QUETIAPINE ACCORD 300mg comprimate filmate prospect medicament

Quetiapine Accord 25 mg comprimate filmate

Quetiapine Accord 100 mg comprimate filmate

Quetiapine Accord 150 mg comprimate filmate

Quetiapine Accord 200 mg comprimate filmate

Quetiapine Accord 300 mg comprimate filmate

Quetiapine Accord 25 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine quetiapină 25 mg (sub formă de hemifumarat de quetiapină). Quetiapine Accord 100 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine quetiapină 100 mg (sub formă de hemifumarat de quetiapină). Quetiapine Accord 150 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine quetiapină 150 mg (sub formă de hemifumarat de quetiapină). Quetiapine Accord 200 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine quetiapină 200 mg (sub formă de hemifumarat de quetiapină). Quetiapine Accord 300 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine quetiapină 300 mg (sub formă de hemifumarat de quetiapină).

Quetiapine Accord 25 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat de 25 mg conţine 13,300 mg lactoză monohidrat.

Quetiapine Accord 100 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat de 100 mg conţine 53,200 mg lactoză monohidrat.

Quetiapine Accord 150 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat de 150 mg conţine 79,800 mg lactoză monohidrat.

Quetiapine Accord 200 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat de 200 mg conţine 106,400 mg lactoză monohidrat.

Quetiapine Accord 300 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat de 300 mg conţine 159,600 mg lactoză monohidrat.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct.6.1

Comprimat filmat

Comprimatele de 25 mg sunt comprimate filmate, rotunde, biconvexe, de culoare roz, plane pe ambele feţe.

Comprimatele de 100 mg sunt comprimate filmate, rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, plane pe ambele feţe.

Comprimatele de 150 mg sunt comprimate filmate, rotunde, biconvexe, de culoare galben-pal, plane pe ambele fete.

Comprimatele de 200 mg sunt comprimate filmate, rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, plane pe ambele feţe..

Comprimatele de 300 mg sunt comprimate filmate, având formă de capsulă, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, gravate cu “300” pe una din feţe şi plane pe cealalta faţă.

Quetiapina comprimate filmate este indicată pentru tratamentul:

Schizofreniei.

Tulburării bipolare care include:

episoade maniacale moderate până la severe asociate cu tulburări bipolare. episoade depresive majore din tulburarea bipolară prevenirea recurenţelor episoadele maniacale, saudepresive la pacienţii cu tulburare bipolară care au răspuns inițial la tratamentul cu quetiapină

Pentru fiecare indicaţie există scheme terapeutice diferite. Prin urmare, medicii trebuie să se asigure de faptul că pacienţii au primit informaţii clare cu privire la doza adecvată pentru afecţiunea lor.

Quetiapina comprimate filmate se administrează cu sau fără alimente

Pentru tratamentul schizofreniei: Quetiapina comprimate filmate se administrează de două ori pe zi.

Doza zilnică totală pentru primele 4 zile de tratament este de 50 mg (ziua 1), 100 mg (ziua 2), 200 mg (ziua 3) şi 300 mg (ziua 4).

Începând cu ziua 4, doza trebuie crescută treptat până la doza uzuală eficace de 300 - 450 mg quetiapină pe zi. În funcţie de răspunsul clinic şi tolerabilitatea fiecărui pacient, doza poate fi ajustată la valori în intervalul între 150 până la 750 mg/zi.

Pentru tratamentul episoadelor maniacale moderate pâna la severe din cadrul tulburării bipolare: Quetiapina comprimate filmate se administrează de două ori pe zi. În monoterapie sau ca terapie adjuvantă pe lângă stabilizatoarele de dispoziţie, d oza zilnică totală pentru primele patru zile de tratament este de 100 mg (ziua 1), 200 mg (ziua 2), 300 mg (ziua 3) şi 400 mg (ziua 4). Ajustarea ulterioară a dozei până la 800 mg pe zi începând cu ziua 6 se va face cu creşteri care nu vor fi mai mari 200 mg pe zi.

Doza poate fi ajustată în funcţie de răspunsul clinic şi tolerabilitatea fiecărui pacient la valori cuprinse între 200 şi 800 mg pe zi. Doza eficace este de obicei cuprinsă între 400 şi 800 mg pe zi.

Pentru tratamentul episoadelor depresive din tulburarea bipolară:

Quetiapina comprimate filmate se administrează o dată pe zi înainte de culcare. Doza zilnică totală pentru primele patru zile de tratament este de 50 mg (ziua 1), 100 mg (ziua 2), 200 mg (ziua 3) şi 300 mg (ziua 4). Doza zilnică recomandată este de 300 mg pe zi. În timpul studiilor clinice nu au fost observate beneficii suplimentare la grupul la care s-a administrat 600 mg comparativ cu grupul la care s-au administrat 300 mg (vezi pct. 5.1.). Unii pacienţi pot prezenta beneficii terapeutice la o doză de 600 mg. Tratamentul cu doze mai mari de 300 mg trebuie iniţiat de medici experimentaţi în tratarea tulburặrii bipolare. Studiile clinice au indicat că poate fi luată în considerare reducerea dozei la 200 mg la unii pacienţi,dacă apar probleme legate de tolerabilitate.

Pentru prevenirea recidivei din tulburarea bipolară:

Pentru prevenirea recidivei episoadelor maniacale, depresive şi mixte în tulburarea bipolară, pacienţii care au răspuns la quetiapină pentru tratamentul acut de tulburare bipolară ar trebui să continue tratamentul cu aceeaşi doză. Doza poate fi ajustată în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea fiecărui pacient, în intervalul de la 300 la 800 mg/zi, administrată de două ori pe zi. Este important ca pentru tratamentul de întreţinere să fie utilizată doza minimă eficientă.

Similar altor antipsihotice şi antidepresive, se recomandă prudenţă la administrarea Quetiapinei la vârstnici, în special în timpul perioadei iniţiale de stabilire a dozei. Doza iniţială pentru pacienţii vârstnici este de Quetiapine Accord comprimate 25 mg/zi. Doza trebuie mărită zilnic, în trepte de 25 până la 50 mg, până la atingerea dozei eficientePoate fi necesar ca ajustarea treptată a dozei de quetiapină să se facă mai lent, iar doza terapeutică zilnică să fie mai mică decât cea utilizată la pacienţii mai tineri, în funcţie de răspunsul clinic şi tolerabilitatea fiecărui pacient. Clearance-ul plasmatic mediu al quetiapinei s-a redus cu 30%-50% la pacienţii vârstnici comparativ cu pacienţii mai tineri.

Eficienţa şi siguranţa nu au fost evaluate la pacienţii cu vârsta peste 65 de ani cu episoade depresive din cadrul tulburặrii afective bipolare.

Quetiapina comprimate filmate nu este recomandată copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani din cauza lipsei de experienţă privind siguranţa administrării acestui medicament la această grupă de vârstă. Datele existente din studiile clinice controlate cu placebo sunt prezentate în secţiunile 4.4, pct. 4.8, 5.1 și pct. 5.2.

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală.

Quetiapina este intens metabolizată la nivelul ficatului. De aceea se recomandă precauţie la administrarea quetiapinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică cunoscută, în special în timpul perioadei iniţiale de administrare. La pacienţii cu insuficienţă hepatică cunoscută se va începe cu doze de 25 mg pe zi Dozajul trebuie fi crescut zilnic cu 25 până la 50 mg, până la o doză eficace, în funcţie de răspunsul clinic şi tolerabilitatea fiecărui pacient.

Quetiapina comprimate poate fi administrată cu sau fără alimente.

Quetiapina comprimate filmate este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Este contraindicată administrarea concomitentă de inhibitori ai citocromului P450 3A4, cum sunt inhibitorii de protează HIV, antimicotice de tip azolic, eritromicină, claritromicină şi nefazodonă (vezi pct. 4.5).

Deoarece quetiapina este administrat pentru mai multe indicaţii, trebuie luat în considerare profilul de siguranţă ţinând cont de diagnosticul individual al pacientului şi de doza care urmează a fi s administrată.

Copii şi adolescenţi(cu vârsta cuprinsă între 10 şi 17 ani)

Quetiapina comprimate filmate nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei de date privind administrarea la acest grup de vârstă. Studiile clinice cu quetiapinặ au arătat că, în plus faţă de profilul de siguranţă identificat la adulţi (vezi pct. 4.8 Reacţii adverse), anumite reacţii adverse au apărut cu o frecvenţă mai mare la copii şi adolescenţi comparativ cu adulţii (creşterea apetitului alimentar, creşteri ale valorii prolactinei serice şi simptome extrapiramidale), iar una dintre cele identificate, nu a fost observată la adulţi (creşteri ale tensiunii arteriale). Au fost observate, de asemenea, modificări ale testelor funcţiei tiroidiene, la copii şi adolescenţi.

Mai mult, nu au fost studiate implicaţiile siguranţei pe termen lung a tratamentului cu quetiapinặ asupra creşterii sau maturizării la peste 26 săptămâni. Nu sunt cunoscute implicaţiile pe termen lung asupra dezvoltării cognitive şi comportamentale.

În studiile clinice controlate cu placebo, la copii şi adolescenţi trataţi cu quetiapinặ, quetiapina a fost asociată cu o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale (SEP), comparativ cu placebo la pacienţii trataţi pentru schizofrenie şi tulburare maniacală în cadrul bolii bipolare (vezi pct. 4.).

