Prospect BIOFEN EXTRA 400mg / 325mg comprimate filmate

BIOFEN EXTRA 400 mg/325 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conține 400 mg ibuprofen și 325 mg paracetamol.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 2,7 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Comprimate filmate

Comprimate filmate oblongi, de culoare albă, cu lungimea de 19,1 mm, lățimea 8,6 mm şi grosimea 6,7 mm.

BIOFEN EXTRA 400 mg/325 mg este indicat la adulți pentru:

* ameliorarea durerilor de intensitate ușoară pană la moderat severă și severă: osteo-articulare (contuzii, fracturi, luxații, entorse), inclusiv reumatismale (osteoartroze, osteocondroze, spondiloze, artrite reumatoide), mialgii, miozite, fibromialgii, lombalgii, cefalee, inclusiv cefalee de tip migrenă, dureri dentare, faringite, dismenoree;

* tratamentul simptomatic al febrei, răcelii și gripei, însoțite de durere în gât.

Acest medicament este adecvat în special pentru durerea care necesită o analgezie mai puternică decât ibuprofenul sau paracetamolul administrateîn monoterapie.

Pentru administrarea orală si pentru o perioadă scurtă de timp.

Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Pacienții trebuie să se adreseze medicului dacă simptomele nu se ameliorează sau se agravează sau dacă administrarea medicamentului este necesară pentru mai mult de 3 zile.

Doza recomandată este de 1 comprimat filmat de 1-3 ori pe zi, administrat la intervale de minim 6 ore.

Doza maximă de BIOFEN EXTRA 400 mg/325 mg este de 3 comprimate filmate (1200 mg ibuprofen, 975 mg paracetamol) în decurs de 24 ore.

Nu este indicat copiilor și adolescenților cu vârsta sub 18 ani.

Nu este necesară ajustarea dozelor, cu excepția cazului în care este prezentă insuficiență renală, insuficiență hepatică sau au antecedente de hemoragii gastrointestinale după administrarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene; în acest caz, dozele trebuie individualizate.

Comprimatele filmate se înghit întregi, cu un pahar cu apă, preferabil după masă.

- hipersensibilitate la paracetamol, ibuprofen, alte AINS sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

- pacienți cu alcoolism activ, deoarece ingestia cronică de alcool etilic în cantitate excesivă poate predispune pacienții la hepatoxicitate (indusă de substanța activă paracetamol).

- pacienți care au prezentat astm bronșic, urticarie sau reacții de tip alergic după administrarea de acid acetilsalicilic sau alte AINS.

- pacienți cu hemoragii active sau antecedente de hemoragii gastro-intestinale sau ulcer gastro- duodenal.

- pacienți cu insuficiență cardiacă severă, insuficiență hepatică sau insuficiență renală (vezi pct. 4.4.)

- pacienți cu hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă

- pacienți cu tulburări de formare a sângelui

- trimestrul trei de sarcină (vezi pct 4.6).

Acest medicament nu trebuie să fie administrat cu alte medicamente care conțin paracetamol, ibuprofen, acid acetilsalicilic, salicilați sau cu alte medicamente anti-inflamatoare, cu excepția cazului în care sunt administrate sub îndrumarea unui medic. (vezi pct 4.5).

A nu se depăși doza recomandată.

Riscul de supradozaj cu paracetamol este mai mare la la pacienții cu boală afecțiune hepatică alcoolică non-cirotică. În cazul unui supradozaj trebuie solicitat imediat consult medical, chiar dacă pacientul se simte bine, din cauza riscului de apariție a leziunilor hepatice întârziate grave.

Au fost raportate cazuri de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută (HAGMA) din cauza acidozei induse de piroglutamat la pacienți cu boală severă, de exemplu insuficiență renală severă și septicemie, sau la pacienți cu malnutriție sau alte surse de deficit de glutation (de exemplu, alcoolism cronic) care au fost tratați cu paracetamol în doză terapeutică, pe o perioadă îndelungată sau în cazul utilizării concomitente de paracetamol și flucloxacilină. Dacă se suspectează HAGMA din cauza acidozei induse de piroglutamat, se recomandă întreruperea promptă a utilizării paracetamolului și monitorizarea atentă. Măsurarea 5-oxoprolinei în urină poate fi utilă pentru a identifica acidoza indusă de piroglutamat drept cauză subiacentă a HAGMA la pacienții cu factori de risc multipli.

Pracetamol/Ibuprofen

Au fost raportate reacții hepatice severe, inclusiv icter și cazuri letale de hepatită, dar rare, în cazul utilizării de ibuprofen sau cu alte AINS. În cazul în care testele hepatice anormale persistă sau se agravează, sau dacă apar semne și simptome de afecțiuni hepatice, sau în cazul în care apar manifestari sistemice (de exemplu, eozinofilie, erupții cutanate tranzitorii, etc), ibuprofenul trebuie întrerupt.

Ambele substanțe active au fost raportate a cauza hepatotoxicitate și chiar insuficiență hepatică, mai ales în cazul paracetamolului.

Pacienții care consumă alcool etilic în mod regulat, în exces față de cantitățile recomandate, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Utilizarea paracetamolului la doze mai mari decât cele recomandate poate duce la hepatotoxicitate și chiar insuficiență hepatică și deces. De asemenea, la pacienții cu disfuncție hepatică sau antecedente de afecțiuni hepatice ori la pacienții care urmează o terapie pe termen lung cu ibuprofen sau tratament cu paracetamol, trebuie monitorizată funcția hepatică în mod regulat, deoarece a fost raportat faptul că ibuprofenul prezintă un efect minor și tranzitoriu asupra enzimelor hepatice.

Paracetamolul poate fi utilizat la pacienții cu boală renală cronică, fără ajustarea dozei. Există un risc minim de toxicitate a paracetamolului la pacienții cu insuficiență renală moderată până la severă. Cu toate acestea, la pacienții care prezintă deshidratare este necesară prudență în ceea ce privește componenta de ibuprofen a acestui medicament, la inițierea tratamentului. Cei doi metaboliți principali ai ibuprofenului sunt excretați în principal în urină și modificările funcției renale pot duce la acumularea lor. Semnificația acestui fapt este necunoscută. S-a raportat că AINS provoacă nefrotoxicitate sub diferite forme: nefrită interstițială, sindrom nefritic și insuficiență renală.

Insuficiența renală apărută în urma utilizării de ibuprofen este de obicei reversibilă.

La pacienții cu insuficiență renală, cardiacă sau insuficiență hepatică, cei care au luat diuretice și inhibitori ai ECA și la vârstnici este necesară prudență, deoarece utilizarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene poate duce la deteriorarea funcției renale. Doza trebuie să fie cât mai scăzută posibil și trebuie monitorizată funcția renală a acestor pacienți.

Utilizarea concomitentă cu inhibitori ai ECA sau antagoniști de receptori de angiotensină, medicamente anti-inflamatoare și diuretice tiazidice

Utilizarea concomitentă a unui medicament inhibitor ECA sau a unui antagonist al receptorilor angiotensinei cu un medicament anti-inflamator (AINS sau inhibitor COX-2) și diuretic tiazidic crește riscul de insuficiență renală. Aceasta include utilizarea de medicamente în combinație fixă, care conțin mai mult de o clasă de substanțe active. Utilizarea concomitentă a acestor medicamente trebuie să fie însoțită de o monitorizare sporită a creatininei serice, în special la instituirea asocierii.

Asocierea de medicamente din aceste trei clase trebuie să fie utilizată cu prudență, în special la pacienții vârstnici sau la cei cu insuficiență renală pre-existentă.

Nu este necesară ajustarea dozei recomandate în cazul pacienților vârstnici care au nevoie de terapie cu paracetamol. Cei care au nevoie de terapie pentru mai mult de 10 zile trebuie să se adreseze unui medic pentru monitorizare; cu toate acestea, nu este necesară nici o scădere a dozei recomandate.

Totuși, se recomandă prudență în ceea ce privește utilizarea de ibuprofen, din cauza faptului că nu trebuie utilizat de persoane cu vârsta de peste 65 de ani fără a se ține cont de comorbidități și alte medicamente folosite, pe baza existenței unui risc crescut de reacții adverse, în special insuficiență cardiacă, ulcer gastro-intestinal și insuficiență renală.

Rar, au fost raportate discrazii sanguine. Pacienții tratați pe termen lung cu ibuprofen trebuie să aibă o monitorizare hematologică periodică.

Similar altor AINS, ibuprofenul poate inhiba agregarea plachetară. A fost demonstrat faptul că ibuprofenul prelungește timpul de sângerare (dar în limitele normale) în cazul susbiecților sănătoși.

Deoarece efectul de sângerare prelungită poate fi exagerat la pacienții care au deja tulburări hemostatice, medicamentele care conțin ibuprofen trebuie utilizate cu precauție la persoanele cu tulburări de coagulare intrinseci și la cei care urmează o terapie anti-coagulantă.

Evenimente gastro-intestinale

Au fost raportate ulcere gastro-intestinale, hemoragii abundente sau perforații în cazul tratamentului cu

AINS. Riscurile cresc odată cu doza și durata tratamentului, și sunt mai frecvente la pacienții cu vârsta de peste 65 ani. Unii pacienți vor prezenta dispepsie, pirozis, greață, dureri de stomac sau diaree.

Aceste riscuri sunt minime atunci când acest medicament este utilizat la doza prescrisă timp de câteva zile.

Medicamentele care conțin ibuprofen trebuie utilizate cu precauție și la cea mai mică doză eficace pentru o durată cât mai scurtă, în cazul pacienților cu antecedente de hemoragii gastro-intestinale sau ulcer, deoarece starea lor se poate agrava.

Din cauza substanței active ibuprofen, acest medicament trebuie administrat cu precauție la pacienții cu antecedente de afecțiuni gastro-intestinale (colită ulcerativă, boală Crohn), precum și la pacienții cu porfirie și varicelă.

Acest medicament trebuie întrerupt în cazul în care există dovezi de hemoragii gastro-intestinale.

Utilizarea concomitentă a acidului acetilsalicilic și AINS crește, de asemenea, riscul de evenimente adverse gastrointestinale grave.

Evenimente cardiovasculare trombotice

Studiile observaționale au arătat că AINS neselective, cum este ibuprofenul, pot fi asociate cu un risc crescut de evenimente cardiovasculare grave, incluzând infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral, care pot crește cu doza sau durata de utilizare. Riscurile sunt descrise ca minime la dozele zilnice maxime de ibuprofen 1200 mg, doza maximă recomandată în cazul acestui medicament.

(Raportul Agenției Europeane pentru Medicamente concluzionează pozitiv balanța beneficiu-risc pentru AINS non-selective, octombrie 2006)

Pacienții cu afecțiuni cardiovasculare sau factori de risc cardiovascular pot prezenta, de asemenea, un risc mai mare. Pentru a reduce la minimum riscul potențial al unui eveniment cardiovascular advers în cazul pacienților care utilizează un AINS, în special în cazul celor cu factori de risc cardiovascular, trebuie să fie utilizată cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată posibilă.

Nu există dovezi consistente referitor la faptul că utilizarea concomitentă a acidului acetilsalicilic atenuează riscul posibil crescut de evenimente trombotice cardiovasculare grave asociate cu utilizarea de AINS.

AINS pot duce la apariția de noi hipertensiuni arteriale sau agravarea hipertensiunii arteriale pre- existente și pacienții care utilizează medicamente antihipertensive cu AINS pot avea un răspuns antihipertensiv afectat. Se recomandă prudență în cazul prescrierii AINS la pacienții cu hipertensiune arterială. Tensiunea arterială trebuie monitorizată îndeaproape pe durata inițierii tratamentului cu

AINS și apoi la intervale regulate.

Au fost observate retenție de lichide și edeme în cazul pacienților care utilizează AINS; Prin urmare, se recomandă prudență la pacienții cu retenție de lichide sau insuficiență cardiacă.

Insuficiență cardiovasculară, renală și hepatică

Administrarea de AINS poate provoca o reducere, dependentă de doză, a formării prostaglandinei și poate exacerba insuficiența renală. Pacienții cu cel mai mare risc de apariţie a reacțiilor adverse sunt cei cu insuficiență renală, insuficiență cardiacă, disfuncție hepatică, cei cărora li se administrează diuretice și vârstnicii. Funcția renală trebuie monitorizată la acești pacienți (vezi pct.4.3).

Sindrom Kounis

La pacienții tratați cu ibuprofen s-au raportat cazuri de sindrom Kounis. Sindromul Kounis a fost definit ca simptome cardiovasculare secundare unei reacții alergice sau de hipersensibilitate asociate cu constricția arterelor coronare, care pot duce la infarct miocardic

Au fost raportate foarte rar reacții cutanate grave, unele dintre ele cu potenţial letal, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică, asociate cu utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). Pacienții par să aibă cel mai mare risc de apariție a acestor reacții la începutul tratamentului, debutul reacției apărând în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Pustuloza exantematică generalizată acută (PEGA) a fost raportată la asocierea cu administrarea medicamentelor care conțin ibuprofen. Utilizarea acestui medicament trebuie întreruptă la prima apariție a semnelor și simptomelor de reacții severe ale pielii precum erupție cutanată, leziuni ale mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.

Astm bronșic preexistent

Medicamentele care conțin ibuprofen nu trebuie administrate pacienților cu astm bronșic cu hipersensibilitate la acid acetilsalicilic și trebuie utilizate cu precauție la pacienții cu astm bronșic pre-existent.

Au fost observate efecte oftalmologice adverse la tratamentul cu AINS; în consecință, pacienții care prezintă tulburări de vedere în timpul tratamentului cu medicamente care conțin ibuprofen trebuie să urmeze un examen oftalmologic.

În cazul medicamentelor care conțin ibuprofen, meningita aseptică a fost raportată rar, de obicei, dar nu întotdeauna, în cazul pacienților cu lupus eritematos sistemic (LES) sau alte tulburări ale țesutului conjunctiv.

Potențiale interferențe de testare de laborator

Prin utilizarea sistemelor analitice actuale, paracetamolul nu cauzează interferențe cu testele de laborator. Cu toate acestea, există anumite metode în care interferențele de laborator există, așa cum este descris mai jos:

Teste de urină:

Paracetamolul, în doze terapeutice, poate interfera cu determinarea acidului 5-hidroxiindolacetic (5HIAA), provocând rezultate fals pozitive. Determinările false pot fi eliminate prin evitarea ingerării de paracetamol cu câteva ore înainte și în timpul colectării probei de urină.

Mascarea simptomelor infectiilor preexistente

BIOFEN EXTRA poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la inițierea cu întârziere a unui tratament corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în cazul pneumoniei comunitare dobândite de etiologie bacteriană și al complicațiilor bacteriene ale varicelei. Când BIOFEN EXTRA se administrează pentru febră sau pentru ameliorarea durerii asociate unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc, pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează.

Precauții speciale

Pentru a evita exacerbarea afecțiunii sau insuficiența suprarenală, pacienților care au fost sub tratament prelungit cu corticosteroizi trebuie să li se reducă treptat tratamentul și nu întrerupt brusc atunci când le sunt adăugate schemei de tratament, medicamente care conțin ibuprofen.

Există unele dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/ sinteza de prostaglandine pot duce la afectarea fertilității feminine, printr-un efect asupra ovulației. Acest lucru este reversibil la oprirea medicamentului.

Acest medicament conține lactoză monohidrat. Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Au fost observate următoarele interacțiuni ale paracetamolului cu alte medicamente:

- medicamente anticoagulante (warfarina) - poate fi necesară reducerea dozei, dacă paracetamolul și anticoagulantele sunt luate pentru o perioadă prelungită de timp

- absorbția paracetamolului este crescută de substanțe care cresc evacuarea stomacului, de exemplu, metoclopramid

- absorbția de paracetamol este scăzută de substanțe care scad evacuarea stomacului, de exemplu, propantelină, antidepresive cu proprietăți anticolinergice și narcotice analgezice

- paracetamolul poate crește concentrațiile plasmatice de cloramfenicol

- riscul de toxicitate a paracetamolului poate fi crescut în cazul pacienților cărora li se administrează alte medicamente cu potențial hepatotoxic sau medicamente care induc enzimele hepatice microzomale, cum sunt alcoolul etilic și medicamentele anticonvulsivante

- poate fi afectată excreția paracetamolului și modificarea concentrațiilor plasmatice, atunci când se administrează concomitent cu probenecid

- colestiramina reduce absorbția paracetamolului în cazul în care este admnistrată în decurs de o oră după paracetamol.

- a fost raportată hepatotoxicitate severă la doze terapeutice sau supradozaj moderat cu paracetamol în cazul pacienților tratați concomitent cu izoniazidă sau cu alte medicamente pentru tuberculoză.

- a apărut hepatotoxicitate severă după utilizarea paracetamolului în cazul unui pacient care utiliza zidovudină și cotrimoxazol.

- trebuie luate măsuri de precauție când paracetamolul este utilizat concomitent cu flucloxacilină, deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu gaură anionică crescută, din cauza acidozei induse de piroglutamat, în special la pacienții cu factori de risc (vezi pct. 4.4)

Au fost observate următoarele interacțiuni ale ibuprofenului cu alte medicamente:

- anticoagulante, inclusiv warfarină - ibuprofenul intervine în stabilitatea INR-ului și poate crește riscul de sângerare severă și hemoragie, uneori letale, mai ales la nivelul tractului gastro-intestinal.

Ibuprofen trebuie utilizat în cazul pacienților tratați cu warfarină numai dacă este absolut necesar și aceștia trebuie să fie monitorizați cu atenție.

- poate reduce clearance-ul renal și crește concentrația plasmatică a litiului

- poate reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA, beta-blocantelor și diureticelor și poate provoca natriureză și hiperpotasemie în cazul pacienților aflați sub aceste tratamente

- reduce clearance-ul metotrexatului

- poate crește concentrațiile plasmatice ale glicozidelor cardiace

- poate crește riscul de hemoragie gastro-intestinală, în special daca este utilizat concomitent cu corticosteroizi

- poate prelungi timpul de sângerare la pacienții tratați cu zidovudină

- poate interacționa cu probenecid, medicamente antidiabetice și fenitoină.

- poate interacționa cu tacrolimus, ciclosporină, sulfoniluree și chinolone

- Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acetilsalicilic la doze mici asupra agregării plachetare atunci când acestea sunt utilizateconcomitent. Cu toate acestea, limitările acestor date și incertitudinile legate de extrapolarea datelor ex vivo la situația clinică, implică faptul că nu pot fi trase concluzii ferme pentru utilizarea regulată a ibuprofenului și niciun efect clinic relevant este considerat a fi mai probabil pentru utilizarea ocazională a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).

Acest medicament poate interfera cu unele medicamente. Acestea includ:

- warfarină, un medicament utilizat pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge

- medicamente pentru tratamentul epilepsiei sau a convulsiilor

- cloramfenicol, un antibiotic folosit pentru tratarea infecțiilor urechii și a ochiului

- probenecid, un medicament utilizat pentru tratamentul gutei

- zidovudină, un medicament utilizat pentru tratamentul infecției cu HIV

- medicamente utilizate pentru tratamentul tuberculozei, cum este izoniazida

- acid acetilsalicilic, salicilați sau alte medicamente AINS

- medicamente pentru tratarea hipertensiunii arteriale sau alte afecțiuni ale inimii

- diuretice

- litiu, un medicament utilizat pentru tratarea unor tipuri de depresie

- metotrexat, un medicament utilizat pentru tratarea artritei și a unor tipuri de cancer

- corticosteroizi, cum sunt prednison, cortizon

Medicamentele de mai sus pot fi influențate de acest medicament sau pot afecta cât de bine funcționează acest medicament.

Din cauza prezenței ibuprofenului

Inhibarea sintezei prostaglandinei poate avea un efect advers asupra sarcinii și/sau dezvoltării embriofetale. Datele obținute din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de avort, malformații cardiace și gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformații cardiovasculare a crescut de la mai puțin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul crește odată cu doza și durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine s-a dovedit a avea ca rezultat avort pre și post-implantare și letalitate embrio-fetală. În plus, s-au raportat incidențe crescute ale diferitelor malformații, inclusiv cardiovasculare, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză.

Începând cu a 20-a săptămână de sarcină, utilizarea ibuprofenului poate provoca oligohidramnios, rezultat din disfuncția renală fetală. Acest lucru poate apărea la scurt timp după inițierea tratamentului și este de obicei reversibil la întreruperea tratamentului. În plus, au existat raportări de constricție a canalului arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru de sarcină, dintre care majoritatea s-au remis după încetarea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului și celui de-al doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este necesar. Dacă ibuprofenul este utilizat de către o femeie care intenţionează să rămână gravidă sau în timpul primului și celui de al doilea trimestru de sarcină, trebuie administrată cea mai mică doză eficace, iar durata tratamentului trebuie să fie cea mai scurtă posibil. Monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios și constricție a canalului arterial trebuie luată în considerare după expunerea la ibuprofen timp de câteva zile începând cu săptămâna 20 de sarcină.

Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt dacă se detectează oligohidramnios sau constricție a canalului arterial.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune fătul la:

- toxicitate cardiopulmonară (constricție/închidere prematură a canalului arterial și hipertensiune pulmonară);

- disfuncție renală (vezi mai sus) mama și nou-născutul, la sfârșitul sarcinii, la:

- posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar și la administrarea de doze foarte mici;

- inhibarea contracțiilor uterine, care duc la întârzierea sau prelungirea travaliului.

În consecință, administrarea BIOFEN EXTRA este contraindicată în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct 4.3).

Din cauza prezenței paracetamolului

Un număr mare de date, referitoare la femeile gravide, nu indică apariția toxicității malformative sau feto/ neonatale. Studiile epidemiologice asupra dezvoltării neurologice, efectuate la copii expuși in utero la paracetamol, arată rezultate neconcludente. Dacă este necesar din punct de vedere clinic, paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii, însă trebuie administrată cea mai mică doză eficace, pe o perioadă foarte scurtă de timp, cu cea mai mică frecvență posibilă.

Paracetamolul este excretat în laptele matern, dar nu într-o cantitate semnificativă clinic, iar datele disponibile publicate nu contraindică alăptarea.

Ibuprofen și metaboliții săi pot trece în cantități foarte mici în laptele matern. Nu sunt cunoscute efecte dăunătoare pentru sugari.

Având în vedere dovezile de mai sus, nu este necesară întreruperea alăptării, pentru tratamentul pe termen scurt cu doza recomandată a acestui medicament.

Utilizarea medicamentului poate afecta fertilitatea feminină și nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăți în conceperea sau care sunt în curs de investigare de infertilitate, trebuie luată în considerare retragerea medicamentului.

Acest medicament nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

Studiile clinice cu combinația ibuprofen/paracetamol nu au indicat alte reacții adverse, în afară de cele raportate la paracetamol sau ibuprofen utilizate în monoterapie.

Reacțiile adverse au fost clasificate în funcție de frecvență, folosind următoarea convenție:

Foarte frecvente (≥ 1/10);

Frecvente (≥ 1/100 și <1/10);

Mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și <1/100);

Rare (≥ 1/10000 și <1/1000);

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe, reacțiile adverse sunt prezentate în ordine descrescătoare a gravității.

Tulburări hematologice și limfatice Mai puțin frecvente: scădere a valorii hemoglobinei și a hematocritului. Deși nu a fost stabilită o relație de cauzalitate, au fost raportate episoade de sângerare (de exemplu epistaxis, menoragie) în timpul tratamentului cu acest medicament.

Foarte rare: au fost raportate tulburări hematopoietice (agranulocitoză, anemie, anemie aplastică, anemie hemolitică, leucopenie, neutropenie, pancitopenie și trombocitopenie cu sau fără purpură) ca urmare a utilizării paracetamolului, dar nu au fost neapărat legate cauzal de medicament

Tulburări cardiace Frecvente: edem, retenție de lichide; retenția de lichide răspunde în general prompt la întreruperea medicamentului

Foarte rare: palpitații; tahicardie; au fost raportate aritmii și alte aritmii cardiace. Au fost raportate edem, hipertensiune arterială și insuficiență cardiacă în asociere cu tratamentul cu AINS.

Cu frecvență necunoscută: sindrom Kounis

Tulburări acustice și vestibulare Foarte rare: vertij Frecvente: tinitus (pentru medicamente care conțin ibuprofen)

Tulburări oculare Mai puțin frecvente: a apărut ambliopie (vedere încețoșată și/ sau diminuată, scotoame și/ sau modificări ale vederii colorate) dar este de obicei reversibilă, după încetarea tratamentului. Orice pacient cu probleme oculare trebuie să urmeze un examen oftalmologic, care include regiunile vederii centrale

Tulburări gastro-intestinale Frecvente: dureri abdominale, diaree, dispepsie, greață, disconfort gastric și vărsături

Mai puțin frecvente: flatulență și constipație, ulcer peptic, perforație sau hemoragie gastro- intestinale, cu simptome de melenă, hematemeză, uneori letale, în special la vârstnici.

Au fost raportate stomatită ulceroasă și exacerbarea colitei ulcerative și a bolii Crohn în urma administrării. Mai puțin frecvent au fost observate gastrita și pancreatita.

Tulburări generale și la nivelul locului de Foarte rare: fatigabilitate și stare generală de rău.

administrare

Tulburări hepatobiliare Foarte rare: funcționarea anormală a ficatului, hepatită și icter. În caz de supradozaj, paracetamolul poate provoca insuficiență hepatică acută, insuficiență hepatică, necroză hepatică și leziuni hepatice.

Tulburări ale sistemului imunitar Foarte rare: au fost raportate reacții de hipersensibilitate, inclusiv erupții cutanate și sensibilitate încrucișată la tratamentul cu simpatomimetice.

Investigații diagnostice Frecvente: valori crescute ale alaninaminotransferazei, creștere a valorii gama-glutamil și valori anormale ale testelor funcționale hepatice induse de paracetamol, valori crescute ale creatininei sanguine și ureei sanguine.

Mai puțin frecvente: valori crescute ale aspartat aminotransferazei, fosfatazei alcaline și creatin fosfokinazei, valori scăzute ale hemoglobinei, creștere a numărului de trombocite

Tulburari metabolice și de nutriție Foarte rare: acidoză metabolică în urma unui supradozaj masiv.

Mai puțin frecvente: ginecomastie, reacție hipoglicemică

Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): acidoză metabolică cu gaură anionică crescută

La pacienții cu factori de risc care utilizează paracetamol au fost observate cazuri de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută din cauza acidozei induse de piroglutamat (vezi pct. 4.4). La acești pacienți, acidoza indusă de piroglutamat poate apărea ca o consecință a deficitului de glutation.

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: amețeli, cefalee, nervozitate

Mai puțin frecvente: insomnie, confuzie, somnolență, meningită aseptică cu febră și comă

Rare: parestezii

Foarte rare: stimulare paradoxală, nevrită optică, somnolență, deficiențe psihomotorii, efecte extrapiramidale, tremor și convulsii.

Tulburări psihice Frecvente: nervozitate

Mai puțin frecvente: depresie, labilitate emoțională,

Rare: halucinații, tulburări ale viselor

Tulburări renale și ale căilor urinare Mai puțin frecvente: retenție urinară

Foarte rare: nefrotoxicitate în diverse forme, inclusiv nefrită interstițială, sindrom nefrotic și insuficiență renală acută și cronică.*

Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale Mai puțin frecvente: îngroșare a secrețiilor tractului respirator

Foarte rare: reactivitate respiratorie, inclusiv: astm bronșic, exacerbarea astmului bronșic, bronhospasm și dispnee

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Frecvente: erupții cutanate tranzitorii (inclusiv de tip maculopapular), prurit.

Foarte rare: hiperhidroză, purpură și fotosensibilitate, dermatoze exfoliative, reacții buloase, inclusiv eritem polimorf, sindrom

Stevens Johnson și necroliză epidermică toxică.

Cu frecvență necunoscută: pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA)

* Efectele adverse renale sunt cel mai adesea observate după supradozaj, după abuzul cronic (adesea cu mai multe analgezice), sau în asociere cu hepatotoxicitatea cauzată de paracetamol.

Necroza tubulară acută apare de obicei în legătură cu insuficiența hepatică, dar a fost observată ca o constatare izolată, în cazuri rare. De asemenea, o posibilă creștere a riscului de carcinom cu celule renale a fost asociată cu utilizarea cronică de paracetamol.

Un studiu de caz de control al pacienților cu boală renală în stadiu terminal a sugerat că, utilizarea pe termen lung de paracetamol poate crește în mod semnificativ riscul de boală renală în stadiu terminal, în special la pacienții care au luat mai mult de 1000 de mg pe zi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro.

Website: www.anm.ro

Pot să apară afectare hepatică și chiar insuficiență hepatică în caz de supradozaj cu paracetamol.

Simptomele de supradozaj cu paracetamol în primele 24 de ore sunt paloare, greață, vărsături, anorexie și dureri abdominale. Afectarea hepatică poate deveni evidentă la 12-48 ore de la ingestie. Pot să apară anomalii ale metabolismului glucozei și acidoză metabolică. În intoxicații grave, insuficiența hepatică poate evolua la encefalopatie, comă și moarte. Se poate dezvolta insuficiență renală acută cu necroză tubulară acută, în lipsa unor leziuni hepatice severe. Au fost raportate aritmii cardiace. Leziuni hepatice sunt posibil să apară la adulții care au luat 10 g sau mai mult de paracetamol, din cauza cantităților suplimentare de metabolit toxic.

Simptomele includ greață, dureri abdominale și vomă, amețeală, convulsii și rar, pierderea cunoștiinței. Caracteristici clinice de supradozaj cu ibuprofen care pot rezulta sunt depresia sistemului nervos central și a sistemului respirator.

Tratamentul prompt este esențial în tratamentul supradozajului cu paracetamol chiar și atunci când nu există simptome evidente, din cauza riscurilor de afectare hepatică, care apar după câteva ore sau chiar zile de întârziere. Tratamentul medical este recomandat, fără întârziere la orice pacient care a ingerat 7,5 g sau mai mult de paracetamol în precedentele 4 ore. Trebuie luat în considerare lavajul gastric.

Trebuie să fie instituită terapie specifică cu un antidot, cum este acetilcisteină (intravenos) sau metionină (oral) cât mai curând posibil, pentru a inversa leziunile hepatice.

Acetilcisteina este cea mai eficientă atunci când este administrată în primele 8 ore de ingerare a supradozei, efectul diminuându-se progresiv între 8 și 16 ore. S-a crezut că un tratament început după mai mult de 15 de ore de la supradozaj nu prezintă nici un beneficiu și ar putea agrava, eventual, riscul de encefalopatie hepatică. Cu toate acestea, a fost dovedit faptul că administrarea târzie este sigură, iar studiile la pacienții tratați în intervalul de până la 36 de ore de la ingestie, sugerează că rezultatele benefice pot fi obținute și dincolo de 15 ore. În plus, administrarea intravenoasă de acetilcisteină la pacienții care au dezvoltat deja insuficiență hepatică fulminantă a fost demonstrat de a reduce morbiditatea și mortalitatea.

O doză inițială de 150 mg/ kg de acetilcisteină în 200 ml glucoză 5% se administrează intravenos timp de 15 minute, urmată de o perfuzie intravenoasă de 50 mg/ kg în 500 ml glucoză 5% timp de 4 ore și apoi la 100 mg/ kg în 1 litru de glucoză 5% timp de 16 ore. Volumul intravenos de lichide trebuie modificat pentru copii.

Metionina se poate administra oral sub formă de 2,5 g la fiecare 4 ore, până la 10 g. Tratamentul cu metionină trebuie început în decurs de 10 de ore de la ingestia de paracetamol; în caz contrar acesta va fi ineficient și poate exacerba afectarea ficatului.

Dovezi ale simptomelor grave pot să nu devină evidente până la 4 sau 5 zile de la supradozaj, pacienții necesitând să fie supravegheați cu atenție pentru o perioadă îndelungată.

În caz de supradozaj acut, stomacul trebuie să fie golit prin vărsături sau lavaj, deși este puțin probabil să fie recuperată o cantitate mică de medicament dacă a trecut mai mult de o oră de la ingestie.

Pe baza faptului că medicamentul este acid și se excretă în urină, teoretic este benefic să se administreze alcalinizante și să se inducă diureza. În plus față de măsurile de susținere, utilizarea de cărbune activat oral poate ajuta la reducerea absorbției și reabsorbția comprimatelor filmate de ibuprofen.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivat de acid propionic, combinații ale ibuprofenului, codul ATC: M01AE51

Deși locul exact și mecanismul de acțiune analgezic al paracetamolului nu este clar definit, se care că acesta induce analgezie prin ridicarea pragulului de durere. Mecanismul potențial poate implica inhibarea căii oxidului nitric mediată de o varietate de receptori pentru neurotransmițători, inclusiv N-metil-D-aspartat și substanță P.

Ibuprofenul este un derivat al acidului propionic cu activitate analgezică, antiinflamatorie și antipiretică. Efectul terapeutic ca medicament antiinflamator nesteroidian rezultă din efectul său inhibitor asupra enzimei ciclooxigenază, ceea ce duce la reducerea sintezei de prostaglandine.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acetilsalicilic în doze mici asupra agregării plachetare atunci când acestea sunt dozate concomitent. Într-un studiu, atunci când o singură doză de 400 mg de ibuprofen a fost luată cu 8 ore înainte sau în decurs de 30 de minute după administrare de acid acetilsalicilic cu eliberare imediată (81mg), s-a constatat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau agregării trombocitelor. Cu toate acestea, limitările acestor date și incertitudinile legate de extrapolarea datelor ex vivo la situația clinică implică faptul că nu există concluzii ferme care pot fi făcute pentru utilizarea regulată a ibuprofenului, și nici un efect clinic nu este considerat relevant pentru utilizarea ocazională a ibuprofenului.

Mecanismul exact de acțiune al ibuprofenului este considerat a fi prin inhibarea periferică a ciclooxigenazei și inhibarea ulterioară de prostaglandin sintetaze.

A fost efectuat un studiu de bioechivalență pentru a evalua biodisponibilitatea relativă a unei doze unice de medicament în combinație fixă (ibuprofen 400 mg și paracetamol 325 mg - BIOFEN EXTRA 400 mg/325 mg comprimate filmate) (Test-T) comparativ cu administrarea concomitentă sub formă de comprimate separate de ibuprofen 400 mg și paracetamol 500 mg comprimate filmate, la voluntari sănătoși, în condiții de repaus alimentar.

Studiul a inclus treizeci și doi (32) de subiecți. Șase (N=6) subiecți s-au retras prematur din studiu.

Astfel, douăzeci și șase (26) de subiecți au finalizat studiul fără abateri de la protocol, iar setul de date per protocol a furnizat date analizabile pentru acești douăzeci și șase (26) de subiecți.

A fost efectuat și un alt studiu clinic retrospectiv non-intervențional pentru a evalua eficacitatea și siguranța BIOFEN EXTRA față de medicamente control. Evaluarea intensității durerii la diferite momente în cadrul studiului actual permite caracterizarea efectului analgezic al BIOFEN EXTRA.

'Retrospective non-interventional clinical study on efficacy and safety of Biofen Extra Biofarm tablets 400mg/325mg in patients with mild-moderate and severe joint pain with different localalization'

BIOFEN EXTRA a ameliorat durerea lombară ușoară, moderată și severă într-o măsură mai mare, comparativ cu pacienții tratați cu medicamentul control.

BIOFEN EXTRA produce o ameliorare semnificativ mai mare a durerii măsurată la 1 oră, 2 ore, 4 ore, 8 ore și 48 ore, comparativ cu cea observată la pacienții tratați cu medicamentul control.

Intensitatea durerii a fost semnificativ mai mică și după 3 zile de tratament, reducerea durerii față de momentul inițial fiind considerată satisfăcătoare în cazul terapiei cu BIOFEN EXTRA, comparativ cu grupul de tratament cu medicamentul control .

35% dintre pacienții tratați cu BIOFEN EXTRA au evaluat eficacitatea tratamentului ca fiind 'excelentă” sau 'foarte bună”, în a doua zi 67% dintre pacienți au evaluat tratamentul ca 'excelent” sau 'foarte bun”, iar în a treia zi, 50% dintre pacienți l-au evaluat ca 'excelent”.

BIOFEN EXTRA nu a modificat parametrii biochimici analizați.

Atât paracetamolul, cât și ibuprofenul, sunt rapid absorbite din tractul gastro-intestinal, concentrația plasmatică maximă fiind atinsă la aproximativ 10 până la 60 minute după administrarea orală.

Rata de absorbție atât a paracetamolului, cât și a ibuprofenului din formularea medicamentului este ușor întârziată în cazul utilizării după concumul de alimente.

Ca pentru orice medicament care conține paracetamol, este distribuit în majoritatea țesuturilor organismului. Ibuprofenul este legat puternic (90-99%) de proteinele plasmatice.

Paracetamolul este metabolizat în ficat și excretat în urină, în principal ca glucuronoconjugat inactiv și sulfat- conjugați. Mai puțin de 5% este excretat sub formă nemodificată. Metaboliții paracetamolului includ un hidroxilat intermediar minor care are activitate hepatotoxică. Acest intermediar activ este detoxifiat prin conjugare cu glutation, cu toate acestea, se poate acumula în caz de supradozaj cu paracetamol și dacă nu se instituie tratament are potențialul de a provoca leziuni hepatice severe și chiar ireversibile.

Paracetamolul este metabolizat diferit la nou-născuții prematur, nou-născuți și copii mici, în comparație cu adulții, conjugatul sulfat fiind cel mai predominant.

Ibuprofenul este metabolizat în ficat în proporție mare la compuși inactivi, în principal prin glucuronoconjugare.

Căile metabolice ale paracetamolului și ibuprofenului sunt distincte și nu trebuie să existe interacțiuni medicamentoase în cazul în care metabolizarea unuia afectează metabolizarea celuilalt. Un studiu oficial, utilizând enzime hepatice umane pentru a investiga o astfel de posibilitate nu a reușit să găsească nici o interacțiune medicamentoasă potențială, prin căile metabolice.

Într-un alt studiu, efectul ibuprofenului asupra metabolismului oxidativ al paracetamolului a fost evaluat la voluntari sănătoși, în condiții de repaus alimentar. Rezultatele studiului au indicat că ibuprofenul nu a modificat cantitatea de paracetamol supusă metabolizării oxidative, deoarece cantitatea de paracetamol și a metaboliților săi (glutation-, mercapturat-, cistein-, glucuronid- și sulfat-paracetamol) a fost similară atunci când a fost administrat singur, ca paracetamol, sau prin administrarea simultană de ibuprofen (ca o combinație fixă). Acest studiu clarifică orice risc hepatic adăugat de metabolitul hepatotoxic, NAPQI, al paracetamolului, dacă se administrează în combinație cu ibuprofen.

Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare variază de la aproximativ 1 până la 3 ore.

Atât metaboliții inactivi, cât și o cantitate mică de ibuprofen nemodificat sunt excretați rapid și complet prin rinichi, cu 95% din doza administrată eliminată în urină în termen de patru ore de la ingestie.Timpul de înjumătățire al ibuprofenului este de aproximativ 2 ore.

Relație farmacocinetică

Un studiu specific realizat pentru investigarea posibilelor efecte ale paracetamolului asupra clearance- ului plasmatic al ibuprofenului și vice-versa nu a identificat interacțiuni medicamentoase.

Profilul de siguranță toxicologic al ibuprofenului și paracetamolului a fost stabilit în studii la animale.

Nu există date noi preclinice relevante, în plus față de datele deja prezentate în acest Rezumat al

Caracteristicilor Produsului.

Amidon de porumb

Povidonă K 30

Celuloză microcristalină pH 101

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Talc

Stearat de magneziu

Amidon glicolat de sodiu (tip A)

AquaPolish D white 011.14 conține

Hipromeloză

Lactoză monohidrat

Talc

Glicerol

Dioxid de titan (E 171)

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate

Cutie cu 1 blister din PVC-PVDC/Al cu 10 comprimate filmate

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

BIOFARM S.A.

Str. Logofătul Tăutu nr. 99, Sector 3, Bucureşti, 031212,

România

13435/2020/01-02

Data primei autorizări: Septembrie 2020.

Aprilie 2026

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.