ARQUIST 250mcg suspensie inhalatorie presurizata AMRING FARMA - prospect medicament

Arquist 125 micrograme suspensie de inhalat presurizată

Arquist 250 micrograme suspensie de inhalat presurizată

O doză măsurată (eliberată de valvă) conţine propionat de fluticazonă 125 sau, respectiv, 250 micrograme. Aceasta este echivalentă cu o doză livrată (eliberată de dispozitivul de acţionare) de propionat de fluticazonă 110 mcg sau, respectiv, 227 mcg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Suspensie de inhalat presurizată (inhalaţie presurizată).

Arquist este o suspensie omogenă, albă, într-un recipient din aluminiu prevăzut cu o valvă de dozare adecvată şi un dispozitiv de acţionare din plastic. Corp de culoare alb, cu capac galben.

Arquist este indicat pentru tratamentul astmului bronşic la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani.

De asemenea, Arquist este indicat în tratamentul BPOC severă atunci când este folosit în asociere cu un beta-agonist cu durată lungă de acţiune (cum este salmeterol), la adulţi.

Arquist este destinat numai pentru administrare pe cale inhalatorie orală.

Pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la caracterul profilactic al tratamentului cu propionat de fluticazonă administrat inhalator şi asupra faptului că acesta trebuie administrat regulat, chiar şi atunci când sunt asimptomatici. Efectul terapeutic apare după 4 - 7 zile de la iniţierea tratamentului, deşi anumite beneficii terapeutice pot să apară în mai puţin de 24 ore la pacienţii care nu au fost trataţi anterior cu corticosteroizi administraţi inhalator.

Dacă pacienţii consideră că tratamentul cu un bronhodilatator cu durată scurtă de acţiune a devenit mai puţin eficace sau că au nevoie de mai multe inhalări decât de obicei, este necesar un consult medical.

Este recomandabil ca fiecare doză prescrisă să se administreze prin cel puţin 2 inhalări.

La pacienţii care consideră dificilă folosirea unui inhalator presurizat cu doză măsurată, poate fi utilizat un spacer volumatic împreună cu inhalatorul Arquist.

Doza de propionat de fluticazonă trebuie ajustată în funcţie de răspunsul individual.

între 100 şi 1000 micrograme de două ori pe zi.

Pacienţii trebuie să primească o doză iniţială de propionat de fluticazonă inhalată care să fie adecvată pentru severitatea bolii de care suferă:

Astm bronşic uşor: cel mult 250 micrograme de două ori pe zi

Astm bronşic moderat: între 250 şi 500 micrograme de două ori pe zi.

Astm bronşic sever: între 500 şi 1000 micrograme de două ori pe zi.

Doza poate fi ajustată ulterior până când este obţinut controlul asupra afecţiunii sau poate fi micşorată până la doza minimă eficace, în funcţie de răspunsul individual.

Alternativ, doza iniţială de propionat de fluticazonă poate fi calculată ca fiind aproximativ jumătate din doza totală zilnică de dipropionat de beclometazonă sau echivalentă cu cea administrată prin flaconul presurizat dozat.

Boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC)

500 micrograme de două ori pe zi, în asociere cu un beta-agonist cu durată lungă de acţiune (cum este salmeterol).

Medicaţia trebuie administrată zilnic pentru efect terapeutic optim care se obţine în decurs de 3 până la 6 luni. În cazul în care după 3-6 luni de administrare a medicamentului nu se observă nicio ameliorare, este necesară examinarea medicală a pacientului.

Numai dispozitivul de 250 micrograme este adecvat pentru administrarea acestei doze.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici sau la cei cu insuficienţă hepatică sau renală.

Arquist este recomandat pentru tratamentul astmului la pacienţii adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani, şi pentru tratamentul bolii pulmonare obstructive cronice (BPOC) numai la adulţi.

Este important ca pacientul să fie instruit în legătură cu tehnica de inhalare corectă (vezi prospectul şi instrucţiunile de utilizare).

1 Atunci când se utilizează inhalatorul pentru prima oară, acesta trebuie testat pentru a se asigura că funcţionează. Se scoate capacul piesei bucale strângând uşor părţile laterale cu degetul mare şi degetul arătător şi apoi se trage.

2 Pentru a se asigura că funcţionează, se agită bine inhalatorul, se direcţionează piesa bucală în direcţie opusă şi se apasă pe recipient pentru a elibera patru pufuri în aer. Dacă inhalatorul nu a fost utilizat timp de cinci zile sau mai mult, se eliberează două pufuri de medicament în aer.

Este important ca pacientul să înceapă să inspire cât mai lent posibil, chiar înainte de a utiliza inhalatorul.

1 Când se utilizează inhalatorul, pacientul trebuie să stea în picioare sau aşezat vertical.

2 Se scoate capacul piesei bucale. Se verifică interiorul şi exteriorul pentru a se asigura că piesa bucală este curată şi nu prezintă obiecte străine.

3 Se agită inhalatorul de 4 sau 5 ori pentru a se asigura că orice obiecte libere sunt îndepărtate, iar conţinutul inhalatorului este amestecat uniform.

4 Se ţine inhalatorul în poziţie verticală, cu policele la bază, dedesubtul piesei bucale. Se expiră atâta timp cât este confortabil. Nu se inspiră din nou.

5 Se poziţionează piesa bucală în gură, între dinţi. Se strâng buzele în jurul acesteia. Nu se muşcă.

6 Se respiră pe gură. Imediat după ce pacientul începe să inspire, se apasă în jos partea superioară a recipientului, pentru a elibera un puf de medicament. Se procedează astfel în timp ce pacientul inspiră în mod constant şi profund.

7 În timp ce pacientul îşi ţine respiraţia, scoateţi inhalatorul din cavitatea bucală şi luaţi degetul de pe partea superioară a inhalatorului. Pacientul continuă să îşi ţină respiraţia timp de câteva secunde sau atâta timp cât este confortabil.

8 Dacă medicul a recomandat utilizarea a două pufuri, se aşteaptă aproximativ jumătate de minut înainte de a lua un alt puf, prin repetarea paşilor de la 3 la 7.

9 După aceea, se clăteşte gura cu apă şi se scuipă.

10 Întotdeauna după utilizare se pune imediat capacul piesei bucale la loc, pentru a-l proteja de praf. Se pune la loc capacul prin apăsare fermă şi înclichetare în poziţie.

11 Pacientul trebuie să exerseze la început, de câteva ori, în faţa unei oglinzi. Dacă observă 'ceaţă” ieşind din partea superioară a inhalatorului sau din colţurile gurii, trebuie să reînceapă administrarea.

12 Pentru copiii mai mari şi persoanele care nu au forţă în mâini poate fi mai uşor să ţină inhalatorul cu ambele mâini. Se plasează ambele degete arătătoare pe partea superioară a inhalatorului şi ambele degete mari la partea inferioară a acestuia, dedesubtul piesei bucale. Dacă această metodă nu este de ajutor, dispozitivul spacer Volumatic poate facilita administrarea. Medicul, asistenta medicală sau farmacistul vor putea oferi recomandările necesare.

Curăţarea inhalatorului

Pentru a preveni blocarea inhalatorului, este important să fie curăţat cel puţin o dată pe săptămână.

Pentru a curăţa inhalatorul:

* Se scoate capacul piesei bucale. * Niciodată nu se detaşează recipientul metalic din carcasa de plastic. * Se şterge interiorul şi exteriorul piesei bucale şi carcasa de plastic cu o lavetă curată sau un şerveţel curat. * Se pune la loc capacul piesei bucale.

NU SE INTRODUCE RECIPIENTUL METALIC ÎN APĂ.

Hipersensibilitate la fluticazonă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1

Tratamentul astmului bronşic trebuie realizat urmând un program în etape, iar răspunsul pacientului la tratament trebuie monitorizat clinic şi prin probe funcţionale respiratorii.

Creşterea utilizării de β2-agonişti inhalatori cu durată de acţiune scurtă, pentru controlul simptomatologiei astmului bronşic, indică o deteriorare a controlului asupra astmului. În acest caz, schema de tratament a pacientului trebuie reevaluată.

Deteriorarea bruscă şi progresivă a controlului astmului bronşic reprezintă o condiţie cu risc vital şi trebuie avută în vedere mărirea dozei de corticosteroid. La pacienţii consideraţi cu risc, poate fi instituită monitorizarea zilnică a fluxului respirator maxim.

Propionatul de fluticazonă nu este destinat administrării în crizele de astm bronşic, ci în tratamentul de rutină, pe termen lung. Pentru ameliorarea simptomelor astmatice acute, pacienţii vor necesita un bronhodilatator inhalator cu acţiune rapidă şi de scurtă durată.

Similar altor tratamente inhalatorii, poate să apară bronhospasm paradoxal, cu amplificarea imediată a wheezing-ului după administrarea dozei. Acesta trebuie tratat imediat cu un bronhodilatator inhalator cu acţiune rapidă. Tratamentul cu propionat de fluticazonă trebuie întrerupt imediat, iar pacientul trebuie evaluat şi, dacă este necesar, se va administra un tratament alternativ.

Lipsa răspunsului terapeutic sau exacerbările severe ale astmului bronşic trebuie tratate prin creşterea dozei inhalate de propionat de fluticazonă şi, dacă este necesar, prin administrarea unui corticosteroid pe cale sistemică şi/sau a unui antibiotic, dacă este prezentă o infecţie.

S-a observat o creștere a incidenței pneumoniei, inclusiv a pneumoniei care necesită spitalizare, la pacienții cu BPOC care urmează tratament cu corticosteroizi administrați prin inhalare. Există unele dovezi de creștere a riscului de pneumonie odată cu creșterea dozei de steroizi, dar această ipoteză nu a fost demonstrată în mod clar în toate studiile.