Suicid/ideaţie suicidară sau înrăutăţirea stării clinice

Depresia este asociată cu un risc crescut de ideaţie suicidară, de autovătămare şi de suicid (evenimente legate de suicid). Acest risc persistă până la instalarea unei remisiuni semnificative. Este posibil ca ameliorarea să nu se producă în primele săptămâni de tratament sau mai mult, pacienţii trebuind monitorizaţi atent până apar semnele de ameliorare. Experienţa clinică generală arată faptul că riscul de suicid poate creşte în etapele incipienteale recuperării.

În plus, medicii trebuie să ia în considerare riscul potenţial de evenimente legate de suicid după întreruperea bruscă a tratamentului cu quetiapină, din cauza factorilor de risc cunoscuţi pentru afecţiunea tratată.

Alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie quetiapină se pot asocia, de asemenea, cu risc crescut de evenimente legatede suicid. În plus, aceste afecţiuni pot reprezenta comorbidităţi ale episoadelor depresive majore. Ca urmare, trebuie avute în vedere aceleaşi precauţii ca în cazul tratării pacienţilor cu episoade depresive majore când se tratează pacienţi cu alte afecţiuni psihice.

Pacienţii care prezintă în antecedente evenimente legate de suicid sau cei care prezintă grad semnificativ de ideaţie suicidară înainte de începerea tratamentului au un risc mai mare de gânduri suicidare sau de tentative de suicid şi trebuie monitorizaţi atent în timpul tratamentului. O meta analiză a studiilor clinice controlate cu placebo efectuate cu medicamente antidepresive la pacienţii adulţi cu tulburări psihice a evidenţiat un risc crescut de comportament suicidar în cazul antidepresivelor comparativ cu placebo la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani.

Supravegherea atentă a pacienţilor şi îndeosebi a celor cu risc crescut, trebuie să însoţească tratamentul medicamentos, în special în fazele iniţiale ale tratamentului şi după modificarea dozelor.

Pacienţii (şi îngrijitorii pacienţilor) trebuie avertizaţi în legătură cu necesitatea de a urmări orice agravare a stării clinice, apariţia comportamentului suicidar sau a gândurilor suicidare şi orice alte modificări neobişnuite ale comportamentului şi îndrumati să se adreseze de urgenţă unui medic dacă apar aceste simptome.

În studiile clinice de durată scurtă, controlate cu placebo, efectuate la pacienţi cu episoade depresive majore în cadrul tulburării bipolare, a fost observat un risc crescut de evenimente legate de suicid la pacienţii adulţi tineri (cu vârsta sub 25 de ani) care au fost trataţi cu quetiapină, comparativ cu din grupul placebo (3% faţă de 0%).

Somnolenţă şi ameţeli

Tratamentul cu quetiapină a fost asociat cu somnolenţă şi simptome asociate, cum este sedarea (vezi pct. 4.8. Reacţii adverse). În studiile clinice, pentru tratamentul pacienţilor cu depresie în cadrul tulburặrii bipolare, debutul a fost de obicei în primele 3 zile de tratament şi a fost în principal de intensitate uşoară până la moderată.

Pacienţii cu depresie în cadrul tulburặrii bipolare şi care prezintă somnolenţă de intensitate severă pot necesita supraveghere mai frecventă pentru un minim de două săptămâni de la debutul somnolenţei, sau până la ameliorarea simptomelor şi întreruperea tratamentului poate fi necesară şi trebuie luată în considerare.

Tratamentul cu quetiapină a fost asociat cu hipotensiune arterială ortostatică şi ameţeli consecutive (vezi pct. 4.8), care, similar somnolenţei au debutat în general în timpul perioadei de iniţiere a terapiei şi titrare a dozelor. Acest lucru poate să determine creşterea incidenţei leziunilor accidentale (căderi), în special la pacienţii vârstnici. Ca urmare, pacienţii trebuie sfătuiţi să fie precauţi până se obişnuesc cu efectele potenţiale ale tratamentului.

Quetiapina comprimate filmate trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare sau boli cerebrovasculare cunoscute sau alte afecţiuni care predispun la hipotensiune arterială.

Quetiapina poate provoca hipotensiune ortostatică, în special în perioada de iniţiere a tratamentului; aceasta apare mai frecvent la pacienţii vârstnici decât la pacienţii mai tineri. În cazul în care acest lucru se întâmplă ar trebui să fie luată în considerare reducerea dozei sau o ajustare graduală a dozei.

Titrarea mai înceată trebuie avută în vedere în cazul pacienţilor cu patologii cardiovasculare subiacente.

Studiile clinice controlate nu au relevat diferenţe în ceea ce priveşte incidenţa convulsiilor la pacienţii trataţi cu quetiapină, faţă de cei la care s-a administrat placebo. Nu există date disponibile cu privire la incidenţa convulsiilor la pacienţii cu tulburări convulsive în antecedenteSimilar altor antipsihotice, se recomandă prudenţă în cazul bolnavilor cu antecedente de convulsii (vezi pct. 4.8).

În studiile controlate cu placebo la pacienţi adulţi, quetiapina a fost asociată cu o creştere a incidenţei simptomelor extrapiramidale (SEP) comparativ cu placebo la pacienţii trataţi pentru episoade depresive majore în boala bipolară (vezi pct. 4.8 si 5.1).

Utilizarea quetiapinei a fost asociată cu apariţia akatisiei, manifestată prin agitaţie deranjantă sau neplăcută la nivel subiectiv şi prin nevoia de a se mişca, frecvent însoţită de incapacitatea de a sta pe loc sau de a sta liniştit. Acest lucru este cel mai probabil să se întâmple în primele câteva săptămâni de tratament. La pacienţii la care apar aceste simptome, creşterea dozelor poate fi dăunătoare.

Diskinezia tardivă este un sindrom potenţial ireversibil, de mişcări involuntare, diskinetice care se pot dezvolta la pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice, inclusiv quetiapină. Dacă apar semne şi simptome ale diskineziei tardive, ar trebui să fie luate în considerare reducerea dozei sau întreruperea tratamentului cu quetiapină comprimate. Simptomele diskineziei tardive se pot înrăutăţi sau chiar pot apărea după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8 Reacţii adverse)

Sindrom neuroleptic malign indromul neuroleptic malign a fost asociat cu terapia antipsihotică, inclusiv quetiapină (vezi pct. 4.8. ).Manifestările clinice includ hipertermie, afectarea statusului mintal, rigiditate musculară, instabilitate vegetativă şi valori crescute ale creatin-fosfokinazei.În cazul apariţiei acestor simptome, trebuie întrerupt tratamentul cu quetiapină şi administrat un tratament medical de susţinere adecvat.

Neutropenie severă

Neutropenia severă (numărul neutrofilelor < 0,5 X 109/l) a fost raportată mai puţin frecvent în studiile clinice efectuate cu quetiapină. Cele mai multe cazuri de neutropenie severă au apărut la un interval de câteva luni de la începerea tratamentului cu quetiapină. Nu a existat o legătură evidentă cu doza administrată. În perioada după punerea pe piaţă, remiterea leucopeniei şi/sau neutropeniei a urmat după întreruperea tratamentului cu quetiapină. Printre factorii de risc posibili pentru neutropenie se numără pre-existenţa unui număr mic de leucocite (WBC) şi neutropenie indusă de medicamente în antecedente. Quetiapina trebuie întreruptă la pacienţii cu un număr de neutrofile < 1,0 X 109/L.

Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor de infecţie şi pentru o numărătoare a neutrofilelor (până când acestea depăşesc < 1,5 X 109/L) (vezi pct. 5.1 Proprietăţi farmacodinamice).

Vezi de asemenea pct. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente sau alte forme de interacţiune

Utilizarea concomitentă a quetiapinei cu un inductor puternic al enzimelor hepatice cum ar fi carbamazepina sau fenitoina, scade semnificativ concentraţiile plasmatice ale quetiapinei, ceea ce poate influenţa eficacitatea tratamentului cu quetiapină. La pacienţii la care se administrează un inductor al enzimelor hepatice, iniţierea tratamentului cu quetiapină trebuie făcută numai în cazul în care medicul consideră că beneficiile depăşesc riscurile întreruperii administrării inductorului enzimatic hepatic. Este important ca orice modificare a dozei inductorului enzimatic hepatic să se facă treptat, şi dacă este necesar, acest medicament poate fi înlocuit cu un non-inductor enzimatic hepatic (de exemplu valproatul de sodiu).

La pacienţii trataţi cu quetiapină, s-a raportat creşterea ponderală, care trebuie monitorizată şi abordată terapeutic în mod adecvat din punct de vedere clinic conform ghidurilor de tratament antipsihotic (vezi pct. 4.8 și pct. 5.1).

Rar, au fost raportate cazuri de hiperglicemie şi/sau de apariţie sau exacerbare a diabetului zaharat, asociat ocazional cu cetoacidoză sau comă, inclusiv cu unele cazuri de deces (vezi pct. 4.8). În unele cazuri, a fost raportată o creştere ponderală anterioară, care poate fi un factor favorizant. Se recomandă monitorizarea clinică adecvată şi aplicarea ghidurilor de tratament antipsihotic. Pacienţii trataţi cu orice antipsihotic, inclusiv quetiapină, trebuie să fie monitorizaţi pentru semne şi simptome de hiperglicemie (de exemplu, polidipsie, poliurie, polifagie şi slăbiciune), iar pacienţii cu diabet zaharat sau factori de risc pentru diabetul zaharat trebuie să fie monitorizaţi cu regularitate pentru a detecta agravarea controlului glucozei. Greutatea corporalặ trebuie monitorizată cu regularitate.

