SINERDOL ISO 300mcg/150mcg capsule ANTIBIOTICE - prospect medicament

J04AM02 rifampicină + izoniazidă

Medicamentul SINERDOL ISO 300mcg/150mcg conține substanța rifampicină+izoniazidă , cod ATC J04AM02 - Antiinfecțioase de uz sistemic | Medicamente pentru tratamentul tuberculozei | Combinații de medicamente pentru tratamentul tuberculozei .

Date generale despre SINERDOL ISO 300mcg/150mcg ANTIBIOTICE

Substanța: rifampicină+izoniazidă

Data ultimei liste de medicamente: 01-07-2013

Codul comercial: W14071001

Concentrație: 300mcg/150mcg

Forma farmaceutică: capsule

Cantitate: 10

Prezentare produs: cutie x1 blist al/pvc x10 caps

Tip produs: generic

Restricții eliberare rețetă: P-RF - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care se reține în farmacie (nu se reînnoiește).

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

APP producător: ANTIBIOTICE S.A. - ROMANIA

APP deținător: ANTIBIOTICE S.A. - ROMANIA

Număr APP: 13454/2020/01

Valabilitate: 3 ani

Forme farmaceutice disponibile pentru rifampicină + izoniazidă

Concentrațiile disponibile pentru rifampicină + izoniazidă

150mg/100mg, 300mcg/150mcg, 300mg/150mg

Conținutul prospectului pentru medicamentul SINERDOL ISO 300mcg/150mcg capsule ANTIBIOTICE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Sinerdol Iso 300 mg/150 mg capsule

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare capsulă conţine rifampicină 300 mg şi izoniazidă 150 mg.

Excipienți cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 35,0 mg, Galben Amurg FCF (E110), Carmoisină (E122), Negru strălucitor BN (E151), p-hidroxibenzoat de metil (E218) şi p-hidroxibenzoat de propil (E216).

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Capsule

Capsule gelatinoase tari numărul 0, cu cap de culoare negru transparent şi corp de culoare maro opac, care conţine o pulbere omogenă de culoare roşie cărămizie.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Sinerdol Iso capsule este indicat în toate formele de tuberculoză pulmonară şi extrapulmonară, cauzate de suşe de Mycobacterium tuberculosis sensibile la rifampicină şi izoniazidă.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doza recomandată este de 2 capsule pe zi, într-o singură priză. -Doza uzuală de rifampicină: 8-12 mg/kg corp/zi; -Doza uzuală de izoniazidă: 5 mg/kg corp/zi.

Principii de tratament:

Acest medicament se va administra à jeun (cu ½ oră înainte sau cu 2 ore după masă).

Tratamentul cu Sinerdol Iso se va iniţia doar după ce prezenţa tuberculozei s-a demonstrat bacteriologic.

Totuşi, dacă este o urgenţă sau dacă leziunile sunt tipice, iar baciloscopia rămâne negativă chiar după repetare (4-6 prelevări), tratamentul se poate institui şi se va reconsidera odată cu aflarea rezultatelor culturilor. Tratamentul corect şi bine urmat, cu negativarea durabilă a examenelor bacteriologice, este criteriul principal de vindecare.

Pentru a fi eficient, acest tratament trebuie: - asociat cu mai multe medicamente antituberculoase: -3 sau 4 antituberculoase, până la obţinerea rezultatului antibiogramei, pentru a ţine cont de o eventuală rezistenţă primară (minimum 2 luni); -apoi minimum 2 antituberculoase, pentru evitarea apariţiei rezistenţei dobândite; - să se utilizeze medicamentele antituberculoase cele mai active (bactericide) în doze eficace, dar ajustate pentru a evita supradozajul. În chimioterapia tuberculozei se asociază de obicei: rifampicină (RMP), izoniazidă (INH), pirazinamidă (PZA) şi etambutol (EMB).

Sinerdol Iso este destinat pacienţilor de peste 50 kg.

4.3 Contraindicaţii

- Hipersensibilitate la rifampicină, izoniazidă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1; -Insuficienţă hepatică; -Porfirie; -Intervenţii care necesită anestezie generală; -Administrare de antiproteaze (amprenavir, indinavir, nelfinavir, ritornavir, lopinavir/ritonavir, saquinavir) sau delavirdina (Vezi cap. 4.5.).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu funcţie hepatică perturbată, nu ar trebui să primească Sinerdol Iso, decât dacă este absolut necesar, cu precauţie şi sub supraveghere medicală strictă. Riscul de hepatotoxicitate posibil indusă de izoniazidă şi de rifampicină necesită o supraveghere clinică şi biologică regulată: hemograma (într-a 8- a zi, la sfârşitul primei luni, apoi la intervale mai lungi, de 2 luni), funcţia hepatică (nivelul transaminazelor). Dacă apar semne de afectare hepatică la nivel celular (hepatită), tratamentul trebuie întrerupt. Bolile hepatice preexistente, alcoolismul, vârsta înaintată sau sub 2 ani şi malnutriţia necesită precauţie la iniţierea tratamentului cu rifampicină, mai ales atunci când aceasta este asociată cu izoniazidă.

În urma terapiei cu Sinerdol Iso pot să apară neuropatii periferice. De aceea se indică efectuarea examenului neurologic regulat, administrarea cu prudenţă la etilici, suplimentarea tratamentului cu piridoxină (vitamina B6), care determină regresiunea cazurilor rare de neuropatie provocată de acest medicament, în special la pacienţi vârstnici sau malnutriţi. Administrarea intermitentă favorizează creşterea riscului de reacţii imuno-alergice.

Rifampicina

Rifampicina poate întârzia excreţia biliară a substanţelor de contrast.

Rifampicina intră în competiţie cu bilirubina şi testul BSP. Pentru a evita rezultate fals pozitive, testul

BSP se va realiza dimineaţa, înainte de administrarea rifampicinei.

Rifampicina poate interfera determinările microbiologice standard ale acidului folic şi vitaminei B12.

Rifampicina poate influenţa unele rezultate de laborator: testul Combs; determinarea acidului folic şi a vitaminei B12; analiza de urină bazată pe reacţii colorimetrice sau spectrofotometrice; concentraţiile serice ale acidului uric, bilirubina, transaminazele.

Rifampicina colorează în roşu urina, saliva, lacrimile, sputa şi transpiraţia, iar pacienţii trebuie avertizaţi asupra acestei posibilităţi. Lentilele de contact se pot de asemenea colora în roşu. Metodele contraceptive hormonale sistemice trebuiesc înlocuite cu metode non-hormonale în timpul tratamentului cu rifampicină. (Vezi cap. 4.5.). În insuficienţa renală severă este necesară ajustarea dozei de Sinerdol Iso.

Izoniazida

Izoniazida poate provoca crize convulsive în cazul supradozajului sau în cazul unui teren favorabil (la pacienţi cu acetilare lentă). Supravegherea şi administrarea de anticonvulsivante la nevoie sunt măsuri esenţiale. Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sinerdol Iso conţine Galben Amurg FCF (E110), Carmoisină (E122) şi Negru strălucitor BN (E151). De aceea, acest medicament poate provoca reacţii alergice (chiar întârziate). Sinerdol Iso conţine p-hidroxibenzoat de metil (E218) şi p-hidroxibenzoat de propil (E216). De aceea, acest medicament poate provoca reacţii alergice (chiar întârziate).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Rifampicina este un inductor al enzimelor microzomale hepatice, putând să favorizeze metabolizarea şi scăderea concentraţiile plasmatice şi pentru o serie de alte medicamente: anticonvulsivante, antiaritmice, beta-blocante, blocanţi de calciu, glucocorticoizi, antidiabetice, anticoagulante orale, digoxin, combinații estroprogestative, antiestrogeni (tamoxifen, toremifen), antipsihotice (haloperidol), antidepresive triciclice (amitriptilină) benzodiazepine (diazepam), barbiturice, cloramfenicol, claritromicina, doxiciclina, fluorochinolone, medicamente antiretrovirale (zidovudina), ciclofosfamida, fenitoin, ciclosporina, tacrolimus, metadona, teofilina, terbinafină. Asocierea acestor medicamente cu rifampicina necesită ajustarea dozelor.

Medicamente antiproteaze

Administrarea concomitentă a Sinerdol Iso cu antiproteaze: amprenavir, indinavir, nelfinavir, ritonavir, lopinavir/ritonavir, saquinavir precum şi cu efavirenz sau nevirapin este contraindicată, din cauza reducerii concentraţiilor plasmatice şi a eficacităţii antiproteazelor prin creşterea metabolismului hepatic. De asemenea este contraindicată administrarea împreună cu delavirdin, deoarece se produce scăderea concentraţiei plasmatice şi eficacitatea acestuia prin creşterea metabolizării hepatice.

Disulfiram

Administrarea împreună cu disulfiram: determină tulburări de comportament şi afectează coordonarea.

Antiacidele sau acidul paraaminosalicilic

Acestea vor fi administrate la cel puţin 4 ore de la administrarea rifampicinei, pentru a se evita diminuarea absorbţiei antibioticului.

Anestezice volatile halogenate

Folosirea concomitentă Sinerdol Iso cu halotan sau alte anestezice volatile halogenate trebuie evitată, datorită riscului crescut de hepatotoxicitate. În cazul unor intervenţii programate, se va întrerupe tratamentul cu Sinerdol Iso cu o săptămână înainte de intervenţie şi se va relua doar după 15 zile.

Antagoniști de calciu

În urma tratamentului cu Sinerdol Iso scade concentraţia plasmatică a antagoniştilor de calciu (verapamil, diltiazem şi nifedipină) datorită creşterii metabolismului hepatic. În cazul necesităţii terapiei combinate, se recomandă adaptarea dozelor antagoniştilor de calciu şi supraveghere clinică în timpul tratamentului cu rifampicină şi după întreruperea acestuia.

Antiaritmice de clasă I

Sinerdol Iso scade concentraţia plasmatică a antiaritmicelor de clasă I (disopiramida, hidrochinidină, chinidină). Este recomandată supravegherea clinică, EKG şi eventual dozarea plasmatică a antiaritmicului. La nevoie se va adapta posologia antiaritmicului în timpul tratamentului cu Sinerdol Iso şi după întreruperea sa (poate exista risc de supradozaj al antiaritmicului).

Anticoagulante orale

Administrarea de Sinerdol Iso scade efectul anticoagulantelor orale. In aceste situaţii este indicat controlul nivelului de protrombină. De asemenea, se vor ajusta dozele de anticoagulant, atât în timpul tratamentului cu Sinerdol Iso, cât şi 8 zile după încheierea tratamentului.

Azoli antifungici

Tratamentul cu Sinerdol Iso şi antifungice (fluconazol, itraconazol, ketoconazol) scade concentraţia plasmatică şi eficacitatea celor două medicamente antiinfecţioase (inducţie enzimatică a rifampicinei şi scăderea absorbţiei intestinale din cauza grupării azol antifungice). Scăderea concentraţiei plasmatice a fluconazolului este mai marcată decât a celorlalte antifungice. Se indică spaţierea administrării celor două antiinfecţioase la interval de 12 ore, supravegherea concentraţiei plasmatice a azolilor antifungici şi eventuala ajustare a posologiei.

Morfina

Acest medicament determină scăderea concentraţiei plasmatice şi a eficacităţii morfinei şi a metabolitului său activ. Este indicată supravegherea clinică şi ajustarea dozelor de morfină în timpul tratamentului cu rifampicină şi după întreruperea sa.

Pirazinamida

În cazul administrării de Sinerdol Iso cu pirazinamidă, efectele hepatotoxice sunt adiţionate. Se indică supraveghere clinică şi biologică.

Substanţe de contrast

Rifampicina poate întârzia excreţia biliară a substanţelor de contrast radiologice utilizate pentru opacifierea veziculei biliare.

Bromo-sulfoftaleina

Rifampicina provoacă o inhibare competitivă temporară a eliminării bromo-sulfoftaleinei. Pentru a evita rezultate patologice inexacte, trebuie efectuat testul cu bromosulfoftaleina, dimineaţa înainte de administrarea rifampicinei. (Vezi pct. 4.4.).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina
Rifampicina

Experimentele pe animale au pus în evidenţă un efect teratogen al rifampicinei în doze crescute, la şobolani şi şoareci.

În clinică, utilizarea rifampicinei în cursul unui număr limitat de sarcini, nu a dus aparent la efecte malformative sau fetotoxice. Totuşi sunt necesare studii complementare pentru a evalua consecinţele unei expuneri la rifampicină în timpul sarcinii. În consecinţă, rifampicina nu se va utiliza în timpul sarcinii decât în absenţa alternativei terapeutice.

Izoniazida

Studiile pe animale nu au pus în evidenţă efecte teratogene ale izoniazidei. În absenţa efectelor teratogene la animale, un efect malformativ la om este puţin probabil să apară. Utilizarea izoniazidei în cursul unui număr limitat de sarcini, aparent nu a dus la efecte malformative sau fetotoxice. Totuşi sunt necesare studii complementare pentru a evalua consecinţele unei expuneri la izoniazidă în timpul sarcinii.

Utilizarea acestei combinații medicamentoase nu este indicată în cursul sarcinii decât dacă este absolut necesar.

Alăptare

Datorită trecerii în laptele matern a ambelor componente ale Sinerdol Iso, nu este recomandată alăptarea în timpul tratamentului.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au raportat cazuri de afectare a capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totuşi, în cazul apariţiei reacţiilor neurologice trebuie manifestată prudenţă.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Rifampicina şi izoniazida sunt în general bine tolerate la dozele recomandate.

Rifampicina

Tulburări hematologice -rar: eozinofilie, leucopenie şi edeme.

Pot apărea cazuri izolate de trombocitopenie, cu sau fără purpură, în mod obişnuit asociate cu tratamentul intermitent, reversibile la întreruperea tratamentului. În cazul apariţiei purpurei, administrarea rifampicinei trebuie întreruptă; au fost raportate cazuri de hemoragii cerebrale fatale în cazul în care tratamentul a fost menţinut.

Tulburări ale sistemului imunitar -aceste reacţii apar obişnuit în cazul tratamentului intermitent sau după întreruperea momentană a administrării: sindrom gripal (cu episoade febrile, frisoane, cefalee, vertij şi dureri osoase; apar mai frecvent între a 3-a şi a 6-a lună de tratament). Frecvenţa acestui sindrom variază, dar se poate observa la 50% dintre pacienţii care au primit tratament o dată pe săptămână, în doze de 25 mg/kg corp. Acest sindrom poate fi însoțit de tulburări respiratorii şi astmatiforme, scăderea tensiunii arteriale şi şoc, anemie hemolitică acută, insuficienţă renală acută în urma unei necroze tubulare acute reversibile. S-au raportat şi cazuri de necroză corticală.

Tulburări endocrine -mai puţin frecvente: s-au raportat cazuri de perturbări ale ciclului menstrual la pacientele care au primit tratament antituberculos prelungit cu rifampicină.

Tulburări gastro-intestinale -mai puţin frecvente: anorexie, greaţă, dureri abdominale, meteorism; -rar: vomă, diaree; -cu frecvență necunoscută: colită pseudomembranoasă.

Tulburări hepato-biliare -rar: manifestări precoce de reactivitate hepatică (după prima lună de tratament): creşterea izolată a nivelului seric al transaminazelor, excepţional asociate cu semne clinice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: -mai puţin frecvente: reacţii vasomotorii, prurit, cu sau fără erupţii şi urticarie. -cu frecvență necunoscută: reacţii de hipersensibilitate cutanate; câteva cazuri de sindrom Lyell.

Alte reacţii:

Rifampicina poate determina colorarea în roşu a secreţiilor: urină, spută şi lichidul lacrimal. De asemeni colorează ireversibil lentilele de contact.

Izoniazida:

Tulburări ale sistemului imunitar

- rar: febră, erupţii cutanate, acnee, icter sau hepatită, limfadenopatie, dureri musculare, artralgii, eozinofilie, discrazie sanguină; -cu frecvență necunoscută: sindrom reumatoid, algodistrofie (sindrom umăr-mână), sindrom lupic.

Tulburări psihice -excitaţie neuropsihică: hiperactivitate, euforie, insomnie; -în cazul unui teren predispozant, în special în urma asocierii cu etionamidă, pot să apară: accese maniacale, delir acut sau depresie.

Tulburări ale sistemului nervos -neurotoxicitate (se pare că din cauza carenţei de piridoxină): neuropatie periferică, cu parestezii distale care apar mai ales la acetilatorii lenţi, la subnutriţi şi la etilici. -convulsii, nevrită şi atrofie optică.

Tulburări gastro-intestinale -greaţă, vărsături, dureri epigastrice, anorexie.

Tulburări hepato-biliare -creşterea relativ frecventă a nivelului transaminazelor serice, bilirubinurie, cazuri rare de hepatită acută (cu sau fără icter), unele severe.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptome:

Simptomele de supradozaj sunt în general în legătură cu izoniazida. Doza letală este de 200 mg/kg corp.

Absorbţia unor doze masive determină apariţia în interval de ½ de oră-3 ore a următoarelor simptome: greaţă, vărsături, vertij, tulburări vizuale, halucinaţii, colorarea în roşu a tegumentelor şi a urinei, hepatomegalie, creşterea moderată a nivelului seric al fosfatazelor alcaline şi al transaminazelor. Se poate instala coma convulsivă, care poate determina anoxie şi moarte. Se instalează acidoza metabolică, cetonurie şi hiperglicemie.

Tratament:

Tratamentul se va institui în centre specializate: lavaj gastric, tratarea acidozei metabolice, reanimare cardiorespiratorie, administrare de anticonvulsivante şi doze mari de piridoxină. În cazurile foarte severe, hemodializa poate fi utilă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Antimicobacteriacee; combinaţii de substanţe pentru tratamentul tuberculozei, codul ATC: J04AM02.

Mecanism de acțiune

Rifampicina şi izoniazida sunt antituberculoase bactericide. Sunt în general active asupra bacililor în mediu extracelular cu creştere rapidă, dar au si o activitate bactericidă intracelulară. Rifampicina este activă asupra Mycobacterium tuberculosis cu creştere lentă şi intermitentă. Rifampicina acţionează asupra ARN-polimeraza ADN-dependentă a suşelor sensibile. Izoniazida este activă asupra bacililor tuberculoşi cu creştere rapidă.

Spectrul de activitate antibacteriană

Izoniazida

Specii sensibile: Mycobacterium africanum, Mycobacterium bovis, Mycobacterium bovis BCG,

Mycobacterium tuberculosis (3-12%);

Specii moderat sensibile (cu sensibilitate intermediară in vitro): Mycobacterium kansasii.

Specii rezistente: Micobacterii atipice (cu excepţia Mycobacterium kansasii).

Rifampicina:

Specii sensibile: -aerobi gram-pozitiv: Bacillus anthracis, Listeria monocytogenes, Rhodococcus equi, Staphylococcus aureus meticilino-sensibil, Staphylococcus meticilino-rezistent, Stafilococcus coagulazo-negativ (0- 25%), streptococi de grup A, B, C, G, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus viridans sau neclasificabili; -aerobi gram-negativ: Branhamella catarrhalis, Brucella, Haemophilus influenzae, Haemophilus ducrey, Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitidis, Pasteurella. -anaerobi: bacteroides, Clostridium difficile, Clostridium perfringens, fusobacterium, peptostreptococcus, Propionibacterium acnes. -altele: Chlamydia trachomatis, Chlamydia psittaci, Coxiella burnetii, Legionella, Mycobacterium africanum, Mycobacterium bovis, Mycobacterium bovis BCG, Mycobacterium kansasii, Mycobacterium tuberculosis. Specii moderat sensibile (in vitro de sensibilitate intermediară) -aerobi gram-pozitiv: enterococi; Specii rezistente: -aerobi gram-negativ: enterobacteriacee, Pseudomonas, -altele: micobacterii atipice (cu excepţia Mycobacterium kansasii).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Rifampicină:

Absorbţie: Absorbţia digestivă este rapidă şi practic totală. Administrarea simultană de alimente reduce absorbţia rifampicinei. Concentraţiile plasmatice maxime sunt în jur de 10 μg/ml, atinse în 2-3 ore după administrarea unei doze unice de 600 mg de rifampicină à jeun.

Distribuţie: Volumul de distribuţie aparent este de 0,8 l/kg corp la adulţi, iar la copii este de 1,1 l/kg corp. Legarea de proteinele serice este de aproximativ 80%. Penetrarea intracelulară este bună, ajungând până la nivelul macrofagelor care includ BK. Difuziunea este excelentă la nivelul plămânilor, ficatului şi rinichilor, bună la nivelul celorlalte ţesuturi, dar redusă la nivelul LCR şi doar în caz de meningită. Rifampicina traversează bariera placentară.

Metabolizare: Rifampicina este metabolizată în special în dezacetil-rifampicină, cu aceeaşi activitate antibacteriană. Rifampicina are un efect inductor asupra propriului metabolism.

Eliminare: Timpul de înjumătăţire a eliminării plasmatice depinde de doză: este în jur de 2,5 ore după o doză unică de 300 mg, de 3-4 ore după 600 mg şi în jur de 5 ore după 900 mg. După administrare zilnică repetată, timp de câteva zile, biodisponibilitatea rifampicinei scade, iar timpul de înjumătăţire scade la 1-2 ore după doze repetate de 66 mg. Datorită efectului său inductor enzimatic la nivelul ficatului, rifampicina accelerează propriul său metabolism, astfel, clearance-ul său sistemic creşte după administrări repetate. Cea mai mare parte a medicamentului este eliminată pe cale biliară; 80% din cantitatea excretată este constituită dintr-un metabolit, dezacetil-rifampicina. Rifampicina se regăseşte în urină. În urma administrării a 150-900 mg, 4-18 % din doză se excretă în urină, dependent de doză şi sub formă neschimbată. Eliminarea în lapte este în jur de 2 μg/ml după o administrare de 600 mg şi în salivă, aproximativ 0,5 μg/ml în urma administrării unei doze de 600 mg.

