ARIPIPRAZOL ACCORD HEALTHCARE 15mg comprimate - prospect medicament

N05AX12 aripiprazol

Medicamentul ARIPIPRAZOL ACCORD HEALTHCARE 15mg conține substanța aripiprazol , cod ATC N05AX12 - Sistemul nervos | Antipsihotice | Alte antipsihotice .

Date generale despre ARIPIPRAZOL ACCORD HEALTHCARE 15mg ACCORD

Substanța: aripiprazol

Data ultimei liste de medicamente: 01-12-2020

Codul comercial: W67062004

Concentrație: 15mg

Forma farmaceutică: comprimate

Cantitate: 56

Prezentare produs: cutie cu blist opa-al-pvc/al x56 compr

Tip produs: generic

Restricții eliberare rețetă: P-RF - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care se reține în farmacie (nu se reînnoiește).

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

APP producător: ACTAVIS LTD. - MALTA

APP deținător: ACCORD HEALTHCARE POLSKA SP. Z O.O. - POLONIA

Număr APP: 13229/2020/04

Valabilitate: 3 ani

Concentrațiile disponibile pentru aripiprazol

10mg, 15mg, 1mg/ml, 20mg, 30mg, 400mg, 5mg, 7.5mg/ml

Alte substanțe medicamentoase din aceeași grupă farmaceutică cu aripiprazol

Conținutul prospectului pentru medicamentul ARIPIPRAZOL ACCORD HEALTHCARE 15mg comprimate

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Aripiprazol Accord Healthcare 10 mg comprimate

Aripiprazol Accord Healthcare 15 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conține aripiprazol 10 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 55,8 mg per comprimat

Fiecare comprimat conține aripiprazol 15 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 83,7 mg per comprimat

Pentru lista tuturor excipienților, vezi punctul 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat în formă de capsulă, biconvex, de culoare albă, cu dimensiuni de 8 mm x 5 mm, marcat cu '10' pe o față și cu 'ZL' pe cealaltă față.

Comprimat rotund, biconvex, de culoare albă, cu diametrul de 7 mm, marcat cu '15' pe o față și cu 'ZL' pe cealaltă față.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Aripiprazol Accord Healthcare este indicat pentru tratamentul schizofreniei la adulți și adolescenți cu vârsta de 15 ani sau peste.

Aripiprazol Accord Healthcare este indicat pentru tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe din tulburarea bipolară de tip I și pentru prevenirea unui nou episod maniacal la adulții care au avut predominant episoade maniacale și ale căror episoade maniacale au răspuns la tratamentul cu aripiprazol (vezi pct. 5.1).

Aripiprazol Accord Healthcare este indicat pentru tratamentul cu durata de până la 12 săptămâni al episoadelor maniacale moderate până la severe în tulburarea bipolară de tip I la adolescenți cu vârsta de 13 ani și peste (vezi pct. 5.1).

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze
Adulți

Schizofrenie: doza inițială recomandată pentru Aripiprazol Accord Healthcare este de 10 sau 15 mg pe zi, cu o doză de întreţinere de 15 mg pe administrată zilnic după o schemă terapeutică în priză unică, indiferent de orarul mesele.

Aripiprazol Accord Healthcare este eficace într-un interval de doze cuprins între 10 şi 30 mg pe zi. Nu s-a demonstrat creşterea eficacităţii la doze mai mari decât doza zilnică de 15 mg, cu toate că unii pacienţi pot prezenta beneficii la o doză mai mare. Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 30 mg.

Episoade maniacale în tulburarea bipolară de tip I:doza inițială recomandată de Aripiprazol Accord

Healthcare este de 15 mg, administrată o dată pe zi indiferent de orarul meselor, în monoterapie sau terapie combinată (vezi pct. 5.1). Unii pacienți pot prezenta beneficiu terapeutic la o doză mai mare. Doza zilnică maximă nu trebuie să depășească 30 mg.

Prevenireaa recurenței episoadelor maniacale din tulburarea bipolară de tip I: pentru prevenirea recurenței episoadelor maniacale la pacienții în tratament cu aripiprazol în monoterapie sau terapie combinată, se continuă tratamentul cu aceeași doză. Ajustarea dozei zilnice, incluzând reducerea dozei trebuie să se facă ținând cont destarea clinică.

Copii și adolescenți

Schizofrenie la adolescențicu vârsta de 15 ani și peste: doza recomandată de Aripiprazol Accord

Healthcare este de 10 mg pe zi, administrată o dată pe zi indiferent de orarul meselor. Tratamentul trebuie inițiat cu doza de 2 mg (utilizând aripiprazol sub formă de soluţie orală 1 mg/ml) timp de 2 zile, doza fiind ajustată apoi la 5 mg pentru încă 2 zile, pentru a obţine doza zilnică recomandată de 10 mg. Când este adecvat, creșterile ulterioare de doze trebuie făcute în trepte, cu doze de 5 mg, fără a depăși doza zilnică recomandată de 30 mg (vezi pct. 5.1).

Aripiprazol Accord Healthcare este eficace în doze cuprinse între 10 și 30 mg pe zi. Nu s-a demonstrat o eficacitate mărită la doze mai mari de 15 mg pe zi, deși unii pacienți pot prezenta beneficiu terapeutic la o doză mai mare.

Aripiprazol Accord Healthcare nu este recomandatla pacienți cu schizofrenie cu vârsta mai mică de 15 ani, din cauza datelor insuficiente privind siguranța și eficacitatea (vezi punctele 4.8 și 5.1).

Episoade maniacale din tulburarea bipolară de tip I la adolescenți cu vârsta de 13 ani și peste: doza recomandată de Aripiprazol Accord Healthcare este de 10 mg pe zi, administrată o dată pe zi indiferent de orarul meselor. Tratamentul trebuie inițiat cu doza de 2 mg (utilizând aripiprazol sub formă de soluţie orală ) timp de2 zile, doza fiind ajustată apoi la 5 mg pentru încă 2 zile, pentru a obţine doza zilnică recomandată de 10 mg.

Durata tratamentului trebuie să fie cea minimă pentru controlul simptomelor și nu trebuie să depășească 12 săptămâni. Nu s-a demonstrat o eficacitate mărită în cazul utilizării de doze zilnice mai mari de 10 mg, iar administrarea unei doze zilnice de 30 mg este asociată cu incidență substanțial mai mare a reacțiilor adverse semnificative, incluzând evenimente corelate cu simptome extrapiramidale (SEP), somnolență, oboseală și creștere în greutate (vezi pct. 4.8). Prin urmare dozele mai mari de 10 mg pe zi trebuie utilizate în cazuri excepționale și sub atentă monitorizare clinică (vezi pct. 4.4, pct. 4.8 și 5.1).

Pacienții mai tineri au un risc crescut de a prezenta reacții adverse asociate cu administrarea de aripiprazol. Prin urmare, Aripiprazol Accord Healthcare nu este recomandat pentru utilizare la pacienții cu vârsta sub 13 ani (vezi punctele 4.8 și 5.1).

Iritabilitatea asociată cu tulburare autistă: siguranța și eficacitatea Aripiprazol Accord Healthcare la

copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite încă. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se poate face o recomandare privind dozele şi schema terapeutică.

Ticuri asociate cu sindromul Tourette: siguranța și eficacitatea Aripiprazol Accord Healthcare la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 18 ani nu au fost stabilite încă. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se poate face o recomandare privind dozele şi schema terapeutică.

Grupuri speciale de pacienți
Pacienți cu insuficiență hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată. La pacienții cu insuficiență hepatică severă datele disponibile sunt insuficiente pentru a stabili recomandări. La acești pacienți, administrarea trebuie realizată cu atenție. Cu toate acestea, doza zilnică maximă de 30 mg trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 5.2).

Pacienți cu insuficiență renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală.

Vârstnici

Nu s-a stabilit eficacitatea Aripiprazol Accord Healthcare în tratamentul schizofreniei și tulburării bipolare de tip I la pacienții cu vârsta de 65 ani și peste. Din cauza sensibilității crescute a acestei populații, trebuie luată în considerare o doză inițială mai mică atunci când factorii clinici o justifică (vezi pct. 4.4).

Sex

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții de sex feminin, comparativ cu cei de sex masculin(vezi pct. 5.2).

Fumători

În acord cu calea de metabolizare a Aripiprazol Accord Healthcare , nu este necesară ajustarea dozei la pacienții fumători (vezi pct. 4.5).

Ajustarea dozelor din cauza interacțiunilor:

În cazul administrării concomitente de inhibitori puternici ai CYP3A4 sau CYP2D6 cu aripiprazol, dozele de aripiprazol nu trebuie reduse. Când inhibitorii puternici ai CYP3A4 sau CYP2D6 sunt retraşi din schema de terapie, doza de aripiprazol trebuie crescută (vezi pct. 4.5). Când are loc administrarea concomitentă a inductorilor puternici de CYP3A4 cu aripiprazol, doza de aripiprazol trebuie crescută. Când inductorii puternici ai CYP3A4 sunt retraşi din schema de terapie, doza de aripiprazol trebuie redusă la doza recomandată (vezi pct. 4.5).

Modul de administrare

Aripiprazol Accord Healthcare comprimate se admistrează oral. A se înghiţi comprimatul întreg.

Comprimatele orodispersabile sau soluția orală pot fi utilizate ca alternativă la Aripiprazol Accord

Healthcare comprimate, în cazul pacienților care au dificultăți de înghițire a comprimatelor de

Aripiprazol Accord Healthcare (vezi pct. 5.2).

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Risc suicidar

În timpul tratamentului antipsihotic, îmbunătăţirea stării clinice a pacientului poate dura de la câteva zile până la câteva săptămâni. Pacienţii trebuie monitorizaţi atent pe parcursul acestei perioade.

Apariţia comportamentului suicidar este inerent în cazul afecţiunilor psihotice şi a tulburărilor de dispoziţie şi în unele cazuri s-a raportat precoce după iniţierea sau schimbarea terapiei antipsihotice, inclusiv în cazul tratamentului cu aripiprazol (vezi pct. 4.8). Terapia antipsihotică trebuie însoţită de supravegherea atentă a pacienţilor cu risc crescut.

Tulburări cardiovasculare

La pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare (antecedente de infarct miocardic sau boală cardiacă ischemică, insuficienţă cardiacă sau tulburări de conducere), afecţiuni vasculare cerebrale, condiţii care predispun la hipotensiune arterială (deshidratare, hipovolemie şi tratament cu medicamente antihipertensive) sau hipertensiune arterială, inclusiv forma cu evoluţie accelerată sau malignă, aripiprazolul trebuie utilizat cu precauţie.

Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) în cazul administrării medicamentelor antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă adesea factori de risc dobândiţi pentru TEV, toţi factorii de risc posibili pentru TEV trebuie identificaţi înaintea şi în timpul tratamentului cu Aripiprazol Accord Healthcare şi trebuie luate măsuri preventive.

Prelungirea intervalului QT

În cadrul studiilor clinice cu aripiprazol, incidenţa intervalului QT prelungit a fost comparabilă cu cea observată în cazul administrării placebo. Ca şi în cazul altor antipsihotice, aripiprazolul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu istoric familial de QT prelungit.

Dischinezie tardivă

În cadrul studiilor clinice în care s-a administrat tratament cu aripiprazol timp de cel mult 1 an, au existat raportări mai puţin frecvente de dischinezie cauzată de tratament. Dacă la pacienţii trataţi cu Aripiprazol Accord Healthcare apar semne şi simptome de dischinezie tardivă, trebuie avută în vedere reducerea dozei sau întreruperea administrării. Aceste simptome se pot agrava temporar sau pot chiar să apară după întreruperea tratamentului.

Alte simptome extrapiramidale

În studiile clinice cu aripiprazol efectuate la copii şi adolescenţi, au fost observate acatizie şi parkinsonism. Dacă apar semne şi simptome ale altor manifestări extrapiramidale la un pacient aflat în tratament cu Aripiprazol Accord Healthcare , trebuie luate în considerare reducerea dozei şi monitorizarea clinică atentă.

Sindrom neuroleptic malign (SNM)

SNM este un complex de simptome cu potenţial letal, asociat cu administrarea medicamentelor antipsihotice. În studiile clinice, în timpul tratamentului cu aripiprazol s-au raportat cazuri rare de SNM. Manifestările clinice ale SNM sunt hiperpirexie, rigiditate musculară, alterare a statusului mental şi semne de instabilitate vegetativă (puls neregulat sau tensiune arterială oscilantă, tahicardie, diaforeză şi tulburări cardiace de ritm). Alte semne pot include creştere a concentraţiei plasmatice a creatin fosfokinazei, mioglobinurie (rabdomioliză) şi insuficienţă renală acută. Cu toate acestea, s-au raportat şi creşteri ale concentraţiei plasmatice a creatin fosfokinazei şi rabdomioliză, nu neaparat în asociere cu SNM. Dacă un pacient dezvoltă semne şi simptome caracteristice pentru SNM sau prezintă febră foarte mare, inexplicabilă, fără alte manifestări clinice de SNM, trebuie întreruptă administrarea tuturor medicamentelor antipsihotice, inclusiv a Aripiprazol Accord Healthcare .

Convulsii

În studiile clinice, în timpul tratamentului cu aripiprazol s-au raportat cazuri mai puţin frecvente de convulsii. Ca urmare, aripiprazolul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de crize convulsive sau cu afecţiuni asociate cu convulsiile.

Pacienţi vârstnici cu psihoze asociate demenţei

Mortalitate crescută: în trei studii clinice controlate cu placebo (n = 938; vârsta medie: 82,4 ani; interval: 56-99 ani), efectuate cu aripiprazol la pacienţi vârstnici cu psihoze asociate cu boala Alzheimer, pacienţii trataţi cu aripiprazol au prezentat risc crescut de deces, comparativ cu placebo. La pacienţii trataţi cu aripiprazol, frecvenţa decesului a fost de 3,5 %, comparativ cu 1,7 % în grupul la care s-a administrat placebo. Deşi cauzele de deces au variat, majoritatea au fost fie de cauză cardiovasculară (de exemplu: insuficienţă cardiacă, moarte subită), fie infecţioasă (de exemplu, pneumonie).

Reacţii adverse cerebrovasculare: în cadrul aceloraşi studii clinice, la pacienţi (vârsta medie: 84 ani; interval: 78-88 ani) s-au raportat reacţii adverse cerebrovasculare (de exemplu: accident vascular cerebral, accident vascular cerebral ischemic tranzitor), incluzând decese. În ansamblu, în aceste studii, la 1,3 % dintre pacienţii trataţi cu aripiprazol s-au raportat reacţii adverse cerebrovasculare, comparativ cu 0,6 % dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Această diferenţă nu a fost semnificativă statistic. Cu toate acestea, într-unul dintre aceste studii, un studiu cu doză fixă, la pacienţii trataţi cu aripiprazol a existat o relaţie doză - răspuns semnificativă pentru reacţiile adverse cerebrovasculare. Aripiprazol Accord Healthcare nu este indicat pentru tratamentul psihozelor asociate demenţei.

Hiperglicemie şi diabet zaharat

La pacienţii trataţi cu antipsihotice atipice, inclusiv cu aripiprazol, s-a raportat hiperglicemie, în unele cazuri marcantă şi asociată cu cetoacidoză şi comă hiperosmolară sau deces. Factorii de risc ce ar putea predispune pacienţii la complicaţii severe includ obezitate şi antecedente familiale de diabet zaharat. În studiile clinice cu aripiprazol, nu au existat diferenţe semnificative în ceea ce privește frecvența incidenţei reacţiilor adverse legate de hiperglicemie (incluzând diabet zaharat) sau a valorilor de laborator anormale ale glicemiei, comparativ cu placebo. Nu este disponibilă o estimare ariscului precis pentru reacţiile adverse legate de hiperglicemie la pacienţii trataţi cu aripiprazol şi alte antipsihotice atipice, pentru a permite comparaţii directe. Pacienţii trataţi cu orice antipsihotice, incluzând Aripiprazol Accord Healthcare , trebuie ținuți sub observație pentru constatarea semnele şi simptomele de hiperglicemie (precum polidipsie, poliurie, polifagie şi slăbiciune), iar pacienţii cu diabet zaharat sau cu factori de risc pentru diabet zaharat trebuie monitorizaţi regulat pentru constatarea reducerii controlului glucozei.

Hipersensibilitate

Similar altor medicamente, în timpul utilizării de aripriprazol pot să apară reacţii de hipersensibilitate, caracterizate prin simptome alergice (vezi pct. 4.8).

Creştere în greutate

Creşterea în greutate este frecvent întâlnită la pacienţii cu schizofrenie şi manie din tulburarea bipolară determinată de co-morbidităţi, utilizare de antipsihotice cunoscute a induce creşteri în greutate, stil de viaţă dezordonat şi poate cauza complicaţii severe. În perioada de după punerea pe piaţă, la pacienţii trataţi cu aripiprazol, a fost raportată creştere în greutate. Atunci când este întâlnită, apare mai ales la cei pacienți cu factori de risc semnificativi, precum antecedente de diabet zaharat, afecţiuni ale tiroidei sau adenom hipofizar. Nu s-a evidenţiat în studiile clinice că aripiprazolul induce creşteri în greutate semnificative clinic la adulţi (vezi pct. 5.1). În studiile clinice efectuate la pacienţi adolescenţi cu manie din tulburarea bipolară, s-a arătat că administrarea aripiprazol este asociată cu creştere în greutate după 4 săptămâni de tratament. Creşterea în greutate trebuie monitorizată la pacienţii adolescenţi cu manie din tulburarea bipolară. În cazul în care creşterea în greutate este semnificativă clinic, trebuie luată în considerare reducerea dozei (vezi pct. 4.8).

Disfagie

Afectarea motilităţii esofagiene şi aspiraţia au fost asociate cu tratamentul antipsihotic, inclusiv cu aripiprazol. Aripiprazolul şi alte substanţe antipsihotice active, trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cu risc de pneumonie de aspiraţie.

Dependenţă de jocuri de noroc și alte tulburări de control al impulsurilor

După punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de dependenţă de jocuri de noroc în rândul pacienţilor cărora li s-a prescris aripiprazol, indiferent dacă aceşti pacienţi au avut sau nu în antecedente dependenţă de jocurile de noroc. Pacienţii care au în antecedente dependenţa de jocuri de noroc pot avea un risc crescut şi trebuie monitorizaţi cu atenţie (vezi pct. 4.8).

Pacienții pot prezenta impulsuri crescute, în special pentru jocurile de noroc, și incapacitatea de a controla aceste impulsuri în timpul administrării de aripiprazol. Alte impulsuri raportate includ: impulsuri sexuale crescute, cumpărat compulsiv, hiperfagie sau mâncat compulsiv și alte comportamente impulsive și compulsive. Este important ca medicii prescriptori să întrebe pacienții sau îngrijitorii acestora în mod specific despre dezvoltarea de impulsuri de joc de noroc, impulsuri sexuale, cumpărat compulsiv, hiperfagie sau mâncat compulsiv sau alte impulsuri noi sau crescute pe durata tratamentului cu aripiprazol. Trebuie menționat că simptomele legate de controlul impulsurilor pot fi asociate cu tulburarea de fond; totuși, în unele cazuri, s-a raportat încetarea impulsurilor la reducerea dozei sau la întreruperea administrării medicamentului. Tulburările de control al impulsurilor pot determina vătămarea pacientului și a altor persoane dacă nu sunt recunoscute. Dacă un pacient dezvoltă astfel de impulsuri pe durata administrării de aripiprazol, luați în considerare reducerea dozei sau oprirea administrării medicamentului (vezi pct. 4.8).

Lactoză

Comprimatele de Aripiprazol Accord Healthcare conțin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Pacienţi care prezintă comorbidități ADHD (attention deficit hyperactivity disorder - tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie)

Deși frecvența comorbidității tulburării bipolare de tip I asociată cu ADHD este mare, datele cu privire la siguranţă în cazul utilizării concomitente a aripiprazolului cu medicamente cu efect stimulant sunt foarte limitate; prin urmare, se recomandă prudenţă maximă atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent.

Căderi

Aripiprazolul poate cauza somnolență, hipotensiune arterială posturală, instabilitate motorie și senzorială, care pot duce la căderi. Trebuie exercitată precauție în tratamentul pacienților aflați la risc crescut și trebuie luată în considerare o doză inițială scăzută (de exemplu, pacienți vârstnici sau slăbiți; vezi pct. 4.2).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Deoarece aripiprazolul este un antagonist al receptorilor α1-adrenergici, poate să potenţeze efectul

anumitor antihipertensive.

Deoarece efectele principale ale aripiprazolului se exercită la nivelul sistemului nervos central (SNC), este necesară prudenţă când aripiprazolul este utilizat în asociere cu alcool etilic sau cu alte medicamente cu efecte asupra SNC, caz în care se produce suprapunerea aceluiaşi tip de reacţii adverse, cum este sedarea (vezi pct. 4.8).

Trebuie luate măsuri de precauţie atunci când aripiprazolul este administrat împreună cu alte medicamente cunoscute a determina prelungirea intervalului QT sau a afecta echilibrul electrolitic.

Potenţialul altor medicamente de a influenţa efectul Aripiprazol Accord Healthcare

Antagonistul receptorilor H2 famotidină,un inhibitor al secreţiei gastrice, reduce viteza de absorbţie a aripiprazolului, dar acest efect nu este considerat relevant clinic.

Aripiprazolul este metabolizat prin multiple căi metabolice care implică enzimele CYP2D6 şi

CYP3A4, dar nu şi enzimele CYP1A. De aceea, la fumători nu este necesară ajustarea dozei.

Chinidină şi alţi inhibitori ai CYP2D6

Într-un studiu clinic efectuat la subiecţi sănătoşi, un inhibitor puternic al CYP2D6 (chinidina) a crescut

ASC a aripiprazolului cu 107 %, în timp ce Cmax a rămas neschimbată. Valorile ASC şi Cmax ale dehidro-aripiprazol, metabolitul activ, au scăzut cu 32 %, respectiv cu 47 %. În cazul administrării concomitente de Aripiprazol Accord Healthcare cu chinidină, doza de Aripiprazol Accord Healthcare trebuie redusă la aproximativ o jumătate din doza prescrisă. Se poate aşteapta ca alţi inhibitori potenţi ai CYP2D6, precum fluoxetina şi paroxetina, să aibă efecte similare, prin urmare dozele trebuie reduse în mod similar.

Ketoconazol şi alţi inhibitori ai CYP3A4

Într-un studiu clinic efectuat la subiecţi sănătoşi, un inhibitor puternic al CYP3A4 (ketoconazolul) a crescut ASC şi Cmax ale aripiprazolului cu 63 % și respectiv cu 37 %. Valorile ASC şi Cmax ale dehidro-aripiprazol au crescut cu 77 % și respectiv cu 43 %. La pacienţii care metabolizează lent prin intermediul CYP2D6, utilizarea concomitentă a inhibitorilor puternici ai CYP3A4 poate determina concentraţii plasmatice mai mari de aripiprazol, comparativ cu cele ale pacienţilor care metabolizează rapid prin intermediul CYP2D6. În cazul în care se are în vedere administrarea concomitentă a ketoconazolului sau a altor inhibitori puternici ai CYP3A4 cu Aripiprazol Accord Healthcare , beneficiile potenţiale trebuie să depăşească eventualele riscuri pentru pacient. Când se administrează ketoconozol concomitent cu Aripiprazol Accord Healthcare , doza de Aripiprazol Accord Healthcare trebuie redusă la aproximativ jumătate din doza prescrisă. Se poate aşteapta ca alţi inhibitori potenţi ai CYP3A4, cum sunt itraconazolul şi inhibitorii proteazei HIV, să prezinte efecte similare; prin urmare dozele trebuie reduse în mod similar (vezi pct. 4.2).

După întreruperea administrării unui inhibitor al CYP2D6 sau CYP3A4, dozele de Aripiprazol Accord

Healthcare trebuie crescute la valorile anterioare iniţierii terapiei concomitente.

Atunci când inhibitorii slabi ai CYP3A4 (de exemplu diltiazem) sau ai CYP2D6 (de exemplu escitalopram) sunt utilizați concomitent cu Aripiprazol Accord Healthcare , se poate aștepta o creştere modestă a concentraţiei plasmatice de aripiprazol.

Carbamazepină şi alţi inductori ai CYP3A4

După administrarea concomitentă a carbamazepinei, un inductor puternic al CYP3A4, mediile geometrice ale valorilor Cmax şi ASC ale aripiprazolului au fost cu 68 % și respectiv cu 73 % mai mici, comparativ cu valorile obţinute în cazul administrării aripiprazolului (30 mg) în monoterapie. În mod similar, pentru dehidro-aripiprazol, mediile geometrice ale valorilor Cmax şi ASC după administrarea concomitentă cu carbamazepină au fost cu 69 % și respectiv cu 71 % mai mici, decât cele obţinute în cazul utilizării de aripiprazol în monoterapie.

În cazul administrării concomitente de Aripiprazol Accord Healthcare cu carbamazepină, doza de

Aripiprazol Accord Healthcare trebuie dublată. Se poate aşteapta ca alţi inductori potenţi ai CYP3A4 (cum sunt rifampicina, rifabutina, fenitoina, fenobarbitalul, primidona, efavirenzul, nevirapina şi sunătoarea) să prezinte efecte similare; prin urmare dozele trebuie crescute în mod similar. După întreruperea administrării inductorilor potenţi ai CYP3A4, doza de Aripiprazol Accord Healthcare trebuie redusă la doza recomandată.

Valproat și litiu

Atunci când fie litiul, fie valproatul au fost administrate concomitent cu aripiprazol, nu s-a observat nicio modificare semnificativă clinic a concentraţiilor plasmatice de aripiprazol și, prin urmare, nu este necesară nicio ajustare a dozei la administrarea valproatului sau litiului împreună cu aripiprazol..

Sindrom serotoninergic

Au fost raportate cazuri de sindrom serotoninergic la pacienţii trataţi cu aripiprazol, și posibile semne şi simptome ale acestui sindrom pot să apară în special în cazurile de utilizare concomitentă cu alte medicamente serotoninergice, cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)/inhibitorii recaptării serotoninei/noradrenalinei (IRSN), sau cu alte medicamente despre care se știe ca măresc concentraţiile plasmatice ale aripiprazolului (vezi pct. 4.8).

Potenţialul Aripiprazol Accord Healthcare de a influenţa efectul altor medicamente

În studiile clinice, dozele de aripiprazol de 10-30 mg pe zi nu au prezentat un efect semnificativ asupra metabolizării substraturilor CYP2D6 (raport dextrometorfan/3-metoximorfinan), CYP2C9 (warfarină), CYP2C19 (omeprazol) şi CYP3A4 (dextrometorfan). În plus, in vitro, aripiprazolul şi dehidro- aripiprazolul nu au dovedit potenţial de a interfera cu calea de metabolizare prin CYP1A2. De aceea, este puţin probabil ca aripiprazolul să determine interacţiuni medicamentoase importante din punct de vedere clinic, mediate de către aceste enzime.

Atunci când aripiprazolul s-a administrat concomitent cu valproat, litiu sau lamotrigină, nu s-a observat nicio modificare importantă clinic a concentraţiilor plasmatice de valproat, litiu sau lamotrigină.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există studii suficiente, bine controlate, efectuate cu aripiprazol la femeile gravide. S-au raportat malformaţii congenitale; cu toate acestea, relaţia cauzală cu aripiprazolul nu a putut fi stabilită. Studiile la animale nu au putut exclude potenţialul toxic asupra dezvoltării (vezi pct. 5.3). Pacientele trebuie sfătuite să-şi informeze medicul dacă rămân gravide sau intenţionează să rămână gravide în timpul tratamentului cu aripiprazol. Din cauza informaţiilor insuficiente privind siguranţa la om şi a preocupărilor apărute în studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale, acest medicament nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care beneficiile aşteptate justifică clar riscul potenţial pentru făt. Nou-născuţii expuşi la medicamente antipsihotice (inclusiv aripiprazol) în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină prezintă risc de reacţii adverse, incluzând simptome extrapiramidale şi/sau de întrerupere, care pot varia după naştere din punct de vedere al severităţii şi duratei. S-au raportat agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenţă, insuficienţă respiratorie sau tulburări de alimentare. Prin urmare, nou-născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie (vezi pct. 4.8).

Alăptarea

Aripiprazol se excretă în laptele uman. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abține de la tratamentul cu aripiprazol având în vedere beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie.

Fertilitatea

Aripiprazolul nu a afectat fertilitatea, conform datelor provenite din studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Aripiprazolul are influență mică sau moderată asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, din cauza potențialelor efecte asupra sistemului nervos și a celor vizuale, cum sunt sedarea, somnolența, sincopa, vederea încețoșată, diplopie (vezi pct. 4.8).

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în studiile clinice controlate cu placebo sunt acatizie şi greaţă, fiecare apărând la mai mult de 3 % dintre pacienţii trataţi cu aripiprazol pe cale orală.

Lista sub formă de tabel a reacţiilor adverse

Incidența reacțiilor adverse la medicament (RAM) asociate cu tratamentul cu aripiprazol este descrisă tabelar mai jos. Tabelul se bazează pe evenimentele adverse raportate în timpul studiilor clinice și/sau a utilizării după punerea pe piață.

Toate reacțiile adverse sunt enumerate în funcție de aparate, sisteme și organe și în funcție de frecvență: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 până la <1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/1000 până la <1/100), rare (≥ 1/10000 până la <1/1000), foarte rare (<1/10000) și cu frecvență necunoscută (frecvența lor nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărui grup de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.

Frecvența reacțiilor adverse raportate în timpul utilizării după punerea pe piață nu poate fi determinată, deoarece provine din raportări spontane. Prin urmare, frecvența acestor reacții adverse este clasificată ca 'necunoscută”.

Frecvente Mai puțin frecvente Cu frecvență

necunoscută Tulburări Leucopenie, hematologice și neutropenie, limfatice trombocitopenie

Tulburări ale Reacții alergice (de ex. sistemului imunitar reacții anafilactice,

angioedem inclusiv umflare a limbii, edem lingual, edem facial, prurit sau urticarie) Tulburări endocrine Hiperprolactinemie Comă diabetică hiperosmolară, cetoacidoză diabetică,

Tulburări metabolice Diabet zaharat Hiperglicemie Hiopnatremie, și de nutriție anorexie, scădere

ponderală, creștere ponderală Tulburări psihice Insomnie, anxietate, Depresie, Tentative de suicid, neliniște hipersexualitate ideație suicidară și

suicid reușit (vezi pct 4.4), Dependență de jocuri de noroc,

Tulburări de control al impulsurilor

Hiperfagie

Cumpărat compulsiv

Poriomanie

Agresivitate,

Agitație,

Nervozitate

Tulburări ale Acatizie, afecțiune Diskinezie tardivă, Sindrom neuroleptic sistemului nervos extrapiramidală, distonie malign (SNM),

tremor, cefalee, sedare, convulsii de tip grand somnolență, amețeli mal, sindrom serotoninergic, tulburări de vorbire Tulburări vizuale Vedere încețoșată Diplopie

Tulburări cardiace Tahicardie Moarte subită

inexplicabilă, torsada vârfurilor, prelungire a segmentului QT, aritmie ventriculară, stop cardiac, bradicardie Tulburări vasculare Hipotensiune arterială Tromboembolism ortostatică venos (inclusiv embolie

pulmonară și tromboză venoasă profundă), hipertensiune arterială, sincopă Tulburări Sughiț Pneumonie de aspirație, respiratorii, toracice laringospasm, spasm și mediastinale orofaringian

Tulburări gastro- Constipație, dispepsie, Pancreatită, disfagie, intestinale greață, hipersecreție diaree, disconfort

salivară, vărsături abdominal, disconfort gastric Tulburări Insuficiență hepatică, hepatobiliare hepatită, icter, creștere

a concentrației de alanin aminotransferază (ALT), creștere a concentrației de aspartat aminotransferază (AST), creștere a concentrației de gama- glutamil transferază (GGT), creștere a concentrației de fosfatază alcalină Afecțiuni cutanate și Erupție cutanată ale țesutului tranzitorie, reacții de subcutanat fotosensibilitate,

alopecie, hiperhidroză Tulburări Rabdomioliză, mialgie, muculoscheletice și rigiditate ale țesutului conjunctiv

Tulburări renale și Incontinență urinară, ale căilor urinare retenție urinară

Condiții în legătură Sindrom de sevraj (vezi cu sarcina, perioada pct. 4.6) puerperală și perinatală

Tulburări ale Priapism aparatului genital și sânului

Tulburări generale și Oboseală Tulburări de reglare a la nivelul locului de temperaturii (de ex. administrare hiponatremie, pirexie),

dureri în piept, edem periferic Investigații Creștere a glicemiei, diagnostice creștere a concentrației

hemoglobinei glicozilate, glicemie fluctuantă, creștere a concentrației creatin fosfokinazei Descrierea anumitor reacţii adverse

Adulți
Simptome extrapiramidale (SEP)

Schizofrenie-într-un studiu controlat, pe termen lung, cu durata de 52 săptămâni, pacienţii trataţi cu aripiprazol au prezentat o incidenţă globală mai mică a SEP (25,8 %), incluzând parkinsonism, acatizie, distonie şi diskinezie, comparativ cu cei trataţi cu haloperidol (57,3 %). Într-un studiu controlat cu placebo, pe termen lung, cu durata de 26 săptămâni, incidenţa SEP a fost de 19 % pentru pacienţii trataţi cu aripiprazol şi de 13,1 % pentru pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Într-un alt studiu pe termen lung, controlat cu placebo, cu durata de 26 săptămâni, incidenţa SEP a fost de 14,8 % pentru pacienţii trataţi cu aripiprazol şi de 15,1 % pentru pacienţii trataţi cu olanzapină.

Episoadele maniacale din tulbularea bipolară de tip I -într-un studiu controlat cu durata de 12 săptămâni, incidenţa SEP a fost de 23,5 % pentru pacienţii trataţi cu aripiprazol şi de 53,3 % pentru pacienţii trataţi cu haloperidol. Într-un alt studiu cu durata de 12 săptămâni, incidenţa SEP a fost de 26,6 % la pacienţii trataţi cu aripiprazol şi de 17,6 % la cei trataţi cu litiu. În faza de menţinere pe termen lung, cu durata de 26 săptămâni a unui studiu placebo-controlat, incidenţa SEP a fost de 18,2 % pentru pacienţii trataţi cu aripiprazol şi de 15,7 % pentru pacienţii la care s-a administrat placebo.

Acatizie

În studiile placebo controlate, incidenţa acatiziei la pacienţii cu tulburare bipolară a fost de 12,1% în cazul administrării de aripiprazol şi de 3,2 % în cazul administrării de placebo. La pacienţii cu schizofrenie incidenţa acatiziei a fost de 6,2 % în cazul administrării de aripiprazol şi de 3,0 % în cazul administrării de placebo.

Distonie

Efect de clasă - simptomele de distonie, contracţii neobişnuite, prelungite ale grupelor musculare, pot

să apară la indivizii susceptibili, în timpul primelor zile de tratament. Simptomele de distonie includ: spasm al muşchilor gâtului, uneori progresând către contracturi ale musculaturii faringiene, dificultate la înghiţire, dificultate la respiraţie, şi/sau protruzia limbii. Deşi aceste simptome pot să apară la doze mici, ele apar mai frecvent şi cu severitate mai mare la medicamente antipsihotice de primă generaţie cu acţiune intensă şi la doze mai mari. Se observă un risc crescut de distonie acută la bărbaţi şi la grupele de vârstă mai tânără.

Comparaţia între aripiprazol şi placebo în ceea ce priveşte proporţia pacienţilor care prezintă modificări potenţiale semnificative clinic ale parametrilor de laborator uzuali şi lipidici (vezi pct. 5.1) nu a evidenţiat diferenţe semnificative din punct de vedere medical. Creşteri ale concentraţiei plasmatice a CPK (creatin fosfokinazei), în general tranzitorii şi asimptomatice, au fost observate la 3,5 % dintre pacienţii trataţi cu aripiprazol, comparativ cu 2,0 % dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo.

Copii şi adolescenţi

Schizofrenia la adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste

Într-un studiu clinic controlat cu placebo, pe termen scurt, în care au fost incluşi 302 adolescenţi (13- 17 ani) cu schizofrenie, frecvenţa şi tipul reacţiilor adverse au fost similare cu cele de la adulţi, cu excepţia următoarelor reacţii care au fost raportate mai frecvent la adolescenţii trataţi cu aripiprazol decât la adulţii trataţi cu aripiprazol (şi mult mai frecvent decât placebo): somnolenţa/sedarea şi tulburarea extrapiramidală au fost raportate foarte frecvent (≥ 1/10) iar xerostomia, creşterea apetitului alimentar şi hipotensiunea arterială ortostatică au fost raportate frecvent (≥ 1/100 şi < 1/10).

Profilul de siguranţă într-un studiu clinic deschis extins, cu durata de 26 săptămâni a fost similar cu cel observat în studiul clinic controlat cu placebo pe termen scurt.

Profilul de siguranță într-un studiu pe termen lung, dublu-orb, controlat cu placebo a fost de asemenea similar, cu excepția următoarelor reacții adverse, care au fost raportate mai frecvent decât la pacienții copii și adolescenți cărora li se administra placebo: scăderea în greutate, creșterea insulinemiei, aritmia și leucopenia au fost raportate frecvent (≥ 1/100 și < 1/10).

La grupul de populaţie de adolescenţi cu schizofrenie (13-17 ani) cu expunere de până la 2 ani, incidenţa concentraţiilor mici de prolactină serică la fete (< 3 ng/ml) şi băieţi (< 2 ng/ml) a fost de 29,5 % şi respectiv 48,3 %. La populaţia de adolescenţi (13-17 ani) cu schizofrenie expuşi la aripiprazol în doză de 5 până la 30 mg, timp de maxim 72 de luni, incidenţa concentraţiilor mici de prolactină serică la fete (< 3 ng/ml) şi băieţi (< 2 ng/ml) a fost de 25,6 % şi, respectiv, 45.0 %.

În cadrul a două studii pe termen lung la pacienți adolescenți (13-17 ani) cu schizofrenie și tulburare bipolară tratați cu aripiprazol, incidența concentrațiilor mici de prolactină serică la fete (< 3 ng/ml) și băieți (< 2 ng/ml) a fost de 37,0 % și, respectiv, 59,4 %.

Episoadele maniacale din tulburarea bipolară de tip I la adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste

Frecvenţa şi tipul reacţiilor adverse la adolescenţi cu tulburare bipolară de tip I au fost similare celor întâlnite la adulţi, cu excepţia următoarelor reacţii: foarte frecvent (≥ 1/10) somnolenţă (23,0 %), tulburări extrapiramidale (18,4 %), acatizie (16,0 %) şi fatigabilitate (11,8 %); şi frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10) durere abdominală superioară, frecvenţă cardiacă crescută, creștere în greutate, apetit alimentar crescut, spasme musculare şi dischinezie.

Următoarele reacţii adverse au avut o posibilă relaţie doză-răspuns: tulburări extrapiramidale (incidenţele au fost de 9,1 % în cazul utilizării dozei de 10 mg, de 28,8 % în cazul utilizării dozei de 30 mg şi de 1,7 % în cazul utilizării de placebo) şi acatizie (incidenţele au fost de 12,1 % în cazul utilizării dozei de 10 mg, de 20,3 % în cazul utilizării dozei de 30 mg şi de 1,7 % în cazul utilizării de placebo).

Modificările medii privind greutatea corporală la adolescenţii cu tulburare bipolară de tip I la 12 şi 30 de săptămâni au fost de 2,4 kg şi 5,8 kg în cazul administrării de aripiprazol şi de 0,2 kg şi respectiv de 2,3 kg în cazul administrării de placebo.

La copii şi adolescenţi, somnolenţa şi fatigabilitatea au fost observate mai frecvent la pacienţii cu tulburare bipolară comparativ cu pacienţii cu schizofrenie.

La copiii şi adolescenţii (10-17 ani) cu tulburare bipolară cu durată de expunere de până la 30 săptămâni, incidenţa concentraţiilor serice scăzute de prolactină la fete (< 3 ng/ml) a fost de 28,0% iar la băieţi (< 2 ng/ml) de 53,3 %.

Dependență patologică de jocuri de noroc și alte tulburări de control al impulsurilor

La pacienții tratați cu aripiprazol, pot apărea dependență patologică de jocuri de noroc, hipersexualitate, cumpărat compulsiv și hiperfagie sau mâncat compulsiv (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

Semne şi simptome

În studiile clinice şi experienţa după punerea pe piaţă, supradozajul acut accidental sau intenţionat cu aripiprazol s-a evidenţiat la pacienţi adulţi cu doze raportate estimate de până la 1260 mg fără evenimente letale. Semnele şi simptomele potențiale, importante clinic, careau fost observate au inclus letargie, creştere a tensiunii arteriale, somnolenţă, tahicardie, greaţă, vărsături şi diaree. În plus, la copii s-a raportat supradozaj accidental numai cu aripiprazol (în doze de până la 195 mg), fără evenimente letale. Semnele şi simptomele clinice, potenţial grave, raportate includ somnolenţă, pierdere tranzitorie a conştienţei şi simptome extrapiramidale.

Abordarea terapeutică a supradozajului

Abordarea terapeutică a supradozajului trebuie să includă terapia de susţinere a funcţiilor vitale, menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii, oxigenoterapie şi ventilaţie şi tratamentul simptomatic. Trebuie avută în vedere posibilitatea implicăriimai multor medicamente. De aceea, monitorizarea cardiovasculară trebuie iniţiată imediat şi trebuie să includă monitorizare continuă electrocardiografică pentru a detecta posibilele aritmii. După orice supradozaj confirmat sau suspectat cu aripiprazol, supravegherea medicală şi monitorizarea atentă trebuie continuate până la recuperarea clinică a pacientului.

Cărbunele activat (50 g), administrat după o oră de la ingestia aripiprazolului, scade Cmax a aripiprazolului cu aproximativ 41 % şi ASC cu aproximativ 51 %, sugerând că poate fi eficace în tratamentul supradozajului.

Hemodializă

Deși nu există informaţii cu privire la efectul hemodializei în abordarea terapeutică a supradozajului cu aripiprazol, este puţin probabil ca hemodializa să fie utilă, din moment ce aripiprazolul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Psiholeptice, alte antipsihotice, codul ATC: N05AX12

Mecanism de acţiune

Se presupune că eficacitatea aripiprazolului în schizofrenie şi în tulburarea bipolară de tip I este mediată prin intermediul unei combinaţii de efect agonist parţial la nivelul receptorilor dopaminergici D2 şi serotoninergici 5HT1A şi de efect antagonist la nivelul receptorilor serotoninergici 5HT2A. Aripiprazolul a demonstrat proprietăţi antagoniste pe modelele animale de hiperactivitate dopaminergică şi proprietăţi agoniste pe modele de hipoactivitate dopaminergică la animale. In vitro, aripiprazolul ademonstrat afinitate mare de legare la nivelul receptorilor dopaminergici D2 şi D3, serotoninergici 5HT1A şi 5HT2A şi afinitate moderată pentru receptorii dopaminergici D4, serotoninergici 5HT2C şi 5HT7, alfa-1 adrenergici şi histaminergici H1. De asemenea, aripiprazolul a demonstrat afinitate moderată de legare la nivelul situsului de recaptare al serotoninei şi afinitate nesemnificativă pentru receptorii muscarinici. Interacţiunea cu alţi receptori, în afara subtipurilor de receptori dopaminergici şi serotoninergici, poate explica unele dintre celelalte efecte clinice ale aripiprazolului. Doze de aripiprazol cuprinse între 0,5 şi 30 mg, administrate o dată pe zi, timp de 2 săptămâni la subiecţi sănătoşi a determinat o reducere dependentă de doză a legării de raclopridă marcată cu 11C, un ligand al receptorului dopaminergic D2/D3, de la nivelul nucleului caudat şi putamen, detectat prin tomografie cu emisie de pozitroni.

Eficacitate şi siguranţă clinică
Schizofrenie

În trei studii pe termen scurt (4-6 săptămâni), controlate cu placebo, în care au fost incluşi 1228 pacienţi adulţi cu schizofrenie, prezentând simptome pozitive sau negative, administrarea aripiprazolului s-a asociat cu o ameliorare semnificativ statistic mai mare a simptomelor psihotice, comparativ cu placebo.

Aripiprazolul este eficace în menţinerea ameliorării clinice în timpul continuării terapiei la pacienţii adulţi care au demonstrat un răspuns iniţial la tratament. Într-un studiu clinic controlat cu haloperidol, proporţia pacienţilor care au răspuns la medicament şi au menţinut răspunsul la 52 săptămâni, a fost similară în ambele grupuri (aripiprazol 77 % şi haloperidol 73 %). Frecvenţa generală de terminare a tratamentului a fost semnificativ mai mare la pacienţii trataţi cu aripiprazol (43 %), comparativ cu cei trataţi cu haloperidol (30 %). Scorurile actuale înregistrate pe scalele utilizate în cadrul criteriului de evaluare secundar, incluzând Positive and Negative Syndrome Scale (PANSS) şi Montgomery-Asberg Depression Rating Scale (MADRS), au evidenţiat o îmbunătăţire semnificativă faţă de haloperidol. Într-un studiu controlat cu placebo, cu durata de 26 săptămâni, la pacienţi adulţi cu schizofrenie cronică stabilizaţi clinic, aripiprazolul a determinat o reducere semnificativ mai mare a frecvenţei recăderilor: 34 % în grupul tratat cu aripiprazol şi 57 % în grupul la care s-a administrat placebo.

Creştere în greutate: în studiile clinice, aripiprazolul nu a dovedit că induce creşteri în greutate relevante clinic. Într-un studiu multinaţional,dublu orb, controlat cu olanzapină, cu durata de 26 săptămâni, privind schizofrenia, în care au fost incluşi 314 pacienţi adulţi şi în care criteriul de evaluare principal a fost creşterea în greutate, un număr semnificativ mai mic de pacienţi au prezentat o creştere în greutate de cel puţin 7 % peste valoarea iniţială (de exemplu: o creştere de cel puţin 5,6 kg pentru o valoare medie a greutăţii iniţiale de aproximativ 80,5 kg) în grupul de tratament cu aripiprazol (n = 18 sau 13 % din pacienţii evaluabili), comparativ cu grupul de tratament cu olanzapină (n = 45 sau 33 % din pacienţii evaluabili).

Profil lipidic: într-o analiză cumulată a parametrilor lipidici din studii clinice controlate cu placebo, efectuate la adulţi, nu s-a demonstrat că aripiprazolul induce modificări relevante clinic ale concentraţiilor plasmatice de colesterol total, trigliceride, HDL şi LDL.

Episoadele maniacale în tulburarea bipolară de tip I

În două studii controlate cu placebo, cu doză flexibilă, cu monoterapie, cu durata de 3 săptămâni, care au inclus pacienţi cu episod maniacal sau mixt în cadrul tulburării bipolare de tip I, aripiprazolul a demonstrat eficacitate superioară faţă de placebo în reducerea simptomelor maniacale după 3 săptămâni. Aceste studii au inclus pacienţi cu sau fără trăsături psihotice, cu sau fără ciclizare rapidă. Într-un studiu controlat cu placebo, cu doză fixă, cu monoterapie, cu durata de 3 săptămâni care a inclus pacienţi cu episod maniacal sau mixt în cadrul tulburării bipolare de tip I, aripiprazolul a eşuat în a demonstra eficacitate superioară faţă de placebo.

În două studii controlate cu placebo şi comparator, cu monoterapie, cu durata de 12 săptămâni, la pacienţi cu episod maniacal sau mixt în cadrul tulburării bipolare de tip I, cu sau fără trăsături psihotice, aripiprazolul a demonstrat eficacitate superioară comparativ cu placebo în a treia săptămână şi o menţinere a efectului comparativ cu litiu sau haloperidol la săptămâna a 12-a. În săptămâna a 12-a, aripiprazolul a demonstrat, de asemenea, că determină remisia simptomatologiei maniacale la un procent de pacienţi comparabil cu cel observat în cazul administrării de litiu sau haloperidol.

Într-un studiu controlat cu placebo, cu durata de 6 săptămâni, care a inclus pacienţi cu episod maniacal sau mixt în cadrul tulburării bipolare de tip I, cu sau fără trăsături psihotice, care au fost parţial non- responsivi la monoterapia cu litiu sau valproat pentru 2 săptămâni la concentraţii serice terapeutice, adăugarea apiprazolului la terapie a avut ca rezultat o eficacitate superioară în reducerea simptomelor maniacale, comparativ cu monoterapia cu litiu sau valproat.

Într-un studiu controlat cu placebo, cu durata de 26 săptămâni, urmat pe o perioadă de prelungire de 74 săptămâni, la pacienţii cu episoade maniacale aflaţi în remisie după tratament cu aripiprazol, în timpul unei faze de stabilizare înainte de randomizare, aripiprazolul a demonstrat superioritate comparativ cu placebo în prevenirea recurenţei tulburării bipolare, în principal în prevenirea recurenţei maniei, dar a eşuat în a demonstra superioritatea faţă de placebo în prevenirea recurenţei depresiei.

Într-un studiu clinic controlat cu placebo, cu durata de 52 săptămâni, care a inclus pacienţi cu tulburare bipolară de tip I cu episod maniacal curent sau mixt care au atins remisie susţinută (Scoruri totale Y- MRS (Young Mania Rating Scale) şi MADRS (Montgomery-Åsberg Depression Rating Scale) ≤ 12) şi cărora li s-a administrat aripiprazol (10 mg pe zi până la 30 mg pe zi) ca terapie adăugată la tratamentul cu litiu sau valproat timp de 12 săptămâni consecutive, adăugarea de aripiprazol a demonstrat superioritate comparativ cu placebo, cu o scădere a riscului cu 46% (rata de risc de 0,54) în prevenirea recurenţei tulburării bipolare şi cu o scădere a riscului cu 65% (rata de risc de 0,35) în prevenirea recurenţei episodului maniacal, comparativ cu terapia la care s-a adăugat placebo, dar a eşuat în a demonstra superioritate comparativ cu placebo în prevenirea recurenţei episodului depresiv. Adăugarea de aripiprazol a demonstrat superioritate comparativ cu placebo în ceea ce priveşte criteriul secundar de evaluare - scorul CGI-BP (Clinical Global Impression-Bipolar) privind severitatea bolii(manie).În acest studiu clinic, pacienţii au fost repartizaţi de către investigatori în mod deschis în grupurile cu monoterapie, fie cu litiu fie cu valproat, pentru a determina lipsa de răspuns parţial. Pacienţii au fost stabilizaţi timp de 12 săptămâni consecutive utilizându-se aripiprazol în asociere cu acelaşi antipsihotic. Pacienţii stabilizaţi au fost apoi repartizaţi randomizat pentru a continua tratamentul cu acelaşi stabilizator de dispoziţie, în mod dublu orb, în grupul cu administrare de aripiprazol sau placebo. În faza de randomizare au fost evaluate patru subgrupuri de stabilizatori de dispoziție: aripiprazol + litiu; aripiprazol + valproat; placebo + litiu; placebo + valproat. Ratele Kaplan-Meier pentru recurenţa oricărui episod de modificare a dispoziţie pentru braţul cu tratament adăugat au fost de 16 % la pacienţii trataţi cu aripiprazol + litiu şi de 18 % la pacienţii trataţi cu aripiprazol + valproat, comparativ cu 45 % la pacienţii la care s-a administrat placebo + litiu şi 19 % la pacienţii la care s-a administrat placebo + valproat.

Copii şi adolescenţi

Schizofreniala adolescenți

Într-un studiu controlat cu placebo cu durata de 6 săptămâni, în care au fost incluşi 302 pacienţi adolescenţi cu schizofrenie (13-17 ani), prezentând simptome pozitive sau negative, administrarea de aripiprazol a fost asociată cu ameliorări semnificativ statistic mai mari ale simptomelor psihotice, comparativ cu administrarea de placebo. Într-o sub-analiză la pacienţi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 15 şi 17 ani, reprezentând 74 % din populaţia totală înrolată, menţinerea efectului a fost observată pe parcursul studiului deschis extins cu durata de 26 săptămâni.

Într-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, cu durata de 60 până la 89 de săptămâni, la subiecți adolescenți (n = 146; cu vârste de 13-17 ani) cu schizofrenie, s-a observat o diferență semnificativă statistic în ceea ce privește rata de recidivă a simptomelor psihotice între grupul cu aripiprazol (19,39 %) și cel cu placebo (37,50 %). Estimarea punctuală a ratei de risc (RR) a fost de 0,461 (interval de încredere 95%, 0,242-0,879) la populația completă. În analizele pe subgrupuri, estimarea punctuală a RR a fost de 0,495 pentru subiecții cu vârsta cuprinsă între 13 și 14 ani, comparativ cu 0,454 pentru subiecții cu vârsta cuprinsă între 15 și 17 ani. Cu toate acestea, estimarea RR pentru grupul mai tânăr (13-14 ani) nu a fost exactă, reflectând numărul mai mic de subiecți în acel grup (aripiprazol, n = 29; placebo, n = 12), iar intervalul de încredere pentru această estimare (cuprins între 0,151 și 1,628) nu a permis formularea de concluzii cu privire la prezența unui efect al tratamentului. În schimb, intervalul de încredere de 95% pentru RR din subgrupul cu vârste mai mari (aripiprazol, n = 69; placebo, n = 36) a fost cuprins între 0,242 și 0,879 și, astfel, s-a putut concluziona că există un efect al tratamentului la pacienții cu vârste mai mari.

Episoadele maniacale din tulburarea bipolară de tip I la copii şi adolescenţi

Aripiprazolul a fost studiat într-un studiu clinic controlat cu placebo, cu durata de 30 săptămâni, în care au fost incluşi 296 copii şi adolescenţi (10-17 ani), care au îndeplinit criteriile DSM-IV pentru tulburarea bipolară de tip I cu episoade maniacale sau mixte, cu sau fără caracteristici psihotice şi care au avut scorul Y-MRS ≥20 la momentul iniţial. Dintre pacienţii incluşi în analiza primară privind eficacitatea, 139 pacienţi au avut ca și comorbiditate diagnosticul de ADHD asociată.

Aripiprazol a fost superior față de placebo în ceea ce priveşte modificările faţă de momentul iniţial la săptămâna 4 şi la săptămâna 12 pentru scorul Y-MRS total. Într-o analiză post-hoc, la pacienţii cu comorbiditate asociată ADHD ameliorarea a fost mai pronunțată faţă de placebo comparativ cu grupul fără ADHD la care nu a existat nicio diferenţă comparativ cu placebo. Prevenirea recurenţei nu a fost stabilită.

Cele mai frecvente reacții adverse induse de tratament la pacienţii trataţi cu doza de 30 mg au fost: tulburări extrapiramidale (28,3 %), somnolenţă (27,3 %), cefalee (23,2 %) şi greaţă (14,1 %). Creşterea medie în greutate în cele 30 săptămâni de tratament a fost de 2,9 kg, comparativ cu 0,98 kg la pacienţii cărora li s-a administrat placebo.

Iritabilitate asociată cu tulburarea autistă la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.2)

Aripiprazolul a fost studiat la pacienţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani în două studii clinice controlate cu placebo, cu durata de 8 săptămâni [doză flexibilă (2-15 mg pe zi) şi doză fixă (5 mg, 10 mg sau 15 mg pe /zi)] şi într-un studiu deschis cu durata de 52 săptămâni. În aceste studii, doza iniţială a fost de 2 mg pe zi, crescută la 5 mg pe zi după o săptămână şi ulterior crescută săptămânal cu 5 mg până la doza ţintă. Peste 75 % dintre pacienţi au avut vârsta sub 13 ani. Aripiprazol a demonstrat eficacitate superioară din punct de vedere statistic comparativ cu placebo pe subscala de iritabilitate a listei de verificare a comportamentului aberant. Cu toate acestea, relevanţa clinică a acestei constatări nu a fost stabilită. Profilul de siguranţă a inclus creştere în greutate şi modificări ale concentraţiilor plasmatice de prolactină. Durata studiului de siguranţă pe termen lung a fost limitată la 52 săptămâni. În grupul de studii, incidenţa concentraţiilor mici de prolactină serică la fete (< 3 ng/ml) şi băieţi (< 2 ng/ml) la pacienţii trataţi cu aripiprazol a fost de 27/46 (58,7 %) şi respectiv de 258/298 (86,6 %). În studiile clinice controlate cu placebo, creşterea medie în greutate a fost de 0,4 kg în grupul la care s-a administrat placebo şi de 1,6 kg în grupul de tratament cu aripiprazol.

Aripiprazolul a fost studiat, de asemenea, într-un studiu clinic cu tratament de întreţinere de lungă durată, controlat cu placebo. După o perioadă de stabilizare, cu durata de 13-26 săptămâni, cu tratament cu aripiprazol (2-15 mg pe zi), pacienţii care au prezentat un răspuns stabil fie au fost menţinuti pe tratamentul cu aripiprazol, fie li s-a administrat placebo pentru următoarele 16 săptămâni. Ratele Kaplan-Meier de recădere la săptămâna 16 au fost de 35 % în grupul de tratament cu aripiprazol şi de 52 % în grupul la care s-a administrat placebo; rata de risc pentru recădere pe parcursul celor 16 săptămâni (aripiprazol/placebo) a fost 0,57 (diferenţă nesemnificativă din punct de vedere statistic). Creşterea medie în greutate pe parcursul fazei de stabilizare (până la 26 săptămâni) în grupul de tratament cu aripiprazol a fost de 3,2 kg şi o creştere medie ulterioară de 2,2 kg pentru aripiprazol, comparativ cu 0,6 kg în grupul la care s-a administrat placebo, a fost observată în faza a doua (16 săptămâni) a studiului. Simptomele extrapiramidale au fost raportate în special în timpul fazei de stabilizare, la 17 % dintre pacienţi, dintre care tremorul a reprezentat 6,5 %.

Ticuri asociate cu sindromul Tourette la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.2)

Eficacitatea aripiprazolului a fost studiată la copii şi adolescenţi cu sindrom Tourette (aripiprazol: n = 99, placebo: n = 44) în cadrul unui studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, cu durata de 8 săptămâni, utilizând un protocol cu doză fixă pe grupuri de tratament stabilite în funcție de greutate, într-un interval de doze cuprins între 5 mg pe zi şi 20 mg pe zi şi cu o doză iniţială de 2 mg. Pacienţii au avut vârsta cuprinsă între 7 şi 17 ani şi au prezentat la evaluarea iniţialăun punctaj mediu de 30 la testul Scorului total al ticurilor pe Scala Yale privind severitatea globală a ticurilor (Total Tic Score on the Yale Global Tic Severity Scale - TTS-YGTSS). Aripiprazolul a arătat o îmbunătăţire a punctajului TTS-YGTSS la Săptămâna 8 față de evaluarea iniţială, în valoare de 13,35 pentru grupul de tratament cu doză mică (5 mg sau 10 mg) şi de 16,94 pentru grupul de tratament cu doză mare (10 mg sau 20 mg), comparativ cu o îmbunătăţire de 7,09 la grupul la care s-a administrat placebo.

Eficacitatea aripiprazolului la copii şi adolescenţi cu sindrom Tourette (aripiprazol: n = 32, placebo: n = 29) a fost evaluată, de asemenea, în cazul administrării unei doze flexibile, într-un interval cuprins între 2 mg pe zi şi 20 mg pe zi, cu o doză iniţială de 2 mg, în cadrul unui studiu cu durata de 10 săptămâni, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, desfăşurat în Coreea de Sud. Pacienţii au avut vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani şi au prezentat un punctaj mediu de 29 la testul TTS-YGTSS, la evaluarea iniţială. Aripiprazolul a arătat o îmbunătăţire de 14,97 a punctajului TTS-YGTSS la Săptămâna 10faţă de evaluarea iniţială, comparativ cu o îmbunătăţire de 9,62 la grupul cu administrare de placebo. În ambele studii de scurtă durată, relevanţa clinică a constatărilor referitoare la eficacitate nu a fost determinată, având în vedere magnitudinea efectului tratamentului comparativ cu substanţialul efect al placebo şi efectele neclare legate de funcţionarea psiho-socială. Nu sunt disponibile date cu privire la eficacitatea şi siguranţa pe durată îndelungată a aripiprazolului în această tulburare fluctuantă.

Agenţia Europeană a Medicamentului a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu aripiprazol la una sau mai multe subgrupe de copii şi adolescenţi în tratamentul schizofreniei şi în tratamentul tulburării afective bipolare (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Aripiprazolul este bine absorbit, atingând concentraţiile plasmatice maxime în decurs de 3-5 ore după administrarea dozei. Aripiprazolul este metabolizat pre-sistemic într-o măsură nesemnificativă. Biodisponibilitatea orală absolută a comprimatelor este de 87 %. Alimentele cu conţinut mare de lipide nu influenţează farmacocinetica aripiprazolului.

Distribuţie

Aripiprazolul se distribuie larg în organism, cu un volum aparent de distribuţie de 4,9 l/kg, indicând distribuţie extravasculară în proporţie mare. La concentraţii terapeutice, aripiprazolul şi dehidro- aripiprazolul se leagă în proporţie de peste 99 % de proteinele plasmatice, în special de albumină.

Metabolizare

Aripiprazolul este metabolizat în proporţie mare de către ficat, în special prin trei căi de biotransformare: dehidrogenare, hidroxilare şi N-dezalchilare. Pe baza studiilor in vitro, enzimele CYP3A4 şi CYP2D6 sunt responsabile de dehidrogenarea şi hidroxilarea aripiprazolului, iar N- dezalchilarea este catalizată de CYP3A4. Aripiprazolul este partea de medicament predominantă în circulaţia sistemică. La starea de echilibru, dehidro-aripiprazolul, metabolitul activ, reprezintă aproximativ 40 % din ASC a aripiprazolului în plasmă.

Eliminare

Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică al aripiprazolului este de aproximativ 75 ore la cei care metabolizează rapid prin intermediul CYP2D6 şi de aproximativ 146 ore la cei care metabolizează lent prin intermediul CYP2D6.

Clearance-ul total al aripiprazolului este de 0,7 ml/min/kg, fiind predominant hepatic.

După administrarea orală a unei doze unice de aripiprazol marcat radioactiv cu [14C], aproximativ 27%din radioactivitatea administrată a fost regăsită în urină şi aproximativ 60 % în materiile fecale. Mai puţin de 1 % din aripiprazolul netransformat a fost excretat în urină şi aproximativ 18 % a fost regăsit netransformat în materiile fecale.

Farmacocinetica la grupuri speciale de pacienţi
Copii şi adolescenţi

Farmacocinetica aripiprazolului şi a dehidro-aripiprazolului la copii şi adolescenţi cu vârsta între 10 şi 17 ani a fost similară cu cea de la adulţi, după corectarea diferenţelor de greutate.

Vârstnici

Nu există diferenţe în farmacocinetica aripiprazolului între subiecţii sănătoşi în vârstă şi cei tineri şi niciun efect detectabil determinat de vârstă în analizele farmacocinetice populaţionale, la pacienţii cu schizofrenie.

Sex

Nu există diferenţe în farmacocinetica aripiprazolului între subiecţii sănătoşi de sex masculin şi cei de sex feminin şi niciun efect detectabil determinat de sex în analizele farmacocinetice populaţionale, la pacienţii cu schizofrenie.

Fumatul şi rasa

Evaluarea farmacocinetică populaţională nu a relevat diferenţe semnificative clinic legate de rasă sau efecte determinate de fumat asupra farmacocineticii aripiprazolului.

Insuficienţă renală

Caracteristicile farmacocinetice ale aripiprazolului şi dehidro-aripiprazolului sunt similare la pacienţii cu afecţiuni renale severe, comparativ cu subiecţii tineri sănătoşi.

Insuficienţă hepatică

Un studiu efectuat cu doză unică la subiecţi cu grade variabile de ciroză hepatică (Child-Pugh clasele

A, B şi C) nu a relevat un efect semnificativ al insuficienţei hepatice asupra farmacocineticii aripiprazolului şi dehidro-aripiprazolului, dar studiul a inclus numai 3 pacienţi cu ciroză hepatică clasa C, ceea ce este insuficient pentru a trage concluzii despre capacitatea lor metabolică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind siguranţa farmacologică, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării.

Efecte toxicologice semnificative s-au observat numai la doze sau expuneri suficient mai mari decât doza sau expunerea maximă la om, indicând faptul că aceste efecte au fost limitate sau fără relevanţă pentru utilizarea clinică. Acestea au inclus: toxicitate cortico-suprarenaliană dependentă de doză (acumularea pigmentului lipofuscină şi/sau pierdere de celule parenchimatoase) la şobolan după 104 săptămâni, la doze de 20-60 mg/kg şi zi (de 3-10 ori valoarea medie a ASC la starea de echilibru pentru doza maximă recomandată la om) şi creşterea carcinoamelor corticosuprarenaliene şi adenoamelor/carcinoamelor cortico-suprarenaliene combinate la şobolani femele la 60 mg/kg şi zi (de 10 ori valoarea medie a ASC la starea de echilibru pentru doza maximă recomandată la om). La femelele de şobolan, expunerea la ceea mai mare doză non-tumorigenă a fost de 7 ori mai mare decât expunerea la om la dozele recomandate.

La maimuţă, un efect suplimentar observat a fost litiaza biliară, consecinţă a precipitării conjugaţilor sulfat ai metaboliţilor hidroxi ai aripiprazolului în bilă, după administrarea orală repetată de doze de 25-125 mg/kg şi zi (care determină expuneri de 1-3 ori mai mari faţă de valoarea medie la starea de echilibru a ASC la doza utilizată în clinică sau sunt de 16-81 ori mai mari faţă de doza maximă recomandată la om, calculată în mg/m2). Cu toate acestea, în cadrul studiului cu durata de 39 săptămâni efectuat la om, concentraţiile conjugaţilor sulfat ai hidroxi-aripiprazolului în bilă la doza maximă propusă de 30 mg pe zi, au reprezentat cel mult 6% din concentraţiile biliare determinate la maimuţă şi sunt mult sub limitele acestora (6%) la testarea solubilităţii in vitro.

În studii cu doze repetate efectuate la şobolani şi câini tineri, profilul de toxicitate al aripiprazolului a fost comparabil cu cel observat la animalele adulte şi nu s-au evidenţiat neurotoxicitate sau reacţii adverse asupra dezvoltării.

Pe baza rezultatelor unei game largi de teste standard de genotoxicitate, aripiprazolul a fost considerat non-genotoxic. Aripiprazolul nu a afectat fertilitatea în studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere. La şobolan, la doze care au determinat expuneri subterapeutice (pe baza ASC) şi la iepure, la doze care au determinat expuneri de 3-11 ori mai mari faţă de valoarea medie la starea de echilibru a ASC la doza clinică maximă recomandată, s-a observat toxicitate asupra dezvoltării, inclusiv osificare fetală tardivă, dependentă de doză şi posibile efecte teratogene. Toxicitate maternă a apărut la doze similare celor care determină toxicitate asupra dezvoltării.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Celuloză microcristalină

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb

Hidroxipropilceluloză

Stearat de magneziu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

Cutii cu blistere: 3 ani

Cutii cu flacoane: 3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Cutii cu blistere:

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare legate de temperatură. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

Cutii cu flacoane:

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C. A se păstra flaconul bine închis pentru a fi protejat de umiditate.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blistere (blistere din OPA-Aluminiu-PVC/Aluminiu) cu folie care permite eliberarea comprimatului prin împingere.

Flacon (din polietilenă de înaltă densitate), prevăzut cu sistem de închidere securizat pentru copii și flacon cu capac cu filet (PP) cu sigiliu.

Mărimi de ambalaj:

Cutii cu blistere: 14, 28, 30, 56 și 98 comprimate.

Cutii cu flacoane: 100 comprimate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Accord Healthcare Polska Sp. z o.o. ul. Taśmowa 7, 02-677 Warszawa

Polonia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

13228/2020/01-07 13229/2020/01-07

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Septembrie 2015

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2020

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Mai 2020