Creşteri ale trigliceridelor, LDL şi colesterol total, şi scăderi ale colesterolului HDL au fost observate în studiile clinice cu quetiapină (vezi pct. 4.8 Reacţii adverse). Modificările lipidice trebuie abordată terapeutic după cum este necesar din punct de vedere clinic.

Luând în considerare modificările ponderale, modificările valorilor glicemiei sangvine (vezi hiperglicemia) şi ale concentraţiilor lipidelor observate în studiile clinice, la unii pacienţi inclusiv cei cu valori iniţiale normale) poate apărea o agravare a profilul de risc metabolic, care trebuie tratată corespunzător (vezi pct 4.8).

În studiile clinice şi în cazul utilizării conform RCP, quetiapina nu a fost asociată cu prelungire persistentă absolută a intervalului QT. După punerea pe piaţă, a fost raportată prelungirea intervalului

QT la administrarea de quetiapina în doze terapeutice (vezi pct. 4.8) şi în caz de supradozaj (vezi pct. 4.9Similar altor antipsihotice, se recomandă prudenţă în cazurile în care quetiapina se administrează la pacienţii cu boli cardiovasculare sau antecedente de prelungire a intervalului QT. Se recomandă de asemenea prudenţă atunci când quetiapina se administrează fie împreună cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT fie concomitent cu neuroleptice în special la vârstnici, la bolnavi cu sindrom de QT prelungit congenital, insuficienţă cardiacă congestivă, hipertrofie cardiacă, hipokaliemie, respectiv hipomagneziemie (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente sau alte tipuri de interacţiune).

Simptome acute de întreruperea tratamentului cum sunt insomnie, greaţă, dureri de cap, diaree, vărsături, ameţeli, iritabilitate au fost descrise după întreruperea bruscă a quetiapinei. De asemenea, se poate produce recurenţa simptomelor psihotice şi s-a raportat apariţia tulburărilor cu mişcări involuntare (de exemplu, acatizie, distonie şi diskinezie).Se recomandă oprirea tratamentului prin reducerea treptată a dozei timp de o săptamână până la două (vezi pct. 4.8).

Pacienţi vârstnici cu psihoză din cadrul demenţei Quetiapina nu se poate utilizată pentru tratamentul psihozei din cadrul demenţei.

Studii clinice randomizate, placebo-controlate au pus în evidenţă la pacienţii cu demenţă creşterea de aproximativ 3 ori a riscului apariţiei evenimentelor adverse cerebrovasculare în cazul tratamentului cu unele antipsihotice atipice. Un risc crescut nu poate fi exclus nici în cazul altor antipsihotice şi nici pentru alte grupe de pacienţi. Quetiapina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu factori de risc pentru accidentul vascular cerebral.

În cadrul unei meta-analize efectuate pentru medicamente antipsihotice atipice, s-a raportat o creştere a riscului de deces la pacienţii vârstnici cu psihoză asociată demenţei, comparativ cu placebo. Cu toate acestea, în două studii efectuate cu quetiapină, controlate cu placebo, cu durata de 10 săptămâni, la acelaşi grup de pacienţi (n=710; vârsta medie: 83 ani; intervalul: 56-99 ani), rata mortalităţii la pacienţii trataţi cu quetiapină a fost de 5,5% comparativ cu 3,2% în grupul cu placebo. În cadrul acestor studii pacienţii au decedat din cauze variate specifice acestei grupe de vârstă. Aceste date nu au stabilit o relaţie de cauzalitate între tratamentul cu quetiapină şi deces la pacienţii vârstnici cu demenţă.

Tratamentul cu quetiapină trebuie întrerupt în caz de apariţie a icterului.

Boli concomitente

Au fost raportate cazuri de disfagie şi aspiraţie în urma tratamentului cu quetiapină (vezi pct. 4.8).

Deşi nu a fost stabilită o relaţie cauzală cu pneumonia de aspiraţie, quetiapina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu risc de pneumonie de aspiraţie.

Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) la administrarea de medicamente antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă adesea factori de risc dobândiţi pentru TEV, toţi factorii de risc pentru TEV trebuie identificaţi înainte şi în timpul tratamentului cu quetiapina şi trebuie luate măsurile preventive necesare.

Pancreatita a fost raportată în studii clinice şi în experienţa de după punerea pe piaţă, desi nu toate cazurile au fost agravate de factori de risc . Din experienţa de după punerea pe piaţă, mulţi pacienţi au prezentat factori de risc care sunt cunoscuţi a fi asociaţi cu pancreatita cum sunt hipertrigliceridemia (vezi pct 4.4 Lipide), calculi biliari şi consumul de alcool etilic

Există date limitate privind administrarea quetiapinei în asociere cu valproat de sodiu sau litiu în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe; cu toate acestea, asocierea a fost bine tolerată (vezi pct. 4.8 şi pct 5.1). Datele clinice au evidenţiat un efect aditiv în săptămâna a 3-a de tratament.

Quetiapină comprimate filmate conţin lactoză. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

în vedere că efectele quetiapinei se manifestă în principal la nivelul sistemului nervos central, se recomandă administrarea sa cu prudenţă în asociere cu alte medicamente care acţionează la nivel central, precum şi împreună cu alcoolul etilic.

CYP3A4 este principala izoenzimă a citocromului P450 responsabilă de metabolizarea quetiapinei.

Într-un studiu privind interacţiunile efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea simultană a quetiapinei (doze de 25 mg) cu ketoconazol, un inhibitor al CYP3A4, a determinat o creştere de 5 până la 8 ori mai mare a ASC de quetiapină. Ca urmare, este contraindicată utilizarea quetiapinei concomitent cu inhibitori ai CYP3A4. De asemenea, nu este recomandat consumul de suc de grapefruit pe durata tratamentului cu quetiapină.

Quetiapina nu a indus sistemele enzimatice de la nivel hepatic implicate în metabolizarea antipirinei.

Cu toate acestea, într-un studiu clinic cu doze repetate pentru evaluarea farmacocinetică a quetiapinei administrate anterior sau în timpul tratamentului cu carbamazepină (un inductor cunoscut al enzimelor hepatice), administrarea concomitentă a carbamazepinei a crescut semnificativ clearance-ul quetiapineiAceastă creştere a clearance-ului a redus expunerea sistemică la quetiapină (evaluată prin valoarea ASC), în medie cu 13% faţă de expunerea în timpul administrării quetiapinei în monoterapie, cu toate acestea, la unii pacienţi s-a observat un efect mai puternic Ca o consecinţă a acestei interacţiuni, poate apărea scăderea concentraţiilor plasmatice, ce poate afecta eficacitatea tratamentului cu quetiapina. Administrarea quetiapinei concomitent cu fenitoina (un inductor al enzimelor microsomale) a determinat o creştere semnificativă a clearance-ului plasmatic pentru quetiapină cu aproximativ 450%.La pacienţii la care se administrează un inductor enzimatic, tratamentul cu quetiapină trebuie început doar dacă medicul consideră că avantajele tratamentului cu quetiapină depăşeşte riscurile întreruperii tratamentului cu inductorul enzimatic. Este important ca orice eventuală modificare a tratamentului cu inductorul enzimatic să fie treptată şi, dacă este cazul, acesta să fie înlocuit cu un noninductor (de exemplu valproat de sodiu). (vezi şi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Farmacocinetica quetiapinei nu au fost modificată semnificativ de administrarea concomitentă a antidepresivelor cum sunt imipramina (un inhibitor cunoscut al CYP2D6) sau fluoxetina (un inhibitor cunoscut al CYP3A4 şi CYP2D6).

Farmacocinetica quetiapinei nu a fost modificată în mod semnificativ în urma administrării concomitente a antipsihoticelor risperidonă sau haloperidol. Utilizarea concomitentă a comprimatelor de quetiapină şi tioridazină a provocat o creştere a clearance-ului quetiapinei cu aproximativ 70%.

Farmacocinetica quetiapinei nu a fost modificată în urma administrării concomitente cu cimetidina, un cunoscut inhibitor enzimatic P450.

Farmacocinetica litiului nu a fost modificată în cazul administrării concomitente cu quetiapină comprimate.

Farmacocinetica valproatului de sodiu şi a quetiapinei nu au fot modificate într-o măsură relevantă clinic în cazul administrării concomitente. Un studiu retrospectiv cu copii şi adolescenţi cărora li s-a administrat fie valproat, fie quetiapină, fie ambele, a constatat o incidenţă mai mare a leucopeniei şi neutropeniei în grupul de terapie în asociere, în comparaţie cu grupul de monoterapie. . Nu au fost efectuate studii formale de interacţiune cu medicamentele utilizate în mod obişnuit pentru boli cardiovasculare.

Se recomandă prudenţă în administrarea quetiapinei concomitent cu medicamente despre care se ştie că provoacă dezechilibre electrolitice sau prelungesc intervalul QTc.

S-au raportat rezultate fals pozitive în testele inumoenzimatice pentru metadonă şi antidepresive triciclice la pacienţii cărora li s-a administrat quetiapină. Se recomandă confirmarea rezultatelor suspecte ale testelor imunoenzimatice printr-o tehnică cromatografică adecvată.

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea quetiapinei pe perioada sarcinii la om. Până în acest moment, testele la animale nu au indicat efecte dăunătoare; cu toate acestea posibilele efecte asupra ochiului fătului nu au fost cercetate. De aceea, comprimatele de quetiapina ar trebui să fie utilizate în timpul sarcinii doar dacă beneficiile justifică riscurile potenţiale. În urma monitorizării sarcinilor în care s-a administrat quetiapină au fost observate simptome de întrerupere la nou-născut.

Au fost publicate rapoarte privind excreţia quetiapinei în laptele matern; cu toate acetea, gradul de excreţie nu a fost constant. Prin urmare, femeile care alăptează trebuie sfătuite să evite alăptarea în perioada în care iau quetiapină.

Nou-născuţii expuşi la medicamente antipsihotice (inclusiv quetiapină) în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină au risc de reacţii adverse, incluzând simptome extrapiramidale şi/sau de sevraj, care pot varia după naştere din punct de vedere al severităţii şi duratei. S-au raportat agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenţă, insuficienţă respiratorie sau tulburări de alimentaţie. Prin urmare, nou-născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Au fost publicate rapoarte privind excreţia quetiapinei în laptele matern; totuşi, gradul de excreţie nu a fost constant. Prin urmare, femeile care alăptează trebuie sfătuite să evite alăptarea în perioada în care iau quetiapină.

Având în vedere că efectele sale se manifestă în principal la nivelul sistemului nervos central, quetiapina poate afecta activităţile care necesită vigilenţă şi poate provoca somnolenţăDe aceea, pacienţii vor fi sfătuiţi să nu conducă sau să folosească utilaje până la cunoaşterea sensibilităţii individuale la aceasta.

Reacţiile adverse (RA) cel mai frecvent raportate în cazul utilizării acestui medicament includ somnolenţă, ameţeli, xerostomie, astenie uşoară, constipaţie, tahicardie, hipotensiune arterială ortostatică şi dispepsie.

Similor altor antipsihotice, creştere ponderală, sincopa, sindromul neuroleptic malign, leucopenia, neutropenia şi edemele periferice au fost asociate cu acest medicament.

Incidenţa reacţiilor adverse asociate tratamentului cu quetiapină este prezentată în tabelul de mai jos conform formatului recomandat de Consiliul Organizaţiilor Internaţionale pentru Ştiinţe Medicale (CIOMS III Working Group; 1995).

Reacţiile adverse sunt clasificate, în funcţie de frecvenţă, astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare (≥1/10,000, <1/1000) şi foarte rare (<1/10,000).

Foarte frecvente Valori scăzute ale hemoglobinei23

Frecvente: Leucopenie27, scăderea numărului de neutrofile, creşterea numărului de eozinofile 28

Mai puţin Trombocitopenie, anemie, scăderea numărului de trombocite14 frecvente:

Rare: Agranulocitoză29

Cu frecvenţă Neutropenie 1 necunoscută:

Mai puţin Hipersensibilitate (inclusiv reacţii alergice cutanate) frecvente:

Foarte rare: Reacţie anafilactică 6

Frecvente: Hiperprolactinemie16 , scăderea T4 total 25, scăderea T4 liber25, scăderea

T3 total25, creşterea TSH 25

Mai puţin Scăderea T3 liber25 , hipotiroidism22 frecvente:

Foarte rare: Secreţie necorespunzătoare de hormon antidiuretic Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte frecvente Creşterea valorilor trigliceridelor serice11,31

Creşterea valorii colesterolului total (predominant LDL colesterol) 12,31 , scăderea valorii HDL colesterol18,31, creştere ponderală9,31

Frecvente : Apetit alimentar crescut, creşterea glicemiei până la nivel hiperglicemic 7,31

Mai puţin Hiponatremie 20, diabet zaharat 1,5,6 frecvente:

Foarte rare: Sindrom metabolic30

Frecvente: Vise anormale şi coşmaruri, ideaţie suicidară şi comportament suicidar21

Rare: Somnambulism şi alte reacţii asociate, de exemplu vorbit în somn şi tulburări de alimentaţie legate de somn

Foarte frecvente Ameţeli 4, 17, somnolenţă 2, 17, cefalee

Frecvente: Sincopă 4, 17, Simptome extrapiramidale 1, 13 Dizartrie,

Mai puţin Convulsii 1, sincopă 4, 17, sindromul picioarelor neliniştite, diskinezie frecvente: tardivă 1

Frecvente Tahicardie 4, palpitaţii 24

Mai puţin Prelungirea intervalului QT1,13, 19 frecvente: bradicardie 33

Frecvente: Vedere înceţoşată

Frecvente: Hipotensiune arterială ortostatică 4, 17

Rare: Tromboembolism venos1

Frecvente: Dispnee 24

Mai puţin Rinită frecvente:

Foarte frecvente: Xerostomie

Frecvente: Constipaţie, dispepsie, vomismente26

Mai puţin Disfagie 1,8 frecvente:

Rare: Pancreatită

Frecvente: Creşterea valorilor transaminazelor serice (ALT, AST)3, creşterea nivelului GGT3

Rare: Icter6, hepatită

Foarte rare: Angioedem 6, sindrom Stevens-Johnson 6

Cu frecvenţă Necroliză epidermică toxică, eritem polimorf necunoscută:

Foarte rare: Rabdomioliză

Condiţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală şi perinatală

Cu frecvenţă Sindrom de intrerupere la nou-născut 27 necunoscută:

Mai puţin Disfuncţii sexuale frecvente:

Rare: Priapism, galactoree, inflamarea sânilor, tulburări menstruale

Foarte frecvente: Simptome de întrerupere 1, 10

Frecvente: Astenie uşoară, edeme periferice, iritabilitate, pirexie

Rare: Sindrom neuroleptic malign1, hipotermie

Rare: Creşterea valorilor creatin-fosfokinazei sânguine1 (1) Vezi pct. 4.4 (2) Somnolenţa poate apărea, de regulă, în timpul primelor două săptămâni de tratament şi ea dispare în general odată cu administrarea continuă a quetiapinei. (3) A fost observată o creştere asimptomatică (modificare de la valoarea normală la ≥ 3x LVN la orice determinare) a valorilor transaminazelor serice (ALT, AST) sau a valorilor GGT la unii pacienţi la care se administrează quetiapină. Aceste creşteri au fost, în general, reversibile la continuarea tratamentului cu quetiapină.

(4) Ca şi în cazul altor antipsihotice cu activitate adrenergică alfa1, quetiapina poate induce hipotensiune arterială ortostatică de obicei, asociată cu ameţeli, tahicardie şi, la unii pacienţi, sincopă, în special în timpul perioadei iniţiale a tratamentului. (Vezi pct. 4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare).

(5) Exacerbarea diabetului zaharat preexistent a fost raportat în cazuri foarte rare. (6) Calculul frecvenţei acestor RA a fost făcut numai din datele obţinute după punerea pe piaţă a quetiapinei în forma farmaceutică cu eliberare imediată (7) Glicemie în condiţii de repaus alimentar ≥126mg/dL sau glicemie postprandială ≥200mg/dL (≥11,1 mmol/L) cel puţin o dată (8) O creştere a frecvenţei de apariţie a disfagiei la tratamentul cu quetiapina comparativ cu placebo a fost observată în studiile clinice pentru depresie din tulburarea bipolară. (9) Pe baza creşterii ponderale cu > 7% faţă de valoarea iniţială. Apare predominant în timpul primelor săptămâni de tratament. (10) În cadrul studiilor clinice placebo controlate cu quetiapină în monoterapie care au evaluat simptomele acute de întrerupere au fost observate cel mai frecvent următoarele simptome ale sindromului de întrerupere: insomnie, greaţă, cefalee, diaree, vărsături, ameţeli şi iritabilitate.

Incidenţa acestor reacţii a scăzut semnificativ după o săptămână de la întreruperea tratamentului (11) Trigliceride ≥200 mg/dL (≥2.258mmol/L) (pacienţi ≥18 ani) sau ≥150 mg/dL (≥1.694 mmol/L) (pacienţi <18 ani) la cel puţin o determinare.

(12) Colesterol ≥240mg/dL (≥6.2064mmol/L) (pacienţi ≥18 ani) sau ≥200 mg/dL (≥5.172 mmol/L) (pacienţi <18 ani) în cel puţin o ocazie. O creştere a colesterolului LDL de ≥30 mg/dL (≥0.769 mmol/L) a fost observată foarte frecvent. Modificarea medie în rândul pacienţilor care au avut această creştere a fost 41.7 mg/dL (≥1.07 mmol/L).

(13) Vezi mai jos. (14) Trombocite <100 x 109/L în cel puţin o ocazie. (15) Pe baza rapoartelor din studiilor clinice a evenimentelor adverse, creşterea valorilor creatinfosfokinazei sanguine nu este asociată cu sindrom neuroleptic malign. (16) Prolactinemia (pacienţi >18 ani): >20μg/L (>869.56pmol/L) bărbaţi; >30μg/L (>1304.34pmol/L) femei în orice moment. (17) Poate duce la căderi. (18) Colesterolul HDL: 40 mg/dL (1.025mmol/L) la bărbaţi ; 50 mg/dL (1.282mmol/L) femei în orice moment. (19) Incidenţa la pacienţi care au o schimbare a QTc de la <450 msec până la ≥450 msec, cu o creştere ≥ 30 msec. În studiile placebo controlate cu quetiapina modificarea medie şi incidenţa schimbării la pacienţi, la un nivel clinic semnificativ, este similară între quetiapină şi placebo.

(20) Schimbare de la >132 mmol/L la ≤132 mmol/L în cel puţin un caz. (21) Cazuri de ideaţie suicidară şi comportamente suicidare au fost raportate pe durata tratamentului cu quetiapină în forma farmaceutică cu eliberare prelungită sau curând după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).. (22) Vezi pct. 5.1. (23) Valori scăzute ale hemoglobinei până la ≤13 g/dL (8,07 mmol/L) la bărbaţi, ≤12 g/dL (7,45 mmol/L) la femei în cel puţin un caz s-au constatat la 11% din pacienţii trataţi cu quetiapină în toate studiile clinice, inclusiv în extensiile de studiu deschis. La aceşti pacienţi, scăderea maximă a valorilor hemoglobinei medii în orice moment a fost de -1.50 g/dL. (24) Acestea s-au constatat frecvent în contextul tahicardiei, ameţelii, hipotensiunii ortostatice şi/sau patologiei cardiace/respiratorii subiacente. (25) Pe baza schimbărilor de la valorile normale la valorile cu potenţial clinic important, în orice moment după valoarea normală, în toate studiile. Modificările T4 total, T4 liber, T3 total şi T3 liber sunt definite ca <0.8 X LLN (pmol/L) iar modificarea TSH este >5 mIU/L în orice moment. (26) Pe baza ratei crescute a vomismentelor la pacienţii vârstnici (≥65 ani).

(27) Schimbarea valorii neutrofilelor de la >=1,5 x 109/L la intrarea în studiu până la <0,5 x 109/L în orice moment pe durata tratamentului. (28) Pe baza schimbărilor de la valorile normale la valorile cu potenţial clinic important, în orice moment după valoarea normală, în toate studiile. Modificările eozinofilelor sunt definite ca >1 x 109 celule/L în orice moment. (29) Pe baza schimbărilor de la valorile normale la valorile cu potenţial clinic important, în orice moment după intrarea în studiu, în toate studiile. Modificările leucocitelor sunt definite ca ≤3X109celule/L în orice moment.. (30) Pe baza raportării reacţiilor adverse de sindrom metabolic din toate studiile clinice cu quetiapină. (31) La unii pacienţi, în studiile clinice s-a observat agravarea a mai mult de un factor metabolic din greutate, glicemie şi lipide (vezi pct. 4.4).

(32) Vezi pct. 4.6 (33) Poate apărea odată cu începerea tratamentului sau la scurt timp după, şi poate fi asociată cu hipotensiune şi/sau sincopă. Frecvenţa se bazează pe raportarea reacţiilor adverse de bradicardie şi evenimente asociate în toate studiile clinice cu quetiapină.

Au fost raportate cazuri foarte rare de prelungire a intervalului QT, aritmii ventriculare, moarte subită, stop cardiac şi torsada vârfurilor cu utilizarea de neuroleptice şi sunt considerate ca fiind efecte de clasă .

În studiile clinice pe termen scurt controlate cu placebo asupra depresiei din tulburarea bipolarặ incidenţa agregată a simptomelor extrapiramidale, a fost de 8,9% pentru quetiapină, comparativ cu 3,8% pentru placebo, deşi incidenţa evenimentelor adverse individuale (de exemplu acatizie, tulburări extrapiramidale, tremor, diskinezie , distonie, agitaţie, contracţii musculare involuntare, hiperactivitate psihomotorie şi rigiditate musculară) a fost în general redusă şi nu a depăşit 4% în oricare dintre grupele de tratament .

În studiile clinice pe termen scurt controlate cu asupra schizofreniei şi maniei din tulburarea bipolarặ, incidenţa cumulată a simptomelor extrapiramidale a fost similară cu placebo (schizofrenie: 7,8% pentru quetiapina şi 8,0% pentru placebo; manie bipolară: 11,2% pentru quetiapina şi 11,4% pentru placebo).

În studiile clinice pe termen scurt cu doză fixă, controlate cu placebo, tratamentul cu quetiapină a fost asociat cu uşoare scăderi dependente de doză ale valorilor hormonilor tiroidieni. În studiile clinice pe termen scurt controlate cu placebo, incidenţa modificărilor cu potenţial clinic semnificativ ale valorilor hormonilor tiroidieni a fost: în special T4 total: 3,4% pentru quetiapină versus 0,6% pentru placebo; T4 liber: 0,7% pentru quetiapină versus 0,1% pentru placebo; T3 total: 0,54% pentru quetiapină versus 0,0% pentru placebo şi T3 liber: 0,2% pentru quetiapină versus 0,0% pentru placebo. Incidenţa modificărilor TSH-ului a fost de 3,2% pentru quetiapină versus 2,7% pentru placebo. În studiile pe termen scurt în monoterapie controlate cu placebo, incidenţa modificărilor reciproce cu potenţial clinic semnificativ ale T3 şi TSH a fost de 0,0% atât pentru quetiapină cât şi pentru placebo şi 0,1% pentru quetiapină versus 0,0% pentru placebo pentru modificarea T4 şi TSH. În general, aceste modificări ale hormonilor tiroidieni nu sunt asociate cu hipotiroidism cu simptome clinice. Scăderea T4 total şi liber a fost maximă în primele şase săptămâni de tratament cu quetiapină comprimate, fără scăderi suplimentare în cazul tratamentului pe termen lung. În marea majoritate a cazurilor, întreruperea tratamentului cu quetiapină a fost asociată cu reversibilitatea efectelor asupra T4 total şi liber, indiferent de durata tratamentului. În cazul a 8 pacienţi la care s-au măsurat valorile TBG, nivelul

TBG a rămas neschimbat.

Aceleaşi RA descrise pentru adulţi trebuie avute în vedere şi în cazul copiilor şi adolescenţilor.

Următorul tabel prezintă reacţiile adverse care apar cu o frecvenţă mai mare la copii şi adolescenţi (vârste între 10 şi 17 ani) faţă de populaţia adultă sau reacţiile adverse care nu au fost identificate la populaţia adultă.

Reacţiile adverse sunt clasificate, în funcţie de frecvenţă, astfel

Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100, < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000, < 1/100), rare (≥ 1/10000, < 1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Foarte frecvente: Creşterea apetitului alimentar

Foarte frecvente: Creşterea prolactinemiei 1 , creşterea tensiunii arteriale 2

Foarte frecvente: Simptome extrapiramidale 3

Frecvente: Iritabilitate 4 (1) Valorile prolactinei (pacienţi < 18 ani): >20 μg/L (>869.56 pmol/L) bărbaţi;>26 μg/L (>1130.428 pmol/L) femei la toate determinặrile. Mai puţin de 1% din pacienţi a prezentat o creştere a valorilor prolactinei cu >100 μg/L. (2) Bazat pe datele de mai sus praguri semnificative clinic (adaptat de la Institutul Naţional de criterii de

Sănătate) sau creşteri >20 mmHg pentru tensiune arteriala sistolică sau >10 mmHg pentru tensiune arteriala diastolică la oricare determinare în două studii clinice acut placebo controlate (3-6săptămâni) la copii şi adolescenţi. (3) Vezi pct. 5.1. (4) Notă: Frecvenţa este concordantă cu cea observată la adulţi, însă iritabilitatea poate fi asociată cu diferite implicaţii clinice la copii şi adolescent comparativ cu adulţii.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicalen din România http://www.anm.ro.

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478-RO

Tel: +4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

În general, semnele şi simptomele raportate au fost cele care rezultă dintr-o exagerare a efectelor farmacologice cunoscute ale substanţei active, şi anume somnolenţă, sedare, tahicardie şi hipotensiune arterială.

În studiile clinice a fost raportat un risc letal ca urmare a supradozajului acut cu 13,6 grame, iar în studiile după punerea pe piaţă la doze mici de până la 6 grame quetiapină. Cu toate acestea, au fost raportate cazuri de supravieţuire în urma unui supradozaj acut de până la 30 grame.

În experienţa obţinută după punerea pe piaţă, s-au raportat cazuri rare de supradozaj cu quetiapină în urma căreia a survenit decesul sau coma. În plus, au fost raportate următoarele reacţii la instalarea supradozajului cu quetiapină în monoterapie: prelungirea intervalului QT, convulsii, status epilepticus, rabdomioliză, depresie respiratorie, retenţie urinară, confuzie, delir şi/sau agitaţie.

1 3

Pacienţii cu boală cardiacă severă pre-existentă pot avea un risc mai mare de apariţie al efectelor supradozajului (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare: Tulburări cardiovasculare). .

În general, semnele şi simptomele raportate au fost cele care rezultă dintr-o exagerare a efectelor farmacologice cunoscute ale substanţei active, şi anume somnolenţă, sedare, tahicardie şi hipotensiune arterială.

Pacienţii cu boală cardiovasculară preexistentă severă au un risc crescut de apariţie a efectelor adverse la supradozaj. (vezi pct 4.4 Cardiovascular).

Tratamentul cazurilor de supradozaj

Nu există nici un antidot specific pentru quetiapină. În cazul semnelor severe, posibilitatea implicării mai multor medicamente trebuie să fie luată în considerare şi sunt recomandate proceduri de terapie intensivă, inclusiv eliberarea şi menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii, asigurându-se oxigenarea şi ventilaţia corespunzătoare, monitorizarea şi întreţinerea funcţiilor aparatului cardiovascular. Deşi nu a fost investigată prevenirea absorbţiei în caz de supradozaj, lavajul gastric poate fi indicat în cazul intoxicărilor severe, cu recomandarea să fie efectuat în termen de o oră de la ingestie, dacă este posibil. Trebuie să se aibă în vedere administrarea de cărbune activat.

În caz de supradozaj cu quetiapină, hipotensiunea care nu răspunde la tratament trebuie tratată prin măsuri corespunzătoare, de exemplu administrarea intravenoasă de fluide şi/sau simpatomimetice (epinefrina şi dopamina trebuie evitate, deoarece stimularea beta poate agrava hipotensiunea arterială în blocada alfa indusă de quetiapină).

Supravegherea medicală atentă şi monitorizarea pacientului vor fi continuate până la recuperarea acestuia

Grupa farmacoterapeutică: Antipsihotice, codul ATC: N05AH04

Quetiapina este un agent antipsihotic atipic. Quetiapina şi metabolitul activ din plasma umană, norquetiapina interacţionează cu o gamă largă de receptori neurotransmiţători. Quetiapina şi norquetiapina prezintă afinitate pentru receptorii serotoninei (5-HT2) şi receptorii dopaminergici D1 şi

D2 din creier. Se consideră că această acţiune combinată de antagonism la nivelul receptorilor cu o selectivitate mai mare pentru receptorii serotoninergici 5-HT2 faţă de receptorii dopaminergici D2 este cea care contribuie la proprietăţile clinice antipsihotice şi la reacţiile adverse extrapiramidale (RAE) reduse ale quetiapinei. În plus, norquetiapina are afinitate mare pentru transportorul norepinefrinei (NET). Quetiapina şi norquetiapina au, de asemenea, o afinitate mare la receptorii histaminergici şi adrenergici α1, cu o afinitate mai mică la α2 adrenergici şi receptorilor serotoninergici 5-HT1A.

Quetiapina nu are o afinitate semnificativă faţă de receptorii muscarinici sau benzodiazepinici.

Quetiapina este activă în testele pentru activitatea antipsihotică, cum ar fi evitarea condiţionată. De asemenea, blochează acţiunea agoniştilor dopaminergici, evaluată fie comportamental, fie electrofiziologic, şi creşte concentraţiile metaboliţilor dopaminei, un indice neurochimic de blocare a receptorilor D2.

În testele preclinice predictive ale RAE, quetiapina este diferită de antipsihoticele standard şi are un profil atipic. Quetiapina nu produce stimularea excesivă a receptorului dopaminergic D2 după administrare pe termen lung. Quetiapina produce doar o uşoară catalepsie la dozele care blochează eficace receptorul dopaminergic D2. Quetiapina acţionează selectiv la nivelul sistemului limbic, determinând blocarea depolarizării neuronilor A10 la nivel mezolimbic, dar nu a neuronilor 1 4 dopaminergici A9 de la nivel nigrostriat, după administrarea pe termen lung. După administrarea acută şi cronică quetiapina manifestă un potenţial minim de apariţie a distoniei la maimuţele Cebus sensibilizate la haloperidol sau care nu au fost supuse niciodată tratamentului (vezi pct. 4.8).

Nu se cunoaşte gradul în care metabolitul norquetiapină contribuie la activitatea farmacologică a quetiapinei la om.

Rezultatele a trei studii clinice controlate cu placebo, la pacienţii cu schizofrenie, inclusiv unul cu doze fixe de quetiapină situate între 75 şi 750 mg pe zi, nu au identificat diferenţe între quetiapină şi placebo cu privire la frecvenţa simptomelor extrapiramidale sau la utilizarea concomitentă de anticolinergice. Eficacitatea pe termen lung a Quetiapinei comprimate în prevenţia recăderilor schizofrenice nu a fost verificată în studii clinice în regim orb. În studiile deschise cu pacienţi cu schizofrenie, quetiapina a fost eficace în menţinerea ameliorării clinice pe durata terapiei de continuare la pacienţii care au avut un răspuns iniţial la tratament, ceea ce sugerează o oarecare eficacitate pe termen lung.

Tulburare bipolară

În patru studii controlate cu placebo, evaluând dozele de quetiapină de până la 800 mg pe zi în tratamentul episodului maniacal din tulburarea bipolară, două cu monoterapie şi ca tratament adjuvant cu litiu sau valproat de sodiu, nu au existat diferenţe între grupul tratat cu quetiapină şi cel la care s-a administrat placebo în ceea ce priveşte frecvenţa simptomelor extrapiramidale sau utilizarea concomitentă de anticolinergice.

În studiile clinice s-a demonstrat eficacitatea quetiapinei atât în tratamentul simptomelor pozitive, cât şi în tratamentul simptomelor negative ale schizofreniei. Într-un studiu comparativ cu clorpromazină şi două studii comparative cu haloperidol, quetiapina a demonstrat o eficacitate similară pe termen scurt.

În studiile clinice, s-a demonstrat eficacitatea quetiapinei în monoterapie sau ca terapie adjuvantă pentru reducerea simptomelor maniacale ale pacienţilor cu manie bipolară. Media dozei mediane de quetiapină din ultima săptămână la subiecţii care au răspuns la tratament a fost de aproximativ 600 mg/zi, iar unui procentaj de aproximativ 85% dintre subiecţii care au răspuns la tratament li s-au administrat doze cuprinse între 400 şi 800 mg pe zi.

În 4 studii clinice la pacienţi cu episoade depresive în cadrul tulburării afective bipolare tip I sau II, cu ciclicitate rapidă sau nu, 51% din pacienţii trataţi cu quetiapină au prezentat o îmbunătăţire de cel puţin 50% a scorului MADRS total în săptămâna a 8-a de tratament, în comparaţie cu 37% din pacienţii trataţi cu placebo. Efectul antidepresiv a fost semnificativ în ziua a 8-a de tratament (săptămâna 1). Au existat mai puţine episoade maniacale induse de tratament în cazul pacienţilor trataţi cu quetiapină, comparativ cu cei trataţi cu placebo. În terapia de continuare, efectul antidepresiv s-a menţinut la pacienţii trataţi cu quetiapină (durata medie a tratamentului de 30 de săptămâni).

Quetiapina a redus cu 49% riscul unui eveniment recurent de tulburare bipolară (maniacal sau depresiv). Quetiapina a fost superioară faţă de placebo în tratarea simptomelor de anxietate asociate cu depresia bipolară, conform evaluării în funcţie de modificarea medie a scorului HAM-A total dintre valoarea de la intrarea în studiu şi valoarea din săptămâna 8.

Într-un studiu pe termen lung (cu durată de până la 2 ani de tratament, media expunerii la quetiapină de 191 zile) care a evaluat prevenirea recurenţei la pacienţi trataţi pentru un episod afectiv maniacal, depresiv sau mixt, quetiapina a fost superioară faţă de placebo în ceea ce priveşte durata de timp până la apariţia unui nou eveniment de tulburare bipolară (maniacal, mixt sau depresiv) la pacienţii cu tulburare bipolară de tip I. Numărul de pacienţi cu un eveniment de tulburare bipolară a fost de 91 (22,5%) în grupul cu quetiapină, 208 (51,5%) în grupul cu placebo şi 95 (26,1%) în grupul cu litiu. La pacienţii care au răspuns la quetiapină, când s-a comparat continuarea tratamentului cu quetiapină cu trecerea la litiu, rezultatele au indicat faptul că o trecere la tratamentul cu litiu nu pare să se asocieze cu o creştere a duratei de timp până la recurenţa unui eveniment de tulburare bipolară.

1 5

În două studii de prevenire a recurenţei ce au evaluat quetiapina în asociere cu stabilizatorii de dispoziţie, la pacienţii cu episoade de manie, depresie sau episoade mixte, asocierea cu quetiapină a fost superioară monoterapiei cu stabilizatori ai dispoziţiei, în prelungirea timpului până la prima recădere a oricărui tip de episod (manie, mixt sau depresiv). Quetiapina a fost adminstrată de 2 ori pe zi, până la o doză totală de 400-800 mg, în asociere cu litiu sau valproat.

Siguranţa clinică

În studiile clinice pe termen scurt, placebo-controlate, la pacienţi cu schizofrenie şi episoade maniacale din tulburarea afectivă bipolară, incidenţa totală a simptomelor extrapiramidale a fost similară cu cea pentru placebo (schizofrenie: 7,8% pentru quetiapină şi 8% pentru placebo; episoade maniacale din tulburarea afectivă bipolară: 11,2% pentru quetiapină şi 11,4% pentru placebo). În studii clinice de durată scurtă, placebo controlate, efectuate la pacienţi cu TMD şi depresie bipolară, au fost observate incidenţe mai mari ale simptomelor extrapiramidale la pacienţii trataţi cu quetiapină comparativ cu cei cărora li s-a administrat placebo. În studiile clinice pe termen scurt, placebo-controlate la pacienţi cu episoade depresive din tulburarea afectivă bipolară, incidenţa totală a simptomelor extrapiramidale a fost de 8,9% pentru quetiapină comparativ cu 3,8% pentru placebo. În studiile clinice de scurtă durată, controlate placebo, cu monoterapie, efectuate la pacienţi cu tulburare depresivă majoră, incidenţa cumulată a simptomelor extrapiramidale a fost de 5,4% în cazul

Quetiapinei comprimate cu eliberare prelungită şi de 3,2% în cazul placebo. În cadrul unui studiu clinic de scurtă durată, controlat cu placebo, cu monoterapie, efectuat la pacienţi vârstnici cu tulburare depresivă majoră, incidenţa cumulată a simptomelor extrapiramidale a fost de 9,0% în cazul

Quetiapinei comprimate cu eliberare prelungită şi 2,3% în cazul placebo. Atât în cazul depresiei bipolare, cât şi în cazul TDM incidenţa reacţiilor adverse individuale (de exemplu acatizie, tulburări extrapiramidale, tremor, diskinezie, distonie, nelinişte, contracţii musculare involuntare, hiperactivitate psihomotorie şi rigiditate musculară) nu a depăşit 4% în nici un grup de tratament.

În cadrul studiilor clinice de scurtă durată, placebo controlate (cu durata de la 3 până la 8 săptămâni), cu doză fixă (50 până la 800 mg/zi), valoarea medie a creşterii în greutate la pacienţii trataţi cu quetiapină a variat între 0,8 kg în cazul dozei de 50 mg/zi, şi 1,4 kg în cazul dozei zilnice de 600 mg (cu o creştere mai mică în cazul dozei zilnice de 800 mg), comparativ cu 0,2 kg în cazul pacienţilor cărora li s-a administrat placebo. Procentajul pacienţilor trataţi cu quetiapină a căror greutate a crescut cu ≥ 7% a variat de la 5,3% pentru doza zilnică de 50 mg, până la 15,5% pentru doza zilnică de 400 mg (cu o creştere în greutate mai mică pentru dozele zilnice de 600 şi de 800 mg), în comparaţie cu 3,7% pentru pacienţii cărora li s-a administrat placebo.

Studiile de lungă durată referitoare la prevenţia recăderii au avut o perioadă deschisă (de la 4 la 36 de săptămâni) pe durata căreia pacienţii au fost trataţi cu quetiapină, urmată de o perioadă randomizată pe durata căreia pacienţii au fost alocaţi în grupul de tratament cu quetiapină sau grupul placebo. În cazul pacienţilor randomizaţi în grupul de tratament cu quetiapină, creşterea în greutate medie pe durata perioadei deschise a fost de 2,56 kg şi, la săptămâna 48 a perioadei randomizate, creşterea în greutate medie a fost de 3,22 kg, comparativ cu valorile iniţiale din perioada deschisă. În cazul pacienţilor randomizaţi în grupul placebo, creşterea în greutate medie pe durata perioadei deschise a fost de 2,39 kg, iar la săptămâna 48 a perioadei randomizate, creşterea în greutate medie a fost de 0,89 kg, în comparaţie cu valorile iniţiale din perioada deschisă.

În studiile placebo-controlate efectuate la pacienţii vârstnici cu psihoze în cadrul demenţei, incidenţa evenimentelor cerebrovasculare la 100 pacienţi ani nu a fost mai mare decât la pacienţii trataţi cu quetiapină faţă de cei trataţi cu placebo.

În toate studiile placebo-controlate în monoterapie la pacienţii cu număr de neutrofile la intrarea în studiu ≥ 1,5 X 109/L, incidenţa de apariţie a cel puţin unei modificări a numărului de neutrofile <1,5 X 109/L a fost de 1,9% la pacienţii trataţi cu quetiapină faţă de 1,3% la pacienţii trataţi cu placebo.

Incidenţa modificărilor la determinări cuprinse între >0,5 şi <1,0 X 109/L a fost aceeaşi (0,2%) la pacienţii trataţi cu quetiapină şi la pacienţii trataţi cu placebo. În toate studiile clinice (placebo-controlate, deschise, cu comparator activ) la pacienţii cu un număr de neutrofile ≥1,5 X 109/L la 1 6 intrarea în studiu, incidenţa de apariţie a cel puţin unei determinări de neutrofile <1,5 X 109/L a fost de 2,9%,a iar a unei determinări de <0,5 X 109/L a fost de 0,21% la pacienţii trataţi cu quetiapină.

În studiile pe termen scurt, cu doză fixă, controlate cu placebo, tratamentul cu quetiapină a fost asociat cu scăderi legate de doză ale concentraţiilor hormonilor tiroidieni. În studiile pe termen scurt controlate cu placebo, incidenţa modificărilor hormonilor tiroidieni cu potenţială semnificaţie clinică a fost de: T4 total: 3,4% pentru quetiapină faţă de 0,6% pentru placebo; T4 liber: 0,7% pentru quetiapină faţă de 0,1% pentru placebo; T3 total: 0,54% pentru quetiapină faţă de 0,0% pentru placebo; şi T3 liber: 0,2% pentru quetiapină faţă de 0,0% pentru placebo. Incidenţa modificărilor TSH a fost de 3,2% pentru quetiapină faţă de 2,7% pentru placebo. În studiile cu monoterapie pe termen scurt, controlate cu placebo, incidenţa scăderilor reciproce cu potenţială semnificaţie clinică ale T3 şi TSH a fost de 0,0% atât pentru quetiapină cât şi pentru placebo, respectiv de 0,1% pentru quetiapină faţă de 0,0% pentru placebo pentru modificarea T4 şi TSH. În general, aceste modificări ale valorilor hormonilor tiroidieni nu sunt asociate cu hipotiroidism clinic simptomatic. Reducerea T4 total şi T4 liber a fost maximă în primele şase săptămâni ale tratamentului cu quetiapină, fără alte scăderi în timpul tratamentului de lungă durată. În aproape toate cazurile, întreruperea tratamentului cu quetiapină a fost asociată cu reversibilitatea efectului asupra T4 total şi T4 liber, indiferent de durata terapiei. În cazul a opt pacienţi la care s-au măsurat valorile globulinei care leagă hormonii tiroidieni (TBG),valorile TBG nu au suferit modificări.

Cataractă/opacizarea cristalinului

Într-un studiu clinic de evaluare a potenţialului cataractogenic al quetiapinei (200-800 mg/zi) comparativ cu risperidonă (2-8 mg) la pacienţii cu schizofrenie sau tulburare schizoafectivă, procentajul de pacienţi cu grad crescut de opacitate a cristalinului nu a fost mai crescut în cazul administrării de quetiapină (4%) comparativ cu risperidonă (10%), la pacienţii cu cel puţin 21 de luni de expunere.

Copii şi adolescenţi (vârsta între 10 şi 17 ani)

Eficacitatea şi siguranţa quetiapinei a fost studiată într-un studiu de 3 săptămâni placebo controlat pentru tratamentului maniei (n=284 pacienţi din SUA, cu vârsta între 10 şi 17 ani). Aproximativ 45% din pacienţi au avut un diagnostic adiţional de ADHD. În plus, a fost efectuat un studiu placebo controlat de 6 săptămâni pentru tratamentul schizofreniei (n = 222 pacienţi, cu vârsta între 13 şi 17 ani). În ambele studii au fost excluşi pacienţii cunoscuţi că nu răspund la tratamentul cu quetiapină.

Tratamentul cu quetiapină a fost iniţiat cu 50 mg/zi şi în ziua 2 a fost crescut la 100 mg/zi; ulterior, doza a atins nivelul terapeutic (mania 400-600 mg/zi; schizofrenia 400-800 mg/zi) folosind creşteri de 100 mg/zi în doua sau trei prize zilnice.

Într-un studiu asupra maniei, modificarea medie a LS faţă de nivelul de bază calculată conform scorul

YMRS total (activ minus placebo) a fost de -5,21 pentru quetiapină 400 mg/zi şi -6.56 pentru quetiapină 600 mg/zi. Ratele celor care au răspuns (ameliorare conform YMRS ≥ 50%) au fost 64% pentru quetiapină 400 mg/zi, 58% pentru 600 mg/zi şi 37% în grupul placebo.

Într-un studiu asupra schizofreniei, modificarea medie a LS faţă de bază calculată conform scorului

PANSS total (activ minus placebo) a fost de -8,16 pentru quetiapină 400 mg/zi şi -9,29 pentru quetiapină 800 mg/zi. Nici doza scăzută (400 mg/zi) nici doza ridicată (800 mg/zi) de quetiapină nu a fost superioară placebo în ceea ce priveşte procentul pacienţilor care au răspuns, definit ca o reducere cu ≥ 30% faţă de bază calculată conform scorului PANSS total. Dozele mai ridicate atât în cazul manie cât şi la schizofrenie au produs rate ale răspunsului mai scăzute numeric.

Nu sunt disponibile date asupra menţinerii efectului sau prevenirii recidivei la această grupă de vârstă.

O extindere de 26 săptămâni, deschisă, a studiilor acute (n= 380 pacienţi), cu quetiapină dozată în intervalul 400-800 mg/zi, a furnizat date suplimentare în ceea ce priveşte siguranţa. Au fost raportate creşteri ale tensiunii arteriale la copii şi adolescenţi şi apetit ridicat, simptome extrapiramidale şi creşteri ale valorilor prolactinei serice cu o frecvenţă mai mare la copii şi adolescenţi decât la pacienţii adulţi (vezi pct 4.4 şi 4.8).

Simptome extrapiramidale 1 7

Într-un studiu de monoterapie pe termen scurt placebo-controlat, la copii şi adolescenţi (vârsta între 13 şi 17 ani) cu schizofrenie, incidenţa globală a simptomelor extrapiramidale a fost de 12,9% pentru quetiapină şi 5,3% pentru placebo, deşi incidenţa efectelor adverse individuale ( de exemplu acatizie, tremor, tulburări extrapiramidale, hipochinezie, nelinişte, hiperactivitate psihomotorie, rigiditate musculară, dischinezie) nu a depăşit 4,1%, în toate grupele de tratament. Într-un studiu de monoterapie pe termen scurt placebo-controlat la copii şi adolescenţi (vârsta între 10 şi 17 ani) cu manie bipolară, incidenţa simptomelor extrapiramidale a fost de 3,6% pentru quetiapină şi 1,1% pentru placebo. Într-un studiu deschis pe termen lung asupra schizofreniei şi maniei bipolare, incidenţaglobală a SEP provocate de tratament a fost de 10%.

În studiile clinice pe termen scurt la copii şi adolescenţi (vârsta între 10 şi 17 ani), 17% din pacienţii trataţi cu quetiapină şi 2,5% dintre pacienţii trataţi cu placebo au suferit o creştere ponderală cu ≥ 7% faţă de greutatea anterioară. Pentru ajustări ca urmare a creşterii fiziologice pe o perioada lungă de timp, s-a considerat semnificativă clinic o creştere cu cel puţin 0,5 deviaţie standard de la Indexul de

Masă Corporală (IMC); 18,3 % din pacienţii trataţi cu quetiapină pentru cel puţin 26 săptămâni au satisfăcut acest criteriu.

Ideaţie suicidară sau înrăutăţire clinică

În studiile clinice pe termen scurt placebo controlate la copii şi adolescenţi cu schizofrenie, incidenţa evenimentelor legate de suicid a fost de 1,4% (2/147) pentru quetiapină şi 1,3% (1/75) pentru placebo la pacienţii cu vârste sub 18 ani. În studiile clinice pe termen scurt controlate cu placebo la copii şi adolescenţi cu manie bipolară, incidenţa evenimentelor legate de suicid a fost de 1,0% (2/193) pentru quetiapină şi 0% (0/90) pentru placebo la pacienţii <18 ani.

După administrarea orală, quetiapina este bine absorbită şi este metabolizată în proporţie mare.

Biodisponibilitatea quetiapinei nu este afectată în mod semnificativ de administrarea împreună cu alimenteQuetiapina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 83%. Concentraţiile plasmatice maxime la starea de echilibru ale metabolitului activ activ norquetiapină reprezintă 35% din cele observate în cazul quetiapinei. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al quetiapinei, respectiv al norquetiapinei este de aproximativ 7 şi respectiv 12 ore.

Studiile clinice au demonstrat că quetiapina este eficace atunci când este administrată de două ori pe zi. Acest aspect este confirmat de date provenind de la un studiu cu tomografie cu emisie de pozitroni (PET), care a descoperit că efectul quetiapinei de ocupare a receptorilor 5HT2 şi D2 se menţine timp de 12 ore. Farmacocinetica quetiapinei şi norquetiapinei este lineară pentru intervalul de dozaj recomandatFarmacocinetica quetiapinei nu diferă în funcţie de sex.

Clearance-ul mediu al quetiapinei la pacienţii vârstnici este cu aproximativ 30% până la 50% mai mic decât la cel observat la pacienţii adulţi cu vârste cuprinse între 18 şi 65 ani.

Clearance-ul plasmatic mediu al quetiapinei s-a redus cu aproximativ 25% la subiecţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min/1,73m2 dar valorile individuale ale clearance-ului se situează în limite pentru subiecţii normali Fracţia medie molară a dozei de quetiapină liberă şi a metabolitului activ din plasma umană, N-dezalchil quetiapină este excretată în proporţie de < 5% în urină.

Quetiapina este metabolizată în proporţie mare de către ficat, medicamentul nemodificat reprezentând mai puţin de 5% din materialul legat de medicamentul nemodificat, în urină şi materiile fecale, după administrarea de quetiapină marcată cu izotop radioactiv. Aproximativ 73% din radioactivitate este excretată în urină şi 21% în materiile fecale.La persoanele cu disfuncţie hepatică cunoscută (ciroză alcoolică compensată), clearance-ul plasmatic mediu al quetiapinei este redus cu aprox 25%. Deoarece quetiapina este în mare măsură metabolizată în ficat, se pot aştepta concentraţii plasmatice mai mari la pacienţii cu disfuncţie hepatică. Astfel, poate fi necesară ajustarea dozei la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.2).

1 8

În studiile in vitro s-a stabilit că CYP3A4 este principala enzimă a citocromului P450 responsabilă pentru metabolizarea quetiapinei. În principal se formează norquetiapiana şi este eliminată prin

Într-un studiu cu doze multiple, cu voluntari sănătoşi, pentru evaluarea farmacocineticii quetiapinei administrate înainte şi pe durata tratamentului cu ketoconazol, administrarea concomitentă a ketoconazolului a determinat o creştere a Cmax medii şi a ASC ale quetiapinei de 235% şi respectiv 522%, cu o reducere corespunzătoare a clearance-ului oral mediu de 84%. Timpul mediu de înjumătăţire a quetiapinei a crescut de la 2,6 la 6,8 ore, însă tmax mediu a rămas neschimbat.

Quetiapina şi mai mulţi dintre metaboliţii săi (inclusiv norquetiapiana) s-au dovedit a fi inhibitori slabi ai activităţii izoenzimelor 1A2, 2C9, 2C19, 2D6 şi 3A4 a citocromului P450, in vitroInhibarea in vitro a CYP se observă doar la concentraţiile de aproximativ 5 până la 50 de ori mai mari decât cele observate la doze cuprinse între 300 şi 800 mg/zi la om. Pe baza acestor rezultate in vitro, este puţin probabil că în urma administrării quetiapinei concomitent cu alte medicamente să faciliteze inhibarea semnificativă din punct de vedere clinic a metabolizării celeilalte substanţe prin intermediul citocromului P450. Studiile la animale au arătat că quetiapina poate induce enzimele citocromului

P450. Cu toate acestea, într-un studiu de interacţiune specifică la pacienţii psihotici, nu a fost observată nici o creştere în activitatea citocromului P450 după administrarea de quetiapină.

Copii şi adolescenţi (cu vârsta între 10 şi 17 ani)

Datele farmacocinetice au fost distribuite pe un eşantion de 9 copii cu vârsta între 10 şi 12 ani şi 12 adolescenţi, care se aflau în tratament în perioada de platou cu doze de quetiapină 400 mg de două ori pe zi. În perioada de platou, valorile plasmatice normalizate ale componentei principale, quetiapina, la copii şi adolescenţi (între 10 şi 17 ani), au fost în general similare adulţilor, cu toate că Cmax la copii a fost la limita superioară a nivelului observat la adulţi. Valorile ASC şi Cmax pentru metabolitul activ, norquetiapiana , au fost mai crescute, cu aproximativ 62% şi respectiv 49% la copii (10-12 ani) şi 28% şi respectiv 14% la adolescenţi (13-17 ani), comparativ cu adulţii

Nu a existat nicio dovadă de genotoxicitate într-o serie de studii de genotoxicitate in vitro şi in vivo.

La animalele de laborator, la un nivel de expunere cu relevanţă clinică, au fost observate următoarele modificări, care până în prezent nu au fost confirmate în studii clinice de lungă durată.

La şobolani, a fost observată depunerea de pigment la nivelul glandei tiroide; la maimuţe s-a observat hipertrofia celulei foliculare tiroidiene, o scădere a concentraţiilor plasmatice ale T3, scăderea hemoglobinemiei şi reducerea numărului de eritrocite şi leucocite; şi, la câini, opacifierea cristalinului şi cataractă. (Pentru cataractă/opacizarea cristalinului, vezi pct. 5.1).

Ca urmare, beneficiile tratamentului cu quetiapină trebuie evaluate comparativ cu riscurile referitoare la siguranţa pacientului.

Lactoză monohidrat

Amidon glicolat de sodiu (Tip-A)

Hidrogenofosfat de calciu dihidrat

Povidonă K 30

Celuloză microcristalină (PH102)

Stearat de magneziu

Film: <25mg>: Opadry II Pink 03B84929

Hipromeloză 6cP 1 9

Dioxid de titan (E171)

Macrogol 400

Oxid galben de fer (E172)

Oxid roşu de fer (E172) <100mg>: Opadry II Yellow 03B52117

Hipromeloză 6cP

Dioxid de titan (E171)

Macrogol 400

Oxid galben de fer (E172) <150mg>: Opadry II Yellow 03B52117

Hipromeloză 6cP

Dioxid de titan (E171)

Macrogol 400

Oxid galben de fer (E172) <200mg>:

Hipromeloză E-5

Macrogol 400

Dioxid de titan (E171) <300mg>:

Hipromeloză E-5

Macrogol 400

Dioxid de titan (E171)

Nu este cazul

30 luni

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare

Blistere PVC/Aluminiu ambalate în cutii de carton a câte 6, 7, 10, 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 84, 90, 98 şi 100 comprimate.

Este posibil să nu fie comercializate toate mărimile de ambalaj

Fără cerinţe speciale

Accord Healthcare Polska Sp. z o.o. ul. Taśmowa 7, 02-677, Warszawa

Polonia 2 0

13241/2020/01-14 13242/2020/01-14 13243/2020/01-14 13244/2020/01-14 13245/2020/01-14

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2020

Mai 2020 2 1