Nu există dovezi clinice concludente de diferențe intra-categorie în ceea ce privește anvergura riscului de pneumonie în rândul produselor administrate prin inhalare care conțin medicamente cu corticosteroizi.

Medicii trebuie să își păstreze vigilența pentru depistarea posibilei apariții a pneumoniei la pacienții cu

BPOC, deoarece caracteristicile clinice ale acestor infecții și simptomele de exacerbare a BPOC se suprapun.

Factorii de risc pentru pneumonie la pacienții cu BPOC includ fumatul în prezent, vârsta înaintată, indice de masă corporală (IMC) scăzut și BPOC severă.

Trebuie verificată tehnica de inhalare a pacientului pentru a vă asigura că acţionarea inhalatorului este sincronizată cu inspirul, pentru a asigura o administrare optimă a medicamentului în plămâni.

Datorită posibilităţii de afectare a răspunsului corticosuprarenal, pacienţii care trec de la tratament oral cu steroizi la tratamentul inhalator cu propionat de fluticazonă trebuie să fie trataţi cu deosebită grijă, iar funcţia glandei corticosuprarenale trebuie să fie monitorizată cu regularitate.

După începerea tratamentului cu propionat de fluticazonă administrat inhalator, retragerea tratamentului sistemic trebuie efectuată treptat, iar pacienţii trebuie sfătuiţi să poarte un card de avertizare referitor la tratamentul cu corticosteroid, indicând astfel posibila necesitate a tratamentului suplimentar în situaţii de stres.

Similar oricărui glucocorticoid inhalator, pot să apară reacţii adverse sistemice, îndeosebi la dozele mari, administrate timp îndelungat. Aceste reacţii adverse au o probabilitate de apariţie mai mică decât în cazul corticosteroizilor administraţi oral (vezi pct. 4.9). Reacţiile adverse sistemice posibile includ: sindromul Cushing, caracteristici de tip cushingoid, supresie corticosuprarenală, retard de creştere la copii şi adolescenţi, scăderea densităţii minerale osoase, cataractă şi glaucom şi mai rar, o gamă de efecte psihologice şi de comportament, inclusiv hiperactivitate psihomotorie, tulburări de somn, anxietate, depresie sau agresivitate (mai ales la copii și adolescenţi). De aceea, este important să se folosească cea mai mică doză de glucocorticoid administrat inhalator la care este menţinut controlul eficient al astmului bronşic (vezi pct. 4.8).

La copiii și adolescenţii trataţi timp îndelungat cu corticosteroizi administraţi inhalator, se recomandă măsurarea regulată a înălţimii.

Anumiţi pacienţi pot prezenta o predispoziţie mai mare la reacţiile adverse ale corticosteroizilor inhalatori, comparativ cu majoritatea pacienţilor.

De asemenea, înlocuirea tratamentului corticosteroid sistemic cu tratament inhalator poate releva afecţiuni alergice cum sunt rinite alergice sau eczeme, controlate anterior de medicamentul administrat sistemic. Aceste alergii trebuie tratate simptomatic cu antihistaminice şi/sau medicamente topice, inclusiv corticosteroizi topici.

Tratamentul cu propionat de fluticazonă nu trebuie întrerupt brusc.

Similar tuturor corticosteroizilor administraţi inhalator, trebuie acordată o atenţie specială pacienţilor cu tuberculoză pulmonară activă sau latentă.

Tratamentul prelungit cu doze mari de corticosteroizi administraţi inhalator poate conduce la supresie corticosuprarenaliană şi criză corticosuprarenaliană acută. Situaţiile care pot declanşa o criză corticosuprarenaliană acută includ traumatisme, intervenţie chirurgicală, infecţie sau orice reducere bruscă a dozei. Simptomele prezentate sunt, de obicei, vagi şi pot include anorexie, durere abdominală, scădere în greutate, oboseală, cefalee, greaţă, vărsături, scăderea vigilenţei, hipoglicemie şi convulsii. Posibilitatea unui răspuns corticosuprarenal rezidual inadecvat trebuie să fie luată în considerare întotdeauna în caz de urgenţă (medicală sau chirurgicală) şi de situaţii elective care pot produce stres, iar în acest caz trebuie avut în vedere tratamentul corticosteroid adecvat (vezi pct. 4.9).

Funcţia corticosuprarenală şi rezerva corticosuprarenaliană rămân, de obicei, în limite normale în condiţiile tratamentului cu propionat de fluticazonă la dozele recomandate. Beneficiile tratamentului inhalator cu propionat de fluticazonă trebuie să reducă la minimimum necesitatea administrării de steroizi pe cale orală. Cu toate acestea, posibilitatea apariţiei la pacienţi a reacţiilor adverse ca urmare a administrării orale, anterioare sau intermitente, de corticosteroizi, poate persista o oarecare perioadă de timp. În funcţie de gradul insuficienţei corticosuprarenale, poate fi necesară evaluare medicală specializată înainte de iniţierea procedurilor elective.

În timpul utilizării de după punerea pe piaţă, la pacienţii trataţi concomitent cu propionat de fluticazonă şi ritonavir, au fost raportate interacţiuni medicamentoase semnificative clinic, care au determinat efecte sistemice corticosteroidiene, incluzând sindrom Cushing şi supresie corticosuprarenală. În consecinţă, administrarea concomitentă de propionat de fluticazonă şi ritonavir trebuie evitată, cu excepţia cazurilor în care beneficiul potenţial pentru pacient depăşeşte riscul reacţiilor adverse sistemice corticosteroidiene (vezi pct. 4.5).

Foarte rar, au fost raportate creşteri ale glicemiei (vezi pct. 4.8) şi acest lucru trebuie avut în vedere atunci când se prescrie acest medicament la pacienţi cu antecedente de diabet zaharat.

Tulburările de vedere pot apărea în cazul utilizării sistemice și topice de corticosteroizi. Dacă pacientul se prezintă cu simptome cum sunt vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere, trebuie luată în considerare trimiterea sa la un oftalmolog pentru evaluarea cauzelor posibile care pot include cataractă, glaucom sau boli rare, precum corioretinopatia centrală seroasă (CRSC), care au fost raportate după utilizarea sistemică și topică de corticosteroizi.

În condiţii normale, după administrarea inhalatorie, concentraţia plasmatică a propionatului de fluticazonă este redusă, datorită metabolizării masive la nivelul primului pasaj hepatic şi eliminării sistemice crescute, mediate de izoenzima 3A4 a citocromului P450 la nivelul intestinului şi ficatului. Ca urmare, sunt puţin probabile interacţiuni medicamentoase semnificative clinic, mediate de propionatul de fluticazonă.

Un studiu privind interacţiunile medicamentoase la subiecţii sănătoşi a demonstrat că ritonavirul (inhibitor puternic al citocromului P450 3A4) poate creşte marcat concentraţia plasmatică a propionatului de fluticazonă, rezultând o reducere marcată a concentraţiilor plasmatice ale cortizolului.

Este de așteptat ca tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP3A, inclusiv cu medicamente care conțin cobicistat, să mărească riscul de reacţii adverse sistemice. Administrarea concomitentă trebuie evitată, cu excepția cazurilor în care beneficiul obținut depășește riscul crescut de reacţii adverse sistemice induse de corticosteroizi, în acest caz fiind obligatorie monitorizarea pacienților pentru depistarea reacţiilor adverse sistemice induse de corticosteroizi.

Studiile au arătat că alţi inhibitori ai citocromului CYP 3A4 produc o creştere neglijabilă (eritromicină) sau minoră (ketoconazol) a expunerii sistemice la propionat de fluticazonă, fără reducerea semnificativă a concentraţiilor plasmatice ale cortizolului. Totuşi, se recomandă prudenţă în cazul în care se administrează concomitent inhibitori puternici ai citocromului P450 3A4 (de exemplu, ketoconazol), deoarece există posibilitatea unei expuneri sistemice crescute la propionatul de fluticazonă.

În cadrul unui mic studiu desfăşurat la voluntari sănătoşi, ketoconazolul, un inhibitor ceva mai puţin puternic al CYP3A, a crescut expunerea la propionat de fluticazonă cu 150% după o singură inhalare. Aceasta a condus la o reducere mai puternică a cortizolului plasmatic, comparativ cu propionatul de fluticazonă în monoterapie. Se anticipează că tratamentul concomitent cu alţi inhibitori puternici ai CYP3A, cum este itraconazolul, creşte, de asemenea, expunerea sistemică la propionat de fluticazonă precum şi riscul de reacţii adverse sistemice. Se recomandă precauţie şi evitarea, pe cât posibil, a tratamentului pe termen lung cu aceste medicamente.

Nu sunt disponibile date privind fertilitatea la om. Studiile la animale nu au indicat efecte ale fluticazonei asupra fertilităţii femeilor sau bărbaţilor (vezi pct. 5.3).

Datele provenite din utilizarea la femeile gravide sunt limitate. Administrarea propionatului de fluticazonă în timpul sarcinii trebuie luată în considerare numai dacă beneficiul terapeutic pentru mamă depăşeşte orice risc potenţial la făt. Este important ca doza de corticosteroid inhalat să fie titrată la cea mai mică doză la care se menţine un control eficient. Tratamentul cu propionat de fluticazonă nu trebuie oprit brusc.

Rezultatele dintr-un studiu epidemiologic retrospectiv nu au arătat un risc crescut de apariţie a malformaţiilor congenitale majore în urma expunerii la propionat de fluticazonă comparativ cu alţi corticosteroizi administraţi inhalator, în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 5.1).

La animale, studiile asupra funcţiei de reproducere au evidenţiat numai acele efecte caracteristice corticosteroizilor, în cazul expunerii sistemice la doze mult mai mari decât dozele terapeutice recomandate pentru administrarea inhalatorie. Datele privind siguranţa utilizării propionatului de fluticazonă în timpul sarcinii la om nu sunt adecvate. Datele referitoare la un număr limitat de sarcini expuse (200) nu au indicat niciun efect advers al propionatului de fluticazonă asupra sarcinii sau a sănătăţii fătului sau nou-născutului. Până în prezent, nu sunt disponibile alte date epidemiologice relevante. Administrarea corticoterapiei la animale gestante poate provoca anomalii ale dezvoltării fetale, inclusiv palatoschizis şi retard al creşterii intrauterine. Prin urmare, poate exista un risc foarte redus de apariţie a unor astfel de efecte fetale la om. Trebuie să se remarce însă, că aceste anomalii fetale apar la animale după niveluri relativ crescute ale expunerii sistemice. Deoarece propionatul de fluticazonă eliberează propionat de fluticazonă direct în plămâni pe calea inhalatorie, se evită nivelul ridicat de expunere care apare atunci când corticosteroizii sunt administrați pe căi sistemice. Administrarea propionatului de fluticazonă în timpul sarcinii trebuie luată în considerare numai dacă beneficiul terapeutic pentru mamă depăşeşte orice risc potenţial la făt (vezi pct. 5.3).

Nu s-a studiat excreţia propionatului de fluticazonă în laptele uman. Atunci când s-au obţinut concentraţii plasmatice măsurabile la femelele de şobolan în perioada de alăptare, în urma administrării subcutanate, s-a evidenţiat prezenţa propionatului de fluticazonă în laptele matern. Cu toate acestea, după administrarea pe cale inhalatorie de propionat de fluticazonă în dozele recomandate la pacienți, nivelurile plasmatice sunt probabil mici. Un risc pentru nou-născuți/sugari nu poate fi exclus.

Administrarea propionatului de fluticazonă în timpul alăptării trebuie luată în considerare numai dacă beneficiul terapeutic pentru mamă depăşeşte orice risc potenţial la copil.

Propionatul de fluticazonă nu are nici o influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacţiile adverse sunt prezentate mai jos în funcţie de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe, şi de frecvenţă. Frecvenţele de apariţie sunt definite ca: foarte frecvente (≤ 1/10), frecvente (≤ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≤ 1/1000 şi < 1/100), rare (≤ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (<1/10000) incluzând raportări izolate, şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Reacţiile adverse foarte frecvente, frecvente şi mai puţin frecvente au fost, în general, determinate pe baza datelor din studiile clinice. Reacţiile adverse rare şi foarte rare au fost, în general, determinate pe baza datelor din raportări spontane.

Foarte frecvente: Candidoză orală şi faringiană.

La unii pacienţi poate să apară candidoză bucală (afte). La aceşti pacienţi, după inhalarea medicamentului, poate fi utilă clătirea cu apă a cavităţii bucale. Candidoza simptomatică poate fi tratată cu antifungice topice, continuând în acelaşi timp tratamentul cu propionat de fluticazonă.

Frecvente: Pneumonie (la pacienţii cu BPOC).

Rare: Candidoză esofagiană

Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate cu următoarele manifestări:

Mai puţin frecvente: Reacţii de hipersensibilitate cutanate.

Foarte rare: Angioedem (în principal edem facial şi orofaringian), simptome respiratorii (dispnee şi/sau bronhospasm) şi reacţii anafilactice.

Posibile efecte sistemice (vezi pct. 4.4) incluzând:

Foarte rare: Sindrom Cushing, fizionomie de tip cushingoid (de exemplu, supresie corticosuprarenală, retard de creştere, scădere a densităţii minerale osoase, cataractă, glaucom).

Foarte rare: Hiperglicemie.

Foarte rare: Anxietate, tulburări ale somnului şi modificări de comportament, incluzând hiperactivitate şi iritabilitate (predominant la copii și adolescenţi).

Cu frecvenţă necunoscută: Depresie, agresivitate (predominant la copii și adolescenţi).

Cu frecvenţă necunoscută: Vedere încețoșată (vezi pct. 4.4)

Frecvente: Răguşeală/Disfonie.

Cu frecvenţă necunoscută: Epistaxis

La unii pacienţi, propionatul de fluticazonă administrat inhalator poate determina răguşeală. Poate fi utilă clătirea cu apă a cavităţii bucale, imediat după inhalare.

Foarte rare: Bronhospasm paradoxal.

Similar altor tratamente inhalatorii, poate să apară bronhospasm paradoxal, cu exacerbarea imediată a wheezing-ului după administrarea dozei. Acesta trebuie tratat imediat cu un bronhodilatator inhalator cu acţiune rapidă. Tratamentul cu propionat de fluticazonă trebuie întrerupt imediat, iar pacientul trebuie evaluat şi, dacă este necesar, se va administra tratament alternativ.

Foarte rare: Dispepsie

Frecvente: Contuzii

Foarte rare: Artralgie

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro/.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Inhalarea acută de propionat de fluticazonă în doze mai mari decât cele recomandate poate duce la supresia temporară a axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian. De obicei aceasta nu necesită măsuri de tratament de urgenţă, deoarece funcţia unei corticosuprarenale normale se reface în câteva zile.

Dacă se continuă administrarea unor doze mai mari decât cele recomandate pentru perioade mai lungi de timp, poate să apară supresie corticosuprarenaliană semnificativă. Au fost raportate foarte rar crize corticosuprarenaliene acute, la copiii expuşi la doze mai mari decât cele recomandate (de obicei 1000 micrograme pe zi şi mai mult), pe o perioadă mai lungă de timp (câteva luni sau ani); reacţiile adverse observate au inclus hipoglicemie şi sechele ale nivelului scăzut al conştienţei şi/sau convulsii. Situaţiile care pot declanşa o criză corticosuprarenaliană acută includ trauma, intervenţia chirurgicală, infecţia precum şi orice reducere bruscă a dozei.

Pacienţii care primesc doze mai mari decât cele recomandate trebuie strict monitorizaţi, iar doza trebuie redusă gradat.

Grupa farmacoterapeutică: alte medicamente pentru tratamentul bolilor obstructive ale căilor respiratorii, inhalatorii, glucocorticoizi, codul ATC: R03BA05 Efecte farmacodinamice

Propionatul de fluticazonă administrat pe cale inhalatorie, la dozele recomandate, are o acţiune antiinflamatorie de tip glucocorticoid la nivel pulmonar, determinând ameliorarea simptomatologiei şi a episoadelor de exacerbare a astmului bronşic, fără reacţiile adverse observate în cazul administrării sistemice a cortiocosteroizilor.

A fost realizat un studiu epidemiologic observaţional retrospectiv, de tip cohortă, utilizând înregistrări medicale electronice din Marea Britanie, pentru a evalua riscul apariţiei malformaţiilor congenitale majore în urma expunerii în primul trimestru de sarcină la propionat de fluticazonă administrat în monoterapie, precum şi la asocierea salmeterol/propionat de fluticazonă comparativ cu corticosteroizii inhalatori care nu conţin propionat de fluticazonă. În acest studiu nu a fost inclus niciun comparator placebo.

În cadrul cohortei cu astm bronşic, care a inclus 5362 sarcini expuse în primul trimestru la corticosteroizi inhalatori, au fost identificate 131 cazuri diagnosticate cu malformaţii congenitale majore; 1612 (30%) au fost expuse la propionat de fluticazonă sau la salmeterol/propionat de fluticazonă, din care 42 cazuri au fost diagnosticate cu malformaţii congenitale majore. Raportul ajustat al şanselor de apariţie a malformaţiilor congenitale majore diagnosticate până la 1 an, a fost de 1,1 (IÎ 95%: 0,5 - 2,3) pentru femeile cu astm bronşic moderat expuse la propionat de fluticazonă comparativ cu corticosteroizii inhalatori care nu conţin propionat de fluticazonă, respectiv 1,2 (IÎ 95%: 0,7 - 2,0) pentru femeile cu astm bronşic considerabil până la sever. Nu a fost observată nicio diferenţă a riscului de apariţie a malformaţiilor congenitale majore în urma expunerii în primul trimestru de sarcină la propionat de fluticazonă administrat în monoterapie comparativ cu asocierea salmeterol/propionat de fluticazonă. Riscul absolut de apariţie a malformaţiilor congenitale majore în grupurile cu diferite grade de severitate ale astmului bronşic a fost cuprins între 2,0 şi 2,9 per 100 sarcini expuse la propionat de fluticazonă, care este comparabil cu rezultatele dintr-un studiu care a inclus 15840 sarcini din baza medicală de date din Marea Britanie (General Practice Research Database) care nu au fost expuse la tratament pentru astm bronşic (2,8 evenimente de malformaţii congenitale majore per 100 sarcini).

BPOC

TORCH a fost un studiu cu durata de 3 ani, destinat evaluării efectului tratamentului cu Seretide

Diskus 50/500 micrograme de două ori pe zi, salmeterol Diskus 50 micrograme de două ori pe zi, propionat de fluticazonă (PF) Diskus 500 micrograme de două ori pe zi sau placebo, asupra mortalităţii de orice cauză la pacienţi cu BPOC. Pacienţii cu BPOC având la momentul iniţial (pre- bronhodilator) o valoare a FEV1 < 60 % din valoarea normală prezisă, au fost randomizaţi pentru a primi medicaţie în regim dublu orb. În cursul studiului, pacienţii au avut acces la tratamentul uzual pentru BPOC, cu excepţia altor corticosteroizi cu administrare inhalatorie, bronhodilatatoarelor cu acţiune pe termen lung şi corticosteroizilor sistemici cu acţiune pe termen lung. Situaţia supravieţuirii după 3 ani a fost determinată pentru toţi pacienţii, indiferent de situaţia retragerii medicaţiei de studiu. Criteriul final principal a fost reducerea mortalităţii de orice cauză la 3 ani, pentru Seretide vs Placebo.

Placebo Salmeterol PF 500 Seretide 50/500

N = 1524 50 N = 1534 N = 1533

N = 1521

Mortalitatea de orice cauză la 3 ani

Numărul de decese (%) 231 205 246 193 (15,2%) (13,5%) (16,0%) (12,6%)

Rata riscului vs Placebo 0,879 1,060 0,825 (IC) N/A (0,73, 1,06) (0,89, 1,27) (0,68, 1,00)

valoarea p 0,180 0,525 0,0521 Rata riscului Seretide N/A 0,932 0,774 N/A 50/500 vs componente (0,77, 1,13) (0,64, 0,93) (IC) valoarea p 0,481 0,007

1. Valoare p nesemnificativă după ajustarea pentru 2 analize interimare referitoare la comparaţia pentru eficacitatea primară dintr-o analiză log-rank stratificată în funcţie de statutul de fumător.

A existat o tendinţă de îmbunătăţire a supravieţuirii la subiecţii trataţi cu Seretide comparativ cu placebo pe durata celor 3 ani, însă aceasta nu a atins nivelul semnificativ statistic p ≥ 0,05.

Numărul mediu de exacerbări moderate până la severe pe an a fost semnificativ redus în cazul Seretide comparativ cu tratamentul cu salmeterol, PF şi placebo (rata medie a fost de 0,85 în grupul cu Seretide comparativ cu 0,97 în grupul cu salmeterol, 0,93 în grupul cu PF şi 1,13 în grupul cu placebo). Aceasta se traduce printr-o scădere a ratei exacerbărilor moderate până la severe de 25% (IÎ 95%: între 19% şi 31%; p<0,001) comparativ cu placebo, 12% comparativ cu salmeterol (IÎ 95%: între 5% şi 19%; p=0,002) şi 9% comparativ cu PF (IÎ 95%: între 1% şi 16%, p=0,024). Salmeterolul şi PF au redus semnificativ ratele de exacerbare comparativ cu placebo, cu 15% (IÎ 95% : între 7% şi 22%; p<0,001) şi, respectiv, 18% (IÎ 95% : între 11% şi 24%; p<0,001).

Calitatea vieţii legată de starea de sănătate, măsurată cu ajutorul chestionarului St George’s

Respiratory Questionnaire (SGRQ), a fost ameliorată de către toate tratamentele active comparativ cu placebo. Ameliorarea medie pe durata a trei ani pentru Seretide comparativ cu placebo a fost -3,1 unităţi (IÎ 95% : între -4,1 şi -2,1; p<0,001), comparativ cu salmeterolul a fost -2,2 unităţi (p<0,001) iar comparativ cu PF a fost -1,2 unităţi (p=0,017). O scădere de 4 unităţi este considerată ca fiind relevantă clinic.

Probabilitatea estimată pe 3 ani de a avea pneumonie raportată ca reacţie adversă a fost de 12,3% pentru placebo, 13,3% pentru salmeterol, 18,3% pentru PF şi 19,6% pentru Seretide (Rata riscului pentru Seretide vs placebo: 1,64, IÎ 95% : între 1,33 şi 2,01, p<0,001). Nu a existat o diferenţă semnificativă în ceea ce priveşte probabilitatea de fractură osoasă (5,1% placebo, 5,1% salmeterol, 5,4% PF şi 6,3% Seretide; Rata riscului pentru Seretide vs placebo: 1,22, IÎ 95% : între 0,87 şi 1,72, p=0,248).

Biodisponibilitatea absolută a propionatului de fluticazonă pentru fiecare dintre dispozitivele de inhalare disponibile a fost estimată din datele farmacocinetice comparative din cadrul studiilor şi între studii, pentru administrarea inhalatorie şi intravenoasă. La subiecţii adulţi sănătoşi, biodisponibilitatea absolută pentru propionatul de fluticazonă administrat inhalator este de 10,9%. La pacienţii cu astm bronşic sau BPOC a fost observat un nivel mai scăzut al expunerii sistemice în urma administrării de propionat de fluticazonă pe cale inhalatorie.

Absorbţia sistemică se produce îndeosebi la nivel pulmonar, este iniţial rapidă şi, ulterior, prelungită.

Partea rămasă din doza inhalată poate fi înghiţită, dar are o contribuţie minimă la expunerea sistemică, datorită hidrosolubilităţii mici şi metabolizării presistemice, rezultând o disponibilitate orală mai mică de 1 %. Expunerea sistemică creşte linear cu doza inhalată.

Propionatul de fluticazonă are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru (aproximativ 300 l).

Gradul de legare de proteinele plasmatice este moderat crescut (91%).

Propionatul de fluticazonă este îndepărtat foarte rapid din circulaţia sistemică. Principala cale este metabolizarea la un metabolit inactiv, acid carboxilic, prin intermediul enzimei CYP3A4 a citocromului P450. De asemenea, în fecale se regăsesc şi alţi metaboliţi neidentificaţi.

Eliminarea propionatului de fluticazonă se caracterizează printr-un clearance plasmatic mare (1150 ml/minut) şi un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ 8 ore.

Clearance-ul renal al propionatului de fluticazonă este neglijabil. Mai puţin de 5% din doză este excretată în urină, în principal sub formă de metaboliţi. Partea principală din doză este excretată în fecale sub formă de metaboliţi şi medicament în formă nemodificată.

Studiile de toxicitate au evidenţiat numai acele efecte specifice clasei de corticosteroizi cu acţiune intensă şi, dintre acestea, numai la doze superioare celor recomandate pentru uzul terapeutic. Nu au fost observate efecte noi în cadrul studiilor de toxicitate după administrarea de doze repetate, asupra funcţiei de reproducere sau în studiile de teratogeneză. La rozătoare, în cadrul studiilor in vitro şi in vivo, propionatul de fluticazonă nu a dovedit activitate mutagenă şi nu a demonstrat potenţial carcinogen. În model animal, nu s-a dovedit iritant şi sensibilizant.

Studiile de dezvoltare embriofetală cu administrarea subcutanată de doze de 45 şi, respectiv 100 mcg/kg la şoarece şi şobolan (aproximativ echivalent cu de 4 și 6 ori doza zilnică maximă recomandată pe cale inhalatorie, de 500 mcg de două ori pe zi la adulți, pe baza nivelului plasmatic de 486 şi respectiv, 710 pg/ml, la șoarece și șobolan) s-au asociat cu toxicitate asupra dezvoltării fetale caracteristică unui corticosteroid puternic, incluzând palatoschizis și retard de creșterea embriofetală, la doze care au provocat toxicitate maternă. Aceste constatări privind lipsa efectului la acest nivel, la șobolan, au fost asociate cu expuneri sistemice de aproximativ 3 ori mai mari faţă de cea mai mare expunere clinică, bazată pe un nivel plasmatic de 310 pg/ml, la șobolan. La iepure, reducerea greutății fetale și palatoschizis au apărut la o doză toxică maternă de 4 mcg/kg, administrată subcutanat (mai puțin de 1,4 ori doza maximă recomandată pe cale inhalatorie, de 500 mcg de două ori pe zi, pe baza nivelului plasmatic de 149 pg/ml, la iepure). Cu toate acestea, propionatul de fluticazonă administrat pe cale inhalatorie la șobolan, nu a indus teratogenitate la doze toxice materne asociate cu expuneri de 13 ori mai mari faţă de expunerea umană obținută cu doza maximă zilnică recomandată pe cale inhalatorie, pe baza nivelului plasmatic de 1430 pg/ml la șobolan.

La o categorie largă de specii de animale expuse zilnic, pe perioade de doi ani, la concentraţii foarte mari de aerosol, mult mai mari decât cele pentru care există probabilitate de expunere a pacienţilor, s-a demonstrat că agentul propulsor fără CFC, HFA 134a nu are efecte toxice.

Utilizarea HFA 134a ca propulsor nu a modificat profilul de toxicitate al propionatului de fluticazonă comparativ cu cel al propulsorului convențional cu CFC.

Norfluran (HFA 134a)

Nu este cazul

2 ani Perioada de valabilitate în condiţii de utilizare: 3 luni de la deschiderea pungii din folie.

A nu se păstra la temperaturi peste 30 °C.

A nu se păstra la frigider sau congela.

A se feri de îngheţ şi lumina solară directă.

La fel ca în cazul majorităţii medicamentelor în recipiente presurizate, efectul terapeutic al acestui medicament poate scădea atunci când recipientul este răcit. Dacă inhalatorul este foarte rece, se scoate recipientul metalic din carcasa de plastic şi se încălzeşte în mâini timp de câteva minute înainte de utilizare. Nu se utilizează niciodată altă metodă pentru a-l încălzi. Se pune capacul piesei bucale la loc în mod ferm şi se fixează în poziţie.

Recipientul conţine un lichid presurizat. A nu se expune la temperaturi peste 50°C. A nu se perfora recipientul.

Un inhalator constând dintr-un recipient din aliaj de aluminiu închis cu valvă de dozare, dispozitiv de acţionare şi capac. Fiecare recipient conţine 120 doze. Inhalatorul asamblat este ambalat împreună cu gel de siliciu într-o pungă de aluminiu laminat, inclusă într-o cutie de carton.

Mărimile de ambalaj:

Cutie cu 1 sau 2 recipiente. Fiecare recipient conţine 120 doze.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale la eliminare.

Pacienţii trebuie să fie instruiţi cu atenţie privind modul corect de utilizare a inhalatorului (vezi pct. 4.2).

Amring Farma S.R.L.

B-dul Mircea Eliade nr. 7

Bloc 1, etaj 1, ap. 3, sectorul 1, Bucureşti

România

13530/2020/01-02 13531/2020/01-02

Data primei autorizări: Iunie 2015

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Noiembrie 2020

Noiembrie 2020