PREGABALIN SANDOZ 200mg capsule - prospect medicament

Fiecare capsulă conține pregabalin 25 mg.

Fiecare capsulă conține pregabalin 50 mg.

Fiecare capsulă conține pregabalin 75 mg.

Fiecare capsulă conține pregabalin 100 mg.

Fiecare capsulă conține pregabalin 150 mg.

Fiecare capsulă conține pregabalin 200 mg.

Fiecare capsulă conține pregabalin 225 mg.

Fiecare capsulă conține pregabalin 300 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Capsulă mărimea 4, cu capac și corp opace, de culoare galben maroniu pal (14,3 mm x 5,3 mm), umplută cu pulbere de culoare albă până la aproape albă.

Capsulă mărimea 3, cu capac și corp opace, de culoare galben deschis (15,9 mm x 5,8 mm), umplută cu pulbere de culoare albă până la aproape albă.

Capsulă mărimea 4 cu capac opac, de culoare roșie și corp opac, de culoare albă (14,3 mm x 5,3 mm), umplută cu pulbere de culoare albă până la aproape albă.

Capsulă mărimea 3 cu capac și corp opace, de culoare roșie (15,9 mm x 5,8 mm), umplută cu pulbere de culoare albă până la aproape albă.

Capsulă mărimea 2 cu capac și corp opace, de culoare albă (18,0 mm x 6,4 mm), umplută cu pulbere de culoare albă până la aproape albă.

Capsulă marimea 1 cu capac și corp opace, de culoare portocaliu pal (19,4 mm x 6,9 mm), umplută cu pulbere de culoare albă până la aproape albă.

Capsulă mărimea 1 cu capac opac, de culoare portocaliu pal și corp opac, de culoare albă (19,4 mm x 6,9 mm), umplută cu pulbere de culoare albă până la aproape albă.

Capsulă mărimea 0 cu capac opac, de culoare roșie și corp opac, de culoare galben maroniu pal, (21,7 mm x 7,6 mm), umplută cu pulbere de culoare albă până la aproape albă.

Pregabalin Sandoz este indicat pentru tratamentul durerii neuropate periferice și centrale la adulți.

Pregabalin Sandoz este indicat ca tratament adjuvant, la adulții cu convulsii parțiale, cu sau fără generalizare secundară.

Pregabalin Sandoz este indicat pentru tratamentul tulburării de anxietate generalizate (TAG) la adulți.

Doza variază între 150 și 600 mg pe zi administrată în 2 sau 3 prize.

Tratamentul cu pregabalin poate fi inițiat cu o doză de 150 mg pe zi, administrată fracționat în două sau trei prize. În funcție de răspunsul individual și de tolerabilitatea pacientului, doza poate fi crescută la 300 mg pe zi după un interval de 3 până la 7 zile și, dacă este necesar, până la doza maximă de 600 mg pe zi, după încă un interval de încă 7 zile.

Tratamentul cu pregabalin poate fi inițiat cu o doză de 150 mg pe zi, administrată fracționat în două sau trei prize. Pe baza răspunsului individual și pe tolerabilitatea pacientului, doza poate fi crescută la 300 mg pe zi după o săptămână. Doza maximă de 600 mg pe zi poate fi atinsă după încă o săptămână.

Doza variază între 150 și 600 mg pe zi, administrată în 2 sau 3 prize. Necesitatea tratamentului trebuie reevaluată regulat.

Tratamentul cu pregabalin trebuie inițiat cu 150 mg pe zi. În funcție de răspunsul și tolerabilitatea individuale, doza poate fi crescută la 300 mg pe zi după un interval de 1 săptămână. După încă 1 săptămână, doza poate fi crescută la 450 mg pe zi. După încă o săptămână se poate ajunge la doza maximă de 600 mg pe zi.

În conformitate cu practica clinică actuală, dacă tratamentul cu pregabalin trebuie întrerupt, se recomandă ca acest lucru să fie făcut treptat, timp de minim o săptămână, indiferent de indicație (vezi pct. 4.4 și pct. 4.8).

Pregabalinul se elimină din circulația sistemică în primul rând prin excreție renală, sub formă de medicament netransformat. Deoarece clearance-ul pregabalinului este direct proporțional cu clearance- ul creatininei (vezi pct. 5.2), reducerea dozei la pacienții cu afectarea funcției renale trebuie individualizată în concordanță cu clearance-ul creatininei (CLcr), după cum se prezintă în Tabelul 1 și determinat conform următoarei formule:

1,23 × [140 − vârstă (ani)] × greutate (kg) CLcr(ml/min) = � � (× 0,85 pentru femei)

creatinină serică (??mol/l) Pregabalinul se elimină în mod eficace din plasmă prin hemodializă (50% din medicament în 4 ore).

Pentru pacienții hemodializați, doza zilnică de pregabalin trebuie ajustată pe baza funcției renale. În completarea dozei zilnice, trebuie administrată o doză suplimentară imediat după fiecare ședință de hemodializă de 4 ore (vezi Tabelul 1).

Tabelul 1. Ajustarea dozării pregabalinului pe baza funcției renale

Clearance-ul creatininei Doza totală de pregabalin* Regimul de dozare (CLcr) (ml/min)

Doza de inițiere (mg/zi) Doza maximă (mg/zi)

≥ 60 150 600 b.i.d. sau t.i.d.

≥ 30 - < 60 75 300 b.i.d. sau t.i.d.

≥ 15 - < 30 25 - 50 150 O dată pe zi sau b.i.d.

< 15 25 75 O dată pe zi Suplimentarea dozei după hemodializă (mg)

25 100 Doză unică+ t.i.d. = divizată în trei prize b.i.d. = divizată în două prize * Doza totală de pregabalin (mg/zi) trebuie divizată în funcție de regimul de administrare, exprimat în mg/doză + Doza suplimentară este unică Insuficiență hepatică

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 5.2).

Siguranța și eficacitatea pregabalinului la copii cu vârsta sub 12 ani și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 12 și 17 ani) nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 și 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

La pacienții vârstnici poate fi necesară reducerea dozei de pregabalin din cauza scăderii funcției renale (vezi pct. 5.2).

Pregabalin Sandoz poate fi administrat cu sau fără alimente.

Pregabalin Sandoz este numai pentru administrare orală.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

În conformitate cu practica clinică actuală, unii pacienți diabetici care au câștigat în greutate în timpul tratamentului cu pregabalin pot necesita ajustarea medicamentelor hipoglicemiante.

În cadrul experienței după punerea pe piață au fost raportate reacții de hipersensibilitate, inclusiv cazuri de angioedem. Dacă apar simptome de angioedem de exemplu edem facial, perioral sau al căilor aeriene superioare, tratamentul cu pregabalin trebuie întrerupt imediat.

În asociere cu tratamentul cu pregabalină, s-au raportat rar reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv sindrom Stevens-Johnson (SSJ) și necroliză epidermică toxică (NET), care pot pune viața în pericol și pot fi letale. În momentul prescrierii, pacienții trebuie informați cu privire la semne și simptome și trebuie monitorizați cu atenție pentru a se observa reacțiile cutanate. Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții, pregabalina trebuie retrasă imediat și trebuie luat în considerare alt tratament (după caz).

Tratamentul cu pregabalin s-a asociat cu amețeală și somnolență, care pot crește incidența leziunilor accidentale (căderi) la populația vârstnică. În cadrul supravegherii după punerea pe piață, au existat de asemenea raportări de pierdere a conștienței, confuzie și afectare mentală. De aceea, pacienții trebuie avertizați să fie prudenți până când se obișnuiesc cu posibilele reacții adverse ale medicamentului.

În cadrul studiilor clinice controlate, la o proporție mai mare de pacienți care au primit pregabalin decât la pacienții care au primit placebo a fost raportată vedere încețoșată care a dispărut în majoritatea cazurilor odată cu continuarea tratamentului. În cadrul studiilor clinice care au inclus teste oftalmologice, incidența reducerii acuității vizuale și a modificărilor de câmp vizual a fost mai mare la pacienții tratați cu pregabalin decât la pacienții tratați cu placebo; incidența modificărilor examenului fundului de ochi a fost mai mare la pacienții care au primit placebo (vezi pct. 5.1).

În cadrul experienței ulterioare punerii pe piață, au fost de asemenea raportate reacții adverse vizuale, inclusiv pierderea vederii, încețoșarea vederii sau alte modificări ale acuității vizuale, dintre care multe au fost tranzitorii. Întreruperea tratamentului cu pregabalin poate duce la dispariția sau reducerea acestor simptome vizuale.

Au fost raportate cazuri de insuficiență renală, iar întreruperea tratamentului cu pregabalin, în unele cazuri, a demonstrat reversibilitatea acestei reacții adverse.

Nu sunt disponibile date suficiente privind întreruperea tratamentului cu medicamente antiepileptice administrate concomitent atunci când s-a realizat controlul convulsiilor prin asocierea de pregabalin, astfel încât să se obțină monoterapia cu pregabalin.

După punerea pe piață, au existat raportǎri de insuficiențǎ cardiacǎ congestivǎ la anumiți pacienți cărora li s-a administrat pregabalin. Aceste reacții au fost de cele mai multe ori raportate la pacienți în vârstă cu funcție cardiovasculară compromisă și cărora li s-a administrat pregabalin pentru durerea neuropată. Pregabalin trebuie utilizat cu precauție la acești pacienți. Reacția adversă poate să dispară la întreruperea tratamentului cu pregabalin.

În tratamentul durerii neuropate centrale apărute din cauza traumatismului măduvei spinării, incidența reacțiilor adverse în general, a reacțiilor adverse la nivelul sistemului nervos central și în special a somnolenței a fost crescută. Aceasta poate fi atribuită unui efect aditiv apărut din cauza medicamentelor concomitente (de exemplu antispastice) necesare în tratamentul acestei patologii. Acest fapt trebuie luat în considerare atunci când se prescrie pregabalin pentru tratamentul acestei patologii.

Au existat raportări de deprimare respiratorie severă în legătură cu utilizarea pregabalinului. Pacienții cu funcție respiratorie compromisă, boală respiratorie sau neurologică, insuficiență renală, utilizare concomitentă de sedative ale SNC și vârstnicii pot avea un risc mai mare de a prezenta această reacție adversă severă. Pot fi necesare ajustări ale dozei la acești pacienți (vezi pct. 4.2).

Ideație suicidară și comportament suicidar au fost raportate la pacienții tratați cu medicamente antiepileptice în câteva indicații. O meta-analiză a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo efectuate cu medicamente antiepileptice, a arătat, de asemenea, un risc ușor crescut de ideație suicidară și comportament suicidar. Mecanismul acestui risc nu este cunoscut. S-au observat cazuri de ideație suicidară și comportament suicidar la pacienții tratați cu pregabalin în experiența după punerea pe piață (vezi pct. 4.8). Un studiu epidemiologic în care s-a utilizat un design de studiu autocontrolat (de comparare a perioadelor de tratament cu perioadele fără tratament la fiecare pacient) a indicat dovezi ale unui risc crescut de debut nou al comportamentului suicidar și de deces prin suicid la pacienții tratați cu pregabalin.

Pacienții (și persoanele care îngrijesc pacienții) trebuie îndrumați să ceară sfatul medicului în cazul apariției de semne ale ideației suicidare sau comportamentului suicidar. Pacienții trebuie monitorizați pentru semne ale ideației suicidare și ale comportamentului suicidar și ar trebui să fie luat în considerare un tratament adecvat. Trebuie luată în considerare oprirea tratamentului cu pregabalin în cazul apariției ideației suicidare și a comportamentului suicidar.

După punerea pe piață au fost raportate evenimente legate de scăderea funcției tractului gastro- intestinal inferior (de exemplu, obstrucția intestinală, ileus paralitic, constipație) atunci când pregabalin a fost administrat concomitent cu medicamente care pot induce constipația, precum analgezicele opioide. Pot fi luate în considerare măsuri de prevenire a constipației (în mod special la femei și pacienți vârstnici), atunci când pregabalin și opioidele sunt folosite în combinație.

Se recomandă prudență atunci când se prescrie pregabalină concomitent cu opioide din cauza riscului

de deprimare a SNC (vezi pct. 4.5). Într-un studiu de caz de control al utilizatorilor de opiacee, acei pacienți cărora li s-a administrat pregabalin concomitent cu un opioid au avut un risc crescut de deces asociat cu opioidul, comparativ cu administrarea opioidului în monoterapie (rata ajustată [aOR], 1,68 [IC 95%, 1,19 - 2,36]). Acest risc crescut a fost observat la doze mici de pregabalin (≤ 300 mg, aOR 1,52 [IC 95%, 1,04 - 2,22]) și a existat o tendință pentru un risc mai mare la doze mari de pregabalin (300 mg, aOR 2,51 [95% CI 1.24 - 5.06]).

Pregabalin poate provoca dependență de medicament, care poate să apară la doze terapeutice. Au fost raportate cazuri de abuz și administrare incorectă. Pacienții cu antecedente de abuz de substanțe pot avea un risc mai mare de administrare incorectă, abuz și dependenţă de pregabalin, iar pregabalin trebuie utilizat cu precauție la astfel de pacienți. Înainte de a prescrie pregabalin, trebuie evaluat cu atenție riscul pacientului de administrare incorectă, abuz sau dependență.

Pacienții tratați cu pregabalin trebuie monitorizați pentru simptome de administrare incorectă, abuz sau dependență de pregabalin, precum apariția toleranței, creșterea dozelor și comportament de căutare de droguri.

După întreruperea tratamentului de lungă sau scurtă durată cu pregabalin, au fost observate simptome de întrerupere. Au fost raportate următoarele simptome: insomnie, cefalee, greață, anxietate, diaree, sindrom gripal, nervozitate, depresie, durere, convulsii, hiperhidroză și amețeli. Apariția simptomelor de întrerupere după întreruperea administrării pregabalin poate indica dependenţă de medicament (vezi pct. 4.8). Pacientul trebuie informat despre aceasta la începutul tratamentului. Dacă administrarea de pregabalin trebuie întreruptă, se recomandă ca acest lucru să fie făcut în mod treptat, în timp de minimum 1 săptămână, indiferent de indicație (vezi pct. 4.2).

În timpul administrării pregabalin sau la scurt timp după întreruperea administrării pregabalin, pot apărea convulsii, incluzând status epilepticus și convulsii de tip grand mal.

În ceea ce privește întreruperea tratamentului de lungă durată cu pregabalin, datele sugerează că incidența și severitatea simptomelor de întrerupere pot fi dependente de doză.

Au fost raportate cazuri de encefalopatie, cele mai multe fiind la pacienți cu afecțiuni subiacente care pot determina apariția encefalopatiei.

Femei aflate la vârsta fertilă/Contracepția

Utilizarea Pregabalin Sandoz în primul trimestru de sarcină poate provoca fătului malformaţii congenitale majore. Pregabalin nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, exceptând cazul în care beneficiul terapeutic matern depăşeşte net riscul potenţial pentru făt. Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să folosească metode contraceptive eficace pe durata tratamentului (vezi pct. 4.6).

Deoarece pregabalinul se excretă în urină predominant ca medicament netransformat, suferă o metabolizare neglijabilă la om (< 2% din doza regăsită în urină sub formă de metaboliți), nu inhibă metabolismul in vitro, precum și din cauza faptului că nu se leagă de proteinele plasmatice, interacțiunile farmacocinetice sunt improbabile.

În acest sens, în studiile in vivo nu s-au observat interacțiuni farmacocinetice relevante clinic între pregabalin și fenitoină, carbamazepină, acid valproic, lamotrigină, gabapentină, lorazepam, oxicodonă sau etanol. În studiile farmacocinetice populaționale s-a demonstrat că antidiabeticele orale, diureticele, insulina, fenobarbitalul, tiagabina și topiramatul nu influențează clinic semnificativ clearance-ului pregabalinului.

Administrarea concomitentă a pregabalinului cu contraceptivele orale noretisteron și/sau etinilestradiol nu influențează farmacocinetica la starea de echilibru a niciuneia dintre substanțe.

Pregabalin poate amplifica efectele etanolului și lorazepamului.

În cadrul supravegherii după punerea pe piață, există raportări de insuficiență respiratorie, comă și deces la pacienții tratați cu pregabalin și cu opioide și/sau alte medicamente deprimante ale sistemului nervos central (SNC). Pregabalinul pare să aibă efect aditiv în tulburările funcției cognitive și a funcției motorii grosiere determinate de către oxicodonă.

La voluntarii vârstnici nu s-au efectuat studii privind interacțiunile farmacodinamice specifice. Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți.

Femei aflate la vârsta fertilă/Contracepția

Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să folosească metode contraceptive eficace pe durata tratamentului (vezi pct. 4.4).

Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3).

S-a demonstrat că pregabalin traversează placenta la şobolan (vezi pct. 5.2). Pregabalin poate traversa placenta la om.

Malformații congenitale majore

Datele obţinute în urma unui studiu observaţional din ţările nordice care a inclus peste 2 700 de sarcini cu expunere la pregabalin în primul trimestru au demonstrat o răspândire mai ridicată a malformaţiilor congenitale majore (MCM) în grupa copiilor (vii sau născuţi morţi) expuşi la pregabalin, faţă de grupa copiilor fără expunere (5,9% faţă de 4,1%).

Riscul de MCM în rândul grupei copiilor cu expunere la pregabalin în primul trimestru a fost puţin mai mare, faţă de cel al populaţiei fără expunere (rata de răspândire ajustată şi interval de încredere 95%: 1,14 (0,96-1,35)) şi comparativ cu populaţia expusă la lamotrigină (1,29 (1,01-1,65)) sau la duloxetină (1,39 (1,07-1,82)).

Analizele efectuate asupra malformaţiilor specifice au demonstrat riscuri mai mari de malformaţii ale sistemului nervos, ochiului, fantelor oro-faciale, malformaţii urinare şi malformaţii genitale, însă numărul a fost redus şi estimările imprecise.

Pregabalin Sandoz nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar (beneficiul terapeutic matern depășește net riscul potențial pentru făt).

Pregabalinul se elimină în laptele uman (vezi pct. 5.2). Nu se cunoaște efectul pregabalinului asupra nou-născuților/sugarilor. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe tratamentul cu pregabalin având în vedere beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie.

Nu sunt disponibile date clinice privind efectele pregabalin asupra fertilității la femeii.

Într-un studiu clinic de evaluare a efectului pregabalin asupra motilității spermatozoizilor, subiecți

sănătoși de sex masculin au fost expuși la pregabalin în doză de 600 mg/zi. După 3 luni de tratament, nu au existat efecte asupra motilității spermatozoizilor.

Un studiu de fertilitate la femelele de șobolan a evidențiat efecte adverse asupra reproducerii. Studiile de fertilitate la șobolani masculi au evidențiat efecte adverse asupra reproducerii și dezvoltării. Relevanța clinică a acestor observații este necunoscută (vezi pct. 5.3).

Pregabalin Sandoz poate avea o influență mică sau moderată asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pregabalin Sandoz poate determina amețeală și somnolență și, de aceea, poate influența capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Pacienții trebuie avertizați să nu conducă vehicule, să nu folosească utilaje complexe sau să nu se implice în alte activități potențial periculoase, decât dacă se cunoaște în ce mod medicamentul afectează aceste activități.

Într-un program clinic în care au fost incluși peste 8900 pacienți cu expunere la pregabalin, dintre care peste 5600 au fost implicați în studii dublu-orb controlate cu placebo, cele mai frecvente reacții adverse raportate au fost amețeală și somnolență. Reacțiile adverse au fost, de obicei, de intensitate ușoară până la moderată. În toate studiile controlate, frecvența întreruperii administrării din cauza reacțiilor adverse a fost de 12% pentru pacienții cărora li s-a administrat pregabalin și de 5% pentru pacienții cărora li s-a administrat placebo. Cele mai frecvente reacții adverse care au determinat întreruperea tratamentului cu pregabalin au fost amețeala și somnolența.

În tabelul de mai jos, toate reacțiile adverse care apar cu o incidență mai mare decât cu placebo și la mai mult de un pacient sunt prezentate pe clase și frecvență [foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100), rare (≥ 1/10000 și < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)]. În cadrul aceleiași categorii de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.

Reacțiile adverse prezentate pot fi asociate și cu bolile preexistente și/sau cu medicamentele administrate concomitent.

În tratamentul durerii neuropate centrale apărute din cauza traumatismului măduvei spinării incidența reacțiilor adverse în general, a reacțiilor adverse la nivelul SNC și în special a somnolenței a fost crescută (vezi pct. 4.4).

În lista de mai jos, cu caractere italice, sunt incluse reacții adverse suplimentare raportate după punerea pe piață.

Tabelul 2. Reacțiile adverse la medicamentul pregabalin

Aparate, sisteme și organe Reacții adverse la medicament

Frecvente Rinofaringită

Mai puțin frecvente Neutropenie

Mai puțin frecvente Hipersensibilitate

Rare Angioedem, reacții alergice

Aparate, sisteme și organe Reacții adverse la medicament

Tulburări metabolice și de nutriție

Frecvente Apetit crescut

Mai puțin frecvente Anorexie, hipoglicemie

Frecvente Stare de euforie, confuzie, iritabilitate, dezorientare, insomnie, libido scăzut

Mai puțin frecvente Halucinații, atac de panică, neliniște, agitație, depresie, comportament depresiv, stare de exaltare, agresivitate, labilitate emoțională, depersonalizare, găsirea cu dificultate a cuvintelor, vise anormale, libido crescut, anorgasmie, apatie Rare Dezinhibiție, comportament suicidar, ideație suicidară

Cu frecvență necunoscută Dependență de medicament

Foarte frecvente Amețeală, somnolență, cefalee

Frecvente Ataxie, tulburări de coordonare, tremor, dizartrie, amnezie, tulburări de memorie, tulburări de atenție, parestezii, hipoestezii, sedare, tulburări de echilibru, letargie Mai puțin frecvente Sincopă, stupor, mioclonii, pierderea conștienței, hiperactivitate psihomotorie, dischinezie, amețeală ortostatică (posturală), tremor intențional, nistagmus, tulburări cognitive, afectare mentală, tulburări de vorbire, hiporeflexie, hiperestezie, senzație de arsură, ageuzie, stare generală de rău Rare Convulsii, parosmie, hipochinezie, disgrafie, parkinsonism

Frecvente Vedere încețoșată, diplopie

Mai puțin frecvente Pierderea vederii periferice, tulburări vizuale, tumefiere oculară, afectarea câmpului vizual, reducerea acuității vizuale, dureri oculare, astenopie, fotopsie, xeroftalmie, hiperlacrimație, iritare oculară Rare Pierderea vederii, keratită, oscilopsie, alterarea percepției vizuale, midriază, strabism, percepție vizuală strălucitoare

Frecvente Vertij

Mai puțin frecvente Hiperacuzie

Mai puțin frecvente Tahicardie, bloc atrioventricular de gradul I, bradicardie sinusală, insuficiențǎ cardiacǎ congestivǎ

Rare Prelungirea intervalului QT, tahicardie sinusală, aritmie sinusală

Mai puțin frecvente Hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, bufeuri, congestive

Aparate, sisteme și organe Reacții adverse la medicament

facială, extremități reci Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale

Mai puțin frecvente Dispnee, epistaxis, tuse, congestie nazală, rinită, sforăit, uscăciune nazală

Rare Edem pulmonar, încordare la nivelul gâtului,

Cu frecvență necunoscută Deprimare respiratorie

Frecvente Vărsături, greațǎ, constipație, diaree, flatulență, distensie abdominală, xerostomie

Mai puțin frecvente Reflux gastro-esofagian, hipersecreție salivară, hipoestezie orală

Rare Ascită, pancreatită, umflarea limbii, disfagie

Mai puțin frecvente Valori crescute ale enzimelor hepatice*

Rare Icter

Foarte rare Insuficiență hepatică, hepatită

Mai puțin frecvente Erupții cutanate papulare, urticarie, hiperhidroză, prurit

Rare Necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens Johnson, transpirații reci

Frecvente Crampe musculare, artralgii, dureri lombare, dureri la nivelul membrelor, spasm cervical

Mai puțin frecvente Tumefieri articulare, mialgii, spasme musculare, durere cervicală, rigiditate musculară

Rare Rabdomioliză

Mai puțin frecvente Incontinență urinară, disurie

Rare Insuficiență renală, oligurie, retenție urinară

Frecvente Disfuncție erectilă

Mai puțin frecvente Disfuncție sexuală, ejaculare întârziată, dismenoree, dureri la nivelul sânului

Rare Amenoree, scurgeri mamelonare, mărirea de volum a sânilor, ginecomastie

Frecvente Edeme periferice, edeme, mers anormal, căderi, senzație de ebrietate, stare de rău, fatigabilitate

Aparate, sisteme și organe Reacții adverse la medicament

Mai puțin frecvente Edem generalizat, edem facial, senzație de apăsare în piept, durere, pirexie, sete, frisoane, astenie

Frecvente Creșterea greutății corporale

Mai puțin frecvente Creșterea creatinfosfokinazei, creșterea valorilor glicemiei, scăderea numărului de trombocite, creșterea creatininemiei, scăderea kaliemiei, scăderea greutății corporale Rare Scăderea numărului de leucocite *creștere a valorilor serice ale alaninaminotransferazei (ALT) și aspartataminotransferazei (AST).

După întreruperea tratamentului de lungă sau scurtă durată cu pregabalin, s-au observat simptome de întrerupere. S-au raportat următoarele simptome: insomnie, cefalee, greață, anxietate, diaree, sindrom gripal, convulsii, nervozitate, depresie, durere, hiperhidroză și amețeli. Aceste simptome pot indica dependența la medicament. Pacientul trebuie informat despre acestea la începutul tratamentului.

În ceea ce privește întreruperea tratamentului de lungă durată cu pregabalin, datele sugerează că incidența și severitatea simptomelor de întrerupere sunt dependente de doză (vezi pct. 4.2 și 4.4).

Profilul de siguranță al pregabalinului observat în cinci studii la copii și adolescenți la pacienți cu convulsii parțiale cu sau fără generalizare secundară (un studiu cu privire la eficacitate și siguranță, cu durata de 12 săptămâni, la pacienți cu vârsta între 4 și 16 ani, n = 295, un studiu cu durata de 14 zile referitor la eficacitate și siguranță la pacienții cu vîrsta cuprinsă între 1 lună și 4 ani, n = 175; un studiu privind farmacocinetica și tolerabilitatea, n = 65; și două studii de continuare cu privire la siguranță, în regim deschis, cu durata de 1 an, n = 54 și n = 431) a fost similar cu cel observat în studiile la adulți, la pacienți cu epilepsie. Cele mai frecvente reacții adverse observate în studiul cu durata de 12 săptămâni la tratamentul cu pregabalin au fost somnolența, pirexia, infecții ale tractului respirator superior, creșterea poftei de mâncare, creșterea în greutate și nazofaringita. Cele mai frecvente reacții adverse observate în studiul cu durata de 14 săptămâni la tratamentul cu pregabalin au fost somnolența, infecții ale tractului respirator superior și pirexia (vezi pct. 4.2, 5.1 și 5.2).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.

În cadrul supravegherii după punerea pe piață, cel mai frecvent raportate reacții adverse observate în cazul supradozajului cu pregabalin au inclus somnolență, stare confuzională, agitație și stare de neliniște. De asemenea, au fost raportate convulsii.

Au fost raportate cazuri rare de comă.

Tratamentul supradozajului cu pregabalin trebuie să includă măsuri generale de susținere și, dacă este necesar, poate include hemodializă (vezi pct. 4.2 Tabelul 1).

Grupa farmacoterapeutică: Antiepileptice, alte antiepileptice, codul ATC: N03AX16

Substanța activă, pregabalinul, este un analog al acidului gama-aminobutiric [acidul (S)-3-(aminometil)-5-metilhexanoic].

Pregabalinul se leagă de o subunitate auxiliară (proteina α2-δ) a canalelor de calciu voltaj-dependente din sistemul nervos central.

În studii, eficacitatea pregabalinului s-a demonstrat asupra neuropatiei diabetice, nevralgiei post- herpetice și leziunilor măduvei spinării. Nu s-a studiat eficacitatea pe alte modele de durere neuropată.

S-au efectuat 10 studii clinice controlate pe o perioadă de până la 13 săptămâni cu un regim de administrare de două ori pe zi (b.i.d.) și pe o perioadă de până la 8 săptămâni cu un regim de administrare de trei ori pe zi (t.i.d.). În general, profilurile de siguranță și eficacitate pentru regimurile de administrare b.i.d. și t.i.d. au fost similare.

În studiile clinice desfășurate pe o perioadă de până la 12 săptămâni pentru durerea neuropată periferică și cea centrală s-a observat o reducere a durerii încă din prima săptămână, care s-a menținut pe toată durata tratamentului.

În studiile clinice controlate privind durerea neuropată periferică, la 35% dintre pacienții tratați cu pregabalin și 18% dintre pacienții tratați cu placebo s-a înregistrat îmbunătățirea cu 50% a scorului durerii. Pentru pacienții care nu au dezvoltat somnolență, o asemenea îmbunătățire s-a observat la 33% dintre pacienții tratați cu pregabalin și la 18% dintre pacienții tratați cu placebo. Pentru pacienții care au dezvoltat somnolență frecvența răspunsului a fost de 48% pentru pregabalin și de 16% pentru placebo.

În studiul clinic controlat privind durerea neuropată centrală, la 22% dintre pacienții tratați cu pregabalin și 7% dintre pacienții cărora li s-a administrat placebo s-a înregistrat îmbunătățirea cu 50% a scorului durerii.

S-au efectuat 3 studii clinice controlate, desfășurate pe o durată de 12 săptămâni, fie b.i.d., fie t.i.d.. În general, profilurile de siguranță și eficacitate pentru regimurile de administrare b.i.d. și t.i.d. au fost similare.

Reducerea frecvenței convulsiilor s-a observat încă din prima săptămână de tratament.

Eficacitatea și siguranța pregabalinului ca tratament adjuvant pentru epilepsie la pacienții copii cu vârsta mai mică de 12 ani și adolescenți nu au fost stabilite. Evenimentele adverse observate în cadrul unui studiu privind farmacocinetica și tolerabilitatea, care a înrolat pacienți cu vârste între 3 luni și 16 ani (n = 65), cu convulsii cu debut parțial, au fost similare cu cele observate la adulți. Rezultatele studiului cu durata de 12 săptămâni, placebo-controlat, realizat la 295 pacienți copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 4 și 16 ani și ale studiului placebo-controlat cu durata de 14 zile, realizat la 155 copii cu vârsta cuprinsă între 1 lună și 4 anipentru a evalua eficacitatea și siguranța pregabalinului ca terapie adăugată pentru tratamentul convulsiilor cu debut parțial și ale două studii cu privire la siguranță, în regim deschis, cu durata de 1 an, la 54 și, respectiv, 431 de pacienți copii și adolescenți cu epilepsie, cu vârste între 3 luni și 16 ani, indică faptul că evenimentele adverse reprezentate de pirexie și infecții ale căilor respiratorii superioare au fost observate cu frecvență mai mare decât în studiile la adulți la pacienți cu epilepsie (vezi pct. 4.2, pct. 4.8 și 5.2).

Într-un studiu cu durata de 12 săptămâni, placebo-controlat, pacienții copii și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 4 și 16 ani) au fost tratați cu pregabalin 2,5 mg/Kg/zi (maximum 150 mg/zi), pregabalin 10 mg/Kg/zi (maximum 600 mg/zi) sau placebo. Procentul de subiecți cu cel puțin 50 % reducere a ratei convulsiilor cu debut parțial comparativ cu valoarea inițială a fost de 40,6% la subiecții tratați cu pregabalin 10 mg/Kg/zi (p = 0.0068 versus placebo), 29,1 % la subiecții tratați cu pregabalin 2,5 mg/Kg/zi (p = 0,2600 versus placebo) și 22,6 % dintre subiecții care au primit placebo.

În studiul placebo-controlat cu durata de 14 zile au fost incluși pacienți copii (cu vârsta cuprinsă între 1 lună și 4 ani) la care a fost administrat pregabalin 7 mg/kg/zi, pregabalin 14 mg/kg/zi, sau placebo. Frecvențele medii de apariție a convulsiilor pe 24 de ore la momentul inițial și la vizita finală au fost de 4,7 și 3,8 pentru pregabalin 7 mg/kg/zi, 5,4 și 1,4 pentru pregabalin 14 mg/kg/zi, și respectiv 2,9 și 2,3 pentru placebo. Pregabalin 14 mg/kg/zi a redus semnificativ frecvența transformată logaritmic a convulsiilor cu debut parțial comparativ cu placebo (p=0,0223); pregabalin 7 mg/kg/zi nu a prezentat ameliorări față de placebo.

Într-un studiu controlat cu placebo, cu durata de 12 săptămâni, au fost incluși 219 subiecți cu convulsii tonico-clonice generalizate primare (PGTC), (cu vârsta de la 5 până la 65 ani, dintre care 66 cu vârsta cuprinsă între 5 și 16 ani) cărora li s-a administrat pregabalin 5 mg/kg/zi (maximum 300 mg/zi), pregabalin 10 mg/kg/zi (maxim 600 mg/zi) sau placebo ca terapie adjuvantă. Procentul de subiecți la care s-a obținut o reducere de cel puțin 50% a ratei convulsiilor PGTC a fost de 41,3%, 38,9% și respectiv 41,7% pentru pregabalin 5 mg/kg/zi, pregabalin 10 mg/kg/zi și respectiv placebo.

Pregabalinul a fost evaluat în cadrul unui studiu clinic controlat cu durată de 56 de săptămâni cu un regim de administrare b.i.d.. Pregabalin nu a demonstrat non-inferioritate comparativ cu lamotrigina din punct de vedere al criteriului final de evaluare constând în 6 luni lipsite de convulsii. Pregabalinul și lamotrigina au fost similare din punct de vedere al siguranței și au fost la fel de bine tolerate.

Pregabalinul a fost evaluat în 6 studii clinice controlate cu durata de 4-6 săptămâni, un studiu la vârstnici cu durata de 8 săptămâni și un studiu pentru prevenirea recăderii pe termen lung, cu o fază dublu-orb cu durata de 6 luni de prevenire a recăderii.

Ameliorarea simptomelor din TAG, așa cum este reflectată de scala Hamilton de evaluare a anxietății (HAM-A), s-a observat din prima săptămână.

În studiile clinice controlate (cu durata de 4-8 săptămâni) la 52% dintre pacienții tratați cu pregabalin și 38% dintre pacienții cărora li s-a administrat placebo s-a înregistrat o ameliorare cu cel puțin 50% a scorului HAM-A total între stadiul inițial și cel final al studiului.

În cadrul studiilor clinice controlate, la o proporție mai mare de pacienți care au primit pregabalin decât la pacienții care au primit placebo a fost raportată vedere încețoșată care a dispărut în majoritatea cazurilor odată cu continuarea tratamentului. În cadrul studiilor clinice controlate testarea oftalmologică (incluzând testarea acuității vizuale, testarea formală a câmpului vizual și examinarea fundoscopică prin dilatarea pupilei) a fost realizată la peste 3600 pacienți. La acești pacienți, acuitatea vizuală a fost redusă la 6,5% din pacienții care au primit pregabalin și 4,8% din pacienții care au primit placebo. Modificările de câmp vizual au fost detectate la 12,4% din pacienții tratați cu pregabalin și 11,7% din pacienții care au primit placebo. Modificările fundoscopice au fost observate la 1,7% dintre pacienții care au primit pregabalin și 2,1% dintre pacienții care au primit placebo.

Starea de echilibru farmacocinetic pentru pregabalin este similară la voluntarii sănătoși, pacienții cu epilepsie care utilizează medicație antiepileptică și pacienții cu durere cronică.

Pregabalinul se absoarbe rapid atunci când se administrează a jeun, cu atingerea concentrației plasmatice maxime într-o oră după administrarea atât a unei doze unice, cât și a dozelor multiple. Biodisponibilitatea orală a pregabalinului este estimată la ≥ 90% și este independentă de doză. După administrări repetate, starea de echilibru este atinsă în 24 până la 48 ore. Viteza de absorbție a pregabalinului este scăzută atunci când se administrează concomitent cu alimentele, rezultând scăderea Cmax cu aproximativ 25-30% și întârzierea tmax cu aproximativ 2,5 ore. Totuși, administrarea pregabalinului odată cu alimentele nu a prezentat efecte semnificative clinic asupra gradului de absorbție al pregabalinului.

În studiile preclinice, s-a demonstrat că pregabalinul traversează bariera hematoencefalică la șoarece, șobolan și maimuță. S-a demonstrat că pregabalinul traversează placenta la șoarece și este prezent în laptele femelelor de șobolan. La om, volumul aparent de distribuție al pregabalinului după administrarea orală este de aproximativ 0,56 l/kg. Pregabalinul nu se leagă de proteinele plasmatice.

La om, pregabalinul suferă o metabolizare neglijabilă. După o doză de pregabalin marcată radioactiv, aproximativ 98% din radioactivitatea regăsită în urină a fost sub formă de pregabalin netransformat. Derivatul N-metilat al pregabalinului, principalul metabolit al pregabalinului descoperit în urină, reprezintă 0,9% din doză. Studiile preclinice nu au relevat niciun indiciu al racemizării enantiomerului S al pregabalinului la R-enantiomer.

Pregabalinul se elimină din circulația sistemică în principal prin excreție renală, sub formă de medicament netransformat.

Timpul mediu de înjumătățire plasmatică prin eliminare al pregabalinului este de 6,3 ore. Clearance-ul plasmatic al pregabalinului și clearance-ul renal sunt direct proporționale cu clearance-ul creatininei (vezi pct. 5.2 Insuficiență renală).

La pacienții cu afectarea funcției renale sau hemodializați este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.2

Tabelul 1).

Farmacocinetica pregabalinului este lineară la dozele recomandate pentru administrarea zilnică.

Variabilitatea farmacocinetică interindividuală pentru pregabalin este mică (< 20%). Farmacocinetica dozelor multiple este predictibilă din datele pentru doza unică. Totuși, în practică, nu este necesară monitorizarea de rutină a concentrațiilor plasmatice de pregabalin.

Studiile clinice evidențiază că sexul nu influențează clinic semnificativ concentrațiile plasmatice ale pregabalinului.

Clearance-ul pregabalinului este direct proporțional cu clearance-ul creatininei. În plus, pregabalinul se elimină eficace din plasmă prin hemodializă (după 4 ore de hemodializă concentrațiile plasmatice ale pregabalinului sunt reduse cu aproximativ 50%). Deoarece eliminarea renală este calea majoră de eliminare, la pacienții cu insuficiență renală este necesară reducerea dozelor, iar după efectuarea ședințelor de hemodializă sunt necesare doze suplimentare (vezi pct. 4.2 Tabel 1).

Nu s-au efectuat studii farmacocinetice specifice la pacienții cu insuficiență hepatică. Deoarece pregabalinul nu suferă o metabolizare semnificativă la om și se excretă în urină predominant sub formă de medicament netransformat, se poate afirma că insuficiența hepatică nu afectează semnificativ concentrațiile plasmatice ale pregabalinului.

Farmacocinetica pregabalinului a fost evaluată la pacienții copii și adolescenți cu epilepsie (grupe de vârstă: 1-23 luni, 2-6 ani, 7-11 ani și 12-16 ani), la valori ale dozajului de 2,5, 5, 10, și 15 mg/kg și zi, într-un studiu privind farmacocinetica și tolerabilitatea.

După administrarea orală, à jeun, a pregabalinului la pacienții copii și adolescenți, în general, timpul până la atingerea concentrației plasmatice maxime a fost similar la toate grupele de vârstă și a fost de 0,5 până la 2 ore după administrarea dozei.

Parametrii Cmax și ASC ai pregabalinului au crescut liniar cu creșterea dozei în cadrul fiecărei grupe de vârstă. ASC a fost mai mică cu 30% la pacienții copii cu o greutate mai mică de 30 kg, datorită unui clearance ajustat cu greutatea corporală crescut, de 43%, la acești pacienți în comparație cu pacienții cu o greutate ≥30 kg.

Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare a fost, în medie, de 3-4 ore la pacienții copii cu vârsta de până la 6 ani și de 4-6 ore la cei cu vârsta de 7 ani și mai mare.

Analiza farmacocinetică populațională a arătat faptul că clearance-ul creatininei constituie o covariabilă semnificativă a clearance-ului oral al pregabalinului, greutatea corporală este o covariabilă semnificativă a volumului aparent de distribuiție după administrarea orală, iar aceste relații sunt similare la pacienții copii și adolescenți și cei adulți.

Farmacocinetica pregabalinului la pacienții cu vârsta mai mică de 3 luni nu a fost studiată (vezi pct. 4.2, pct. 4.8 și 5.1).

Clearance-ul pregabalinului tinde să scadă odată cu înaintarea în vârstă. Această scădere a clearance- ului oral al pregabalinului este paralelă cu scăderea clearance-ul creatininei asociat cu înaintarea în vârstă. Reducerea dozelor de pregabalin poate fi necesară la pacienți cu funcție renală compromisă din cauza vârstei (vezi pct. 4.2 Tabelul 1).

Farmacocinetica dozei de 150 mg pregabalin administrată o dată la 12 ore (doză zilnică de 300 mg) a fost evaluată la 10 femei care alăptau, aflate la cel puțin 12 săptămâni postpartum. Alăptarea a avut o influență mică sau nicio influență asupra farmacocineticii pregabalinului. Pregabalinul s-a eliminat în laptele uman, cu concentrații medii în starea de echilibru de aproximativ 76% față de cele din plasma maternă. Doza estimată pentru sugar din laptele matern (presupunând un consum de lapte mediu de 150 ml/kg și zi) de la femeile cărora li s-au administrat 300 mg/zi sau doza maximă de 600 mg/zi ar fi de 0,31 sau respectiv 0,62 mg/kg și zi. Aceste doze estimate sunt de aproximativ 7% din doza maternă zilnică totală, calculând în mg/kg.

În studiile convenționale privind siguranța farmacologică la animale, pregabalinul a fost bine tolerat la doze relevante clinic. În studii privind toxicitatea după doze repetate la șobolan și maimuță s-au observat efecte asupra SNC incluzând hipoactivitate, hiperactivitate și ataxie. Creșterea incidenței atrofiei retiniene observate frecvent la șobolanul vârstnic albinos s-a observat după expunerea îndelungată la pregabalin, de ≥ 5 ori mai mare decât expunerea medie la om, la doza maximă recomandată clinic.

S-a demonstrat că pregabalinul nu este teratogen la șoarece, șobolan sau iepure. Toxicitatea fetală la șobolan și iepure a apărut doar la expuneri cu mult peste expunerea la om. În studii privind toxicitatea prenatală/postnatală, pregabalinul induce toxicitate asupra dezvoltării embrionilor de șobolan la expuneri > 2 ori față de expunerea maximă recomandată la om.

Reacțiile adverse asupra fertilității la șobolani masculi și femele au fost observate numai la expuneri suficient mai mari față de expunerile terapeutice. Reacțiile adverse asupra organelor de reproducere masculine și parametrilor spermei au fost reversibile și au apărut numai la expuneri suficient mai mari față de expunerile terapeutice sau au fost asociate cu procese degenerative spontane la nivelul organelor reproducătoare masculine la șobolan. Prin urmare aceste efecte au fost considerate cu relevanță clinică scăzută sau lipsite de relevanță clinică.

Bateriile de teste in vitro și in vivo au arătat că pregabalinul nu este genotoxic.

La șobolan și la șoarece s-au efectuat studii de carcinogenitate cu pregabalin, cu durata de 2 ani. La șobolan, nu s-a observat apariția de tumori, la expuneri mai mari de 24 ori față de expunerea medie umană la doza clinică maximă recomandată, de 600 mg/zi. La șoarece, nu s-a observat creșterea incidenței tumorale la expuneri similare cu expunerea medie la om, dar s-a observat o creștere a incidenței hemangiosarcomului la expuneri mai mari. Mecanismul non-genotoxic al formațiunilor tumorale induse de pregabalin la șoarece implică modificări trombocitare și proliferare celulară endotelială asociată. Aceste modificări trombocitare nu au fost prezente la șobolan sau la om, fapt bazat pe datele clinice pe termen scurt și pe datele clinice limitate pe termen lung. Nu există dovezi care să sugereze un risc asociat la om.

La puii de șobolan, tipurile de toxicitate nu diferă calitativ de cele observate la șobolanii adulți. Totuși, puii de șobolan sunt mult mai sensibili. La expuneri terapeutice, au existat dovezi privind semnele clinice din partea SNC de hiperactivitate și bruxism și câteva modificări ale procesului de creștere (întreruperea tranzitorie a creșterii în greutate). Efecte asupra ciclului de împerechere s-au observat la expuneri de 5 ori expunerea terapeutică la om. La puii de șobolan s-a observat reducerea răspunsului de tresărire la stimuli acustici neașteptați la 1-2 săptămâni după o expunerede 2 ori mai mare decât expunerea terapeutică la om. La nouă săptămâni după expunere, acest efect nu s-a mai observat.

Amidon de porumb pregelatinizat

Amidon de porumb

Talc

Gelatină

Dioxid de titan (E 171)

Oxid galben de fer (E 172)

Oxid roșu de fer (E 172)

Oxid negru de fer (E 172)

Amidon de porumb pregelatinizat

Amidon de porumb

Talc

Gelatină

Dioxid de titan (E 171)

Oxid galben de fer (E 172)

Amidon de porumb pregelatinizat

Amidon de porumb

Talc

Gelatină

Dioxid de titan (E 171)

Oxid galben de fer (E 172)

Oxid roșu de fer (E 172)

Amidon de porumb pregelatinizat

Amidon de porumb

Talc

Gelatină

Dioxid de titan (E 171)

Nu este cazul.

3 ani.

Pregabalin Sandoz 25, 50, 75, 150, 300 mg capsule

După prima deschidere a flaconului: 6 luni.

A nu se păstra la temperaturi peste 25 °C.

Blister din PVC/PVDC//aluminiu.

Flacon din PEÎD cu capac cu filet, din PP.

Ambalaje blister: 14, 28, 56, 70, 84, 100 sau 120 capsule.

Ambalaje blister (eliberarea unei unități dozate): 56 x 1, 84 x 1 sau 100 x 1 capsule.

Ambalaje flacon: 200 capsule.

Blister din PVC/PVDC//aluminiu.

Flacon din PEÎD cu capac cu filet, din PP.

Ambalaje blister: 14, 21, 28, 56, 84 sau 100 capsule.

Ambalaje blister (eliberarea unei unități dozate): 84 x 1 capsule.

Ambalaje flacon: 200 capsule.

Blister din PVC/PVDC//aluminiu.

Flacon din PEÎD cu capac cu filet, din PP.

Ambalaje blister: 14, 21, 28, 56, 70, 84, 100 sau 120 capsule.

Ambalaje blister (eliberarea unei unități dozate): 14 x 1, 56 x 1, 84 x 1, 100 x 1 sau 210 x 1 (3 x 70) capsule.

Ambalaje flacon: 100, 200 sau 250 capsule

Blister din PVC/PVDC//aluminiu.

Ambalaje blister: 14, 21, 28, 56, 84 sau 100 capsule.

Ambalaje blister (eliberarea unei unități dozate): 84 x 1 sau 100 x 1 capsule.

Blister din PVC/PVDC//aluminiu.

Flacon din PEÎD cu capac cu filet, din PP.

Ambalaje blister: 14, 21, 28, 56, 70, 84, 100 sau 120 capsule.

Ambalaje blister (eliberarea unei unități dozate): 56 x 1, 84 x 1, 100 x 1 sau 210 x 1 (3 x 70) capsule.

Ambalaje flacon: 100, 200 sau 250 capsule

Blister din PVC/PVDC//aluminiu.

Ambalaje blister: 21, 28, 84 sau 100 capsule.

Ambalaje blister (eliberarea unei unități dozate): 84 x 1 sau 100 x 1 capsule.

Blister din PVC/PVDC//aluminiu.

Ambalaje blister: 14, 56, 70, 84, 100 sau 120 capsule.

Blister din PVC/PVDC//aluminiu.

Flacon din PEÎD cu capac cu filet, din PP.

Ambalaje blister: 14, 21, 28, 56, 70, 84 (2 x 42), 100, 100 (2 x 50) sau 120 (2 x 60) capsule.

Ambalaje blister (eliberarea unei unități dozate): 56 x 1, 84 x 1 (2 x 42), 100 x 1, 100 x 1 (2 x 50) sau 210 x 1 (3 x 70) capsule.

Ambalaje flacon: 100, 200 sau 250 capsule

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerințe speciale la eliminare.

Sandoz GmbH

Biochemiestrasse 10

A-6250 Kundl

Austria

EU/1/15/1011/001-010

EU/1/15/1011/085

EU/1/15/1011/011-017

EU/1/15/1011/084

EU/1/15/1011/018-033

EU/1/15/1011/034-041

EU/1/15/1011/042-056

EU/1/15/1011/057-062

EU/1/15/1011/063-068

EU/1/15/1011/069-083

EU/1/15/1011/086-087

Data primei autorizări: 19 Iunie 2015

Data ultimei reînnoiri a autorizației: 19 iunie 2020

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru

Medicamente http://www.ema.europa.eu.