ACICLOVIR AUROBINDO 200mg comprimate - prospect medicament

J05AB01 aciclovir

Medicamentul ACICLOVIR AUROBINDO 200mg conține substanța aciclovir , cod ATC J05AB01 - Antiinfecțioase de uz sistemic | Antivirale cu acțiune directă | Nucleozide și nucleotide fără inhibitori de revers transcriptază .

Date generale despre ACICLOVIR AUROBINDO 200mg AUROBINDO

Substanța: aciclovir

Data ultimei liste de medicamente: 01-06-2023

Codul comercial: W65783001

Concentrație: 200mg

Forma farmaceutică: comprimate

Cantitate: 20

Prezentare produs: cutie cu blist transparente pvc/al x20 compr

Tip produs: generic

Restricții eliberare rețetă: P-RF - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care se reține în farmacie (nu se reînnoiește).

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

APP producător: APL SWIFT SERVICES (MALTA) LIMITED - MALTA

APP deținător: AUROBINDO PHARMA ROMANIA S.R.L. - ROMANIA

Număr APP: 11623/2019/01

Valabilitate: 2 ani

Concentrațiile disponibile pentru aciclovir

200mg, 250mg, 25mg/ml, 3%, 30mg/g, 400mg, 5%, 500mg, 50mg/g

Combinații cu alte substanțe

Conținutul prospectului pentru medicamentul ACICLOVIR AUROBINDO 200mg comprimate

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Aciclovir Aurobindo 200 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat de 200 mg conţine aciclovir 200 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Comprimate de culoare albă până la aproape albă, rotundă (diametru: 9,5 mm), biconvexă, gravate cu 'AR 200' pe o parte și netede pe cealaltă față.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Aciclovir Aurobindo comprimate este indicat pentru tratamentul infecțiilor cu virus herpes simplex ale pielii și membranelor mucoase, inclusiv herpesul genital inițial și recurent (excl. VHS neonatală și infecții severe VHS la copii imunocompromiși).

Aciclovir Aurobindo comprimate este indicat pentru suprimarea (prevenirea recurențelor) infecțiilor recurente cu herpes simplex la pacienții imunocompetenți.

Aciclovir Aurobindo comprimate este indicat pentru profilaxia infecțiilor cu herpes simplex la pacienții imunocompromiși.

Aciclovir Aurobindo comprimate este indicat pentru tratamentul varicelei și herpesului zoster.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze
Adulţi

Tratamentul infecţiilor cu herpes simplex

Doza uzuală este de 200 mg aciclovir, administrat oral de 5 ori pe zi, la intervale de aproximativ 4 ore, cu pauză în timpul nopţii. Durata tratamentului este de 5 zile; în infecţiile severe, tratamentul poate fi prelungit.

La pacienţii imunodeprimaţi sever (de exemplu după transplant medular) sau la pacienţii cu malabsorbţie, doza pentru o administrare poate fi crescută până la 400 mg aciclovir sau, alternativ, se poate lua în considerare tratamentul intravenos.

Pentru infecţiile primare tratamentul trebuie început cât mai repede posibil după apariţia infecţiei; în cazul infecţiilor recurente, acest lucru ar trebui să fie, de preferință, în timpul perioadei prodromale sau atunci când apar leziunile.

Prevenirea infecțiilor cu herpes simplex la pacienţii imunocompetenţi

Doza recomandată este de 200 mg aciclovir administrat oral, de 4 ori pe zi, la intervale de aproximativ 6 ore.

Mulţi pacienţi răspund favorabil la un regim de 400 mg aciclovir, administrat oral de 2 ori pe zi, la intervale de aproximativ 12 ore.

Scăderea treptată a dozei la 200 mg aciclovir administrate de 3 ori pe zi, la intervale de aproximativ 8 ore sau chiar de 2 ori pe zi, o dată la 12 ore, poate fi eficace.

Unii pacienţi pot dezvolta infecţii în timpul tratamentului cu doze zilnice de 800 mg aciclovir.

Tratamentul trebuie întrerupt periodic la intervale de 6-12 luni pentru a evalua eventualele modificări ale istoricului bolii.

Profilaxia infecțiilor cu herpes simplex la pacienții imunocompromiși:

Doza recomandată este de 200 mg aciclovir, administrat oral de 4 ori pe zi, la intervale de aproximativ 6 ore.

La pacienţii imunodeprimaţi sever (de exemplu, după transplant medular) sau la pacienţii cu malabsorbţie, doza pentru o administrare poate fi crescută până la 400 mg aciclovir sau, alternativ, poate fi luat în considerare tratamentul intravenos. Durata tratamentului preventiv se stabileşte în funcţie de perioada în care pacientul este supus riscului de infecţie.

Tratamentul infecţiilor cu virusul varicelo-zosterian:

Doza recomandată este de 800 mg aciclovir, administrat oral de 5 ori pe zi, la intervale de 4 ore, cu pauză în timpul nopţii. Durata tratamentului este de 7 zile. La pacienţii imunodeprimaţi sever (de exemplu, după transplant medular) sau la pacienţii cu malabsorbţie, poate fi luat în considerare tratamentul intravenos. Tratamentul trebuie început cât mai rapid posibil după apariţia infecţiei. Tratamentul herpesului zoster are rezultate optime dacă este iniţiat imediat după apariţia erupţiei. Tratamentul varicelei la pacienţii imunocompetenţi trebuie început în decurs de 24 de ore după apariţia erupţiei.

Copii şi adolescenţi

Tratamentul infecţiilor determinate de VHS şi prevenirea acestora la imunodeprimaţi

Doza pentru copii cu vârsta de 2 ani şi peste este egală cu cea recomandată la adulţi, iar pentru copiii cu vârsta sub 2 ani doza recomandată este jumătate din doza pentru adulţi. Pentru tratamentul infecțiilor cu virus herpetic neonatal se recomandă aciclovir intravenos.

Tratamentul varicelei

Copii cu vârsta de 6 ani şi peste: 800 mg aciclovir de 4 ori pe zi

Copii cu vârsta între 2 şi 5 ani: 400 mg aciclovir de 4 ori pe zi

Copii cu vârsta sub 2 ani: 200 mg aciclovir de 4 ori pe zi

Tratamentul trebuie continuat timp de cinci zile.

Doza poate fi calculată mai exact în funcţie de greutatea corporală: 20 mg aciclovir/kg greutate corporală (fără a depăşi 800 mg), administrat de 4 ori pe zi.

Nu sunt disponibile date privind tratamentul infecţiilor cu VHS şi VVZ la copii imunocompetenţi.

Vârstnici

La vârstnici trebuie luată în considerare posibilitatea existenţei insuficienţei renale şi în acest caz, doza trebuie ajustată corespunzător (vezi “Insuficienţă renală” mai jos).

Trebuie menținută o hidratare adecvată a pacienților vârstnici care iau doze mari de aciclovir pe cale orală.

Insuficienţă renală

Este necesară prudenţă în cazul administrării aciclovirului la pacienţii cu insuficienţă renală. Trebuie menținută o hidratare adecvată.

Pentru tratamentul şi prevenirea infecţiilor cu VHS la pacienţii cu insuficienţă renală, dozele orale recomandate la pacienţii cu funcţie renală normală nu duc la acumularea aciclovirului peste concentraţia de siguranţă stabilită pentru injectarea intravenoasă. Cu toate acestea, pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 10 ml/min) se recomandă ajustarea dozelor la 200 mg aciclovir, administrate oral de două ori pe zi, la intervale de aproximativ 12 ore.

În tratamentul infecțiilor herpes zoster se recomandă ajustarea dozei la 800 mg aciclovir de două ori pe zi la intervale de aproximativ 12 ore pentru pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 10 ml/minut) și la 800 mg aciclovir de trei ori zilnic la intervale de aproximativ opt ore pentru pacienții cu insuficiență renală moderată (clearance-ul creatininei în intervalul 10 - 25 ml/minut).

Mod de administrare

Aciclovir Aurobimdo comprimate sunt pentru administrare orală.

Tabletele trebuie înghițite întregi cu puțină apă. Asigurați-vă că pacienții cu doze mari de aciclovir sunt hidratați corespunzător.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la aciclovir, valaciclovir sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Utilizarea la pacienții cu insuficiență renală și la pacienții vârstnici:

Deoarece aciclovirul se excretă pe cale renală, dozele la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie ajustate (vezi pct. 4.2 Doze și mod de administrare). Din cauza riscului pacienţilor vârstnici de a avea o funcţie renală redusă, trebuie avută în considerare necesitatea scăderii dozelor la această categorie de pacienţi. Atât pacienţii vârstnici, cât şi cei cu insuficienţă renală, prezintă un risc crescut de a dezvolta reacţii adverse neurologice şi trebuie atent monitorizaţi pentru evidenţierea acestor reacţii. În cazurile raportate, aceste reacţii au fost, în general, reversibile la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8 Reacții adverse).

Administrările prelungite sau repetate de aciclovir la indivizii cu imunitate compromisă severă pot determina selecția tulpinilor de virus cu sensibilitate redusă, care nu pot răspunde la tratamentul cu aciclovir continuu (vezi pct. 5.1).

Starea de hidratare: Trebuie să se acorde atenție menținerii hidratării adecvate la pacienții cărora li se administrează doze orale mari de aciclovir.

Riscul de insuficiență renală este crescut prin utilizarea altor medicamente nefrotoxice.

Datele disponibile în prezent din studiile clinice nu sunt suficiente pentru a concluziona că tratamentul cu aciclovir reduce incidența complicațiilor asociate cu varicela la pacienții imunocompetenți.

Sodiu

Aciclovir Aurobindo conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic 'nu conține sodiu'.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Aciclovirul este eliminat în principal neschimbat în urină prin secreția tubulară renală activă. Orice medicamente administrate concomitent care concurează cu acest mecanism pot crește concentrațiile plasmatice ale aciclovirului. Probenecidul și cimetidina determină creșterea ASC a aciclovirului prin acest mecanism și reducerea clearance-ului renal aciclovir. În mod similar, s-au arătat creșteri ale ASC plasmatice ale aciclovirului și ale metabolitului inactiv al micofenolatului de mofetil, un agent imunosupresor utilizat la pacienții cu transplant, atunci când medicamentele sunt administrate concomitent. Cu toate acestea, nu este necesară ajustarea dozei datorită indicele terapeutic larg al aciclovirului.

Un studiu experimental asupra a cinci subiecți masculi indică faptul că terapia concomitentă cu aciclovir crește ASC a teofilinei totale cu aproximativ 50%. Se recomandă măsurarea concentrațiilor plasmatice în timpul tratamentului concomitent cu aciclovir.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Utilizarea aciclovirului trebuie luată în considerare numai atunci când beneficiile potențiale depășesc posibilitatea unor riscuri necunoscute.

Un registru de sarcină după punerea pe piață a aciclovirului a documentat rezultatele sarcinii la femeile expuse la orice formulă farmaceutică de Aciclovir. Constatările din registru nu au arătat o creștere a numărului de defecte congenitale la subiecții expuși la aciclovir comparativ cu populația generală, iar orice defecte de naștere nu au arătat niciun caracter unic sau consistent pentru a sugera o cauză comună.

Administrarea sistemică a aciclovirului în teste standard acceptate pe plan internațional nu a produs efecte embriotoxice sau teratogene la iepuri, șobolani sau șoareci. Într-un test non-standard la șobolani, s-au observat anomalii fetale, dar numai în urma unor doze atât de mari subcutanate încât s-a produs toxicitatea maternă. Relevanța clinică a acestor constatări este incertă.

Cu toate acestea, se recomadă prudență prin echilibrarea beneficiilor potențiale ale tratamentului împotriva oricărui risc posibil. Rezultatele din studiile de toxicologie privind reproducerea sunt incluse în secțiunea 5.3.

Alăptarea

După administrarea orală a dozelor de 200 mg de 5 ori pe zi, aciclovirul a fost detectat în laptele matern în concentraţii de 0,6 - 4,1 ori mai mari decât concentraţiile plasmatice corespunzătoare. Aceste concentraţii pot expune sugarii la doze de aciclovir de până la 0,3 mg/kg/zi. Prin urmare, se recomandă prudenţă când aciclovirul este administrat femeilor care alăptează.

Fertilitatea

La om, nu există date privind efectul aciclovirului asupra fertilităţii feminine.

Într-un studiu efectuat la 20 de pacienţi de sex masculin cu număr normal de spermatozoizi, cărora li s-a administrat aciclovir pe cale orală, în doze de până la 1g pe zi, timp de până la şase luni, s-a dovedit că nu are niciun efect clinic semnificativ asupra numărului, motilităţii sau morfologiei spermatozoizilor. Vezi studiile clinice din secțiunea 5.2

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu au existat studii care să investigheze efectul aciclovirului asupra performanței de a conduce sau asupra capacității de a folosi utilaje. Un efect negativ asupra unor astfel de activități nu poate fi anticipat din farmacologia substanței active, dar ar trebui să se țină seama de profilul evenimentelor adverse.

4.8 Reacţii adverse

Categoriile de frecvență asociate evenimentelor adverse de mai jos, sunt estimări. Pentru majoritatea evenimentelor nu au fost disponibile date adecvate pentru estimarea incidenței. În plus, evenimentele adverse pot varia ca incidență, în funcție de indicație. Pentru clasificarea reacţiilor adverse în funcţie de frecvenţă s-a utilizat următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000).

Tulburări hematologice şi limfatice:

Foarte rare: anemie, leucopenie, trombocitopenie.

Tulburări ale sistemului imunitar:

Rare: anafilaxie.

Tulburări psihice și ale sistemului nervos:

Frecvente: Cefalee, amețeli.

Foarte rare: agitaţie, confuzie, tremor, ataxie, dizartrie, halucinaţii, simptome psihotice, convulsii, somnolență, encefalopatie, comă.

Evenimentele de mai sus sunt, în general, reversibile şi au fost raportate, de regulă, la pacienţii cu insuficienţă renală sau care prezentau alţi factori predispozanţi (vezi pct. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare).

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:

Rare: dispnee.

Tulburări gastro-intestinale:

Frecvente: greaţă, vărsături, diaree şi dureri abdominale.

Tulburări hepatobiliare:

Rare: creştere reversibilă a bilirubinemiei şi a valorilor serice ale enzimelor hepatice.

Foarte rare: hepatită şi icter.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

Frecvente: prurit, erupţii cutanate tranzitorii (inclusiv fotosensibilitate).

Mai puţin frecvente: urticarie, alopecie difuză accelerată. Alopecia difuză accelerată a fost asociată cu o largă varietate de afecţiuni şi medicamente, relaţia cu tratamentul cu aciclovir fiind incertă. Rare: angioedem.

Tulburări renale şi ale căilor urinare:

Rare: creştere a valorilor ureei sanguine şi creatininemiei.

Foarte rare: insuficienţă renală acută, durere renală.

Durerea renală poate fi asociată cu insuficienţă renală şi cristalurie.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:

Frecvente: fatigabilitate, febră.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

4.9 Supradozaj

Semne şi simptome

Aciclovirul este absorbit numai parţial din tractul gastro-intestinal. Nu au fost evidenţiate efecte toxice la pacienţii care au ingerat doze unice de până la 20 g aciclovir. Accidental, supradozajul repetat al aciclovirului administrat oral timp de mai multe zile a fost asociat cu tulburări gastro-intestinale (cum sunt greaţa şi vărsăturile) şi tulburări neurologice (cum sunt cefaleea şi confuzia).

Supradozajul aciclovirului administrat intravenos a determinat creşterea creatininemiei, ureei sanguine şi ulterior, insuficienţă renală. Efecte neurologice, incluzând confuzie, halucinaţii, agitaţie, convulsii şi comă au fost descrise în asociere cu supradozajul pe cale intravenoasă.

Abordare terapeutică

Pacienţii trebuie monitorizaţi atent, pentru evidenţierea semnelor de toxicitate. Hemodializa creşte semnificativ eliminarea aciclovirului din sânge, putând fi utilă în cazul supradozajului simptomatic.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antivirale cu acţiune directă, nucleozide şi nucleotide, exclusiv inhibitori de reverstranscriptază, codul ATC: J05AB01.

Aciclovirul este un medicament antiviral cu activitate inhibitorie in vivo şi in vitro asupra virusurilor herpetice umane, incluzând virusul herpes simplex tip 1 şi 2 (VHS), virusul varicelo-zosterian (VVZ). Activitatea inhibitorie a aciclovirului în cazul VHS-1, VHS-2 şi VVZ are o selectivitate mare. Enzima timidin-kinază (TK) a celulelor normale, neinfectate, nu utilizează efectiv aciclovirul ca substrat, astfel încât toxicitatea la mamifere asupra celulelor gazdă este mică; TK codificată de VHS şi VVZ converteşte aciclovirul în aciclovir monofosfat, un analog nucleozidic care va fi ulterior convertit la difosfat şi, în final, la trifosfat, de către enzimele celulare. Aciclovirul trifosfat interferă cu ADN - polimeraza virală şi inhibă replicarea ADN-ului viral, producând terminarea sintezei lanţului după încorporarea sa în ADN-ul viral.

Administrarea prelungită sau repetată de aciclovir la persoanele cu imunodeficienţă severă poate determina selectarea unor tulpini virale cu sensibilitate redusă şi, consecutiv, absenţa răspunsului la continuarea tratamentului.

Au fost raportate tulpini cu TK virală sau ADN - polimerază virală modificate. In vitro, expunerea unor tulpini de VHS la aciclovir poate duce la apariţia rezistenţei. Relaţia dintre sensibilitatea tulpinilor de VHS, determinată in vitro, şi răspunsul clinic la tratamentul cu aciclovir nu este clară.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Aciclovirul este absorbit numai parţial din intestin. Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) după administrarea unor doze de 200 mg la intervale de 4 ore a fost de 3,1 micromol (0,7 g/ml), iar concentraţia plasmatică minimă corespunzătoare (Cmin) a fost de 1,8 micromol (0,4 g/ml). Valoarea Cmax după administrarea unor doze de 400 mg, respectiv 800 mg la intervale de 4 ore a fost de 5,3 micromol (1,2 g/ml), respectiv 8 micromol (1,8 g/ml), iar valoarea Cmin a fost de 2,7 micromol (0,6 g/ml), respectiv 4 micromol (0,9 g/ml).

La adulți, timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare terminal al aciclovir după administrarea de aciclovir intravenos este de aproximativ 2,9 ore. Majoritatea medicamentului este excretat nemodificat de rinichi. Clearance-ul renal al aciclovirului este substanțial mai mare decât clearance-ul creatininei, indicând faptul că secreția tubulară, în plus față de filtrarea glomerulară, contribuie la eliminarea renală a medicamentului. 9-carboximetoximetilguanina este singurul metabolit semnificativ al aciclovirului și reprezintă aproximativ 10-15% din doza administrată recuperată din urină. Când aciclovirul se administrează la o oră după 1 gram de probenecid, timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare terminal și zona sub curba concentrației plasmatice timp este extinsă cu 18% și respectiv 40%.

La adulţi, după administrarea perfuzabilă timp de 1 oră a 2,5 mg/kg, 5 mg/kg, 10 mg/kg Cmax la starea de echilibru au fost de 22,7 micromol (5,1 g/ml), 43,6 micromol (9,8 g/ml) și respectiv 92 micromol (20,7 g/ml).. La starea de echilibru, Cmin corespunzătoare după 7 ore au fost de 2,2 micromol (0,5 g/ml), 3,1 micromol (0,7 g/ml) și respectiv 10,2 micromol (2,3 g/ml).

La copii cu vârsta peste 1 an au fost observate valori similare ale Cmax şi Cmin la starea de echilibru atunci când doza de 250 mg/m2 a fost înlocuită cu 5 mg/kg, iar doza de 500 mg/m2 a fost înlocuită cu 10 mg/kg. La nou-născuţii şi sugarii (cu vârsta între 0-3 luni) trataţi cu doze de 10 mg/kg administrate în perfuzii intravenoase cu durata de 1 oră, la intervale de 8 ore, Cmax la starea de echilibru a fost de 61,2 micromol (13,8 g/ml), iar Cmin a fost de 10,1 micromol (2,3 g/ml). Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare terminal la acești pacienți a fost de 3,8 ore. Un grup separat de nou-născuți tratați cu 15 mg/kg la fiecare 8 ore a prezentat creșteri proporționale ale dozei, cu o Cmax de 83,5 micromol (18,8 µg/ml) și Cmin de 14,1 micromol (3,2 µ/ml). La pacienții vârstnici, clearance-ul corporal total scade odată cu creșterea vârstei, asociată cu scăderea clearance-ului creatininei, deși există prea puține modificări ale timpului de înjumătățire plasmatică terminal.

La pacienții cu insuficiență renală cronică, timpul mediu de înjumătățire plasmatică prin eliminare terminal a fost de 19,5 ore. Timpul mediu de înjumătățire plasmatică prin eliminare a aciclovirului în timpul hemodializei a fost de 5,7 ore. Concentrațiile plasmatice de aciclovir au scăzut cu aproximativ 60% în timpul dializei.

Concentraţia realizată în lichidul cefalorahidian reprezintă aproximativ 50% din concentraţia plasmatică corespunzătoare. Legarea de proteinele plasmatice este relativ mică (9-33%) şi nu se aşteaptă interacţiuni medicamentoase care să implice deplasarea de pe situsurile de legare.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Mutagenitate

Rezultatele unei game largi de teste de mutagenitate in vitro şi in vivo au indicat faptul că aciclovirul nu prezintă risc mutagen la om.

Carcinogenitate

Studii de lungă durată efectuate la şobolan şi şoarece nu au evidenţiat efecte carcinogene.

Teratogenitate

Administrarea sistemică a aciclovirului în testele standard acceptate internaţional nu a determinat efecte embriotoxice sau teratogenie la iepure, şobolan şi şoarece. Într-un test non-standard la şobolan au fost observate anomalii fetale, dar numai după administrarea subcutanată a unor doze mari, care au determinat efecte toxice materne. Relevanţa clinică a acestor rezultate nu este cunoscută.Fertilitate Au fost raportate reacţii adverse reversibile asupra spermatogenezei numai la doze de aciclovir cu mult mai mari decât cele utilizate în scop terapeutic. Studii la două generaţii de şoareci cu aciclovir administrat oral nu au evidenţiat afectarea fertilităţii.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Celuloză microcristalină [Grad 101]

Amidon glicolat de sodiu [tip A]

Povidonă [K- 30]

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Aciclovirul este disponibil în ambalaje cu blistere transparente PVC/Al .

Mărimea ambalajului: 20, 25, 30, 35, 50, 70, 100 și 500 de comprimate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Aurobindo Pharma România S.R.L.

Șos. Bucureşti - Ploieşti nr.42-44, etajul 2, Clădirea B, Aripa B2,

Complex Băneasa Business & Technology Park S.A

Sector 1, București, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

11623/2019/01-08

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Aprilie 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Aprilie 2019