ASPIFOX 75mg comprimate gastrorezistente TEVA - prospect medicament

B01AC06 acid acetilsalicilic

Medicamentul ASPIFOX 75mg conține substanța acid acetilsalicilic , cod ATC B01AC06 - Sânge și organe hematopoetice | Produse antitrombotice | Antiagregante plachetare excluzând heparina .

Date generale despre ASPIFOX 75mg TEVA

Substanța: acid acetilsalicilic

Data ultimei liste de medicamente: 01-10-2021

Codul comercial: W68042010

Concentrație: 75mg

Forma farmaceutică: comprimate gastrorezistente

Cantitate: 10

Prezentare produs: cutie x1 flac peid x10 compr gastrorez

Tip produs: generic

Restricții eliberare rețetă: OTC - Over the Counter = medicament care nu necesită o prescripție medicală.

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

APP producător: ACTAVIS LIMITED - MALTA

APP deținător: TEVA B.V. - OLANDA

Număr APP: 8983/2016/10

Valabilitate: 2 ani

Concentrațiile disponibile pentru acid acetilsalicilic

1000mg, 100mg, 150mg, 160mg, 300mg, 324mg, 325mg, 500mg, 50mg, 75mg

Conținutul prospectului pentru medicamentul ASPIFOX 75mg comprimate gastrorezistente TEVA

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

ASPIFOX 75 mg comprimate gastrorezistente

ASPIFOX 100 mg comprimate gastrorezistente

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat gastrorezistent conţine acid acetilsalicilic 75 sau 100 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat gastrorezistent.

75 mg: Comprimate gastrorezistente ovale, biconvexe, de culoare albă, cu dimensiuni de 9,2 × 5,2 mm. 100 mg: Comprimate gastrorezistente rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu diametrul de 7,2 mm.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

- Prevenţia secundară a infarctului miocardic. - Prevenţia morbidităţii cardiovasculare la pacienţii cu angină pectorală stabilă. - Antecedente de angină pectorală instabilă, cu excepţia fazei acute. - Prevenţia ocluziei grefei după bypass coronarian (CABG). - Angioplastie coronariană, exceptând faza acută. - Prevenţia secundară a accidentelor cerebrale ischemice tranzitorii (AIT) şi a accidentelor cerebrovasculare ischemice (ACI), după ce diagnosticul de hemoragie intracerebrală a fost exclus.

ASPIFOX nu este recomandat în situaţii de urgenţă. Este restricţionat la prevenţia secundară în tratament cronic.

4.2 Doze şi mod de administrare

Adulţi

Prevenţia secundară a infarctului miocardic:

Doza recomandată este de 75-160 mg o dată pe zi.

Prevenţia morbidităţii cardiovasculare la pacienţii cu angină pectorală stabilă:

Doza recomandată este de 75-160 mg o dată pe zi.

Antecedente de angină pectorală instabilă, cu excepţia fazei acute:

Doza recomandată este de 75-160 mg o dată pe zi.

Prevenirea ocluziei grefei după bypass coronarian (CABG):

Doza recomandată este de 75-160 mg o dată pe zi.

Angioplastie coronariană, exceptând faza acută:

Doza recomandată este de 75-160 mg o dată pe zi.

Prevenţia secundară a accidentelor cerebrale ischemice tranzitorii (AIT) şi a accidentelor cerebrovasculare ischemice (ACI), după ce diagnosticul de hemoragie intracerebrală a fost exclus: Doza recomandată este de 75-325 mg o dată pe zi.

Vârstnici

În general, acidul acetilsalicilic trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii vârstnici, care sunt mai predispuşi la reacţii adverse. În absenţa insuficienţei severe renale sau hepatice, este recomandată doza uzuală pentru adulţi (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4). Tratamentul trebuie revăzut la intervale regulate.

Copii şi adolescenţi

Acidul acetilsalicilic nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta mai mică de 16 ani, cu excepţia indicaţiei medicale unde beneficiile depăşesc riscurile (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Pentru administrare orală.

Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu suficient lichid (1/2 de pahar cu apă). Din cauza învelişului gastrorezistent, comprimatele nu trebuie să fie sfărâmate, rupte sau mestecate deoarece învelişul previne efecte iritante asupra stomacului.

4.3 Contraindicaţii

- Hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic şi derivaţi sau la inhibitorii sintezei prostaglandinelor (de exemplu anumiţi pacienţii astmatici care pot suferi o criză sau un leşin) sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1;

- Ulcer peptic activ sau antecedente de ulcer recurent şi/sau hemoragie gastrică/ intestinală, sau alt tip de sângerare, cum sunt hemoragiile cerebrovasculare;

- Diateză hemoragică; coagulopatii cum sunt hemofilia şi trombocitopenia; - Insuficienţă hepatică severă; - Insuficienţă renală severă; - Doze >100 mg/zi pe durata celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct.4.6); - Administrare de metotrexat în doze ≥15 mg/săptămână (vezi pct. 4.5).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Nu este indicată utilizarea ASPIFOX în scop antiinflamator/ analgezic/ antipiretic.

Recomandat pentru utilizare la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani. Acest medicament nu se recomandă la copii/ adolescenţi cu vârsta sub 16 ani decât dacă beneficiile aşteptate depăşesc riscurile. Acidul acetilsalicilic poate fi un factor ce contribuie la apariţia sindromului Reye la unii copii.

Există un risc crescut de hemoragie, în special pe durata sau după proceduri medicale (chiar şi în cazuri de intervenţii minore, de exemplu extracţii dentare). A se utiliza cu precauţie înainte de intervenţii chirurgicale, inclusiv extracţii dentare. Întreruperea temporară a tratamentului poate fi necesară.

ASPIFOX nu este recomandat pe durata menoragiei deoarece poate intensifica sângerarea menstruală.

ASPIFOX trebuie utilizat cu prudenţă în cazuri de hipertensiune arterială şi când pacienţii au antecedente de ulcer gastric sau duodenal, sau episoade hemoragice, sau urmează tratament cu anticoagulante.

Pacienţii trebuie să raporteze medicului orice simptome de sângerări neobişnuite. Dacă apar sângerări gastrointestinale sau ulcer, tratamentul trebuie întrerupt.

Acidul acetilsalicilic trebuie utilizat cu precauţie la pacienţi cu funcţie renală sau hepatică moderat afectată (contraindicat dacă este severă), sau la pacienţii care sunt deshidrataţi, deoarece utilizarea AINS poate determina deteriorarea funcţiei renale. Trebuie efectuate periodic teste ale funcţiei hepatice la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată.

Acidul acetilsalicilic poate produce bronhospasm şi crize de astm sau alte reacţii de hipersensibilitate.

Factori de risc sunt astm bronşic preexistent, febra fânului, polipi nazali sau boli respiratorii cronice.

Acest lucru este valabil si pentru pacienţii care prezintă reacţii alergice la alte substanţe (de exemplu, reacţii cutanate, mâncărimi sau urticarie).

Reacţii adverse grave, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, au fost raportate rareori în asociere cu utilizarea acidului acetilsalicilic (vezi pct.4.8). ASPIFOX trebuie întrerupt la primele semne de erupţii tranzitorii cutanate, leziuni ale mucoaselor sau alte semne de hipersensibilitate.

Pacienţii vârstnici sunt în special susceptibili la reactiile adverse ale AINS, inclusiv acidul acetilsalicilic, în special sângerările gastrointestinale şi perforaţiile care pot fi letale (vezi pct. 4.2). Când este necesar tratament prelungit, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.

Tratamentul concomitent cu ASPIFOX şi alte medicamente care afectează homeostazia (de exemplu anticoagulante cum este warfarina, medicamente antitrombotice şi antiplachetare, medicamente antiinflamatoare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) nu este recomandat decât dacă este strict indicat, deoarece poate creşte riscul de hemoragie (vezi pct. 4.5). Dacă nu poate fi evitată asocierea, se recomandă atenta monitorizare pentru semne de sângerare.

Se recomandă precauţie la pacienţii care primesc medicaţie concomitentă care poate creşte riscul de ulcerare, cum sunt corticosteroizii orali, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoniei şi deferasirox (vezi pct. 4.5).

Acidul acetilsalicilic în doze mici reduce excreţia de acid uric. Prin urmare, pacienţii care au excreţie redusă a acidului uric pot suferi crize de gută (vezi pct. 4.5).

Riscul de apariţie a hipoglicemiei cu sulfoniluree şi insulină poate fi potenţat dacă se administrează o doză în exces de ASPIFOX (vezi pct. 4.5).

Excipient

Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per comprimat, adică practic 'nu conține sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Asocieri contraindicate

Metotrexat (utilizat în doze >15 mg/săptămână):

Asocierea de metrotexat şi acid acetilsalicilic creşte riscul de toxicitate hematologică a metrotrexatului ca urmare a scăderii clearance-ului renal al metrotrexatului de către acidul acetilsalicilic. Prin urmare, utilizarea concomitentă a metrotrexatului (în doze >15 mg/săptămână) cu ASPIFOX este contraindicată (vezi pct.4.3).

Asocieri nerecomandate

Medicamente uricozurice, de exemplu probenecid

Salicilaţii reduc efectul probenecidului. Asocierea trebuie evitată.

Asocieri ce necesită precauţie în utilizare sau care trebuie avute în vedere

Anticoagulante, de exemplu cumarină, heparină, warfarină

Creşterea riscului de sângerare ca urmare a inhibării funcţiei trombocitare, afectării mucoasei duodenale şi deplasării anticoagulantelor orale de la nivelul situsurilor de legare ale proteinelor plasmatice. Timpul de sângerare trebuie monitorizat (vezi pct. 4.4).

Medicamente antiplachetare (de exemplu clopidogrel şi dipiridamol) şi inhibitori selectivi ai recaptării a serotoninei (SSRI; cum sunt sertralina sau paroxetina) Risc crescut de sângerări gastrointestinale (vezi pct. 4.4).

Antidiabetice, de exemplu sulfoniluree

Salicilaţii pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor.

Digoxină şi litiu

Acidul acetilsalicilic afectează excreţia renală a digoxinei şi litiului, ducând la creşterea concentraţiilor plasmatice. Monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei şi litiului este recomandată la iniţierea şi la finalul tratamentului cu acid acetilsalicilic. Poate fi necesară ajustarea dozelor.

Diuretice şi antihipertensive

AINS pot scădea efectul antihipertensiv al diureticelor sau al altor medicamente antihipertensive.

Similar altor AINS, administrarea concomitentă cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei creşte riscul de insuficienţă renală acută. Diuretice: Risc de insuficienţă renală acută ca urmare a scăderii filtrării glomerulare prin scăderea sintezei renale de prostaglandine. Este recomandată hidratarea pacientului şi monitorizarea funcţiei renale la începutul tratamentului.

Inhibitori de anhidrază carbonică (acetazolamidă)

Pot determina acidoză severă şi creşterea toxicităţii la nivelul sistemului nervos central.

Corticosteroizi sistemici

Riscul de ulceraţii gastrointestinale şi de sângerări poate fi crescut când sunt administraţi concomitent corticosteroizi şi acid acetilsalicilic (vezi pct.4.4).

Metrotrexat (utilizat în doze <15 mg/săptămână)

Asocierea de metrotrexat şi acid acetilsalicilic poate creşte toxicitatea hematologică a metrotrexatului ca urmare a scăderii clearace-ului renal al metrotrexatului de către acidul acetilsalicilic. Monitorizarea săptămânală a numărului de celule sanguine trebuie realizată în primele săptămâni de tratament. Monitorizare sporită trebuie asigurată chiar şi în cazul afectării moderate a funcţiei renale şi, de asemenea, la vârstnici.

Alte AINS

Risc crescut de ulceraţii şi sângerări gastrointestinale datorită efectelor sinergice.

Ibuprofen

Date experimentale sugerează faptul că ibuprofenul poate inhiba efectele unor doze scăzute de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare, când cele două medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate acestea, limitările acestor date şi nesiguranţa privind extrapolarea datelor ex vivo în situaţii clinice implică faptul că nu pot fi trase concluzii ferme pentru utilizarea regulată a ibuprofenului, şi niciun efect relevant clinic nu poate fi considerat probabil pentru utilizarea ocazională a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).

Metamizol

Metamizolul poate diminua efectul acidului acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când se administrează concomitent. Prin urmare, această asociere trebuie utilizată cu prudență la pacienții care administrează acid acetilsalicilic în doză mică pentru cardioprotecție.

Ciclosporină, tacrolimus

Utilizarea concomitentă a AINS cu ciclosporină sau tacrolimus poate creşte efectul nefrotoxic al ciclosporinei sau tacrolimusului. Funcţia renală trebuie monitorizată în caz de utilizare concomitentă a acestora cu acid acetilsalicilic.

Valproat

S-a raportat că acidul acetilsalicilic scade legarea valproatului de albuminele plasmatice, prin aceasta crescând concentraţiile sale plasmatice libere la starea de echilibru.

Fenitoina

Salicilaţii diminuează legarea fenitoinei de albuminele plasmatice. Aceasta poate determina scăderea concentraţiilor plasmatice totale ale fenitoinei, însă creşte fracţia liberă a fenitoinei. Concentraţiile fenitoinei nelegate, şi prin urmare efectul terapeutic, nu par semnificativ modificate.

Alcool etilic

Administrarea concomitentă de alcool etilic şi acid acetilsalicilic creşte riscul de sângerări gastrointestinale.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Doze mici (până la 100 mg/zi):

Studiile clinice indică faptul că doze până la 100 mg/zi, utilizate în cazuri obstetricale specifice, care necesită monitorizare specializată, par sigure.

Doze de 100-500 mg/zi

Nu există suficientă experienţă clinică privind utilizarea dozelor peste 100 mg/zi până la 500 mg/zi.

Prin urmare, recomandările de mai jos pentru doze de 500 mg/zi sau mai mult se aplică de asemenea pentru aceast nivel de dozaj.

Doze de 500 mg/zi şi mai mult

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina şi/ sau dezvoltarea embrionară/ fetală.

Date din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de avort şi de malformaţii cardiace şi laparoschizis după utilizarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea inhibitorilor de sinteză a prostaglandinelor a dus la eşecul pre- şi post-implantărilor şi la letalitate embrio-fetală. În plus, la animalele tratate în perioada organogenezei cu inhibitori ai sintezei prostaglandinelor, a fost raportată creşterea incidenţei diferitelor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. Pe durata primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, acidul acetilsalicilic nu trebuie administrat decât dacă este strict necesar. Dacă acidul acetilsalicilic este utilizat de o femeie ce aşteaptă să procreeze, sau pe durata primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai scăzută, iar durata tratamentului să fie cât mai scurtă posibil.

Pe durata celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la:

- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară);

- disfuncţie renală, care poate progresa spre insuficienţă renală cu oligo-hidroamnios; iar mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:

- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant plachetar ce poate apărea şi la doze foarte mici;

- inhibarea contracţiilor uterine, ducând la naştere întârziată sau prelungită.

În consecinţă, acidul acetilsalicilic la doze de 100 mg/zi sau mai mari este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină.

Alăptare

Doze mici de salicilaţi şi de metaboliţi ai acestora se excretă în laptele matern. Deoarece până în prezent nu au fost raportate reacţii adverse asupra fătului, utilizarea pe termen scurt a dozelor recomandate nu necesită întreruperea alăptării. În cazuri de utilizare pe termen lung şi/sau de administrare în doze mari, alăptarea trebuie întreruptă.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii asupra Aspifox privind abilitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pe baza proprietăţilor farmacodinamice şi reacţiilor adverse ale acidului acetilsalicilic, nu se aşteaptă nicio influenţă asupra capacităţii de reacţie şi asupra abilităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse sunt grupate pe baza clasificării pe aparate, sisteme şi organe.

În cadrul acestei clasificări, frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100), rare (1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări hematologice şi limfatice Frecvente

Tendinţă de sângerare prelungită

Rare

Trombocitopenie, granulocitoză, anemie aplastică

Cu frecvenţă necunoscută

Cazuri de sângerare cu prelungirea timpului de sângerare, cum sunt epistaxis, gingivoragii. Simptomele pot persista o perioadă de 4-8 zile după întreruperea tratamentului cu acid acetilsalicilic. Prin urmare, poate creşte riscul de sângerare în timpul intervenţiilor chirurgicale. Sângerări gastrointestinale macroscopice (hematemeză, melenă) sau oculte, care pot avea ca rezultat anemie feriprivă (mai frecvent la doze mari).

Tulburări ale sistemului imunitar Rare

Reacţii de hipersensibilitate, angioedem, edem alergic, reacţii

anafilactice, inclusiv şoc.

Tulburări metabolice şi de nutriţie Cu frecvenţă necunoscută

Hiperuricemie

Tulburări ale sistemului nervos Rare

Hemoragie intracraniană
Cu frecvenţă necunoscută

Cefalee, vertij

Tulburări acustice şi vestibulare Cu frecvenţă necunoscută

Hipoacuzie, tinitus

Tulburări vasculare Rare

Vasculită hemoragică

Tulburări respiratorii, toracice şi Mai puţin frecvente

mediastinale Rinită, dispnee Rare

Bronhospasm, crize de astm bronşic

Tulburări ale aparatului genital şi Rare sânului Menoragie

Tulburări gastro-intestinale Frecvente

Dispepsie

Rare

Hemoragie gastrointestinală severă, greaţă, vărsături

Cu frecvenţă necunoscută

Ulcer gastric sau duodenal şi perforaţie

Tulburări hepatobiliare Cu frecvenţă necunoscută

Insuficienţă hepatică

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Mai puţin frecvente subcutanat Urticarie

Rare

Sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell, purpură, eritem nodos, eritem polimorf

Tulburări renale şi ale căilor Cu frecvenţă necunoscută urinare Funcţie renală afectată

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

Cu toate că sunt implicate variaţii inter-individuale considerabile, se poate considera că doza toxică este de aproximativ 200 mg/kg la adulţi şi 100 mg/kg la copii şi adolescenţi. Doza letală de acid acetilsalicilic este de 25-30 de grame. Concentraţii plasmatice de salicilat peste 300 mg/l indică intoxicaţie. Concentraţii plasmatice peste 500 mg/l la adulţi şi 300 mg/l la copii şi adolescenţi, în general cauzează toxicitate severă. Supradozajul poate fi nociv pentru pacienţii vârstnici şi în special pentru copiii mici (supradozajul terapeutic sau intoxicaţiile accidentale frecvente pot fi letale).

Simptome de intoxicaţie moderată

Tinitus, tulburări ale auzului, cefalee, vertij, confuzie şi simptome gastrointestinale (greaţă, vărsături şi dureri abdominale).

Simptome de intoxicaţie severă

Simptomele sunt corelate cu dezechilibrul acido-bazic. În prima fază apare hiperventilaţia, care determină alcaloză respiratorie. Acidoza respiratorie rezultă ca urmare a supresiei centrului respirator. În plus, acidoza metabolică apare ca rezultat al prezenţei salicilatului. Deoarece adesea copiii mici nu sunt examinaţi până nu ajung la un stadiu avansat al intoxicaţiei, ei se prezintă de obicei în stadiul cu acidoză. Mai mult, următoarele simptome pot să apară: hipertermie şi transpiraţii, ducând la deshidratare: senzaţie de agitaţie, convulsii, halucinaţii şi hipoglicemie. Deprimarea activităţii sistemului nervos poate cauza comă, colaps cardiovascular şi stop respirator.

Tratamentul supradozajului

Dacă a fost ingerată o doză toxică, este necesară spitalizarea. În caz de intoxicaţie moderată, trebuie încercată inducerea vărsăturilor.

Dacă acest procedeu eşuează, trebuie încercat lavajul gastric în prima oră de la ingestia unei cantităţi substanţiale de medicament. Ulterior se administrează cărbune activat (adsorbant) şi sulfat de sodiu (laxativ). Cărbunele activat trebuie administrat în doză unică (50 g pentru un adult, 1g/kg corp pentru un copil până la 12 ani). Alcalinizarea urinei (250 mmol NaHCO3, timp de trei ore) în timp ce este verificată valoarea pH-ului urinar. În caz de intoxicaţie severă, este preferată hemodializa. Alte simptome vor fi tratate simptomatic.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antitrombotice, antiagregante plachetare, exclusiv heparină; codul ATC:

B01AC06.

Acidul acetilsalicilic inhibă activarea plachetară: blocând prin acetilare ciclooxigenaza plachetară, inhibă sinteza tromboxanului A2, o substanţă naturală cu rol activator, eliberată de trombocite şi care ar putea avea un rol în complicaţiile leziunilor ateromatoase. Inhibarea sintezei TXA2 este ireversibilă deoarece trombocitele, care nu au nucleu, nu pot sintetiza de novo ciclooxigenază (din cauza lipsei capacităţii de sinteză a proteinelor), aceasta fiind acetilată de acidul acetilsalicilic.

Administrarea repetată a dozelor cuprinse între 20 şi 325 mg determină inhibarea activităţii enzimatice în proporţie de 30 până la 95%. Datorită naturii ireversibile a legăturilor, efectul persistă pe durata perioadei de viaţă a trombocitelor (7-10 zile). Efectul inhibitor nu dispare pe parcursul tratamentului prelungit, iar activitatea enzimatică este restabilită gradat, după reînnoirea trombocitelor, la 24-48 h după întreruperea tratamentului. Acidul acetilsalicilic prelungeşte timpul de sângerare cu o medie de 50-100%, însă pot fi observate variaţii individuale.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Într-unul din studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de sau la 30 de minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într-o formă farmaceutică cu eliberarea imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate, iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure, nu poate fi formulată o concluzie fermă pentru utilizarea regulată a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrare orală, acidul acetilsalicilic se absoarbe rapid şi complet din tractul gastrointestinal.

Segmentul proximal al intestinului subţire este principala zonă de absorbţie. Cu toate acestea, o cantitate semnificativă din doză este deja hidrolizată la acid salicilic în peretele intestinal în cursul procesului de absorbţie. Amplitudinea procesului de hidroliză depinde de rata absorbţiei. După administrarea în condiţii de repaus alimentar a comprimatelor gastrorezistente de ASPIFOX, valorile plasmatice maxime de acid acetilsalicilic şi acid salicilic sunt atinse după 5 ore şi, respectiv, 6 ore. Dacă comprimatele sunt luate cu alimente, valorile plasmatice maxime sunt atinse cu aproximativ 3 ore mai târziu decât după administrarea în condiţii de repaus alimentar.

Distribuţie

Acidul acetilsalicilic, precum şi principalul său metabolit, acidul salicilic, sunt extensiv legaţi de proteinele plasmatice, în special de albumină, şi se distribuie rapid în tot organismul. Gradul de legare al acidului salicilic de proteinele plasmatice depinde foarte mult atât de concentraţia acidului salicilic, cât şi de concentraţiile albuminei. Volumul de distribuţie al acidului acetilsalicilic este de aproximativ 0,16 l/kg corp. Acidul salicilic difuzează lent în lichidul sinovial, traversează bariera placentară şi trece în laptele matern.

Biotransformare

Acidul acetilsalicilic este rapid metabolizat în acid salicilic, având un timp de înjumătăţire plasmatică de 15-30 minute. Ulterior, acidul salicilic este transformat predominant în glicină şi conjugaţi de acid glucuronic, şi în mai mică măsură în acid gentizic. Cinetica eliminării acidului salicilic este dependentă de doză, deoarece metabolizarea sa este limitată de capacitatea enzimelor hepatice. Ca urmare, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare variază şi este de 2-3 ore pentru doze mici, 12 pentru doze analgezice uzuale şi 15-30 de ore pentru doze înalt terapeutice sau intoxicaţie.

Eliminare

Acidul salicilic şi metaboliţii săi sunt excretaţi în principal pe cale renală.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Profilul nonclinic de siguranţă al acidului acetilsalicilic este bine documentat.

În studiile experimentale la animale, salicilaţii nu au dovedit altă afectare a organelor în afară de afectarea renală.

În studiile la şobolani, au fost observate efecte fetotoxice şi teratogene după administrarea acidului acetilsalicilic în doze toxice materne. Relevanţa clinică este necunoscută deoarece dozele utilizate în studiile non-clinice sunt mult mai mari (de cel puţin 7 ori) decât dozele maxime recomandate în indicaţiile terapeutice cardiovasculare. Acidul acetil salicilic a fost investigat in extenso referitor la efectele mutagene şi carcinogene. Rezultatele în totalitate nu au relevat semne de efecte mutagene sau carcinogene în studiile la şoareci şi şobolani.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu

Celuloză microcristalină tip 102

Amidon de porumb

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Acid stearic

Film

Copolimer acid metacrilic-acrilat de etil (1:1), dispersie 30%

Polisorbat 80

Laurilsulfat de sodiu

Trietilcitrat

Talc

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Blister - A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.

Flacon - A se păstra la temperaturi sub 25°C, flaconul bine închis, pentru a fi protejat de umiditate.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blistere (PVC/Al)

Flacon cu comprimate (PEÎD) cu capac din plastic (PP)

Mărimea ambalajelor:

Blistere: 10, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 100 comprimate gastrorezistente.

Flacoane cu comprimate: 10, 30, 50, 100, 500 comprimate gastrorezistente.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Teva B.V.

Swensweg 5, 2031 GA Haarlem

Olanda

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

8983/2016/01-14 8984/2016/01-14

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data reînnoirii autorizaţiei - Mai 2016

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2021