Caracteristici legate de pacienţi

La pacienţii vârstnici, concentraţiile plasmatice sunt asemănătoare celor de la pacienţii tineri. Dacă funcţia renală este supravegheată, timpul de înjumătăţire al eliminării nu creşte decât dacă dozele depăşesc 600 mg/zi. Nu este necesară ajustarea posologiei în timpul dializei. Dacă funcţia hepatică este alterată, concentraţiile plasmatice cresc şi creşte şi timpul de înjumătăţire a eliminării. În prezenţa unei disfuncţionalităţi hepatice grave, se va ajusta posologia.

Izoniazida

Absorbtie: După administrarea orală, nivelul maxim al concentraţiei este atins în 1-2 ore. După 3 ore, nivelul seric eficace este între 1-2 μg/ml.

Distribuție: Izoniazida difuzează bine în tot organismul, în special la nivelul pleurei, plămânilor, sputei, salivei, lichidului cefalorahidian, peritoneal şi ascitei. Izoniazida traversează bariera placentară. Concentraţia în lapte este identică celei plasmatice.

Metabolizare: Izoniazida este metabolizată în special prin acetilare, în acetil-izoniazidă. Procesul de acetilare al izoniazidei prezintă determinism genetic (există acetilatori lenţi şi acetilatori rapizi). Acetil-izoniazida este apoi transformată în acetil-hidrazină, responsabilă de hepatotoxicitatea izoniazidei. Timpul de înjumătăţire poate varia, în aceste condiţii, între 1-6 ore. Determinarea vitezei acetilării permite administrarea fiecărui pacient a celei mai mici doze active: această doză este de 3 mg/kg corp pentru acetilatorii lenţi şi de 6 mg/kg corp pentru acetilatorii rapizi.

Eliminare: 75-95 % din dozele administrate sunt regăsite în urina de 24 de ore, în special sub formă de metaboliţi. Celelalte căi de eliminare (ex.: salivă) sunt puţin importante cantitativ.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Carcinogenicitate

Şoarecii albi, femele, în special cele cu hematoame, au primit timp de 60 de săptămâni doze crescute de rifampicină. Au fost supravegheate timp de 46 de săptămâni, timp în care s-a remarcat o creştere a frecvenţei hematoamelor. Nu a fost observat nici un semn de carcinogenicitate la şoareci şi la şobolani, în aceleaşi condiţii experimentale. S-a demonstrat că rifampicina posedă in vitro o acţiune imunodepresivă la iepuri, şoareci, şobolani, cobai şi la oameni. S-a raportat apariţia tumorilor pulmonare în urma administrării de izoniazidă la anumite rase de şoareci. Mutagenicitate: Nu s-a demonstrat nici un semn de mutagenicitate în urma administrării acestui medicament la bacterii, la Drosophila melanogaster sau la şoareci. Rifampicina nu determină anomalii cromosomiale pe limfocitele umane. Totuşi, s-a observat înmulţirea aberaţiilor cromosomiale în culturile celulare de sânge tratate în prealabil cu rifampicină. A fost observată creşterea anomaliilor cromosomiale in vitro la pacienţii trataţi cu asocierea medicamentoasă formată din: rifampicină-izoniazidă-pirazinamidă. Toxicitatea reproducerii: Rifampicina are efecte embriotoxice la iepuri şi efecte teratogene la şoareci şi şobolani.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Conţinutul capsulei:

Lactoză monohidrat

Amidon glicolat de sodiu (tip A)

Talc

Stearat de magneziu.

Capacul capsulei:

Negru strălucitor BN (E151)

Gelatină p-hidroxi benzoat de metil (E218) p-hidroxibenzoat de propil (E216)

Corpul capsulei

Dioxid de titan (E171)

Galben Amurg FCF (E 110)

Carmoisină (E122)

Albastru strălucitor FCF (E133)

Gelatină p-hidroxibenzoat de metil ( E218) p-hidroxibenzoat de propil (E 216)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 capsule.

Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Antibiotice SA

Str. Valea Lupului nr. 1, 707410 Iaşi, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

13454/2020/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Septembrie 2020.

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2020.

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .