ACICLOVIR 200mg comprimate prospect medicament

Aciclovir 200 mg comprimate

Aciclovir 400 mg comprimate

Fiecare comprimat conține aciclovir 200 mg respectiv 400 mg

Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat de Aciclovir 200 mg conţine lactoză monohidrat 213,6 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat

Aciclovir 200 mg comprimate

Comprimate rotunde, plate, de culoare albă sau aproape albă, fără miros sau aproape fără miros, cu margini rotunjite

Aciclovir 400 mg comprimate

Comprimate oblongi, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, fără miros sau aproape fără miros, prevăzute cu o linie mediană pe una din feţe

Tratamentul şi profilaxia leziunilor cutanate și de la nivelul mucoaselor determinate de infecţia cu virusul

Herpes simplex (VHS), incluzând infecţia primară şi recidivele infecţiilor genitale (cu excepția VHS neonatal și infecțiile severe VHS la copiii imunodeprimați).

Suprimarea (profilaxia recurențelor) infecţiilor recurente cu virusul Herpes simplex la pacienţi imunocompetenți.

Profilaxia infecţiilor cu virusul Herpes simplex la pacienţi imunocompromiși.

Tratamentul infecțiilor cu Herpes zoster la pacienţi imunocompetenți și imunocompromiși. (Tratamentul cu aciclovir în stadiu incipient este benefic în reducerea durerii, putând preveni dezvoltarea nevralgiei postherpetice)

Tratamentul infecţiilor cu virus varicello zosterian (VVZ) la pacienți imunocompromiși.

Tratamentul infecţiilor cu virus Herpes simplex:

Doza zilnică recomandată este de 200 mg aciclovir de 5 ori pe zi la interval de aproximativ 4 ore, doza de noapte fiind omisă. Durata tratamentului trebuie să fie de cel puţin 5 zile, dar în cazul unor infecţii severe durata tratamentului poate fi extinsă.

În cazul pacienţilor imunodeprimați (ex. după transplant de maduvă osoasă) sau a celor cu malabsorbţie, doza zilnică poate fi dublată la 400 mg aciclovir de 5 ori pe zi zi sau poate fi luată în consideraţie administrarea intravenoasă de aciclovir.

Dozele trebuie administrate cât mai devreme posibil de la debutul infecţiei; pentru episoadele recurente administrarea este de preferat să se facă în faza prodromală sau la primele apariţii ale leziunilor.

Tratamentul infecţiilor recurente cu virus Herpes simplex la pacienţii imunocompetenți:

Doza zilnică recomandată este de 200 mg aciclovir de 4 ori pe zi la interval de aproximativ 6 ore. Pentru mulţi pacienţi este mai convenabilă administrarea a 400 mg aciclovir de 2 ori pe zi la interval de aproximativ12 ore.

Posologia poate fi diminuată la 200 mg aciclovir de 3 ori pe zi la interval de aproximativ 8 ore sau chiar de 2 ori pe zi la interval de 12 ore, cu păstrarea eficacității. Unii pacienţi au prezentat recurenţe ale infecţiei la doze de 800 mg aciclovir pe zi.

Tratamenul de lungă durată trebuie întrerupt periodic, la intervale de 6 până la 12 luni, pentru a putea observa posibilele modificări în evoluţia naturală a bolii.

Tratamentul profilactic al infecţiilor cu virus Herpes simplex la pacienții imunocompromiși:

Doza zilnică recomandată este de 200 mg aciclovir de 4 ori pe zi la interval de aproximativ 6 ore.

La pacienţii cu funcţia imunitară sever compromisă (ex. după transplantul de măduvă osoasă) sau la pacienţii cu malabsorbţie, doza poate fi dublată la un comprimat 400 mg de 4 ori pe zi sau poate fi luată în consideraţie administrarea intravenoasă de aciclovir.

Durata tratamentului profilactic trebuie să fie stabilită în funcţie de durata perioadei de risc în care se află pacientul.

Tratamentul pacienţilor cu Herpes zoster și Varicelă:

Doza zilnică recomandată este de 800 mg aciclovir de 5 ori pe zi administrate la interval de aproximativ 4 ore, doza de noapte fiind omisă. Durata tratamentului este de 7 zile.

În cazuri severe la pacienţii cu funcţie imunitară compromisă (ex. după transplant de măduvă osoasă) sau la pacienţii cu malabsorbţie, se recomandă administrarea intravenoasă de aciclovir.

Pentru a avea efecte terapeutice optime este recomandată începerea tratamentului cât mai devreme, după debutul infecției. Tratamentul leziunilor cu Herpes zoster este mai eficace dacă iniţierea se face cât mai rapid posibil după debutul erupţiei.

Tratamentul și profilaxia infecţiilor cu virus Herpes simplex la pacienții imunocompromiși:

Copiii cu vârsta de 2 ani și peste pot primi o doză zilnică ca şi pentru adulţi (respectiv 200 mg aciclovir de 5 ori pe zi), copiii cu vârsta sub 2 ani trebuie să primească ½ din doza adultului (100 mg aciclovir de 5 ori pe zi).

Comprimatele de Aciclovir nu sunt potrivite pentru administrarea la copii cu vârsta sub 2 ani de aceea se recomandă administrarea altor forme de aciclovir.

Tratamentul varicelei la copii imunocompromiși:

Copii cu vârsta de 6 ani și peste: 800 mg de 4 ori pe zi. 2-5 ani: 400 mg de 4 ori pe zi.

Copii cu vârsta sub 2 ani: 200 mg de 4 ori pe zi.

Pentru calcularea mai exactă a dozei, doza zilnică recomandată este de 20 mg/kg corp (până la maximum 800 mg) de 4 ori pe zi.

Durata tratamentului este de 5 zile.

Nu există date suficiente privind utilizarea aciclovir pentru profilaxia infecțiilor recurente cu virus Herpes simplex, tratamentul infecțiilor cu virus Herpes zoster sau tratamentul Varicelei în cazul copiilor imunocompetenți.

La aceşti pacienţi excreţia aciclovirului poate fi diminuată în concordanţă cu scăderea clearance-ului creatininei. La vârstnici trebuie luată în considerare posibilitatea prezenței unei insuficiențe renale iar doza trebuie ajustată în consecință (vezi Administrarea în insuficiența renală). La pacienţii vârstnici cărora li se administrează doze orale mari de aciclovir trebuie asigurată o hidratare adecvată.

Administrarea în insuficiența renală

Se recomandă precauție în cazul administrării de aciclovir la pacienții cu insuficiență renală.

Trebuie asigurată o hidratare adecvată. În stabilirea tratamentului în infecţiile cu Herpes simplex la pacienţii cu insuficienţă renală, dozele orale recomandate trebuie să nu determine efecte cumulative peste nivelul de siguranţă prestabilit prin administrarea intravenoasă. La pacienţii cu infecție cu Herpes simplex și cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 10 ml/min) doza recomandată de aciclovir este de 200 mg de 2 ori pe zi la interval de 12 ore.

În tratamentul infecţiilor cu Herpes zoster şi în tratamentul varicelei la pacienţii cu funcţia imunitară sever compromisă, se recomandă ajustarea dozei la 800 mg de 2 ori pe zi la interval de aproximativ 12 ore (clearance-ul creatininei mai mic de 10 ml/min), şi respectiv la 800 mg de 3 ori pe zi la interval de aproximativ 8 ore în cazul pacienților cu insuficiență renală moderată (clearance-ul creatininei de 10-25 ml/min).

Comprimatele trebuie înghiţite întregi sau după sfărâmare, cu o mică cantitate de apă.

Hipersensibilitate la substanţa activă, la valaciclovir sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Gradul de hidratare: trebuie asigurată şi menţinută o hidratare adecvată la pacienţii care primesc doze orale mari de aciclovir (de exemplu în infecţia cu Herpes zoster 4 g pe zi), pentru a evita riscul toxicităţii renale.

Riscul insuficienței renale este crescut de utilizarea altor medicamente nefrotoxice.

Utilizarea la pacienții cu insuficiență renală și la pacienții vârstnici:

Aciclovirul este eliminat pe cale renală, de aceea doza trebuie redusă la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2).

Pacienţii vârstnici pot prezenta o reducere a funcţiei renale și, de aceea trebuie luată în considerare reducerea dozelor la acest grup de pacienți. Atât pacienţii vârstnici cât şi cei cu insuficienţă renală, prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse neurologice şi de aceea trebuie atent monitorizaţi pentru identificarea acestor efecte. În general, în cazurile raportate reacţiile au fost reversibile la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).

Administrarea prelungită sau repetată a aciclovirului la pacienţi cu funcţia imunitară compromisă poate determina selecţia tulpinilor virale cu reducerea sensibilității la medicament, ducând la lipsa unui răspuns terapeutic prin continuarea tratamentului. (vezi pct.5.1).

Rezultatele studiilor clinice efectuate până în prezent nu au adus dovezi clare, inechivoce în sprijinul reducerii riscului complicaţiilor asociate Varicelei la pacienţii cu sistemul imunitar normal tratați cu aciclovir.

Fiecare comprimat de Aciclovir 200 mg conţine 213,6 mg lactoză monohidrat. Pacienţii cu intoleranţă ereditară la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Aciclovirul este eliminat nemodificat prin urină, pe calea secreţiei active a tubilor renali. Orice medicament administrat concomitent care este eliminat prin același mecanism poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a aciclovirului. Datorită acestui mecanism, probenecidul şi cimetidina cresc ASC a aciclovirului şi reduc clearance-ul renal al aciclovirului. Similar, administrarea concomitentă de aciclovir cu micofenolat de mofetil, un medicament imunosupresor, administrat la pacienţii cu transplant, a determinat creșterea ASC plasmatic al aciclovirului şi al metabolitului inactiv al micofenolatului de mofetil. Cu toate acestea nu este necesară ajustarea dozelor datorită indicelui terapeutic mare al aciclovirului.

Un studiu experimental la care au participat cinci subiecți de sex masculin, indică faptul că terapia concomitentă cu aciclovir crește ASC a teofilinei cu aproximativ 50%. Se recomandă determinarea concentrațiilor plasmatice în timpul tratamentului concomitent cu aciclovir.

Utilizarea aciclovirului trebuie luată în considerare numai în cazul în care balanța beneficiu/risc este pozitivă.

După punerea pe piață, înregistrările privind utilizarea aciclovirului în timpul sarcinii a evidențiat rezultatele expunerii femeilor însărcinate la toate formele de aciclovir. Concluziile în urma acestor înregistrări au arătat că defectele congenitale descrise în urma expunerii la aciclovir nu au fost mai numeroase raportat la populaţia totală şi nu s-a putut stabili dacă aceste defecte au avut o cauză comună, specifică.

Administrarea sistemică de aciclovir în cadrul testelor standard internaționale, nu a produs efecte embriotoxice sau teratogene la iepuri, șobolani sau șoareci. La administrarea aciclovirului în cadrul unui test nestandardizat, la șobolani, au fost observate anomalii fetale, dar numai după administrarea subcutanată a unor doze mari care au produs toxicitate maternă. Relevanța clinică a acestor observații este incertă.

După administrarea dozelor de 200 mg aciclovir de 5 ori pe zi, acesta a fost detectat în laptele matern în concentraţii de 0,6 până la 4,1 ori faţă de concentraţiile plasmatice. Aceste concentraţii pot expune copilul alăptat la doze de până la 0,3 mg/kg/zi. De aceea, se recomandă precauție în cazul administrării aciclovirului în timpul alăptării.

Nu există informaţii privind efectul aciclovirului administrat atât pe cale orală cât și intravenoasă asupra fertilităţii la femei.

În cadrul unui studiu pe 20 bărbaţi cu cantitate de spermă normală, administrarea aciclovirului pe cale orală la doze până la 1 g pe zi pe o perioadă de maxim şase luni nu s-au semnalat efecte semnificative clinic în ceea ce priveşte cantitatea de spermă, motilitatea sau morfologia.

Trebuie luate în considerare starea clinică a pacientului și profilul reacțiilor adverse ale aciclovirului atunci când se analizează capacitatea pacienților de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

În plus, efectul negativ privind aceste activităţi nu poate fi prevăzut ţinând cont de proprietăţile farmacologice ale substanţei active.

Gruparea reacţiilor adverse în funcţie de frecvenţă se bazează pe estimări. Pentru majoritatea reacţiilor adverse nu au fost disponibile date pentru estimarea incidenţei. În plus, incidenţa reacţiilor adverse poate fi diferită funcţie de indicaţia terapeutică.

A fost utilizată următoarea convenţie pentru clasificarea reacţiilor adverse în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (< 1/10000) şi frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Foarte rare: anemie, leucopenie, trombocitopenie.

Rare: anafilaxie.

Foarte rare: agitaţie, confuzie, halucinaţii şi simptome psihotice.

Frecvente: cefalee, ameţeli.

Foarte rare: tremor, ataxie, disartrie, convulsii, somnolenţă, encefalopatie, comă.

Aceste reacţii adverse neurologice şi psihice sunt în general reversibile și au fost raportate în general la pacienţii cu insuficienţă renală, sau la doze mai mari decât cele recomandate, sau la pacienţi cu alţi factori predispozanţi (vezi pct. 4.4).

Rare: dispnee.

Frecvente: greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale.

Rare: creşterea reversibilă a concentraţiilor plasmatice de bilirubină şi a enzimelor hepatice.

Foarte rare: hepatită, icter.

Frecvente: prurit, erupţii cutanate tranzitorii (inclusiv fotosensibilitate).

Mai puţin frecvente: urticarie, alopecie difuză accelerată.

Acest tip de alopecie este asociat cu diverse tulburări şi medicamente sau alte proceduri medicale, relaţia directă cu administrarea aciclovirului fiind incertă.

Rare: angioedem.

Rare: creşterea valorilor plasmatice ale ureei şi creatininei.

Foarte rare: insuficienţă renală acută, durere renală.

Durerea renală poate fi asociată cu insuficiență renală.

Frecvente: oboseală, febră.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Semne şi simptome: Aciclovirul este parţial absorbit din tractul gastro-intestinal. Pacienții care au ingerat supradoze de până la 20 g de aciclovir în doză unică, nu au prezentat în general efecte toxice. Supradozajul accidental cu doze repetate de aciclovir administrate pe cale orală, timp de câteva zile a fost asociat cu efecte gastro-intestinale (greaţă şi vărsături) şi efecte neurologice (cefalee şi confuzie).

Supradozajul după administrarea intravenoasă a aciclovirului a determinat creşterea concentraţiei plasmatice de creatinină şi uree cu apariţia consecutivă a insuficienţei renale. Efectele neurologice, incluzând confuzie, halucinaţii, agitaţie, convulsii şi comă au fost asociate cu supradozajul la administrarea intravenoasă.

Tratament: pacienţii trebuie atent urmăriţi în vederea depistării semnelor de toxicitate. Hemodializa creşte semnificativ eliminarea aciclovirului din organism şi de aceea poate fi considerată ca o opțiune în gestionarea unui supradozaj simptomatic.

Grupa farmacoterapeutică: antivirale cu acţiune directă, Nucleozide şi nucleotide, exclusiv inhibitori de reverstranscriptază, codul ATC: J05A B01.

Aciclovir este un nucleotid, derivat sintetic al purinei care este considerat activ faţă de virusurile umane de tip herpetic (inclusiv virus Herpes simplex/ VHS/ de tip I şi II şi virus Varicella zoster /VVZ/) atât in vitro cât şi in vivo.

Pe culturi de celule aciclovir este cel mai activ faţă de VHS tip I, iar activitatea lui scade în ordinea VHS-2 şi

VVZ. Acţiunea antivirală este mai selectivă faţă de aceşti viruşi. Timidin-kinaza (TK) din celulele normale (neinfectate) nu utilizează aciclovirul ca substrat, şi de aceea toxicitatea asupra celulelor gazdă de mamifere este scăzută. În celulele infectate cu VHS şi VVZ enzima timidin-kinaza converteşte aciclovirul într-un compus aciclovir-monofosfat, care este în continuare convertit într-un di- și în final într-un trifosfat de către enzimele celulare. După încorporarea compusului trifosforilat în ADN, aciclovir-trifosfatul interferă cu ADN polimeraza virală și inhibă replicarea ADN-ului viral, cu întreruperea lanțului terminal.

Administrarea prelungită sau repetată a aciclovirului la pacienţi cu funcţia imunitară sever compromisă poate determina selecţia tulpinilor virale cu reducerea sensibilității, ducând la lipsa unui răspuns terapeutic prin continuarea tratamentului. Majoritatea cazurilor izolate clinic cu sensibilitate redusă au fost legate de o deficienţă a TK virale. Au fost raportate cazuri de tulpini cu TK virală sau ADN polimeraza alterate. In vitro, expunerea tulpinilor izolate de viruşi Herpes simplex la aciclovir poate fi relaţionată cu o sensibilitate redusă a tulpinilor. Relaţia dintre determinările in vitro a sensibilităţii tulpinilor VHS izolate şi răspunsul clinic la tratamentul cu aciclovir nu este clar.

Aciclovirul este doar parţial absorbit din intestin. Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) la starea de echilibru este de 0,7 µg/ml după o doză de 200 mg aciclovir administrată la interval de 4 ore, iar cea minimă (Cmin) măsurată este de 0,4 µg/ml. La o doză unică de 400 mg şi 800 mg aciclovir aceste concentraţii sunt: C max. 1,2 μg şi respectiv 1,8 μg/ml şi Cmin. 0,6 μg/ml şi respectiv 0,9 μg/ml.

La nou-născuți (cu vârsta între 0-3 luni), la care s-au utilizat doze de 10 mg/kg, administrate prin perfuzie, timp de o oră, la fiecare 8 ore Cmax a fost de 61,2 micromoli (13,8 micrograme/ml) și Cmin a fost 10,1 micromoli ( 2,3 micrograme/ml). La un grup separat de nou-născuți, la care s-au utilizat 15 mg/kg, la fiecare 8 ore, s-a observat o creștere proporțională cu doza cu o Cmax de 83,5 micromoli ( 18,8 micrograme/ml) și

Cmin de 14,1 micromoli (3,2 micrograme/ml).

Concentraţia aciclovirului în lichidul rahidian este de aproximativ 50% comparativ cu concentrația plasmatică.

Aciclovirul se leagă slab de proteinele plasmatice (9-33%) şi de aceea nu se anticipează interacţiunea cu alte medicamente care se leagă prin competiţie de proteinele plasmatice.

Singurul metabolit semnificativ al aciclovirului este 9-carboximetoxi-metilguanina.

Medicamentul este eliminat în principal sub formă nemodificată, aproximativ 10-15% din doza administrată este eliminată sub formă de metabolit, la nivelul rinichilor. Clearance-ul renal al aciclovirului este semnificativ mai mare decât clearance-ul creatininei, indicând faptul că secreția tubulară, în plus față de filtrarea glomerulară, contribuie la eliminarea renală a medicamentului. După administrarea i.v. timpul de înjumătăţire este de 2,9 ore. Prin administrarea aciclovirului la o oră de la administrarea a 1 g probenecid aria de sub curba concentraţiei plasmatice a aciclovirului creşte cu 40% şi timpul de înjumătăţire creşte cu 18%.

La pacienții vârstnici, clearance-ul plasmatic al aciclovirului scade proporţional cu cel al creatininei, de aceea timpul de înjumătăţire al aciclovirului nu are schimbări valorice semnificative.

La pacienții cu insuficienţa renală cronică, timpul de înjumătăţire la eliminare creşte la 19,5 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 5,7 ore în cazul pacienţilor hemodializaţi. Hemodializa scade concentraţia plasmatică a aciclovirului cu 60% din valoarea iniţială.

Studii in vitro şi in vivo au demonstrat că aciclovirul nu are potenţial mutagenic şi carcinogenic. Rezultatele obţinute în testele standard internaţionale aplicate au arătat că aciclovirul nu este nici embriotoxic nici teratogenic la şoareci, şobolani şi iepuri. Au fost observate anormalii fetale în cadrul unor teste ne-standardizate la şobolani, dar numai la administrarea s.c. a unor doze mari care au fost toxice şi pentru mamă. Relevanţa clinică a acestor rezultate nu este clară.

Au fost raportate reacţii adverse reversibile privind spermatogeneza şi o toxicitate globală la şobolani şi câini cărora li s-au administrat doze mult mai mari decât cele terapeutice.

Studii pe două generaţii de şoareci nu au pus în evidenţă vreun efect asupra fertilităţii după administrarea orală a aciclovirului.

Aciclovir 200 mg comprimate:

Stearat de magneziu

Povidonă

Amidon glicolat de sodiu tip A

Celuloză microcristalină

Lactoză monohidrat

Aciclovir 400 mg comprimate:

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Povidonă

Amidon glicolat de sodiu tip A

Celuloză microcristalină

Nu este cazul.

4 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Aciclovir 200 mg comprimate

Cutie cu 4 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 5 comprimate

Aciclovir 400 mg comprimate

Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 5 comprimate

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

EGIS PHARMACEUTICALS PLC

Keresztúri út 30-38, 1106 Budapesta,

Ungaria

7731/2015/01 7732/2015/01

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2015

Mai 2015

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .