cuprinde reacţiile adverse raportate în timpul studiilor clinice şi la utilizarea aceclofenacului după autorizare, clasificate pe organe, aparate şi sisteme şi frecvenţe estimate: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 până la <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1.000 până la <1/100), rare (≥1/10.000 până la <1/1.000), foarte rare (<1/10.000).

Convenţia Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare

MedDRA (≥1/100 frecvente (≥1/10.000 până la (<1/10.000)

până la (≥1/1.000 până la <1/1.000) <1/10) <1/100) Tulburări Anemie Depresie a măduvei hematologice osoase şi limfatice Granulocitopenie

Trombocitopenie
Neutropenie
Anemie hemolitică

Tulburări ale Reacţii anafilactice sistemului (inclusiv şocul) imunitar Reacţii de

hipersensibilitate Tulburări Hiperpotasemie metabolice şi de nutriţie

Tulburări Depresie

psihice Vise anormale Insomnii

Tulburări ale Ameţeli Parestezii sistemului Tremurături nervos Somnolenţă

Cefalee

Disgeuzie (alterarea gustului)

Tulburări Tulburări vizuale oculare

Tulburări Vertij acustice şi Tinitus vestibulare

Tulburări Insuficienţă cardiacă Palpitaţii cardiace

Tulburări Hipertensiune Înroşirea tranzitorie a vasculare arterială feţei şi gâtului

Hipertensiune Bufeuri arterială agravată Vasculită

Tulburări Dispnee Bronhospasm respiratorii, toracice şi mediastinale

Tulburări Dispepsie, Flatulenţă Melenă Stomatite gastro- Dureri Gastrită Ulcer Hematemeză intestinale abdominale Constipaţie gastro-intestinal Perforaţie intestinală Greţuri Vărsături Diaree hemoragică Exacerbare a bolii Crohn

Diaree Ulceraţii bucale Hemoragie şi colitei ulcerative

gastro-intestinală Pancreatită Tulburări Enzime Leziune hepatică (inclusiv hepatobiliare hepatice hepatită)

crescute Fosfatază alcalină crescută în sânge Afecţiuni Prurit Angioedem Purpură cutanate şi ale Erupţie cutanată Eczemă ţesutului tranzitorie Reacţii cutaneo-mucoase subcutanat Dermatită severe (inclusiv sindrom Urticarie Stevens-Johnson şi necroliză epidermică

toxică) Tulburări Uremie crescută Sindrom nefrotic renale şi ale Creatininemie Insuficienţă renală căilor urinare crescută

Tulburări Edem generale şi la Fatigabilitate nivelul locului Spasme musculare (la de nivelul membrelor administrare inferioare)

Investigaţii Creştere ponderală diagnostice

Alte reacţii adverse raportate legate de administrarea AINS sunt:

Foarte rare (<1/10.000):

Tulburări renale şi ale căilor urinare: nefrită interstiţială.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului cutanat: reacţii buloase, inclusiv sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică (foarte rare).

În mod excepţional, în caz de varicelă, s-a raportat apariţia unor complicaţii cutanate severe şi infecţii ale ţesuturilor moi în legătură cu tratamentul cu AINS.

Vezi şi pct. 4.4 și pct. 4.5.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Nu există studii disponibile la om privind consecinţele supradozării cu aceclofenac.

Simptomele pot fi: greţuri, vărsături, dureri abdominale, ameţeli, somnolenţă şi cefalee.

Tratamentul intoxicaţiei acute cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene constă, în principal, din antiacide la nevoie şi alt tratament de susţinere şi simptomatic al complicaţiilor cum sunt: hipotensiune arterială, insuficienţă renală, convulsii, iritaţie gastrointestinală şi depresie respiratorie.

Conduita terapeutică în cazul intoxicaţiei acute cu aceclofenac pe cale orală constă în prevenirea absorbţiei cât mai curând posibil după supradozaj prin lavaj gastric şi tratament cu cărbune activat în doze repetate. Datorită legării în proporţie mare de proteinele plasmatice şi metabolizării extensive, este posibil ca diureza forţată, dializa sau hemoperfuzia să nu poată elimina AINS.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene,

Cod ATC: M01AB16

Aceclofenacul este un antiinflamator nesteroidian cu proprietăţi antiinflamatorii şi analgezice.

Mecanismul său de acţiune se datorează inhibării sintezei prostaglandinelor.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie:

După administrarea orală, aceclofenacul este absorbit rapid şi are o biodisponibilitate de aproximativ 100%. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în aproximativ 1,25 până la 3 ore de la ingestie. Tmax este întârziat dacă se administrează concomitent cu alimente, dar gradul absorbţiei nu este influenţat.

Distribuţie:

Aceclofenacul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (>99,97 %). Aceclofenacul pătrunde în lichidul sinovial, unde atinge aproximativ 60% din concentraţia plasmatică. Volumul de distribuţie este de aproximativ 30 de litri.

Eliminare:

Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 4-4,3 ore. Clearance-ul este estimat la 5 litri/h. Aproximativ 2/3 din doză este eliminată prin urină sub formă de metaboliţi hidroxilaţi. După administrarea orală a unei doze unice, numai 1% se elimină sub formă nemodificată.

Aceclofenacul este metabolizat probabil prin intermediul citocromului CYP2C9, în principalul său metabolit activ, 4-OH-aceclofenac, a cărui activitate clinică este probabil neglijabilă. Printre mulţi alţi metaboliţi, au fost detectaţi diclofenac şi 4-OH-diclofenac.

Proprietăţi farmacocinetice la anumiţi pacienţi:

Nu a fost observată nicio modificare a proprietăţilor farmacocinetice ale aceclofenacului la vârstnici.

La pacienţii cu afectarea funcţiei hepatice s-a observat o scădere a ratei de eliminare a aceclofenacului după administrarea în doză unică. Într-un studiu cu doze multiple de 100 mg aceclofenac pe zi, nu s-au observat diferenţe ale parametrilor farmacocinetici între pacienţii cu ciroză uşoară până la moderată şi subiecţii sănătoşi.

Nu au fost observate diferenţe semnificative ale parametrilor farmacocinetici în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară până la moderată, după administrarea aceclofenacului în doză unică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Aceclofenacul nu a avut efecte mutagenice nici în studiile in vitro, nici în cele in vivo. Nu au fost demonstrate efecte carcinogenice ale aceclofenacului nici la şoarece, nici la şobolan.

Similar altor AINS, aceclofenacul a fost puţin tolerat la animalele de laborator.

În plus, diferenţele între parametrii farmacocinetici la om şi animale fac dificilă evaluarea potenţialului toxic al aceclofenacului. Principalul organ ţintă a fost tractul gastrointestinal. Totuşi, studiile de toxicitate cu doze maxime tolerate la şobolani - o specie care metabolizează aceclofenacul în diclofenac - şi la maimuţe (prezintă o oarecare expunere la forma nemodificată de aceclofenac) nu au evidenţiat alte efecte toxice decât cele frecvent observate în cazul AINS.

Studiile pe animale au arătat că nu a existat nicio dovadă a teratogenezei la şobolani. Deşi expunerea sistemică a fost redusă la iepuri, tratamentul cu aceclofenac (10 mg/Kg/zi), a avut ca rezultat o serie de modificări morfologice la anumiţi fetuşi.

Studiile de carcinogenitate la şoareci (cu expunere sistemică la aceclofenac necunoscută) şi la şobolani (metabolizare în diclofenac) nu au evidenţiat efecte carcinogene, iar aceclofenacul a fost găsit negativ în testele de genotoxicitate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu

Distearat de glicerol (tip I)

Croscarmeloză sodică

Povidonă K-30

Celuloză microcristalină PH 101

Celuloză microcristalină PH 102

Film

Sepifilm 752 (hipromeloză, celuloză microcristalină, OE stearat de macrogol-40, dioxid de titan E 171)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25 °C.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 2 blistere din PA-Al-PVC /Al a câte 10 comprimate filmate.

Cutie cu 6 blistere din PA-Al-PVC /Al a câte 10 comprimate filmate.

Cutie cu 3 blistere din PA-Al-PVC /Al a câte 10 comprimate filmate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

GEDEON RICHTER ROMÂNIA S.A.

Str. Cuza Vodă Nr. 99-105 540306 Târgu-Mureş, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

6250/2014/01-03

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2014

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie, 2021