ARBIFEN 400mg capsule moi prospect medicament

Arbifen 400 mg capsule moi

Fiecare capsulă conţine ibuprofen 400 mg.

Excipient cu efect cunoscut: fiecare capsulă conține sorbitol 79,20 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Capsule moi.

Capsule gelatinoase moi, transparente, incolore, de formă ovală, de mărime '12”, imprimate cu 'I400” cu cerneală neagră comestibilă, conținând lichid vâscos limpede, incolor până la galben pal (dimensiune: 14.85 x 10 mm)

Arbifen este indicat în tratamentul simptomatic de scurtă durată al durerii de intensitate uşoară până la moderată, cum este cefaleea, gripa, durerea dentară, durerea musculară, dismenoreea și al febrei la adulți și adolescenți cu greutate corporală ≥ 40 Kg (cu vârsta de 12 ani și peste).

De asemenea, Arbifen este indicat la adulți și pentru tratamentul durerii ușoare până la moderate în caz de migrenă cu sau fără aură.

Se recomandă utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Se recomandă o doză unică de 400 mg (1 capsulă), care poate fi administrată, dacă este necesar, de până la 3 ori pe zi, la un interval de 6 pâna la 8 ore. Doza maximă zilnică de 1200 mg pe zi (3 capsule) nu trebuie depășită în cadrul oricărui interval de 24 de ore.

În cazul adolescenților, dacă acest medicament este necesar mai mult de 3 zile sau dacă simptomele se agravează este indicat ca pacientul să solicite consult medical.

În cazul adulților, dacă durerea persistă mai mult de 5 zile, dacă se agravează sau dacă febra persistă mai mult de 3 zile sau în cazul apariției unei noi afecțiuni, pacientul este sfătuit să solicite consultul unui medic.

Se administrează o capsulă de 400 mg, cât de repede posibil, de la începutul episodului de migrenă.

Dacă simptomatologia pacientului nu se ameliorează după prima doză, nu trebuie administrată o a doua doză în timpul aceluiași episod de migrenă. Cu toate acestea, episodul de migrenă poate fi tratat cu un alt tip de terapie, care nu este un medicament antiinflamator nesteroidian sau sau acid acetilsalaicilic.

Dacă simptomatologia pacientului s-a ameliorat, dar simptomele reapar, se poate administra o a doua doză, cu condiția să existe un interval de cel puțin 8 ore între cele 2 doze.

Durata tratamentului nu trebuie să depășească 3 zile.

Copii si adolescenţi

Arbifen nu este indicat la adolescenți cu greutatea corporală sub 40 kg și la copii cu vârsta mai mică de 12 ani.

La acest grup de populație pot fi mai adecvate alte forme farmaceutice/concentrații.

Nu este necesară, în mod special, o ajustare a dozei. Persoanele vâstnice trebuie monitorizate cu atenție, din cauza posibilelor reacții adverse (vezi pct 4.4)

Nu este necesară reducerea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată, dar trebuie luate măsuri de precauție (vezi pct. 4.4). Ibuprofenul este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală severă (vezi pct. 4.3).

Nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, dar trebuie luate măsuri de precauție (vezi pct. 4.4). Ibuprofenul este contraindicat la pacienții cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.3).

A se utiliza doar pentru o perioadă scurtă de timp.

Capsulele trebuie înghițite întregi, cu multă apă, de preferință în timpul mesei. Capsulele nu trebuie mestecate.

- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

- pacienți care prezintă antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, angioedem, rinită, urticarie sau astm bronșic) la acid acetilsalicilic (AAS) sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)

- ulcer gastro-duodenal activ sau antecedente de ulcer gastro-duodenal recurent/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau sângerări dovedite)

- antecedente de sângerări gastro-intestinale sau perforaţii în asociere cu terapia anterioară cu

- insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă sau insuficienţă cardiacă severă (Clasa IV

NYHA) (vezi pct. 4.4)

- hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă

- tulburări de coagulare a sângelui neclarificate

- deshidratare semnificativă (determinată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide)

- în cursul ultimului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6)

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi reacțiile adverse gastro-intestinale şi cardiovasculare).

Se recomandă prudență în timpul administrării ibuprofenului la pacienții diagnosticați cu următoarele afecțiuni, care se pot agrava:

- Tulburare congenitală a metabolismului porfirinei (de exemplu, porfirie acută recurentă);

- Tulburări de coagulare a sângelui (ibuprofenul poate prelungi durata sângerării),

- Imediat după intervenţii chirurgicale majore.

- Lupus eritematos sistemic sau alte afecţiuni mixte ale țesutului conjunctiv (de exemplu, risc crescut de meningită aseptică) (vezi pct. 4.8),

- Hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă, deoarece funcția renală se poate deteriora (vezi pct. 4.3 și 4.8)

- La pacienții diagnosticați cu febră a fânului, polipi nazali sau tulburări respiratorii obstructive cronice, deoarece aceștia prezintă un risc crescut de reacții alergice. Acești pacienți pot prezenta crize de astm bronșic (așa numitul astm bronșic indus de analgezic), edem Quincke sau urticarie,

- La pacienții care au o reacție alergică la alte substanțe, deoarece aceștia pot prezinta, de asemenea, un risc crescut de reacții de hipersensibilitate la utilizarea ibuprofenului.

La adolescenții care prezintă deshidratare există un risc de insuficiență renală.

Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special de sângerare gastro-intestinală şi perforaţie, care pot fi letale.

La pacienţii cu astm bronșic sau cu antecedente de astm bronşic sau afecțiuni alergice poate fi indus bronhospasmul.

Utilizarea ibuprofenului concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de 2-ciclooxigenază, trebuie evitată, din cauza riscului crescut de reacții adverse (vezi pct. 4.5).

Arbifen poate masca simptomele unei infecții ceea ce poate duce la inițierea întârziată a tratamentului adecvat și, prin urmare, la agravarea acesteia.

Acest lucru a fost observat în cazurile de pneumonie bacteriană dobândită prin infecția comunitară și în cazul complicațiilor bacteriene din cursul varicelei. Când Arbifen este administrat pentru febră sau ameliorarea durerii provocată de infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În mediurile non-spitalicești, pacientul trebuie să solicite consultul unui medic dacă simptomele persistă sau se agravează.

Insuficiență renală, deoarece funcția renală se poate deteriora și mai mult (vezi pct. 4.3 și 4.8).

În general, utilizarea regulată de analgezice, în special asocierea mai multor substanțe active cu efect de ameliorare a durerii, poate provoca leziuni renale permanente și un risc de insuficiență renală (nefropatie analagezică). Acest risc poate fi crescut în caz de efort fizic asociat cu pierdere de săruri și deshidratare. Prin urmare, acest tip de utilizare trebuie evitat.

Disfuncţie hepatică ( vezi pct 4.3 şi 4.8)

Este indicată întreruperea tratamentului cu ibuprofen atunci când apare deteriorarea funcției hepatice din cauza administrării ibuprofenului. De obicei, după întreruperea tratamentului, statusul fiziologic se normalizează. Monitorizarea ocazională a glicemiei este, de asemenea, indicată.

Se recomandă prudență (o discuție cu medicul sau farmacistul) înainte de începerea tratamentului la pacienții cu antecedente de hipertensiune arterială și/ sau insuficiență cardiacă, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană, hipertensiune arterială şi edem.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mai mică de ibuprofen (de exemplu, ≤ 1200 mg pe zi) se asociază cu un risc crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale.

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (NYHA II-III), boală cardiacă ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu ibuprofen numai după o evaluare atentă și trebuie evitată utilizarea unei doze mari (2400 mg/zi).

O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat şi fumat), în particular, dacă sunt necesare doze mari de ibruprofen (2400 mg/zi).

Cu privire la afectarea potențială a fertilității feminine, vezi pct. 4.6.

AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale (colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece pot determina exacerbarea acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).

Sângerarea gastro-intestinală, ulceraţia sau perforaţia, care poate fi letală, au fost raportate pentru toate

AINS şi în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de atenţionare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave.

La pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici riscul de sângerare gastro-intestinală, ulceraţie sau perforaţie este mai mare odată cu creşterea dozelor de AINS.

La aceşti pacienţi tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai mică doză disponibilă

La aceşti pacienţi şi, de asemenea, la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul de afecţiuni gastro-intestinale, trebuie luată în considerare terapia asociată cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnici, trebuie să se raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerare gastro-intestinală), mai ales în stadiile iniţiale ale tratamentului.

Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu medicamente care pot creşte riscul de ulceraţie sau sângerare, cum sunt corticosteroizii cu administrare orală, anticoagulantele de tipul warfarinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele antiagregante antiplachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Tratamentul trebuie întrerupt în cazul în care apare sângerare sau ulceraţie gastro-intestinală la pacienţii tratați cu ibuprofen.

Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-

Johnson şi necroliza epidermică toxică, au fost raportate, foarte rar, în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă un risc mai mare de apariţie a acestor reacţii în faza iniţială a terapiei, debutul reacţiei apărând în majoritatea cazurilor în decursul primei luni de tratament.

S-a raportat pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) în asociere cu utilizarea de medicamente care conțin ibuprofen.Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt la prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii, a unor leziuni ale mucoaselor sau a oricărui semn de hipersensibilitate.

Reacții severe acute de hipersensibilitate (de exemplu, șoc anafilactic) au fost observate foarte rar. La primele semne de reacții de hipersensibilitate după administrarea de ibuprofen terapia trebuie oprită.

Măsurile medicale necesare, în funcție de simptomatologie, trebuie inițiate de personalul medical.

Ibuprofenul poate inhiba temporar funcția trombocitelor (agregarea plachetară). Prin urmare, pacienţii cu tulburări de coagulare trebuie atent monitorizaţi. În cazul tratamentului de lungă durată cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei hepatice şi a celei renale, precum şi a hemoleucogramei.

Utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezice pentru cefalee, poate să agraveze simptomatologia.

Dacă această situație este prezentă sau suspectată, trebuie solicitat consult medical și tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de cefalee indusă de medicamente trebuie suspectat la pacienții care au dureri de cap frecvente sau zilnice, în ciuda (sau din cauza) utilizării regulate a medicamentelor pentru cefalee. Cefalea indusă de medicamente nu trebuie tratată prin creșterea dozei de medicament.

În cursul tratamentului cu ibuprofen, la pacienții cu boli autoimune preexistente (cum ar fi lupus eritematos sistemic, boală mixtă a țesutului conjunctiv) au fost observate cazuri cu simptome de meningită aseptică, cum ar fi redoare de ceafă, cefalee, greață, vărsături, febră sau dezorientare.

Consumul de alcool etilic trebuie evitat, întrucât acesta poate accentua reacţiile adverse la AINS, în special dacă acestea afectează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.

Pacienţii trataţi cu ibuprofen trebuie să raporteze medicului curant semnele sau simptomele de ulceraţie sau sângerare gastro-intestinală, vederea încețoșată sau alte simptome oculare, erupţia cutanată tranzitorie, creşterea în greutate sau edemul.

Dacă apar probleme de vedere, vedere încețoșată, prezența de scotoame sau disfuncționalități ale percepției culorilor, este necesară întreruperea tratamentului.

Arbifen conține sorbitol 79,20 mg în fiecare capsulă.

Trebuie luat în considerare efectul cumulativ al medicamentelor administrate concomitent care conțin sorbitol (sau fructoză) și aportul alimentar de sorbitol (sau fructoză). Conținutul de sorbitol din medicamentele de uz oral poate afecta biodisponibilitatea altor medicamente pentru administrare orală, dacă sunt administrate concomitent. Pacienții cu intoleranță ereditară la fructoză (HFI) nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Administrarea concomitentă de ibuprofen și acid acetilsalicilic nu este în general recomandată, din cauza potențialului de creștere a incidenței reacțiilor adverse.

Date experimentale sugerează faptul că la administrare concomitentă, ibuprofenul poate inhiba efectul dozei mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Deși există incertitudini privind extrapolarea acestor date la situația clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca utilizarea regulată de ibuprofen, pe termen lung, să reducă efectul cardioprotectiv al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică.

Nu este probabil niciun efect relevant clinic asociat cu utilizarea ocazională a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).

Utilizarea concomitentă a două sau mai multor AINS poate creşte riscul apariţiei ulcerelor şi sângerării gastro-intestinale, din cauza efectelor sinergice (vezi pct. 4.4).

AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).

AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. La pacienţii cu funcţie renală redusă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală redusă), tratamentul cu inhibitori ai ECA, blocante ale receptorilor beta sau antagoniști ai angiotensinei-II concomitent cu administrarea unui medicament care inhibă ciclooxigenaza poate determina o deteriorare suplimentară a funcţiei renale, inclusiv cu posibilitatea de apariţie a insuficienţei renale acute, care, de regulă, este reversibilă. Prin urmare, administrările concomitente trebuie efectuate cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici. Pacienţii vor fi instruiţi să consume o cantitate suficientă de lichide şi în perioada imediat următoare iniţierii terapiei concomitente, precum și periodic ulterior, trebuie luată în considerare monitorizarea parametrilor funcţiei renale.

Administrarea concomitentă de ibuprofen şi diuretice care economisesc potasiu poate determina hiperkaliemie (Este recomandată monitorizarea atentă a kaliemiei).

Risc crescut de apariţie a reacțiilor adverse, în particular a celor care implică tractul gastro-intestinal (ulcerație gastrointestinală sau sângerare (vezi pct. 4.4)).

Creştere a riscului de apariţie a sângerării gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

AINS pot exacerba insuficiența cardiacă, pot reduce RFG și pot crește concentrația plasmatică de digoxină. Nu este necesar controlul concentraţiilor plasmatice ale digoxinei în cazul utilizării conform schemei terapeutice corecte (maximum 4 zile).

Crește efectul ibuprofenului

Administrarea concomitentă de ibuprofen cu fenitoină poate creşte concentraţia plasmatică a fenitoinei. Nu este necesar controlul concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei în cazul utilizării conform schemei terapeutice corecte (maximum 4 zile).

Administrarea concomitentă de ibuprofen cu litiu poate creşte concentraţia plasmatică a litiului. Nu este necesar controlul concentraţiilor plasmatice ale litiului în cazul utilizării conform schemei terapeutice corecte (maximum 4 zile).

Administrarea de ibuprofen în decurs de 24 ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate determina o concentraţie plasmatică crescută de metotrexat şi creşterea efectelor toxice ale acestuia.

Riscul de afectare renală indus de ciclosporină creşte prin administrarea concomitentă a anumitor

AINS. Acest efect nu poate fi exclus nici în cazul administrării concomitente de ciclosporină cu ibuprofen.

Tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen duce la absorbţia prelungită şi redusă a ibuprofenului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de cel puţin o oră unul de celălalt.

AINS nu trebuie utilizate în decurs de 8-12 zile după administrarea de mifepristonă, deoarece AINS pot reduce efectul mifepristonei.

Medicamentele care conțin sulfinpirazonă pot întârzia excreția ibuprofenului.

Medicamentele care conțin probenecid pot reduce clearance-ul AINS și pot crește concentrația plasmatică a acestora.

Posibil risc crescut de nefrotoxicitate când AINS sunt administrate concomitent cu tacrolimus.

Pe durata administrării concomitente de zidovudină şi AINS, poate creşte riscul de toxicitate hematologică. Se recomandă efectuarea hemoleucogramei după 1-2 săptămâni de la iniţierea utilizării concomitente.

Există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la pacienţii cu hemofilie HIV pozitivi care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen

Poate creşte concentraţiile plasmatice ale AINS.

Ginkgo biloba poate potența riscul de sângerare indus de AINS.

Administrarea concomitentă de ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9 poate crește expunerea la ibuprofen (substrat CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol și fluconazol (inhibitori ai CYP2C9) s-a observat o creștere a expunerii la S (+) - ibuprofen cu aproximativ 80% până la 100%. Trebuie luată în considerare reducerea dozei de ibuprofen atunci când inhibitorii puternici ai CYP2C9 sunt administrați concomitent, în special când se administrează concomitent doze mari de ibuprofen fie cu voriconazol, fie cu fluconazol.

AINS pot să crească sau să scadă efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul unui tratament concomitent, se recomandă precauție.

Studiile efectuate la animale arată că AINS poate crește riscul de convulsii asociate cu antibioticele din clasa chinolonelor. Pacienţii care utilizează concomitent AINS şi chinolone pot prezenta risc crescut de a dezvolta convulsii.

Pot potenţa reacţiile adverse gastro-intestinale şi riscul de apariţie a sângerării şi ulceraţiei.

Creştere a toxicităţii baclofenului.

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării embrionare/fetale. Datele din studii epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan, de malformaţii cardiace şi de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină la începutul sarcinii. Riscul de malformaţii cardiovasculare a crescut în raport cu doza şi durata tratamentului.

La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină a avut drept rezultat creşterea numărului de sarcini pierdute pre- şi post-implant şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandină în timpul organogenezei a fost raportată creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare.

Pe durata primului şi a celui de al doilea trimestru de sarcină, nu trebuie administrat Arbifen, cu excepția cazului în care este absolut necesar. Dacă administrarea de ibuprofen este necesară la o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului şi al celui de al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata tratamentului să fie cât mai scurtă posibil.

În al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune fătul la:

- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);

- disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios; mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii pot fi expuși la:

- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la doze foarte mici.

- inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului.

În consecinţă, Arbifen este contraindicat în timpul ultimului trimestru de sarcină.

Ibuprofenul și metaboliții săi sunt excretați în concentrații scăzute în laptele matern. Până în prezent nu se cunosc efecte nocive asupra sugarilor. De aceea, ibuprofenul poate fi utilizat în timpul alăptării pentru tratamentul pe termen scurt al durerii și febrei la doza recomandată. Profilul de siguranță după utilizarea pe termen lung nu a fost stabilit.

Există unele dovezi că medicamentele care inhibă sinteza ciclooxigenazelor/prostaglandinelor pot determina afectarea fertilității feminine printr-un efect asupra ovulației. Acest lucru este reversibil la întreruperea tratamentului.

Ibuprofenul nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, întrucât la doze mari, în cazuri individuale, pot fi prezente reacţii adverse, cum sunt fatigabilitate, somnolenţă, vertij şi tulburări de vedere (raportate ca mai puţin frecvente), capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată la anumite persoane. Acest efect este potenţat în cazul consumului concomitent de alcool etilic.

Cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere peptice, perforaţie sau sângerare gastro-intestinală, uneori letală, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).

Au fost raportate după administrare greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei şi bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.

Reacţiile adverse sunt predominant dependente de doză şi pot varia interindividual.

În special riscul de apariție a sângerărilor gastro-intestinale depinde de valorile dozelor și de durata tratamentului. Pentru alți factori de risc cunoscuți, a se vedea secțiunea 4.4.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu

Unele dintre reacțiile adverse nemenționate sunt mai puțin frecvente atunci când doza zilnică maximă este de 1200 mg, comparativ cu terapia în doze mari la pacienții cu reumatism.

Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele frecvenţe de apariţie:

Foarte frecvente (1/10)

Frecvente (1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)

Rare (1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) # Vezi ,,Descrierea simptomelor adverse selectate’’ mai jos. Foarte Frecvente Mai puțin Rare Foarte rare Frecvență frecvente frecvente necunoscută

Infecții și meningită infestări aseptică , în special la pacienții cu diagnostic de lupus eritematos sistemic.

Tulburări tulburări de hematolog hematopoieză ice şi (anemie, limfatice leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoză).#

Tulburări reacţii de Sindrom de Reacții severe de ale hipersensibilit lupus hipersensibilitate. sistemului ate eritematos Simptomele pot imunitar (prurit, sistemic include: edem urticarie, facial, inflamație purpură și la nivelul limbii, exantem, inflamare a precum și stratului intern al crize de astm laringelui cu bronșic constricție a căilor (uneori însoțite respiratorii, de dispnee, hipotensiune tahicardie, arterială) (vezi scădere marcată a pct. 4.4) tensiunii până la stare de șoc, care poate pune viața în pericol (vezi pct 4.4).

Exacerbare a inflamațiilor asociate infecțiilor (de exemplu dezvoltarea fasceitei necrozante) care coincide cu utilizarea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene. #

Tulburări endocrine

Tulburări de metabolism și nutriție Tulburări Depresie, psihiatrice confuzie, halucinații reacții psihotice.

Tulburări Cefalee (vezi Meningită ale pct. 4.4), aseptică. # sistemului somnolență, nervos vertij, fatigabilitate, agitație, amețeală, insomnie, iritabilitate.

Tulburări Tulburări de Ambliopie oculare vedere # toxică

Tulburări Tinitus acustice şi vestibulare

Tulburări Palpitații, cardiace insuficiență cardiacă (vezi pct 4.4), infarct miocardic, edem pulmonar acut, edem (vezi pct. 4.4)

Tulburări Hipertensiune vasculare arterială (vezi pct. 4.4)

Tulburări Rinită, respiratori bronchospasm i, toracice şi mediastinale

Tulburări Tulburări Ulcere Gastrită Esofagită, gastro- gastro- gastrointensi pancreatită, intestinale intestinale nale, uneori stricturi precum împreună cu intestinale.

pirozis, sângerări și dispepsie, perforații dureri (vezi pct. abdomina 4.4), le și hemoragii greață, oculte ce pot vărsături, duce la flatulență, anemie, diaree, melenă, constipați hematemeză,

e. stomatită ulceroasă, colită, exacerbare a bolii inflamatorii intestinale, complicații ale diverticulozei colonului (perforație, fistulă)

Tulburări Disfuncție hepatobili hepatică, afecțiuni are hepatice, în particular la tratamentul îndelungat, insuficiență hepatică, hepatită acută, icter.

Afecţiuni Reacții cutanate Reacții la cutanate şi severe ( eriterm medicament cu ale polimorf, eozinofilie si ţesutului dermatită simptome subcutana exfoliativă, reacții sistemice t buloase inclusiv (sindromul sindromul DRESS),

Stevens-Johnson pustuloză și necroliză exantematică epidermică acută toxică), alopecie, generalizată, fasceită reacții de necrozantă (vezi fotosensibilitate. pct. 4.4.).

Infecții cutanate severe cu complicații la nivelul țesutului moale pot apărea în timpul infecției cu varicelă.

Afecțiuni musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv

Tulburări Dezvoltare de Necroză renale şi edem, în papilară ale căilor particular la renală. # urinare pacienții cu hipertensiune arterială sau insuficiență renală, sindrom nefrotic, nefrită interstițială ce pot fi asociate cu insuficiența renală. #

Sarcina, Tulburări puerperiul menstruale. și afecțiunile perinatale

Tulburări ale sistemului reproducător și ale sânului

Tulburări Edem, inflamație, Lipsă a efectului generale și edem periferic. medicamentului. la nivelul locului de administrare

Investigaţi Creștere a a i valorilor azotului ureic, creștere a valorilor serice ale transaminazelor și fosfatazei alcaline, scădere a valorilor hemoglobinei și ale hematocritului, inhibare a agregării plachetare, timp de sângerare prelungit, scădere a calcemiei,, creșterea a uricemiei

Studiile clinice au arătat că ibuprofenul, în special la doze mari (2400 mg/zi) și în caz de tratament pe termen lung poate fi asociat cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Primele simptome sau semne pot să includă: febră, iritație în gât, ulcerații bucale de suprafață, simptome asemănătoare gripei, oboseală severă, sângerări nazale și cutanate. Aceste disprazii sanguine pot apărea în special după utilizarea unor doze mari, pe o perioadă lungă de timp. În terapia pe termen lung, trebuie efectuată regulat monitorizarea sanguină. (Vezi pct. 4.4).

Acestă tulburare poate fi în legătură cu mecanismul de acțiune al AINS. Dacă, în timpul administrării ibuprofenului, apar semne ale unei infecții sau aceasta se agravează, pacienților li se recomandă să solicite un consult medical de urgență. Trebuie să li se efectueze teste pentru a vedea dacă este necesară indicarea unei terapii anti-infecțioase/antibioterapii.

În timpul tratamentului cu ibuprofen, au fost observate simptome de meningită aseptică, cum ar fi rigiditatea gâtului, cefalee, greață, vărsături, febră sau pierdere a conștienței. Pacienții predispuși la astfel de simptome sunt cei care prezintă tulburări de colagen autoimune (LES, boală mixtă a țesutului conjunctiv).

Au fost observate tulburări oculare reversibile, cum ar fi ambliopia toxică, vederea încețoșată și modificări ale percepției culorilor. În cazul unor astfel de reacții adverse, se va întrerupe administrarea ibuprofenului.

Pot să apară diferite grade de afectare a funcției renale, în special în timpul utilizării pe termen lung a unor doze mai mari de ibuprofen. O scădere bruscă a insuficienței renale poate fi, de asemenea, asociată cu o reacție de hipersensibilitate generalizată.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacţie adversă suspectată, prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenției Naționale a

Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

La copii, ingerarea unei doze mai mari de 400 mg/kg poate determina apariţia simptomelor de supradozaj.

La adulţi, efectul răspunsului la doză este mai puţin delimitat. Timpul de înjumătățire plasmatică în caz de supradozaj este de 1,5-3 ore.

Majoritatea pacienţilor care au ingerat cantități importante din punct de vedere clinic de AINS nu vor dezvolta mai mult decât greaţă, vărsături, durere epigastrică sau mai rar, diaree. De asemenea, pot să apară tinitus, cefalee şi hemoragie gastro-intestinală. În intoxicările mai grave, toxicitatea se observă la nivelul sistemului nervos central, manifestată prin amețeală, somnolență, ocazional excitație și dezorientare, pierdere a conștienței (la copii și convulsii mioclonice) sau comă. Ocazional, pacienţii pot prezenta convulsii. În intoxicaţia gravă poate apărea acidoză metabolică iar timpul de protombină/INR poate fi prelungit, probabil din cauza interferenţei cu acţiunile factorilor de coagulare circulanți. Pot apărea insuficienţă renală acută și afectare hepatică. La pacienţii cu astm bronşic, există posibilitatea exacerbării astmului bronşic. În plus, sunt posibile și hipotensiune arterială, deprimare respiratorie și cianoză.

Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale şi include menţinerea permeabilității căilor respiratorii şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până la stabilizarea acestora. Lavajul gastric sau administrarea pe cale orală de cărbune activat sunt indicate dacă pacientul se prezintă în decurs de o oră de la ingerarea unei doze mai mari de 400 mg per kg corp.

Dacă ibuprofenul a fost deja absorbit, trebuie administrate substanţe alcaline pentru a favoriza excreţia ibuprofenului în urină. Dacă sunt frecvente sau prelungite, convulsiile trebuie tratate prin administrarea intravenoasă de diazepam sau lorazepam. Pentru astmul bronşic, se vor administra bronhodilatoare. Nu există un antidot specific.

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi de acid propionic.

Codul ATC: M01AE01

Mecanismul de acțiune

Ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) care în modelele convenționale de studiu a inflamaţiei efectuate la animale a demonstrat eficacitate prin intermediul inhibării sintezei de prostaglandine. La om, ibuprofenul reduce durerea asociată inflamației, tumefierea și febra. Mai mult decât atât, ibuprofenul inhibă reversibil agregarea plachetară indusă de ADP și colagen.

Datele experimentale sugerează faptul că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când medicamentele sunt administrate concomitent. Unele studii farmacodinamice arată că atunci când s-au administrat doze unice de 400 mg de ibuprofen în intervalul de 8 ore înainte sau la 30 minute după o doză de acid acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), apare o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau asupra agregării plachetare. Cu toate că există incertitudini legate de extrapolarea acestor date la situația clinică, nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea regulată de ibuprofen, pe termen lung, să reducă efectul cardioprotector al dozelor mici de acid acetilsalicilic. Este puțin probabil ca administrarea ocazională de ibuprofen să fie considerată a fi asociată cu probabilitatea apariției unui efect clinic relevant (vezi pct. 4.5).

Farmacocinetica ibuprofenului este liniară la dozele terapeutice. Arbifen 400 mg se prezintă ca ibuprofen sub formă de soluție introdus într-o capsulă gelatinoasă.

Concentrația plasmatică maximă este atinsă foarte repede, aproximativ după 30 de minute de la administrarea orală.

După administrarea unei doze unice sub forma unei capsule de 400 mg, concentrația plasmatică maximă este de aproximativ 50 ug/ml. Administrarea de alimente întârzie absorbția ibuprofenului.

Administrarea ibuprofenului nu determină fenomene de acumulare. Este legat de proteinele plasmatice în proporție de 99%.

S-a constatat că în lichidul sinovial, ibuprofenul are concentrații stabile între a doua și a opta oră după administrarea dozei, Cmax sinovială fiind de aproximativ o treime din concentrația plasmatică maximă

Cmax. După administrarea de doze de ibuprofen 400 mg la interval de 6 ore la femeile care alăptează, cantitatea de ibuprofen găsită în laptele matern este mai mică de 1 mg per 24 de ore.

Ibuprofenul nu are un efect de inducere enzimatică. Este metabolizat în proporție de 90% la metaboliți inactivi.

Eliminarea se realizează, în principal, prin urină. Eliminarea este completă în decurs de 24 de ore, cu un procent de 10% sub formă neschimbată și 90% sub formă de metaboliți inactivi, în esență glucuronoconjugați. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore.

Parametrii cinetici ai ibuprofenului nu sunt modificați semnificativ în caz de insuficiență renală și hepatică. Modificările observate nu justifică o modificare a dozei.

În studiile la animale, toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului, a implicat, în principal, leziuni şi ulcere la nivelul tractului gastro-intestinal.

Testele in vitro şi in vivo nu au demonstrat efecte semnificative clinic privind mutagenitatea ibuprofenului. Mai mult, nu s-au observat efecte carcinogene la şoarece şi şobolani.

Ibuprofenul inhibă ovulaţia la iepuri şi afectează nidarea la diferite specii de animale (iepure, şobolan şi şoarece). Testele experimentale efectuate au demonstrat că ibuprofenul traversează placenta, când este utilizat în doze materne toxice și au fost observate mai frecvent malformaţii (de exemplu, defecte septale ventriculare).

Macrogol 600

Hidroxid de potasiu

Gelatină

Sorbitol lichid

Oxid negru de fer (E172)

Propilenglicol (E1520)

Hipromeloză 2910 (6 cP)

Nu este cazul.

3 ani.

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

Ambalaj alb opac din PVC-PVDC/Folie de aluminiu introdus în cutii imprimate.

Arbifen este disponibil în ambalaje cu blistere care conțin 10, 12, 14, 20, 30, 36 și 50 capsule.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Ibuprofenul poate prezenta un risc pentru mediu. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale.

Aurobindo Pharma România S.R.L.

Sos. Bucureşti- Ploieşti nr.42-44, etajul 2, Clădirea B, Aripa B2,

Complex Băneasa Business & Technology Park S.A sector 1, Bucureşti,

România

14144/2021/01-03

Data primei autorizări: Octombrie 2021

Octombrie 2021