MONTELUKAST AUROBINDO 10mg comprimate filmate prospect medicament

Montelukast Aurobindo 10 mg comprimate filmate

Un comprimat filmat conţine montelukast sodic, echivalent cu montelukast 10 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 88,62 mg per comprimat

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat.

Comprimate de culoare bej, în formă de pătrat cu vârfuri rotunjite, gravate cu 'X' pe una dintre feţe şi cu '54' pe cealaltă faţă, cu diametrul de 8,1 mm.

Montelukast Aurobindo este indicat în tratamentul astmului bronşic, ca terapie asociată, la pacienţi cu astm bronşic persistent de intensitate uşoară până la moderată, care nu sunt controlaţi terapeutic în mod corespunzător cu corticosteroizi administraţi pe cale inhalatorie şi la care administrarea 'la nevoie' a beta-agoniştilor cu acţiune de scurtă durată nu asigură un control clinic adecvat al astmului bronşic.

De asemenea, la pacienţii cu astm bronşic la care s-a indicat tratamentul cu montelukast pentru astmul bronşic, Montelukast Aurobindo poate determina ameliorarea simptomatică a rinitei alergice sezoniere.

Montelukast Aurobindo este indicat, de asemenea, în profilaxia astmului bronşic a cărui componentă predominantă este bronhoconstricţia indusă de efortul fizic.

Doza recomandată pentru adulți și adolescenți cu vârsta de 15 ani şi peste cu astm bronşic, sau cu astm bronşic şi rinită alergică sezonieră este de 1 comprimat de 10 mg, administrat seara.

Efectul terapeutic al montelukast asupra parametrilor de control ai astmului bronşic apare din prima zi de tratament. Montelukast Aurobindo poate fi administrat cu sau fără alimente. Pacienţii trebuie sfătuiţi să continue tratamentul cu montelukast, atât în perioada în care astmul bronşic este controlat, cât şi în perioadele de agravare. Montelukast Aurobindo nu trebuie utilizat concomitent cu alte medicamente care conţin aceeaşi substanţă activă, montelukast.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu insuficienţă renală sau cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Nu sunt disponibile date la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Doza este aceeaşi pentru pacienţii de sex masculin şi cei de sex feminin.

Tratamentul cu Montelukast Aurobindo în raport cu alte tratamente pentru astmul bronşic

Montelukast Aurobindo poate fi adăugat la schema de tratament existentă a pacientlui.

Corticosteroizi administraţi pe cale inhalatorie:

Tratamentul cu Montelukast Aurobindo poate fi utilizat ca terapie adjuvantă la pacienţii la care corticosteroizii administraţi pe cale inhalatorie şi administrarea “la nevoie” a beta-agoniştii cu acţiune de scurtă durată nu asigură un control clinic adecvat al astmului bronşic. Tratamentul cu Montelukast

Aurobindo nu trebuie înlocuit brusc cu terapia cu corticosteroizi administraţi pe cale inhalatorie (vezi pct. 4.4).

A nu se administra Montelukast 10 mg comprimate filmate copiilor și adolescenților cu vârsta sub 15 ani. Siguranța și eficacitatea comprimatelor comprimate filmate de Montelukast Aurobindo 10 mg la copiii și adolescenții cu vârsta sub 15 ani nu au fost stabilite. Sunt disponibile comprimate masticabile care conțin montelukast 4 mg pentru copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani.

Sunt disponibile comprimate masticabile care conțin montelukast 5 mg pentru copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 şi 14 ani.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct 6.1.

Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu utilizeze niciodată montelukast pe cale orală în tratamentul crizelor de astm bronşic şi să aibă la îndemână medicaţia de urgenţă corespunzătoare. În cazul apariţiei unei crize de astm bronşic, trebuie utilizat un beta-agonist administrat inhalator cu acţiune de scurtă durată. În cazul în care sunt necesare mai multe administrări inhalatorii de beta-agonişti cu acţiune de scurtă durată decât de obicei, pacienţii trebuie să solicite sfatul medicului curant cât mai repede posibil.

Tratamentul cu montelukast nu trebuie înlocuit brusc cu corticosteroizi administraţi pe cale inhalatorie sau orală.

Nu există date care să demonstreze că dozele corticosteroizilor administraţi pe cale orală pot fi reduse în cazul administrării concomitente de montelukast.

Pacienţii care utilizează medicamente antiastmatice, incluzând montelukast, pot prezenta în cazuri rare eozinofilie sistemică, uneori prezentând caracteristicile clinice ale vasculitei din sindromul Churg-

Strauss, o afecţiune tratată frecvent cu tratament corticosteroid administrat sistemic. Aceste cazuri au fost asociate câteodată, cu reducerea dozelor de corticosteriozi cu administrare orală sau cu întreruperea acestui tip de tratament. Deși o relație de cauzalitate cu antagoniştii receptorilor de leucotriene nu a fost stabilită, medicii trebuie să fie atenţi la pacienţii care prezintă: eozinofilie, vasculită cu erupţii cutanate tranzitorii, agravare a simptomatologiei pulmonare, complicaţii cardiace şi/sau neuropatie. Pacienţii care prezintă aceste simptome trebuie reevaluaţi, iar schemele lor de tratament trebuie analizate.

Tratamentul cu montelukast nu modifică necesitatea ca pacienții cu astm bronșic indus de acidul acetilsalicilic să evite utilizarea acidului acetilsalicilic și a altor medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene.

Comprimatele de Montelukast Aurobindo 10 mg conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Montelukast poate fi administrat concomitent cu alte medicamente utilizate în mod curent pentru profilaxia şi tratamentul cronic al astmului bronşic. În studiile privind interacţiunile medicamentoase, doza clinică recomandată de montelukast nu a determinat efecte clinice importante asupra farmacocineticii următoarelor medicamente: teofilină, prednison, prednisolon, contraceptive orale (etinilestradiol/ noretindronă 35/1), terfenadină, digoxină şi warfarină.

Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) pentru montelukast a scăzut cu aproximativ 40% la subiecţii la care s-a administrat tratament concomitent cu fenobarbital. Deoarece montelukast este metabolizat prin intermediul CYP 3A4, 2C8 și 2C9 se recomandă precauţie, în special la copii, în cazul administrării concomitente cu inductori ai CYP 3A4, 2C8 și 2C9 cum sunt fenitoină, fenobarbital şi rifampicină.

Studiile in vitro au evidenţiat că montelukast este un inhibitor puternic al CYP 2C8. Cu toate acestea, date dintr-un studiu clinic de interacţiune medicamentoasă utilizând montelukast şi rosiglitazonă (un substrat reprezentativ al medicamentelor metabolizate în principal prin intermediul CYP 2C8) au demonstrat că montelukast nu inhibă in vivo CYP 2C8. Prin urmare, nu se anticipează ca montelukast să influenţeze semnificativ metabolizarea medicamentelor prin intermediul acestei enzime (de exemplu: paclitaxel, rosiglitazonă şi repaglinidă).

Studiile in vitro au demonstrat că montelukast este un substrat al CYP 2C8 și, într-o măsură mai puțin semnificativ, al 2C9 și 3A4. Într-un studiu clinic de interacțiune medicamentoasă ,utilizând montelukast și gemfibrozil (un inhibitor al CYP 2C8 cât și 2C9), administrarea concomitentă de gemfibrozil a crescut expunerea sistemică la montelukast de 4,4 ori. Nu este necesară ajustarea dozei uzuale de montelukast după administrarea concomitentă cu gemfibrozil sau cu alți inhibitori puternici ai CYP 2C8, dar medicul trebuie să fie conștient de potențialul unei creșteri a incidenței reacțiilor adverse.

Pe baza datelor in vitro, în cazul administrării concomitente cu inhibitori mai puțin puternici ai CYP 2C8 (de exemplu, trimetoprim) nu sunt anticipate interacțiuni clinice semnificative. Administrarea concomitentă de montelukast cu itraconazol, un inhibitor puternic al CYP3A4, nu a determinat o creștere semnificativă a expunerii sistemice la montelukast.

Studiile efectuate la animale nu indică efecte nocive asupra sarcinii sau dezvoltării embrionare/fetale.

Datele limitate, disponibile din baza de date referitoare la gravidele expuse, nu indică o relaţie cauzală între administrarea de montelukast şi apariţia malformaţiilor congenitale (de exemplu defecte ale membrelor) care au fost raportate rar pe plan mondial în experienţa de după punerea pe piaţă.

Montelukast Aurobindo nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care se consideră că este absolut necesar.

Studiile efectuate la şobolan au evidenţiat că montelukast este excretat în lapte (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaşte dacă montelukastul/metaboliții acestuia sunt excretaţi în laptele matern.

Montelukast Aurobindo nu trebuie utilizat în timpul alăptării, cu excepţia cazului în care se consideră că este absolut necesar.

Montelukast Aurobindo nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Cu toate acestea, persoanele au raportat somnolență sau amețeli.

Montelukast a fost evaluat în studii clinice la pacienții cu astm bronșic persistent după cum urmează:

- Sub formă de comprimate filmate 10 mg, la aproximativ 4000 pacienţi adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste cu astm bronşic

- Sub formă de comprimate filmate 10 mg, la aproximativ 400 pacienţi adulţi şi adolescenți cu vârsta de 15 ani şi peste cu astm bronşic și rinită alergică sezonieră

- Sub formă de comprimate masticabile 5 mg, la aproximativ 1750 pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 14 ani cu astm bronşic

Următoarele reacţii adverse în relaţie cu administrarea medicamentului au fost raportate frecvent (≥1/100 şi <1/10) în studii clinice efectuate la pacienţi trataţi cu montelukast şi cu o incidenţă mai mare decât la pacienţii la care s-a administrat placebo:

Pacienţi copii şi

Pacienţi adulţi și adolescenți cu vârsta adolescenți cu vârsta de cuprinsă între 6 şi 14

Clasificare pe aparate, 15 ani şi peste (două ani (un studiu clinic cu sisteme şi organe studii clinice cu durata durata de 8 săptămâni; de 12 săptămâni; n=201) (două studii n=795) clinice cu durata de 56 săptămâni; n=615)

Tulburări ale sistemului nervos cefalee cefalee

Tulburări gastro-intestinale durere abdominală

Profilul de siguranţă nu s-a modificat în studiile clinice care au inclus un număr limitat de pacienţi la care tratamentul a fost prelungit până la 2 ani pentru adulţi şi până la 12 luni pentru pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 14 ani.

Lista tabelara a reacțiilor adverse

Reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă sunt prezentate în tabelul de mai jos conform clasificării pe aparate, sisteme şi organe şi termenilor specifici pentru reacţiile adverse. Categoriile de frecvenţă au fost estimate pe baza studiilor clinice relevante.

Clasificare pe aparate,

Reacţii adverse Categoriile de frecvenţă* sisteme şi organe

Infecţii şi infestări infecții ale căilor respiratorii Foarte frecvente superioare†

Tulburări hematologice şi tendinţă accentuată de sângerare. Rare limfatice

Tulburări ale sistemului reacţii de hipersensibilitate Mai puţin frecvente imunitar incluzând anafilaxie infiltrat eozinofilic hepatic Foarte rare

Tulburări psihice Tulburări ale somnului incluzând Mai puţin frecvente coşmaruri, insomnie, somnambulism, anxietate, agitaţie incluzând comportament agresiv sau ostilitate, depresie, hiperactivitate psihomotorie (inclusiv iritabilitate, neliniște, tremor§) tulburări de atenție, afectarea Rare memoriei halucinaţii, dezorientare, ideaţie Foarte rare suicidară şi comportament suicidar (tentativă de sinucidere)

Tulburări ale sistemului nervos ameţeli, somnolenţă, Mai puţin frecvente parestezii/hipoestezie, crize convulsive.

Tulburări cardiace palpitaţii Rare

Tulburări respiratorii, toracice epistaxis Mai puţin frecvente şi mediastinale Sindrom Churg-Strauss (SCS) Foarte rare (vezi pct. 4.4) Eozinofilie pulmonară Foarte rare

Tulburări gastro-intestinale diaree‡, greaţă‡, vărsături‡ Frecvente xerostomie, dispepsie Mai puţin frecvente

Tulburări hepatobiliare creşteri ale valorilor Frecvente transaminazelor plasmatice (ALAT, ASAT) Hepatită (incluzând afectare de Foarte rare tip colestatic, hepatocelulară şi mixtă).

Afecţiuni cutanate şi ale erupţii cutanate tranzitorii‡ Frecvente ţesutului subcutanat tendinţă la echimoze, urticarie, Mai puţin frecvente prurit angioedem Rare eritem nodos Foarte rare eritem polimorf

Tulburări musculo-scheletice şi artralgii, mialgii incluzând Mai puţin frecvente ale ţesutului conjunctiv crampe musculare

Tulburări generale şi la nivelul febr㇠Frecvente locului de administrare astenie/fatigabilitate, stare Mai puţin frecvente generală de rău, edeme

* Categoriile de frecvenţă: au fost estimate pe baza studiilor clinice pentru fiecare Reacţie adversă în funcţie de incidenţa raportată: Foarte frecvente (1/10), Frecvente (1/100 şi <1/10), Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100), Rare (1/10, 000 şi <1/1000), Foarte rare (<1/10, 000).

† Aceste reacţii adverse, raportate ca foarte frecvente la pacienţii trataţi cu montelukast, a fost, de asemenea, raportate ca foarte frecvente la pacienţii cărora li s-a administrat placebo în studiile clinice.

‡ Aceste reacţii adverse raportate ca frecvente la pacienţii trataţi cu montelukast, a fost, de asemenea, raportate ca frecvente la pacienţii cărora li s-a administrat placebo în studiile clinice.

§ Categoria de frecvență: Rare

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Nu este disponibilă nicio informaţie specifică referitoare la abordarea terapeutică a supradozajului cu montelukast. În studiile efectuate pentru indicația de astm bronşic cronic, montelukast a fost administrat pacienţilor adulţi timp de 22 săptămâni, în doze de până la 200 mg pe zi, iar în studiile de scurtă durată, a fost administrat timp de aproximativ o săptămână, în doze de până la 900 mg pe zi, fără apariţia reacţiilor adverse importante din punct de vedere clinic.

În perioada după punerea pe piaţă a medicamentului şi în studiile clinice cu montelukast au fost raportate cazuri de supradozaj acut. Acestea includ raportări la adulţi, adolescenţi şi copii cu o doză de până la 1000 mg (aproximativ 61 mg/kg la un copil cu vârsta de 42 luni). Observaţiile clinice şi de laborator au fost în concordanţă cu profilul de siguranţă constatat la pacienţi adulţi, adolescenţi şi copii. În majoritatea cazurilor de supradozaj nu s-au raportat reacţii adverse.

Reacţiile adverse cel mai frecvent observate au fost în concordanţă cu profilul de siguranţă al montelukastului şi au inclus dureri abdominale, somnolenţă, sete, cefalee, vărsături şi hiperactivitate psihomotorie.

Abordarea supradozajului

Nu se cunoaşte dacă montelukast este dializabil prin dializă peritoneală sau hemodializă.

Grupa farmacoterapeutică: alte medicamente sistemice pentru tratamentul bolilor obstructive ale căilor respiratorii, antagonişti ai receptorilor de leucotriene. codul ATC: R03DC03

Cisteinil-leucotrienele (LTC4, LTD4, LTE4) sunt eicosanoide cu efect inflamator puternic, eliberate de diverse celule, incluzând mastocitele şi eozinofilele. Aceşti mediatori pro-astmatici importanţi se leagă de receptorii de cisteinil-leucotriene (CysLT). Receptorul de tip-1 CysLT (CysLT1) este prezent în căile respiratorii la om (inclusiv în celulele musculaturii netede a căilor respiratorii şi în celulele macrofage de la nivelul căilor respiratorii) şi în alte celule pro-inflamatorii (inclusiv eozinofile şi anumite celule stem mieloide). CysLT au fost corelate cu fiziopatologia astmului bronşic şi a rinitei alergice. În astmul bronşic, efectele mediate de leukotriene includ bronhoconstricţie, secreţie nazală, permeabilitate vasculară şi atragere de eozinofile.

În rinita alergică, CysLT sunt eliberate de la nivelul mucoasei nazale, după expunerea la alergen, atât în faza precoce, cât şi în faza tardivă a reacţiei şi sunt asociate cu simptome de rinită alergică. S-a dovedit că provocarea intranazală cu CysLT creşte rezistenţa căilor aeriene nazale şi a simptomelor de obstrucţie nazală.

Montelukast este o substanţă activă, cu administrare pe cale orală, care se leagă cu afinitate şi selectivitate mare de receptorul CysLT1. În studii clinice, montelukast inhibă la doze mici precum cele de 5 mg bronhoconstricţia determinată de stimularea LTD4. Bronhodilataţia a fost observată în cursul primelor 2 ore de la administrarea orală. Efectul bronhodilatator determinat de un beta-agonist a fost aditiv celui produs de montelukast. Tratamentul cu montelukast a inhibat atât faza precoce cât şi pe cea tardivă a bronhoconstricţiei induse de stimularea antigenică. Comparativ cu placebo, la pacienţi adulţi, adolescenți şi copii, tratamentul cu montelukast a scăzut numărul eozinofilelor din sângele periferic. Într-un studiu clinic separat, tratamentul cu montelukast a scăzut semnificativ numărul eozinofilelor din căile respiratorii (evaluare în spută).

În studiile clinice efectuate la adulţi, montelukast 10 mg administrat o dată pe zi a demonstrat, comparativ cu placebo, îmbunătăţiri semnificative ale FEV1 matinal (modificare faţă de valoarea iniţială 10,4%, comparativ cu 2,7%), debitului expirator maxim (PEFR) înainte de prânz (AM) (modificare faţă de valoarea iniţială 24,5 l/minut, comparativ cu 3,3 l/minut) şi o reducere semnificativă a utilizării totale de beta-agonişti (modificare faţă de valoarea iniţială -26,1%, comparativ cu -4,6%). Îmbunătăţirea scorurilor simptomelor astmatice diurne şi nocturne raportate de pacient a fost semnificativ mai bună, comparativ cu placebo.

Studii clinice efectuate la adulţi au demonstrat capacitatea montelukastului de a avea efect aditiv cu efectul clinic al corticosteroizilor administraţi pe cale inhalatorie (modificare % faţă de valoarea iniţială a FEV1 pentru beclometazona administrată inhalator plus montelukast, comparativ cu administrarea de beclometazonă: 5,43%, comparativ cu 1,04%; utilizarea de beta-agonist: -8,70%, comparativ cu 2,64%). Comparativ cu beclometazona administrată pe cale inhalatorie (200 micrograme de două ori pe zi cu ajutorul unui dispozitiv tip spacer), montelukast a demonstrat un răspuns iniţial mai rapid, cu toate că pentru toată durata celor 12 săptămâni de studiu, beclometazona a prezentat un efect terapeutic global mai bun (modificare % faţă de valoarea iniţială a FEV1 pentru montelukast comparativ cu beclometazonă: 7,49% comparativ cu 13,3%; utilizarea de beta-agonist: -28,28% comparativ cu -43,89%). Cu toate acestea, un procent mare de pacienţi trataţi cu montelukast au prezentat răspuns clinic similar cu cei trataţi cu beclometazonă (de exemplu, 50% dintre pacienţii trataţi cu beclometazonă au prezentat o îmbunătăţire a FEV1 cu aproximativ 11% sau mai mult faţă de valoarea iniţială, în timp ce aproximativ 42% dintre pacienţii trataţi cu montelukast au obţinut acelaşi răspuns).

S-a efectual un studiu clinic pentru a evalua montelukastul sodic în tratamentul simptomatic al rinitei alergice sezoniere, la pacienţii adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste, cu astm bronşic, care au prezentat manifestări concomitente de rinită alergică sezonieră. În acest studiu, montelukast sub formă de comprimate 10 mg, administrat o dată pe zi, a demonstrat o îmbunătăţire semnificativă statistic a scorului simptomelor zilnice de rinită, comparativ cu placebo. Scorul de simptome zilnice de rinită este media scorului de simptome nazale diurne (media dintre congestia nazală, rinoree, strănut, senzaţia de mâncărime nazală) şi a scorului de simptome nazale nocturne (media scorurilor dintre congestia nazală la trezire, de dificultăţi la adormire şi trezire pe timp de noapte). Evaluările globale ale rinitei alergice, efectuate de către medici şi de pacienţi, au fost îmbunătăţite în mod semnificativ, comparativ cu placebo. Evaluarea eficacităţii în astmul bronşic nu a fost un criteriul principal de evaluare al acestui studiu.

Într-un studiu clinic cu durata de 8 săptămâni, efectuat la pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 14 ani, montelukast 5 mg administrat o dată pe zi a îmbunătăţit semnificativ funcţia respiratorie, comparativ cu placebo (8,71% modificare faţă de valoarea iniţială a FEV1, comparativ cu 4,16%; 27,9 l/minut modificare faţă de valoarea iniţială a PEFR a.m. comparativ cu 17,8 l/minut) şi a redus utilizarea de beta-agoniştiadministraţi 'la nevoie” (-11,7% modificare faţă de valoarea iniţială, comparativ cu +8,2%).

Într-un studiu cu durata de 12 săptămâni, efectuat la adulţi a fost demonstrată o reducere semnificativă a bronhoconstricţiei induse de efort (BIE) (scădere maximă a FEV1 de 22,33% pentru montelukast comparativ cu 32,40% pentru placebo; timpul până la recuperare în limita de 5% a FEV1 înregistrat înainte de efort 44,22 minute comparativ cu 60,64 minute). Acest efect s-a menţinut pe toată perioada de 12 săptămâni a studiului. Reducerea EIB a fost, de asemenea, demonstrată într-un studiu clinic pe termen scurt efectuat la pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 14 ani (scădere maximă a FEV1 de 18,27% comparativ cu 26,11%; timpul până la recuperare în limita de 5% a FEV1 înregistrat iniţial 17,76 minute comparativ cu 27,98 minute). În ambele studii clinice efectul a fost demonstrat înainte de administrarea următoarei doze, în cadrul unei scheme de administrare o dată pe zi.

La pacienţi cu astm bronşic indus de acidul acetilsalicilic, trataţi cu corticosteroizi pe cale inhalatorie şi/sau orală, asocierea tratamentului cu montelukast a determinat, comparativ cu placebo, o îmbunătăţire semnificativă a controlului astmului bronşic (8,55% modificare a FEV1 faţă de valoarea iniţială, comparativ cu -1,74% şi -27,78% scădere a utilizării totale de beta-agonişti, faţă de valoarea iniţială, comparativ cu 2,09%).

După administrarea orală, montelukast este absorbit rapid. Pentru comprimatul filmat de 10 mg, concentraţia plasmatică maximă (Cmax) este atinsă la trei ore (Tmax) după administrare la adult, în condiţii de repaus alimentar. Biodisponibilitatea medie după administrare orală este 64%.

Biodisponibilitatea după administrare orală şi Cmax nu sunt influenţate de un meniu standard.

Siguranţa şi eficacitatea au fost demonstrate în studii clinice, în cadrul cărora a fost administrat comprimatul de 10 mg, indiferent de orarul meselor.

Pentru comprimatul masticabil de 5 mg, Cmax este atinsă la două ore după administrare la adult, în condiţii de repaus alimentar. Biodisponibilitatea medie după administrare orală este 73% şi este redusă până la 63% de un meniu standard.

Montelukastul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de peste 99%. Volumul aparent de distribuţie al montelukastului la starea de echilibru este de 8-11 litri. Studiile efectuate la şobolan cu montelukast marcat radioactiv arată o trecere minimă prin bariera hematoencefalică. În plus, la 24 ore după administrare, concentraţiile substanţei marcate au fost minime în toate celelalte ţesuturi.

Montelukast este metabolizat în proporţie mare. În studiile efectuate cu doze terapeutice, concentraţiile plasmatice ale metaboliţilor montelukastului nu sunt detectabile la starea de echilibru, atât la adulţi, cât şi la copii şi adolescenţi. . Citocromul P450 2C8 este principala enzimă implicată în metabolizarea montelukastului. În plus,

CYP 3A4 și 2C9 poate avea o contribuție minoră, deși la subiecții sănătoși la care s-a administrat zilnic montelukast 10 mg s-a demonstrat că administrarea concomitentă cu itraconazol, un inhibitor al

CYP 3A4, nu modifică parametrii farmacocinetici ai montelukastului la. În baza studiilor in vitro utilizând microzomi hepatici umani s-a constatat că izoenzimele 3A4, 2C9, 1A2, 2A6, 2C19 sau 2D6 ale citocromului P450 nu sunt inhibate de montelukast la concentraţiile plasmatice terapeutice.

Contribuţia metaboliţilor la efectul terapeutic al montelukastului este minimă.

Clearance-ul plasmatic mediu al montelukastului este 45 ml/min la adultul sănătos. După administrarea orală a unei doze de montelukast marcat radioactiv, 86% din substanța marcată radioactiv s-a regăsit în materiile fecale într-un interval de 5 zile şi <0,2% în urină. Împreună cu biodisponibilitatea orală estimată a montelukastului, aceasta indică o eliminare aproape exclusivă a montelukastului şi a metaboliţilor săi pe cale biliară.

Caracteristici la grupe speciale de pacienţi

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi vârstnici sau la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Nu s-au realizat studii clinice la pacienţi cu insuficienţă renală. Deoarece montelukastul şi metaboliţii săi sunt eliminaţi pe cale biliară, nu se consideră necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. Nu există date privind farmacocinetica montelukastului la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh >9).

La administrarea unor doze mari de montelukast (de 20 şi 60 ori mai mari decât doza recomandată la adult), a fost observată o scădere a concentraţiei plasmatice de teofilină. Acest efect nu a fost observat la administrarea dozei recomandate de 10 mg, o dată pe zi.

În studii privind toxicitatea efectuate la animale, au fost observate modificări biochimice minore ale valorilor serice ale ALAT, glucozei, fosforului şi trigliceridelor, modificări care au fost de fapt tranzitorii. Semnele toxicităţii la animale au fost creşterea secreţiei de salivă, simptome gastro-intestinale, scaune moi şi dezechilibru ionic. Acestea au apărut la doze care au determinat expuneri de >17 ori expunerea sistemică observată la doze clinice. La maimuţe, reacţiile adverse au apărut la doze de 150 mg/kg şi zi (>232 ori expunerea sistemică observată la doze clinice). În studiile clinice efectuate la animale, montelukast nu a afectat fertilitatea sau performanţa de reproducere la o expunere sistemică de peste 24 ori expunerea sistemică clinică. Într-un studiu clinic asupra fertilităţii, efectuat la femele şobolan, a fost observată o scădere uşoară a greutăţii corporale la pui la doze de 200 mg/kg şi zi (>69 ori expunerea sistemică clinică). În studiile clinice efectuate la iepuri a fost observată o incidenţă mai mare a osificării incomplete, comparativ cu animalele de control, la expunere sistemică >24 ori expunerea sistemică clinică observată la doze clinice. Nu au fost observate modificări la şobolani. S-a demonstrat că montelukast traversează bariera placentară şi este excretat în laptele animalelor.

Nu s-au înregistrat decese ca urmare a administrării de montelukast sodic pe cale orală, în doză unică de până la 5000 mg/kg la şoareci şi şobolani (15000 mg/m2 şi 30000 mg/m2 la şoareci şi, respectiv, şobolani), doza maximă testată. Această doză este echivalentă cu de 25000 ori doza zilnică recomandată la adult (baza fiind un pacient adult cu greutatea de 50 kg).

La şoareci, montelukast nu a determinat fototoxicitate pentru UVA, UVB sau spectrul luminii vizibile, la doze de până la 500 mg/kg şi zi (aproximativ >200 ori expunerea sistemică).

În testele efectuate in vitro şi in vivo la speciile de rozătoare, montelukast nu a prezentat efect mutagen sau tumorigen.

Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină

Croscarmeloză sodică

Hidroxipropilceluloză

Stearat de magneziu

Hidroxipropilceluloză

Hipromeloză 6cP

Dioxid de titan (E 171)

Oxid galben de fer (E 172)

Ceară Carnauba

Oxid roşu de fer (E 172)

Nu este cazul.

2 ani

Perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului din PEÎD: 30 zile

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină şi umiditate

Cutii cu blistere din PA-Al-PVC/Al

Mărimi de ambalaj: 7, 10, 14, 20, 28, 30, 49, 50, 56, 60, 84, 90, 98, 100, 140 şi 200 comprimate filmate

Cutii cu flacon din PEÎD, cu capac din PP, conţinând silicagel (desicant)

Mărimi de ambalaj: 30 comprimate filmate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Aurobindo Pharma România SRL

Sos. Bucureşti-Ploieşti, nr. 42-44, etajul 2, Clădirea B, Aripa B2, Complex Băneasa

Business&Technology Park, sector 1, Bucureşti, România

10581/2018/01-17

Data reînnoirii autorizației: Februarie 2018

Noiembrie 2018