ARULATAN 50mcg / ml picături oftalmice soluție prospect medicament

Arulatan 50 micrograme/ml picături oftalmice, soluție

1 ml picături oftalmice, soluție conține latanoprost 50 micrograme. O picătură conține aproximativ 1,5 micrograme de latanoprost.

Excipient(ți) cu efect cunoscut: clorură de benzalconiu 0,2 mg/ml

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Picături oftalmice, soluție

Soluție limpede, incoloră sau galben-pal. pH-ul este cuprins între 6,6 și 6,9.

Osmolalitatea este cuprinsă între 250 și 330 mOsm/kg.

Scăderea presiunii intraoculare crescute la pacienții cu glaucom cu unghi deschis și hipertensiune oculară.

Scăderea presiunii intraoculare crescute la copii și adolescenți cu presiune intraoculară crescută și glaucom pediatric.

Adulți (inclusiv vârstnici):

Doza recomandată este de câte o picătură în fiecare ochi afectat, o dată pe zi. Efectul optim se obţine atunci când administrarea Arulatan se face seara.

Doza de Arulatan nu trebuie administrată mai mult de o dată pe zi, deoarece s-a demonstrat că administrarea mai frecventă poate duce la diminuarea efectului antihipertensiv intraocular.

În cazul omiterii unei doze, tratamentul trebuie să continue prin administrarea dozei următoare, în ritm normal.

Arulatan poate fi utilizat la copii şi adolescenţi în aceleaşi doze ca la adulţi. Nu sunt date disponibile pentru copiii născuţi prematur (vârsta gestaţională mai mică de 36 săptămâni). Datele privind copiii cu vârstă < 1 an (4 pacienţi) sunt limitate (vezi pct. 5.1).

Administrare oftalmică

Ca şi în cazul altor picături oftalmice, pentru a reduce posibilitatea absorbţiei sistemice, se recomandă ca sacul lacrimal să fie presat la nivelul cantusului median (ocluzie punctiformă) timp de un minut. Această manevră trebuie efectuată imediat după instilarea fiecărei picături.

Lentilele de contact trebuie îndepărtate înainte de instilarea picăturilor şi pot fi reintroduse după 15 minute.

Dacă sunt utilizate mai multe medicamente oftalmologice cu administrare topică, medicamentele trebuie administrate la un interval de timp de cel puţin cinci minute.

Hipersensibilitate la latanoprost sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1

Latanoprost poate provoca modificarea treptată a culorii ochilor prin creşterea cantităţii de pigment brun din iris. Înaintea iniţierii tratamentului, pacienţii trebuie avertizaţi asupra posibilităţii modificării permanente a culorii ochilor. Tratamentul unilateral poate produce heterocromie permanentă.

Modificarea culorii ochilor a fost observată cu precădere la pacienţii cu ochi de culoare mixtă, de exemplu albaştri-căprui, gri-căprui, galbeni-căprui şi verzi-căprui. În cadrul studiilor efectuate cu latanoprost, debutul modificării de culoare apare, de regulă, în decursul primelor 8 luni de tratament, rar în decursul celui de-al doilea sau al treilea an de tratament şi nu a fost observată pe parcursul celui de-al patrulea an de tratament. Rata de progresie a pigmentării irisului scade în timp şi se stabilizează după cinci ani.

Efectul de hiperpigmentare după o perioadă de cinci ani nu a fost evaluat. În cadrul unui studiu clinic deschis, cu durata de 5 ani privind siguranța latanoprostului, efectul de pigmentare a irisului a fost observat la 33% dintre pacienţi (vezi pct. 4.8). De cele mai multe ori, modificarea culorii irisului este minoră şi nu se observă clinic. Incidenţa acestui fenomen în rândul pacienţilor cu iris de culoare mixtă a fost cuprinsă între 7% şi 85%, fiind cea mai crescută la pacienţii cu ochi galbeni-căprui. La pacienţii cu ochi de culoare albastru omogen nu s-a înregistrat nicio modificare, iar la cei cu ochi de culoare omogenă gri, verde sau căprui, fenomenul a fost rar.

Modificarea culorii este determinată de creşterea conţinutului de melanină din melanocitele prezente în stroma iridiană şi nu de creşterea numărului de melanocite. În ochii afectaţi, pigmentarea brună din jurul pupilei se răspândeşte, de regulă, concentric către periferie, însă este posibil ca întreg irisul sau porţiuni ale acestuia să devină mai căprui. Nu s-au mai înregistrat creşteri ulterioare ale cantităţii de pigment brun la nivelul irisului după oprirea tratamentului. Până în prezent, acest fenomen nu s-a însoţit de simptome sau modificări patologice în studiile clinice.

Tratamentul nu a afectat nevii sau efelidele de la nivelul irisului. În studiile clinice nu s-a constatat acumularea pigmentului în reţeaua trabeculară sau în altă regiune a camerei anterioare. Pe baza experienţei clinice de 5 ani, creşterea pigmentării irisului nu s-a dovedit a avea urmări clinice negative, astfel că tratamentul cu Arulatan poate fi continuat chiar şi în cazul apariţiei pigmentării irisului. Totuşi, pacienţii trebuie monitorizaţi în mod regulat, iar în cazul în care contextul clinic o impune, tratamentul cu Arulatan poate fi întrerupt.

Experienţa tratamentului cu latanoprost în glaucomul cronic cu unghi închis, glaucomul cu unghi deschis la pacienţii cu pseudofakie şi în glaucomul pigmentar este limitată. Nu există experienţă privind tratamentul cu latanoprost în cazurile de glaucom inflamator sau neovascular sau în afecţiunile oculare inflamatorii. Latanoprost are un efect foarte scăzut sau absent asupra pupilei, însă nu există experienţă privind administrarea sa în episoadele acute de glaucom cu unghi închis. Prin urmare, se recomandă ca

Arulatan să fie utilizat cu prudenţă în aceste afecţiuni, până la acumularea de noi date.

Datele din studiile clinice privind administrarea de latanoprost în perioada peri-operatorie a intervenţiilor pentru cataractă sunt limitate. Arulatan trebuie administrat cu prudenţă la aceşti pacienţi.

Arulatan trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu istoric de keratită herpetică, trebuie evitată administrarea la pacienţii cu keratită activă determinată de herpesul simplex şi la cei cu antecedente de keratită herpetică recidivantă asociată în mod specific cu analogii de prostaglandine.

Edemul macular a fost raportat (vezi pct. 4.8) în special la pacienţii cu afakie, la cei cu pseudofakie şi ruptura capsulei posterioare a cristalinului sau cu lentile implantate în camera anterioară, precum şi la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru apariţia edemului macular chistoid (ca de exemplu, retinopatie diabetică şi ocluzie de venă retiniană). Arulatan trebuie folosit cu prudenţă la pacienţii cu afakie, la cei cu pseudofakie cu ruptură a capsulei posterioare a cristalinului sau cu lentile implantate în camera anterioară sau la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru edem macular cistoid.

La pacienţii cunoscuţi cu factori de risc predispozanţi pentru irită/uveită, Arulatan poate fi utilizat cu prudenţă.

Există experienţă limitată cu privire la pacienţii cu astm bronşic, dar unele cazuri de exacerbări ale astmului bronşic şi/sau dispnee au fost raportate în cadrul experienţei ulterioare punerii pe piaţă. De aceea, pacienţii cu astm bronşic trebuie trataţi cu prudenţă deoarece nu există suficientă experienţă (vezi şi pct. 4.8).

A fost observată şi decolorarea tegumentului periorbitar, în majoritatea cazurilor la pacienţii japonezi.

Experienţa acumulată până în prezent arată că decolorarea tegumentului periorbitar nu are caracter permanent, în unele cazuri fenomenul fiind reversibil chiar în timpul tratamentului cu Arulatan.

Latanoprost poate modifica treptat genele şi părul de tip vellus de la nivelul ochiului tratat şi zonelor înconjurătoare; aceste modificări includ creşterea în lungime, grosime, pigmentare, a numărului de gene sau fire de păr şi perturbarea direcţiei de creştere a genelor. Modificările genelor sunt reversibile prin întreruperea tratamentului.

Acest medicament conţine clorură de benzalconiu 0,006 mg în fiecare picătură, echivalentul a 0,2 mg/ml.

Clorura de benzalconiu poate fi absorbită de lentilele de contact moi și poate determina modificarea culorii acestora. Pacienții trebuie instruiți să scoată lentilele de contact înainte de a utiliza acest medicament și să le pună la loc după un interval de timp de 15 minute.

De asemenea, clorura de benzalconiu poate determina iritație oculară, mai ales la pacienții cu ochi uscați sau tulburări ale corneei. Pacienții trebuie sfătuiți să discute cu medicul lor dacă prezintă senzații anormale la nivelul ochilor, usturime sau durere oculară atunci când utilizează acest medicament. Pacienții trebuie monitorizați în cazul utilizării prelungite.

Datele privind eficacitatea şi siguranţa la copiii cu vârsta < 1 an (4 pacienţi) sunt foarte limitate (vezi pct. 5.1). Nu sunt date disponibile la copiii născuţi prematur (vârsta gestaţională mai mică de 36 săptămâni).

La copiii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 3 ani care prezintă, în principal, GCP (Glaucom Congenital Primar), tratamentul de primă linie rămâne cel chirurgical (de exemplu trabeculotomie/goniotomie).

Siguranţa tratamentului de lungă durată la copii nu a fost încă stabilită.

Nu sunt disponibile date definitive referitoare la interacţiunile medicamentoase.

Au fost raportate creşteri paradoxale ale presiunii intraoculare după administrarea oftalmică concomitentă a doi analogi de prostaglandine. De aceea, nu este recomandată utilizarea a două sau mai multe prostaglandine, analogi de prostaglandină sau derivaţi de prostaglandină.

Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.

Siguranţa administrării acestui medicament în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită. Medicamentul are potenţiale efecte farmacologice nocive asupra evoluţiei sarcinii, fătului şi nou-născutului. Prin urmare,

Arulatan nu trebuie administrat în timpul sarcinii.

Latanoprost şi metaboliţii săi pot fi excretaţi în laptele matern; prin urmare, Arulatan nu trebuie administrat la femeile care alăptează, sau alăptarea trebuie întreruptă.

Nu au fost observate efecte asupra fertilităţii la masculi sau female în studiile efectuate cu latanoprost la animale (vezi pct. 5.3).

La fel ca alte preparate oculare, instilaţiile cu picături oftalmice pot provoca înceţoşarea tranzitorie a vederii. Pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje cât timp tulburarea nu a dispărut.

Majoritatea reacţiilor adverse observate sunt legate de sistemul ocular. În cadrul unui studiu clinic cu privire la siguranța latanaprostului, cu durata de 5 ani, efectul de pigmentare a irisului a fost observat la 33% dintre pacienţi (vezi pct. 4.4). Alte reacții adverse oculare sunt, în general, tranzitorii şi apar la administrarea dozei.

Reacţiile adverse sunt clasificate după frecvenţă în ordinea următoare: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000) și foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile).

Aparate, Foarte Frecvente Mai puțin Rare Foarte rare sisteme și frecvente frecvente ≥1/100 și < 1/10 ≥1/10000 și <1/10000 organe ≥1/10 ≥1/1000 și <1/1000 <1/100

Infecţii şi Keratită infestări herpetică*§

Tulburări ale Cefalee*; sistemului amețeli* nervos

Tulburări Hiperpigmentar Keratită Edem Irită*; edem Modificări oculare e a irisului; punctiformă, în palpebral; corneean*; periorbitale şi la hiperemie principal, sindromul eroziuni ale nivelul pleoapei conjunctivală asimptomatică; ochiului uscat; corneei; edem care determină uşoară până la blefarită; durere keratită*; periorbital; adâncirea moderată; oculară; vedere trichiază*; şanţului iritaţie oculară fotofobie; înceţoşată; distichiază; chist palpebral (senzaţie de conjunctivită* edem macular, la nivelul arsură, de nisip inclusiv edem irisului*§; în ochi, macular reacție cutanată mâncărime, chistoid*; palpebrală usturime şi uveită* localizată; senzaţie de corp închiderea la străin); culoare a pielii modificări ale palpebrale; genelor şi pseudopemfigus părului de tip al conjunctivei vellus (creştere oculare*§ a lungimii, grosimii, pigmentării şi numărului genelor)

Tulburări Angină; Angină cardiace palpitații* instabilă

Tulburări Astm bronșic*; Exacerbare a respiratorii, dispnee* astmului bronșic toracice şi mediastinale

Afecţiuni Erupţii cutanate Prurit cutanate şi tranzitorii ale ţesutului subcutanat

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Tulburări Mialgie*; musculosch artralgie* eletice şi ale ţesutului conjunctiv

Tulburări Durere toracică* generale şi la nivelul locului de administrare

*RA identificate după punerea pe piață § Frecvența RA estimată utilizând 'Regula celor 3”

Cazuri de calcifiere corneană au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de picături oftalmice care conţin fosfat, în cazul anumitor pacienţi cu cornee semnificativ deteriorată.

Nu sunt disponibile informații.

În cadrul a două studii clinice de scurtă durată (≤ 12 săptămâni), care au inclus 93 (25 şi 68) de copii şi adolescenţi, profilul de siguranţă a fost similar cu cel observat la adulţi şi nu au fost identificate reacţii adverse noi. Profilele de siguranţă pe termen scurt la diferite subgrupe de copii şi adolescenţi au fost, de asemenea, similare (vezi pct. 5.1). Reacţiile adverse observate mai frecvent la copii şi adolescenţi decât la adulţi sunt: nasofaringita şi pirexia.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Exceptând iritaţia oculară şi hiperemia conjunctivală, nu se cunosc alte efecte secundare oftalmice în cazul supradozajului cu Arulatan.

Următoarele informaţii pot fi utile în cazul ingerării accidentale de Arulatan: un flacon conţine latanoprost 125 micrograme. Peste 90% este metabolizat la primul pasaj hepatic. Perfuzia intravenoasă cu 3 micrograme/kg la voluntarii sănătoşi nu a provocat niciun simptom, însă o doză de 5,5-10 micrograme/kg a cauzat greaţă, dureri abdominale, ameţeli, oboseală, bufeuri de căldură şi transpiraţii. La maimuţe, latanoprost a fost injectat intravenos în doze de până la 500 micrograme/kg, fără a se înregistra efecte cardiovasculare majore.

Administrarea intravenoasă a latanoprostului la maimuţe a fost asociată cu o bronhoconstricţie pasageră.

Totuşi, la pacienţii cu forme moderate de astm bronşic, bronhoconstricţia nu a fost indusă de aplicarea oculară locală de latanoprost în doze de şapte ori mai mari decât doza clinică de Arulatan.

În caz de supradozaj cu Arulatan, se va institui un tratament simptomatic.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiglaucomatoase şi miotice, analogi de prostaglandine, codul

ATC: S01EE01

Substanţa activă - latanoprost - este un analog al prostaglandinei F2α şi reprezintă un agonist selectiv al receptorului prostanoidic FP, care scade presiunea intraoculară prin creşterea ratei de eliminare a umorii apoase. La om, această scădere a presiunii intraoculare debutează după aproximativ 3-4 ore de la administrare, iar efectul maxim este atins după 8-12 ore. Scăderea presiunii se menţine timp de cel puţin 24 ore.

Studiile efectuate la animale şi la om arată că principalul mecanism de acţiune este reprezentat de creşterea eliminării pe cale uveosclerală, deşi la om s-a raportat şi creşterea într-o anumită măsură a facilitării eliminării (prin scăderea rezistenţei în eliminare).

Studiile pivot au demonstrat eficacitatea latanoprost administrat sub formă de monoterapie. În plus, au fost efectuate studii clinice care au investigat utilizarea medicamentului în diverse asocieri. Aceste studii au arătat că latanoprost este eficace în asociere cu un antagonist beta-adrenergic (timolol). Studiile pe termen scurt (1 sau 2 săptămâni) sugerează că latanoprostul are un efect de tip aditiv atunci când se administrează în asociere cu agonişti adrenergici (dipivalil epinefrină) şi inhibitori ai anhidrazei carbonice cu administrare orală (acetazolamidă) şi un efect cel puţin parţial aditiv atunci când este administrat împreună cu agoniştii colinergici (pilocarpină).

Studiile clinice au arătat că latanoprost nu are un efect semnificativ asupra producerii umorii apoase. S-a constatat că latanoprost nu are efect asupra barierei sânge-umoare apoasă.

Latanoprost administrat în cadrul studiilor la maimuţă în doze clinice, a avut un efect neglijabil sau absent asupra circulaţiei sanguine intraoculare. Totuşi, în timpul tratamentului topic poate surveni hiperemia conjunctivală sau episclerală uşoară sau moderată.

Tratamentul cronic ocular cu latanoprost la maimuţe cărora li s-a efectuat extracţie extracapsulară cristaliniană nu a afectat vasele sanguine retiniene, fapt demonstrat cu ajutorul angiografiei cu fluoresceină.

Latanoprost nu a provocat scurgeri de fluoresceină în segmentul posterior al ochiului pseudofakic la om pe parcursul tratamentului de scurtă durată.

S-a demonstrat că în doze clinice, latanoprost nu are efecte farmacologice semnificative la nivelul sistemului cardiovascular şi respirator.

Eficacitatea latanoprost la copii şi adolescenţi cu vârsta ≤ 18 ani a fost demonstrată într-un studiu clinic dublu-orb cu durata de 12 săptămâni, care a comparat latanoprost cu timolol la 107 pacienţi diagnosticaţi cu hipertensiune oculară şi glaucom. Vârsta gestaţională a nou-născuţilor a trebuit să fie de cel puţin 36 săptămâni. Pacienţilor li s-a administrat fie latanoprost 50 mcg/ml o dată pe zi, fie timolol 0.5% (sau opţional 0,25% la subiecţii cu vârsta sub 3 ani) de 2 ori pe zi. Criteriul primar de evaluare a eficacităţii a fost scăderea medie a presiunii intraoculare (PIO) de la nivelul iniţial în Săptămâna 12 a studiului.

Scăderea medie a PIO în grupurile de tratament cu latanoprost şi timolol a fost similară. La toate grupele de vârstă studiate (de la 0 la < 3 ani, de la 3 la < 12 ani şi de 12 la 18 ani) scăderea medie a PIO în

Săptămâna 12 în grupul de tratament cu latanoprost a fost similară cu cea observată în grupul de tratament cu timolol. Cu toate acestea, în cadrul studiului clinic la copii şi adolescenţi, datele privind eficacitatea la grupa de vârstă de la 0 la < 3 ani s-au bazat numai pe 13 pacienţi cărora li s-a administrat latanoprost şi nu s-a constatat nicio eficacitate în grad relevant la cei 4 pacienţi care au reprezentat grupa de vârstă de la 0 la < 1 an. Nu sunt date disponibile la copiii născuţi prematur (vârsta gestaţională mai mică de 36 săptămâni).

Scăderile PIO la subiecţii din subgrupul cu glaucom infantil/congenital primar (GCP) au fost similare la grupurile de tratament cu latanoprost şi timolol. La subgrupul non-GCP (de exemplu glaucom juvenil cu unghi deschis, glaucom afakic) au fost obţinute rezultate similare cu cele observate la subgrupul cu GCP.

Efectul asupra PIO a fost observat după prima săptămână de tratament (consultaţi tabelul) şi s-a menţinut pe parcursul perioadei de 12 săptămâni a studiului clinic, la fel ca la adulţi.

Tabel: scăderea PIO (mmHg) în săptămâna 12 în funcţie de grupul cu tratament activ şi diagnosticul iniţial Latanoprost Timolol

N=53 N=54

Valoarea medie iniţială (ES) 27,3 (0,75) 27,8 (0,84)

Modificarea în Săptămâna 12 faţă de -7,18 (0,81) -5,72 (0,81) valoarea medie iniţialㆠ(ES) valoarea p faţă de timolol 0,2056 GCP Non- GCP GCP Non- GCP

N=28 N=25 N=26 N=28

Valoarea medie iniţială (ES) 26,5 (0,72) 28,2 (1,37) 26,3 (0,95) 29,1 (1,33)

Modificarea în Săptămâna 12 faţă de -5,90 (0,98) -8,66 (1,25) -5,34 (1,02) -6,02 (1,18) valoarea medie iniţialㆠ(ES) valoarea p faţă de timolol 0,6957 0,1317

ES: eroarea standard. † Estimarea ajustată pe baza unui model de analiză de covarianţă (ANCOVA).

Latanoprost (GM = 432,58) este un pro-medicament sub formă de ester izopropilic care este inactiv ca atare, dar devine biologic activ după hidroliza sa la forma acidă a latanoprostului.

Pro-medicamentul se absoarbe rapid prin cornee, întreaga cantitate de medicament care pătrunde în umoarea apoasă fiind hidrolizată în timpul trecerii prin cornee.

Studiile efectuate la om arată că atingerea concentraţiei maxime în umoarea apoasă are loc la 2 ore după administrarea topică. Consecutiv administrării topice la maimuţe, latanoprost se distribuie în cea mai mare parte în segmentul anterior, la nivelul conjunctivelor şi pleoapelor. Numai cantităţi infime de medicament ajung în segmentul posterior.

Metabolizarea formei acide de latanoprost la nivelul ochiului este practic inexistentă. Metabolizarea principală are loc în ficat. La om, timpul de înjumătăţire plasmatică este de 17 minute.

În studiile efectuate la animale s-a arătat că principalii metaboliţi, 1,2-dinor şi 1,2,3,4-tetranor, au activitate biologică foarte slabă sau absentă şi se excretă în cea mai mare parte prin urină.

Un studiu deschis de farmacocinetică asupra concentraţiilor plasmatice formei acide de latanoprost a inclus 22 adulţi şi 25 copii şi adolescenţi (cu vârste cuprinse între 0 şi < 18 ani) cu hipertensiune intraoculară şi glaucom. La toate grupele de vârstă s-a administrat tratament cu latanoprost 50 mcg/ml, o picătură zilnic, în fiecare ochi, timp de minim 2 săptămâni. Expunerea sistemică la forma acidă de latanoprost a fost de aproximativ 2 ori mai mare la grupa de vârstă de la 3 până la < 12 ani şi de 6 ori mai mare la copii cu vârsta < 3 ani, faţă de adulţi, dar s-a menţinut o marjă de siguranţă largă pentru reacţiile adverse sistemice (vezi pct. 4.9). Valoarea mediană a timpului până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime a fost de 5 minute după administrarea dozei la toate grupele de vârstă. Valoarea mediană a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost scurtă (< 20 minute), similară la copii şi adolescenţi şi la adulţi şi, la starea de echilibru, nu a determinat acumularea formei acide de latanoprost în circulaţia sistemică.

Toxicitatea oculară şi sistemică a latanoprost a fost testată la mai multe specii de animale. În general, latanoprost este bine tolerat, având o marjă de siguranță între doza oculară clinică și toxicitatea sistemică de cel puțin 1000 de ori. Dozele mari de latanoprost - de aproximativ 100 de ori mai mari decât doza clinică/kg corp - administrate intravenos la maimuţe neanesteziate au crescut frecvenţa respiratorie, fenomen ce reprezintă probabil expresia bronhoconstricţiei de scurtă durată. Studiile la animale au arătat că latanoprost nu are proprietăţi sensibilizante.

La nivel ocular, efectele toxice au fost absente după doze de până la 100 micrograme/ochi/zi administrate la iepuri sau maimuţe (doza clinică este de aproximativ 1,5 micrograme/ochi/zi). Totuşi, la maimuţe latanoprost a produs hiperpigmentarea irisului.

Se pare că hiperpigmentarea este consecinţa stimulării sintezei de melanină în melanocitele irisului, nefiind observate modificări proliferative. Modificarea culorii irisului poate fi permanentă.

În studiile de toxicitate oculară cronică, administrarea de latanoprost în doză de 6 micrograme/ochi/zi a determinat creşterea fantei palpebrale. Acest efect este reversibil şi survine la doze superioare celor clinice. Efectul nu a fost observat şi la oameni.

Potenţialul mutagen al latanoprost a fost investigat în testele de mutaţie inversă bacteriană, testul mutaţiei cromozomiale în celulele limfomului de şoarece şi testul micronucleilor la şoarece, iar rezultatele au fost negative. Aberaţii cromozomiale au fost observate in vitro pe limfocitele umane. Efecte similare au fost observate şi după administrarea de prostaglandină F2α, o prostaglandină naturală, indicând faptul că este vorba de un efect de clasă.

Alte studii de mutagenitate, ce au folosit sinteza ADN neprogramată in vitro/in vivo la şobolani, au avut rezultate negative, ceea ce arată că latanoprost nu are potenţial mutagen. Studiile de carcinogenitate la şoareci şi şobolani au fost negative.

În studiile efectuate cu latanoprost la animale, nu au fost observate efecte asupra fertilităţii la masculi sau femele. În studiul de toxicitate embrionară efectuat la şobolani, nu a fost observată embriotoxicitate la administrarea intravenoasă (5, 50 şi 250 micrograme/kg/zi) de latanoprost. Totuşi, latanoprost a indus efecte embrioletale la iepuri la doze de 5 micrograme/kg/zi şi mai mari.

Doza de 5 micrograme/kg/zi (de aproximativ 100 ori mai mare decât doza clinică) a provocat fenomene semnificative de toxicitate embriofetală, caracterizate prin creşterea incidenţei resorbţiei şi avortului tardiv, precum şi prin greutate scăzută a fătului.

Nu s-a observat potenţial teratogen.

Clorură de sodiu

Clorură de benzalconiu

Dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat

Fosfat disodic anhidru

Apă purificată

Studiile in vitro au arătat că apare precipitare atunci când picăturile oftalmice ce conțin tiomersal sunt amestecate cu Arulatan. Dacă se utilizează astfel de medicamente, picăturile oftalmice trebuie administrate la interval de cel puţin 5 minute.

Termen de valabilitate: 24 luni

Termen de valabilitate după prima deschidere a flaconului: 4 săptămâni

A se păstra și transporta la frigider (2°C - 8°C).

A se păstra flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină. După prima deschidere a flaconului: A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

Flacon din polietilenă de joasă densitate și picurător cu capac din polietilenă de înaltă densitate.

Fiecare flacon conţine 2,5 ml picături oftalmice soluţie, corespunzând cu aproximativ 80 picături de soluţie.

Arulatan este disponibil în următoarele mărimi de ambalaj: un flacon a 2,5 ml, 3 flacoane a câte 2,5 ml și 6 flacoane a câte 2,5 ml.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Dr. Gerhard Mann Chem.-pharm. Fabrik GmbH

Brunsbütteler Damm 165-173, 13581 Berlin

Germania

11300/2018/01-02-03

Reînnoirea autorizației - Decembrie 2018

Martie 2020