Conținutul prospectului pentru medicamentul ELIGARD 45mg pulbere+solvent pentru soluție injectabilă RECINDCHFAR
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ELIGARD 45 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O seringă preumplută cu pulbere pentru soluţie injectabilă conţine acetat de leuprorelină 45 mg,
echivalentul a 41,7 mg leuprorelină.
Pentru lista completă a excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă.
Pulbere (seringa B):
Seringă preumplută conţinând o pulbere de culoare albă sau aproape albă
Solvent (seringa A):
Seringă preumplută conţinând o soluţie limpede, incoloră până la galben pal
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
ELIGARD 45 mg este indicat pentru tratamentul cancerului de prostată hormonodependent, în stadiu
avansat și pentru tratamentul cancerului de prostată hormonodependent în stadiu localizat cu risc crescut de progresie și în stadiu local avansat, în asociere cu radioterapia.
4.2 Doze şi mod de administrare
DozeBărbaţi adulţi
ELIGARD 45 mg trebuie administrat la indicaţia medicului specialist, având la îndemână posibilitatea
monitorizării răspunsului la tratament.
ELIGARD 45 mg se administrează sub forma unei singure injecţii subcutanate, o dată la şase luni.
Soluţia injectată formează un depozit solid cu eliberare prelungită, care va elibera continuu acetat de
leuprorelină, timp de şase luni.
Ca regulă, tratamentul cancerului de prostată în stadiu avansat cu ELIGARD 45 mg trebuie efectuat pe
termen lung şi nu trebuie întrerupt când apar semne ale remisiei sau ameliorări.
ELIGARD 45 mg poate fi utilizat ca tratament neoadjuvant sau adjuvant în asociere cu radioterapia în
cancerul de prostată în stadiu localizat cu risc crescut de progresie și în stadiu local avansat.
Răspunsul la ELIGARD 45 mg trebuie monitorizat pe baza parametrilor clinici şi prin măsurarea
concentraţiei plasmatice a Antigenului Specific al Prostatei (PSA). Studiile clinice au arătat că valorile concentraţiei plasmatice a testosteronului cresc în primele 3 zile de tratament la majoritatea pacienţilor ne-orhiectomizaţi şi apoi scad, în 3-4 săptămâni, sub valorile care se întâlnesc în cazul castrării medicale. Odată atinse, aceste valori scăzute se menţin cât timp se continuă terapia (procentul de creşteri izolate ale testosteronului sanguin < 1%). Dacă răspunsul pacientului la tratament este nesatisfăcător, este necesară confirmarea faptului că valorile concentraţiei serice de testosteron au atins ori s-au menţinut la nivelul valorilor care se întâlnesc în cazul castrării medicale. Deoarece lipsa de eficacitate poate fi rezultatul preparării, reconstituirii sau administrării incorecte, în cazul unor erori suspectate sau cunoscute de manipulare (vezi pct. 4.4), trebuie evaluate valorile concentraţiei plasmatice a testosteronului.
La pacienții cu cancer de prostată în stadiu metastatic rezistent la castrare, care nu au fost castrați
chirurgical, aflati în tratament cu un agonist al GnRH , cum este leuprorelina, și eligibili pentru tratamentul cu inhibitori androgenici de biosinteză sau inhibitori ai receptorului de androgen, tratamentul cu un agonist de GnRH poate fi continuat.
Copii şi adolescenţiSiguranța și eficacitatea administrării ELIGARD 45 mg la copii cu vârsta de la 0 până la 18 ani nu au
fost stabilite (vezi și pct. 4.3).
Grupe speciale de pacienţiNu au fost efectuate studii clinice la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală.
Mod de administrareELIGARD 45 mg trebuie preparat, reconstituit şi administrat doar de către profesionişti din domeniul
sănătăţii care sunt familiarizaţi cu aceste proceduri. Instrucțiunile de reconstituire și administrare trebuie urmate cu strictețe (vezi pct. 4.4 și 6.6). Dacă medicamentul nu este preparat corespunzător, el nu trebuie administrat.
Conţinutul celor două seringi preumplute sterile trebuie amestecat imediat înaintea administrării de
ELIGARD 45 mg sub formă de injecţie subcutanată.
Pe baza datelor provenind de la animalele de experiență, injectarea accidentală intraarterială sau
intravenoasă trebuie strict evitată.
Asemenea altor medicamente care se administrează prin injectare subcutanată, locul de injectare
trebuie schimbat periodic.
4.3 Contraindicaţii
ELIGARD 45 mg este contraindicat la femei, copii și adolescenți.
Hipersensibilitate la acetat de leuprorelină, la alţi agonişti ai GnRH sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
La pacienţii care au fost orhiectomizaţi în prealabil (similar altor agonişti ai GnRH, ELIGARD 45 mg
nu scade valorile plasmatice de testosteron faţă de cele obţinute după castrare chirurgicală).
Ca tratament unic al cancerului de prostată la pacienţii cu compresie medulară sau în cazul
metastazelor la nivelul măduvei spinării (vezi și pct. 4.4).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reconstituire corectă: Au fost raportate cazuri de erori de manipulare, care pot apărea în timpul
oricărei etape din procesul de preparare, și care ar putea duce la lipsă de eficacitate. Instrucțiunile de reconstituire și administrare trebuie urmate cu strictețe (vezi pct. 6.6). În cazurile de eroare de manipulare suspectată sau cunoscută, pacienții trebuie monitorizați corespunzător (vezi pct. 4.2).
Terapia de privare de androgeni poate prelungi intervalul QT:
La pacienții cu prelungirea intervalului QT în antecedente sau care prezintă factori de risc pentru
prelungirea intervalului QT și la pacienți cărora li se administrează concomitent medicamente care ar putea prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.5) medicii trebuie să evalueze raportul beneficiu risc incluzând potențialul de apariție al torsadei vârfurilor înainte de începerea tratamentului cu ELIGARD 45 mg.
Bolile cardiovasculare: a fost raportat un risc crescut de infarct miocardic, moarte subită de cauză
cardiacă și de accident vascular cerebral în asociere cu utilizarea de agoniști de GnRH la bărbați. Pe baza raportului cotelor, acest risc pare scăzut, și de aceea trebuie să fie evaluat cu atenție, împreună cu factorii de risc cardiovascular atunci când se stabilește un tratament pentru pacienții cu cancer de prostată. Pacienții care primesc agoniști de GnRH trebuie monitorizați pentru semne și simptome sugestive de dezvoltare a bolilor cardiovasculare și gestionați în conformitate cu practica clinică curentă.
Creștere tranzitorie a testosteronului seric: similar altor agonişti ai GnRH, acetatul de leuprorelină
determină o creştere tranzitorie a concentraţiei plasmatice de testosteron, dihidrotestosteron şi fosfatază acidă în timpul primei săptămâni de tratament. Pacienţii pot prezenta agravarea simptomatologiei sau apariţia unor noi simptome, cum sunt dureri osoase, neuropatie, hematurie sau obstrucţie vezicală sau ureterală (vezi pct. 4.8.). De obicei, aceste simptome se ameliorează la continuarea tratamentului.
Administrarea suplimentară a unui antiandrogen adecvat trebuie luată în considerare cu 3 zile înaintea
începerii tratamentului cu acetat de leuprorelină şi continuată în timpul primelor două sau trei săptămâni de tratament. S-a raportat că aceasta previne efectele unei creşteri iniţiale a concentraţiei plasmatice de testosteron.
După castrarea chirurgicală, administrarea de ELIGARD 45 mg nu a determinat scăderi suplimentare
ale concentraţiei plasmatice de testosteron la pacienţii de sex masculin.
Densitatea osoasă: scăderea densităţii osoase a fost raportată în literatura medicală la bărbaţii cărora li
s-a efectuat orhiectomia şi care au fost trataţi cu un agonist de GnRH (vezi pct. 4.8).
Terapia antiandrogenică creşte semnificativ riscul apariţiei fracturilor datorate osteoporozei. Există
date limitate cu privire la această situaţie. Fracturile datorate osteoporozei au fost observate la 5% dintre pacienţii care au urmat timp de 22 luni tratament farmacologic de privare androgenică şi la 4% dintre pacienţii care au urmat 5 până la 10 ani acelaşi tratament. Riscul fracturilor datorate osteoporozei este în general mai mare decât riscul fracturilor patologice.
În afară de deficitul de testosteron de lungă durată, vârsta înaintată, fumatul şi consumul băuturilor
alcoolice, obezitatea şi sedentarismul pot influenţa de asemenea dezvoltarea osteoporozei.
Apoplexie hipofizară: în timpul supravegherii după punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri rare de
apoplexie hipofizară (sindrom clinic secundar infarctului hipofizar) după administrarea de agonişti GnRH, majoritatea cazurilor apărând în interval de 2 săptămâni de la administrarea primei doze şi
câteva în prima oră de la administrare.
În aceste cazuri apoplexia hipofizară s-a manifestat prin cefalee cu debut brusc, vărsături, modificări
de vedere, oftalmoplegie, alterarea statusului mintal şi uneori colaps cardio-vascular. Este necesară intervenţie medicală de urgenţă.
Hiperglicemie şi diabet zaharat: au fost raportate hiperglicemie şi un risc crescut de a dezvolta diabet
zaharat la bărbaţii care au urmat tratament cu agonişti de GnRH. Hiperglicemia poate fi cauzată de apariţia diabetului zaharat sau de un control glicemic insuficient la pacienții cu diabet zaharat. Se recomandă monitorizarea periodică a glicemiei şi/sau a hemoglobinei glicozilate (HbA1c) la pacienţii trataţi cu un agonist de GnRH și de asemenea monitorizarea conform practicilor curente a tratamentului hiperglicemiei sau diabetului zaharat.
Convulsii: raportări post marketing de convulsii au fost observate la pacienți în tratament cu acetat de
leuprorelină cu sau fără istoric de factori predispozanți. Convulsiile trebuie tratate în conformitate cu practica clinică curentă.
Hipertensiune arterială intracraniană idiopatică: la pacienţii cărora li s-a administrat leuprorelină a fost
raportată hipertensiune arterială intracraniană idiopatică (pseudotumor cerebri). Pacienții trebuie avertizați cu privire la semnele și simptomele hipertensiunii intracraniene idiopatice, inclusiv dureri de cap severe sau recurente, tulburări de vedere și tinitus. Dacă apare hipertensiune arterială intracraniană idiopatică, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu leuprorelină Alte reacții adverse: cazuri de obstrucție ureterală și compresie medulară, care pot contribui la paralizii
cu sau fără complicații letale au fost raportate cu agoniști de GnRH. În cazul în care apare compresie medulară sau insuficiență renală, trebuie instituit tratamentul standard al acestor complicații.
Pacienții cu metastaze vertebrale și/sau cerebrale, precum și pacienții cu obstrucție a tractului urinar
trebuie monitorizați cu atenție în timpul primelor câteva săptămâni de terapie.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii farmacocinetice de interacţiune cu alte medicamente în cazul ELIGARD 45
mg. Nu au fost raportate cazuri de interacţiune cu alte medicamente în cazul acetatului de leuprorelină.
Deoarece terapia de privare de androgeni poate prelungi intervalul QT, utilizarea concomitentă a
ELIGARD 45 mg cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT sau medicamente capabile
să inducă torsada vârfurilor cum sunt medicamentele antiaritmice clasa IA (de exemplu chinidină, disopiramidă) sau clasa III (de exemplu amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă), metadonă, moxifloxacină, antipsihotice, etc. trebuie evaluată cu atenție (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu este cazul, deoarece ELIGARD 45 mg este contraindicat la femei.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele ELIGARD 45 mg asupra capacităţii de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje.
Capacitatea de a conduce şi manipula utilaje poate fi modificată datorită oboselii, ameţelii şi
tulburărilor vizuale care pot fi reacţiile adverse ale tratamentului sau se pot datora afecţiunii de bază.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse apărute în cazul tratamentului cu ELIGARD 45 mg se datorează în principal acţiunii
farmacologice a acetatului de leuprorelină şi anume creşterilor şi scăderilor concentraţiilor plasmatice hormonale. Cele mai frecvente reacţii adverse raportate sunt: bufeuri, greață, stare generală de rău, oboseală şi tranzitoriu iritaţie locală la locul injectării. La aproximativ 58% dintre pacienţi apar bufeuri de intensitate uşoară sau moderată.
Lista reacțiilor adverse în format tabelarUrmătoarele reacţii adverse au fost raportate în timpul studiilor clinice cu ELIGARD 45 mg la
pacienţii cu carcinom avansat de prostată. Evenimentele adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare (≥1/10000, <1/1000), şi foarte rare (≥1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile) Tabelul 1: Reacții adverse în studiile clinice cu ELIGARD
Infecţii şi infestărifrecvente rinofaringite mai puţin frecvente infecţii de tract urinar, infecţii localizate ale pielii Tulburări metabolice şi de nutriţie
mai puţin frecvente agravarea diabetului zaharat Tulburări psihice
mai puţin frecvente vise anormale, depresie, scăderea libidoului Tulburări ale sistemului nervos
mai puţin frecvente ameţeli, cefalee, hipoestezie , insomnie, modificări ale gustului şi mirosului, vertij rare mişcări involuntare anormale frecventa necunoscuta hipertensiune arterială intracraniană idiopatică (pseudotumor cerebri) (vezi pct. 4.4) Tulburări cardiace
cu frecvenţă necunoscută prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.4 și 4.5) Tulburări vasculare
foarte frecvente bufeuri mai puţin frecvente hipertensiune arterială, hipotensiune arterială rare sincopă, colaps Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale mai puţin frecvente rinoree, dispnee cu frecvenţă necunoscută boală pulmonară interstițială Tulburări gastro-intestinale
frecvente greaţă, diaree, gastroenterite/colite mai puţin frecvente constipaţie, xerostomie, dispepsie, vomă rare flatulenţă, eructaţii Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat foarte frecvente echimoze, eritem frecvente prurit, transpiraţii nocturne mai puţin frecvente hipersudoraţie, transpirații reci rare alopecie, erupţii cutanate Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv frecvente artralgii, dureri de membre, mialgii, frisoane severe, slăbiciune mai puţin frecvente dureri de spate, crampe musculare Tulburări renale şi urinare
frecvente urinări rare, dificultăţi la urinare, disurie, nicturie, oligurie mai puţin frecvente spasm vezical, hematurie, creşterea frecvenţei urinare, retenţie urinară Tulburări ale aparatului genital şi sânului
frecvente sensibilitatea sânilor, atrofie testiculară, dureri testiculare, infertilitate, creşterea volumului sânilor, disfuncție erectilă, dimensiuni peniene reduse mai puţin frecvente ginecomastie, impotenţă, afecţiuni testiculare rare mastodinie Tabelul 1: Reacții adverse în studiile clinice cu ELIGARD
Tulburări generale şi la nivelul locului de
administrare foarte frecvente oboseală, senzaţie de arsură la locul injectării, parestezie la locul injectării frecvente stare generală de rău, senzaţie de durere la locul injectării, echimoză la locul injectării senzație de usturime la locul injectării mai puţin frecvente prurit la locul injectării, indurație la locul injectării, letargie, durere, febră rare ulceraţie la locul injectării foarte rare necroză la locul injectării Tulburări hematologice şi limfatice
frecvente modificări hematologice, anemie Investigaţii diagnostice
frecvente creşterea valorilor sanguine ale creatinfosfokinazei, prelungirea timpului de coagulare mai puţin frecvente creşterea valorilor sanguine ale alaninaminotransferazei, creşterea valorilor sanguine ale trigliceridelor, prelungirea timpului de protrombină, creşterea în greutate Alte reacţii adverse care au fost raportate că au apărut în general la tratamentul cu acetat de
leuprorelină: edeme periferice, embolie pulmonară, palpitaţii, mialgie, alterarea sensibilității cutanate, hipotonie musculară, frisoane, erupţii cutanate tranzitorii, amnezie și tulburări de vedere. A fost observată atrofie musculară la utilizarea pe termen lung a medicamentelor din aceasta clasă.
Infarctizarea în cazul apoplexiei hipofizare pre-existente a fost raportată rar după administrarea de
agonişti de GnRH cu acţiune de lungă şi scurtă durată. Au fost raportate cazuri rare de trombocitopenie şi leucopenie. Au fost raportate modificări ale toleranţei la glucoză.
După administrarea analogilor de agoniști de GnRH au fost raportate convulsii (vezi pct. 4.4).
Evenimentele adverse locale raportate după injectarea de ELIGARD 45 mg sunt de acelaşi tip cu cele
care apar la injectarea subcutanată de substanţe similare.
În general, aceste evenimente adverse locale care apar după injectarea subcutanată sunt de intensitate
mică şi sunt descrise ca fiind de scurtă durată.
După administrarea analogilor de agoniști de GnRH au fost rar raportate reacții anafilactice/anafilactoide.
Modificări ale densităţii osoase
Scăderea densităţii osoase a fost raportată în literatura medicală la bărbaţii care au făcut orhiectomie
sau la bărbaţii care au fost trataţi cu un analog de GnRH. Se poate anticipa că tratamentul pe termen lung cu acetat de leuprorelină poate determina accentuarea semnelor de osteoporoză. Cu privire la creşterea riscului apariţiei fracturilor datorate osteoporozei (vezi pct. 4.4).
Exacerbarea semnelor şi simptomelor bolii
Tratamentul cu acetat de leuprorelină poate determina agravarea semnelor şi simptomelor bolii în
timpul primelor săptămâni de tratament. Dacă agravarea se referă la metastaze vertebrale şi/sau obstrucţie urinară sau hematurie, pot să apară probleme neurologice cum sunt: slăbiciune şi/sau parestezia membrelor inferioare sau agravarea simptomatologiei urinare.
Raportarea reacţiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
ELIGARD 45 mg nu are potenţial de a dezvolta toxicomanie şi dependenţă, iar administrarea
deliberată a unui supradozaj este puţin probabilă. Nu s-au raportat cazuri de toxicomanie sau de supradozaj apărute în practica medicală curentă cu acetat de leuprorelină, dar în cazul în care apare expunere excesivă la medicament, se recomandă monitorizarea pacientului şi administrarea tratamentului adecvat de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: analogi ai hormonului eliberator de gonadotropină
codul ATC: L02AE02.
Acetatul de leuprorelină este o nonapeptidă de sinteză agonist al hormonului eliberator de
gonadotropină (GnRH), care atunci când este administrat continuu, inhibă secreţia de gonadotropină hipofizară şi determină supresia steroidogenezei testiculare la bărbaţi. Acest efect este reversibil odată cu întreruperea tratamentului. Agonistul are o potenţă crescută comparativ cu hormonul natural, iar timpul de revenire la normal a concentraţiilor sanguine de testosteron poate varia de la pacient la pacient.
Administrarea de acetat de leuprorelină determină iniţial o creştere a concentraţiilor plasmatice de
hormon luteinizant (LH) şi hormon foliculostimulant (FSH), ducând la o creştere tranzitorie a concentraţiilor plasmatice de steroizi gonadali, testosteron şi dihidrotestosteron la bărbați. Continuarea administrării de acetat de leuprorelină determină scăderea concentraţiilor plasmatice de LH şi FSH. La bărbaţi, testosteronul este scăzut sub valorile obţinute prin castrare chirurgicală (≤50 ng/dl). Aceste scăderi apar între trei şi patru săptămâni de la începerea tratamentului. Media concentraţiilor plasmatice de testosteron după 6 luni de tratament este de 10,4 (± 0,53) ng/dl, comparabilă cu concentraţiile plasmatice care apar după efectuarea orhiectomiei bilaterale. Cu excepția unui caz, toţi pacienţii din studiul clinic pivot care au primit doza totală de 45 mg acetat de leuprorelină au atins valorile de castrare după 4 săptămâni. La marea majoritate a pacienţilor concentraţiile plasmatice de testosteron au fost sub 20 ng/dl, deşi beneficiul deplin al atingerii acestor valori scăzute nu a fost încă stabilit. Valorile PSA au scăzut cu 97% după 6 luni.
Studiile pe termen lung au arătat că prin continuarea tratamentului se menţine concentraţia plasmatică
a testosteronului sub nivelul de castrare până la şapte ani şi, probabil, pe durată nedeterminată.
Dimensiunea tumorii nu a fost măsurată direct în timpul studiului clinic , dar au fost apreciate indirect
beneficii ale răspunsului tumoral observate prin reducerea cu 97% a valorilor PSA în cazul tratamentului cu ELIGARD 45 mg.
Într-un studiu clinic randomizat de fază III care a inclus 970 de pacienți cu cancer de prostată în stadiu
local avansat (în principal T2c-T4 cu câțiva pacienți T1c până la T2b cu afectare ganglionară regională) dintre care 483 au fost alocați la supresia androgenică pe termen scurt (6 luni) în asociere cu radioterapia şi 487 la tratamentul pe termen lung (3 ani), o analiză de non-inferioritate a comparat tratamentul hormonal concomitent și adjuvant cu agoniști GnRH (triptorelină sau goserelină) pe termen scurt cu tratamentul pe termen lung. Mortalitatea generala pe o perioadă de 5 ani a fost 19,0% în grupul cu tratament pe termen scurt și respectiv 15,2%, în grupul cu tratament pe termen lung. Rata de risc observată de 1,42 cu o limită superioară unidirecțională de 1,79 pe IÎ 95,71% sau bidirecțională de 1,09 pe IÎ 95,71%; 1,85 (p = 0,65 pentru non-inferioritate), a demonstrat că asocierea radioterapiei cu 6 luni de terapie de privare androgenică duce la o rată de supraviețuire inferioară comparativ cu radioterapia asociată cu 3 ani de terapie de privare androgenică. Rata de supraviețuire globală la 5 ani de tratament pe termen lung și la tratament pe termen scurt arată o rată de supraviețuire de 84,8% și, respectiv, 81,0%. Calitatea vieții măsurată global utilizând QLQ-C30 nu a fost semnificativ diferită între cele două grupuri (P= 0,37). Rezultatele sunt dominate de populația de pacienți cu tumori în stadiu local avansat.
Dovada pentru indicația de cancer de prostată localizat cu risc crescut de progresie este bazată pe
studiile publicate despre radioterapia asociată cu analogi GnRH, incluzând acetatul de leuprorelină. Au fost analizate datele clinice din cinci studii publicate (EORTC 22863, RTOG 85-31, RTOG 92-02, RTOG 8610 și D’Amico et al., JAMA, 2004) și toate au demonstrat un beneficiu pentru asocierea
analogilor GnRH cu radioterapia. În studiile publicate, nu a fost posibilă diferențierea clară a respectivelor populații de studiu pentru indicațiile cancer de prostată local avansat și cancer de prostată localizat cu risc crescut.
Datele clinice au arătat că radioterapia urmată de 3 ani de terapie de privare androgenică este de
preferat radioterapiei urmate de 6 luni de terapie de privare androgenică.
Durata recomandată a terapiei de privare androgenică în ghidurile medicale pentru pacienții T3-T4
cărora li se administrează radioterapie este 2-3 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie: la pacienţii cu cancer de prostată în stadiu avansat, concentraţiile plasmatice maxime de
acetat de leuprorelină după injecţia iniţială au atins 82 ng/ml în 4,4 ore (Cmax) după injectare. După creşterea iniţială apărută după fiecare injectare (faza de platou între ziua 3 și 168 după fiecare doză), concentraţiile serice rămân relativ constante (0,2-2 ng/ml). Nu există dovada acumulării în timpul repetării dozelor.
Distribuţie: volumul de distribuţie la starea de echilibru al acetatului de leuprorelină după
administrarea în bolus intravenos la voluntari sănătoşi de sex masculin a fost de 27 de litri. In vitro legarea de proteinele plasmatice umane a atins valori de la 43% la 49%.
Eliminare: la voluntarii sănătoşi de sex masculin, după administrarea intravenoasă în bolus a 1 mg
acetat de leuprorelină s-a calculat un clearance sistemic mediu de 8,34 l/oră, cu un timp înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ 3 ore. Aceste rezultate se bazează pe un model bicompartimental.
Nu au fost efectuate studii cu privire la excreţia ELIGARD 45 mg.
Nu au fost efectuate studii cu privire la metabolizarea ELIGARD 45 mg.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile preclinice cu acetat de leuprorelină au arătat efecte asupra funcţiei de reproducere la ambele
sexe, care erau de aşteptat datorită proprietăţilor farmacologice cunoscute. Aceste efecte s-au demonstrat a fi reversibile după întreruperea tratamentului şi după o perioadă corespunzătoare de regenerare. Acetatul de leuprorelină nu s-a dovedit a avea efecte teratogene. La iepuri s-a observat embriotoxicitate/letalitate, corespunzător cu efectele farmacologice ale acetatului de leuprorelină asupra funcţiei de reproducere.
Studiile de carcinogeneză au fost efectuate la şobolani şi şoareci pe o perioadă de 24 de luni. La
şobolani, a fost observată o creştere dependentă de doză a apoplexiei hipofizare după administrarea subcutanată a unor doze de la 0,6 la 4 mg/kg şi zi. Aceste efecte nu au fost observate la şoareci.
Acetatul de leuprorelină şi ELIGARD 7,5 mg administrat o dată pe lună nu au avut efecte mutagene
într-un set de teste in vivo şi in vitro.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Solvent (seringa A):
Poli-(DL-lactidă-co-glicolidă) (85:15)
N-metilpirolidonă
Pulbere (seringa B): nu conţine excipienţi
6.2 Incompatibilităţi
Acetatul de leuprorelină din seringa B trebuie amestecat numai cu solventul din seringa A şi nu trebuie
amestecat cu alte medicamente
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani După ce medicamentul este scos din frigider, el poate fi păstrat în ambalajul original la temperatura
camerei (sub 25°C) timp de cel mult 4 săptămâni.
După prima deschidere a casetei, pulberea şi solventul pentru soluţie injectabilă trebuie să fie
reconstituite imediat şi administrate pacientului.
După reconstituire: a se utiliza imediat deoarece vâscozitatea soluţiei creşte în timp.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la frigider (2°C-8°C), în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate. Acest
medicament trebuie să fie la temperatura camerei înainte de injectare. Scoateți din frigider cu aproximativ 30 de minute înainte de utilizare. După ce este scos din frigider acest medicament poate fi păstrat în ambalajul original la temperatura camerei (sub 25°C) timp de cel mult 4 săptămâni.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Un sistem preconectat de seringi format din:
* o seringă preumplută din copolimer de olefină ciclică conținând pulbere (Seringa B)
* o seringă preumplută din polipropilenă conținând solvent (Seringa A)
* un conector cu buton de comutare pentru seringile A și B.
Seringa A are un tip de piston cu vârf din cauciuc termoplastic. Vârful pistonului Seringii B este
fabricat din cauciuc clorobutilic.
Sunt disponibile următoarele mărimi de ambalaj:
* Un set format dintr-o casetă termoformată și un ac steril de calibru 18 Gauge, într-o cutie de carton. Caseta conține un sistem preconectat de seringi și un plic cu desicant.
* Un ambalaj multiplu conținând 2 sisteme preconectate de seringi Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Medicamentul trebuie lăsat să ajungă la temperatura camerei prin scoaterea din frigider cu
aproximativ 30 de minute înainte de utilizare.
Întâi trebuie pregătit pacientul pentru administrarea injecţiei urmând ca apoi să se facă
prepararea medicamentului conform instrucţiunilor de mai jos. Dacă medicamentul nu este preparat utilizând tehnica adecvată, el nu trebuie administrat deoarece lipsa de eficacitate clinică poate apărea ca urmare a reconstituirii incorecte a medicamentului.
Pasul 1
Într-o zonă curată, deschideți caseta prin desprinderea foliei dintr-un colt și extrageți conținutul.
Aruncați plicul cu desicant. Scoateți sistemul preconectat de seringi (Figura 1.1) din casetă. Deschideți
ambalajul de siguranță al acului (Figura 1.2) desprinzând hârtia. Notă: A nu se conecta încă Seringa A și Seringa B.
Figura 1.1 Conținutul casetei: sistem preconectat Figura 1.2 Sub casetă: ambalajul de
de seringi siguranță al acului și capacul Pasul 2
Țineți butonul de comutare a conectorului între arătător și police și apăsați (Figura 2) până auziți un
sunet ca o pocnitură. Cele 2 seringi sunt conectate. Nu este necesară nicio poziționare specială a seringilor pentru a activa conectorul. Nu îndoiti sistemul preconectat de seringi (vă rugăm să luați în considerare faptul că acest lucru poate determina apariția de scurgeri, deoarece puteți deșuruba parțial seringile).
Figura 2
Pasul 3
Ținând seringile în poziție orizontală, transferați conținutul lichid din Seringa A în pulberea care
conține acetat de leuprorelină din Seringa B. Amestecați bine medicamentul pe parcursul a 60 de cicluri, trecând conținutul dintr-o seringă în alta, prin apăsarea pistoanelor (un ciclu constă dintr-o apăsare a pistonului seringii A și o apăsare a pistonului seringii B), menținând seringile în poziție orizontală, pentru a obține o soluție omogenă, vâscoasă (Figura 3). Nu îndoiti sistemul preconectat de seringi (vă rugăm să luați în considerare faptul că acest lucru poate determina apariția de scurgeri, deoarece puteți deșuruba parțial seringile).
Figura 3
În timpul amestecării, soluția vâscoasă își va modifica culoarea, variind de la incolor la alb până
la galben pal (cu nuanțe de la alb până la galben pal).
Important: după amestecare, treceți imediat la pasul următor deoarece medicamentul devine
mai vâscos pe măsură ce trece timpul. A nu se introduce în frigider medicamentul amestecat.
De luat în considerare: medicamentul trebuie amestecat așa cum este descris; scuturarea NU VA
asigura o amestecare adecvată a medicamentului.
Pasul 4
După amestecare, țineți seringile în poziție vertical, cu Seringa B în partea de jos. Seringile trebuie să
rămână conectate. Extrageți întreaga cantitate de medicament amestecat în Seringa B (seringa scurtă, mai largă) prin apăsarea lentă a pistonului Seringii A și retragerea lentă a pistonului Seringii B (Figura 4).
Figura 4
Pasul 5
După ce vă asigurați că pistonul Seringii A este complet apăsat, țineți conectorul și deșurubați-l de
Seringa B. Seringa A va rămâne atașată de conector (Figura 5). Asigurați-vă că nu există nicio
scurgere de medicament, deoarece în etapa următoare acul nu va putea fi fixat corespunzător.
De luat în considerare: o bulă de aer mare sau câteva bule de aer mici pot să rămână în amestec - acest
lucru este acceptabil.
Vă rugăm să nu îndepărtați bulele de aer din Seringa B în această etapă, deoarece se poate
pierde o cantitate de medicament! Figura 5
Pasul 6
1.Țineți Seringa B cu vârful în sus și susțineți pistonul alb pentru a preveni scurgerea medicamentului.
2.Atașați acul de Seringa B ținând seringa și învârtind ușor acul, în sensul acelor de ceasornic, aproximativ trei sferturi dintr-o rotație, până când acul este ferm atașat (Figura 6).
Nu strângeți mai mult, deoarece acest lucru poate duce la plesnirea sistemului de siguranță al acului,
ceea ce poate provoca scurgeri de medicament în cursul administrării. De asemenea, scutul de protecție al acului poate fi afectat, dacă acul este înșurubat cu prea multă forță.
Dacă sistemul de siguranță al acului este plesnit, pare a fi deteriorat, sau se observă scurgeri,
medicamentul nu trebuie utilizat. Acul deteriorat nu trebuie înlocuit/substituit iar medicamentul nu trebuie administrat. Medicamentul și sistemul de administrare trebuie eliminate în siguranță.
În cazul deteriorării sistemului de siguranță acului, trebuie utilizat un alt ambalaj cu medicament.
Figura 6
Pasul 7
Îndepărtați scutul de protecție al acului și scoateți capacul protector al acului imediat înainte de
administrare (Figura 7).
Important: Nu manipulați mecanismul de siguranță al acului înainte de administrare. Dacă
sistemul de siguranță al acului este deteriorat, sau se observă scurgeri, medicamentul NU trebuie utilizat. Acul deteriorat NU trebuie înlocuit iar medicamentul NU trebuie administrat.
În cazul deteriorării sistemului de siguranță al acului, trebuie utilizat un alt set Eligard.
Figura 7
Pasul 8
Înainte de administrare, eliminați bula mare de aer din Seringa B. Administrați subcutanat
medicamentul, ținând scutul de protecție îndepărtat de ac.
Procedura de administrare: Figura 8
* Selectați un loc de injectare la nivelul abdomenului, în zona superioară a feselor sau în altă zonă cu suficient țesut subcutanat, care nu este pigmentată excesiv, nu prezintă noduli, leziuni sau păr și nu a fost utilizată recent.
* Curățați zona de injectare aleasă cu un tampon îmbibat în alcool (nu este inclus).
* Cu ajutorul degetului arătător și al policelui strângeți un pliu de piele în zona de injectare.
* Cu ajutorul mâinii dominante, inserați rapid acul într-un unghi de a 90° prin suprafața pielii.
Profunzimea penetrării va depinde de cantitatea
și robustețea țesutului subcatanat și de lungimea acului. După introducerea acului, eliberați pliul de piele.
* Injectați medicamentul printr-o apăsare lentă și continuă; apăsați pistonul până când seringa este golită. Asigurați-vă că întreaga cantitate de medicament din Seringa B este administrată înainte de a scoate acul.
* Scoateți rapid acul, menținând același unghi de 90° folosit la inserare, în timp ce mențineți pistonul apăsat.
Pasul 9
După injectare, închideți scutul de protecție prin oricare dintre metodele de mai jos.
1.Închidere la nivelul unei suprafețe plane Apăsați scutul de protecție de o suprafață plană, cu partea mobilă poziționată dedesubt (Figura 9a)
pentru a acoperi acul și a închide sistemul.
Închiderea este certificată prin auzirea și perceperea unui “click”. Când sistemul este închis acul este
complet acoperit.
2. Închidere cu ajutorul policelui Puneți policele pe scutul de protecție (Figura 9b), acoperiți acul și închideți sistemul.
Închiderea este certificată prin auzirea și perceperea unui “click”. Când sistemul este închis acul este
complet acoperit.
Figura 9a Figura 9b
Închidere la nivelul unei suprafețe plane Închidere cu ajutorul
policelui Odată ce sistemul de siguranță este închis, eliminați imediat acul și seringa într-un recipient pentru
obiecte ascuțite.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Recordati Industria Chimica e Farmaceutica S.p.A.
Via Matteo Civitali 1
20148 Milano Italia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Septembrie 2007
Reînnoirea autorizaţiei - Ianuarie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI