Conținutul prospectului pentru medicamentul ANIDULAFUNGINA MYLAN 100mg pulbere pentru concentrat soluție perfuzabilă
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Anidulafungină Mylan 100 mg pulbere pentru concentrat pentru soluție perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon conţine anidulafungină 100 mg.
Soluţia reconstituită conţine anidulafungină 3,33 mg/ml şi soluţia diluată conţine anidulafungină 0,77 mg/ml.
Excipient cu efect cunoscut:Fructoză 102,5 mg per flacon.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă.
Pulbere liofilizată de culoare albă până la aproape albă.
Soluţia reconstituită are pH-ul de 3,5 până la 5,5.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul cu Anidulafungină Mylan va fi iniţiat de un medic specializat în abordarea terapeutică a infecţiilor fungice invazive.
DozeÎnainte de inițierea tratamentului trebuie prelevate mostre pentru cultura fungică. Tratamentul poate fi inițiat înainte de obținerea rezultatelor culturii celulare și poate fi ajustat corespunzător în momentul în care rezultatele devin disponibile.
În ziua 1 trebuie administrată o doză unică de atac de 200 mg, urmată de o doză zilnică de 100 mg. Durata tratamentului trebuie stabilită în funcţie de răspunsul clinic al pacientului.
Durata tratamentuluiÎn general, tratamentul antifungic trebuie continuat cel puţin 14 zile după ultima cultură cu rezultate pozitive.
Nu există date suficiente care să susţină utilizarea dozei de 100 mg pentru mai mult de 35 de zile de tratament.
Pacienţi cu insuficienţă renală şi hepatică
Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară, moderată sau severă. Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii cu orice grad de insuficienţă renală, inclusiv pacienţi care efectuează ședințe de dializă. Anidulafungină poate fi administrat indiferent de momentul hemodializei (vezi pct. 5.2).
Grupe speciale de pacienţiNu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii adulţi în funcţie de sex, greutate, etnie, prezenţa infecţiei cu HIV sau vârstnici (vezi pct. 5.2).
Copii şi adolescenţiSiguranţa şi eficacitatea anidulafunginei la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.2, dar nu poate fi făcută nicio recomandare privind doza.
Mod de administrareAdministrare intravenoasă. Doar pentru unică folosinţă.
Anidulafungină Mylan trebuie reconstituit cu apă pentru preparate injectabile, până la obţinerea concentraţiei de 3,33 mg/ml şi, ulterior, soluția obținută trebuie diluată înainte de utilizare până la concentraţia de 0,77 mg/ml. Soluția reconstituită este o soluție clară, incoloră până la galben deschis. Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare (vezi pct. 6.6).
Se recomandă administrarea Anidulafungină Mylan cu o viteză de perfuzare care să nu depăşească 1,1 mg/minut (echivalent cu 1,4 ml/minut, atunci când se reconstituie şi se diluează conform instrucţiunilor).
Reacţiile adverse asociate administrării perfuziei sunt puţin frecvente atunci când viteza cu care se administrează perfuzia cu anidulafungină nu depăşeşte 1,1 mg/minut (vezi pct. 4.4).
Anidulafungină Mylan nu trebuie administrat sub formă de injecţie în bolus.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activǎ, alte echinocandine, sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Anidulafungină nu a fost studiat la pacienţii cu Candida endocarditis, osteomielită sau meningită.
Eficacitatea anidulafunginei a fost evaluată doar la un număr limitat de pacienţi cu neutropenie (vezi pct. 5.1).
Efecte hepaticeLa subiecţi sănătoşi şi pacienţi trataţi cu anidulafungină au fost observate concentraţii plasmatice crescute ale enzimelor hepatice. S-au observat anomalii hepatice semnificative clinic la anumiţi pacienţi cu afecţiuni medicale preexistente grave, cărora li s-au administrat multiple medicamente concomitent cu anidulafungină. În studiile clinice au fost raportate ca mai puţin frecvente cazuri de disfuncţie hepatică semnificativă, hepatită şi insuficienţă hepatică. În timpul tratamentului cu anidulafungină, pacienţii cu valori serice crescute ale enzimelor hepatice trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor de agravare a disfuncţiei hepatice şi trebuie evaluat raportul beneficiu/risc în cazul continuării tratamentului cu anidulafungină.
Reacţii anafilacticeReacţii anafilactice, incluzând şocul au fost raportate la utilizarea anidulafunginei. În cazul în care aceste reacţii apar, utilizarea de anidulafungină trebuie întreruptă şi trebuie administrat tratamentul adecvat.
Reacţii determinate de perfuzie
La utilizarea anidulafunginei au fost raportate reacţii adverse asociate perfuziei, incluzând erupţii tranzitorii cutanate, urticarie, hiperemie facială tranzitorie, prurit, dispnee, bronhospasm şi hipotensiune arterială. Reacţiile adverse asociate perfuziei sunt puţin frecvente atunci când viteza cu care este administrată perfuzia cu anidulafungină nu depăşeşte 1,1 mg/minut (vezi pct. 4.8).
Într-un studiu non-clinic (la şobolan) s-a observat exacerbarea reacţiilor adverse asociate perfuziei în cazul administrării concomitente de anestezice (vezi pct 5.3). Relevanţa clinică a acestui efect nu este cunoscută. Cu toate acestea, este necesară precauţie în cazul administrării concomitente de anidulafungină cu anestezice.
Conţinutul de fructoză
Pacienții cu intoleranță ereditară la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament cu excepția cazului în care este imperios necesar.
Acest medicament conţine fructoză 102,5 mg în fiecare flacon.
Efectul aditiv al administrării concomitente a medicamentelor conținând fructoză (sau sorbitol) sau ingestia alimentară de fructoză (sau sorbitol) trebuie luate în considerare.
O anamneză detaliată privind simptomele de intoleranță ereditară la fructoză trebuie efectuată fiecărui pacient înainte de administrarea acestui medicament.
Conţinutul de sodiuAcest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per flacon, adică practic “nu conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anidulafungina nu este un substrat, inductor sau inhibitor, relevant clinic al izoenzimelor citocromului P450 (1A2, 2B6, 2C8, 2C9, 2C19, 2D6, 3A). Totuşi, studiile in vitro nu exclud complet posibilitatea interacţiunii in vivo.
Au fost efectuate studii de interacţiune medicamentoasă cu anidulafungină şi alte medicamente, cu posibilitate de administrare concomitentă. Nu sunt necesare ajustări ale dozei pentru niciunul dintre medicamente atunci când anidulafungina este administrată concomitent cu ciclosporină, voriconazol sau tacrolimus şi nu sunt necesare ajustări ale dozei de anidulafunginei în cazul administrării concomitente cu amfotericină B sau rifampicină.
Copii şi adolescenţiStudiile privind interacţiunile medicamentoase au fost efectuate numai la adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
SarcinaDatele provenite din utilizarea anidulafunginei la femeile gravide sunt inexistente. În studiile efectuate la animal au arătat toxicitate reproductivă (vezi pct. 5.3).
Anidulafungina nu este recomandată în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care beneficiile pentru mamă depășesc clar riscul potențial pentru făt.
AlăptareaNu se știe dacă anidulafungina este excretată în laptele uman. Datele farmacodinamice/toxicologice disponibile la animal au arătat excreția de anidulafungină în lapte.
Nu poate fi exclus un risc pentru sugar. Trebuie luată o decizie dacă întrerupeți alăptarea sau întrerupeți/vă abțineți de la terapia cu Anidulafungină Mylan luând în considerare beneficiile alăptării pentru copil și beneficiile terapiei pentru femeie.
FertilitateaÎn studiile efectuate cu anidulafungină la şobolan masculi şi femele nu au existat efecte asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţăÎn timpul tratamentului cu anidulafungină au fost raportate reacţii adverse determinate de perfuzie în studiile clinice, inclusiv erupţie cutanată tranzitorie, prurit, dispnee, bronhospasm (reacţii adeverse frecvente) eritem facial, bufeuri şi urticarie (reacţii adeverse mai puţin frecvente), prezentate în tabelul 1 (vezi pct. 4.4).
Lista reacţiilor adverse prezentate sub formă de tabelUrmătorul tabel cuprinde reacţiile adverse de orice natură (clasificare MedDRA) observate la 840 subiecţi cărora li s-a administrat anidulafungină 100 mg, sub categoria de frecvenţă corespunzătoare: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi, din raportările spontane, cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 1. Tabelul reacţiilor adverse
Clasificare Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte Cu pe aparate, frecvente ≥1/100 şi frecvente ≥1/1000 ≥1/100 rare frecvenţsisteme şi ≥1/10 <1/10 şi <1/100 00 şi <1/100 ă organe <1/100 00 necunosc0 ută
Tulburări Coagulopatie hematologice şi limfatice
Tulburări Şoc ale anafilactisistemului c, reacţie imunitar anafilactică*
Tulburări Hipokalie Hiperglicemi metabolice mie e şi de nutriţie
Tulburări Convulsii, ale cefalee sistemului nervos
Tulburări Hipotensiune Eritem facial, vasculare arterială, bufeuri hipertensiune arterială
Tulburări Bronhospasm respiratorii, , dispnee toracice şi mediastinale
Tulburări Diaree, Vărsături Durere în zona gastrointesti greaţă abdominală nale superioară
Tulburări Creştere a Creştere a hepatobiliar valorilor concentrației e serice ale plasmatice a alanin gammaglutamiltransaminotransfer ferazei azei, creştere concentrației plasmatice a fosfatazei alcaline, creştere a valorilor serice ale aspartat aminotransferazei, creştere a bilirubinemiei, colestază
Afecţiuni Erupţie Urticarie cutanate şi cutanată ale ţesutului tranzitorie, subcutanat prurit
Tulburări Creştere a renale şi ale creatininemiecăilor i urinare
Tulburări Durere la locul de generale şi perfuzare la nivelul locului de administrare
* Vezi pct. 4.4.
Raportarea reacţiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului.
Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul
Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Similar oricărui supradozaj, trebuie aplicate măsuri standard de susţinere a funcţiilor vitale, după cum este necesar. În caz de supradozaj, pot să apară reacţii adverse, aşa cum sunt menţionate la pct. 4.8.
În timpul studiilor clinice, o doză unică de 400 mg anidulafungină a fost administrată inadecvat ca doză de atac. Nu au fost raportate reacţii adverse clinice. Nu a fost observată toxicitate limitantă a dozei într-un studiu efectuat la 10 voluntari sănătoşi cărora le-a fost administrată o doză de atac de 260 mg, urmată de administrarea dozei de 130 mg, zilnic; 3 din 10 subiecţi au prezentat creşteri tranzitorii, asimptomatice, ale valorilor serice ale transaminazelor [≤3 x limita superioară a valorilor normale (LSVN)].
Anidulafungina nu este eliminată prin procedura de dializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeuticǎ: antimicotice de uz sistemic, alte antimicotice sistemice, codul ATC:
J02AX06.
Mecanism de acţiuneAnidulafungina este o echinocandină de semi-sinteză, o lipopeptidă sintetizată dintr-un produs de fermentare al Aspergillus nidulans.
Anidulafungina inhibă în mod selectiv 1,3-β-D glucan sintetaza, o enzimă prezentă în celulele fungice, dar nu și în celulele de mamifere. Aceasta determină inhibarea formării 1,3-β-D glucan, un component esenţial al peretelui celular fungic. Anidulafungina a demonstrat activitate fungicidă împotriva speciilor de Candida şi activitate împotriva regiunilor de creştere celulară activă a hifelor de Aspergillus fumigatus.
Activitatea in vitroIn vitro, anidulafungina s-a dovedit eficace împotriva tulpinilor de C. albicans, C. glabrata, C. parapsilosis, C. krusei şi C. tropicalis. Pentru relevanţa clinică a acestor date, vezi 'Eficacitate şi siguranţă clinică”.
Tulpinile izolate cu mutaţii în regiunile “hot spot” (în care frecvenţa mutaţiilor este mare) ale genei ţintă au fost asociate cu eşecuri clinice sau infecţii recidivante. În majoritatea cazurilor clinice a fost implicat tratamentul cu caspofungină. Cu toate acestea, în studiile efectuate la animale, aceste mutaţii au conferit o rezistenţă încrucişată la toate cele trei echinocandine şi, de aceea, aceste tulpini izolate sunt clasificate ca rezistente la echinocandine, până la extinderea experienţei clinice privind anidulafungina.
Activitatea in vitro a anidulafunginei împotriva speciilor de Candida nu este uniformă. Mai exact, în cazul C. parapsilosis, CMI (concentraţiile minime inhibitorii) ale anidulafunginei sunt mai mari decât cele pentru alte specii de Candida. O tehnică standardizată pentru testarea sensibilităţii speciilor de Candida la anidulafungină cât şi a respectivelor valori critice interpretative, a fost stabilită de Comitetul European privind Testarea Sensibilităţii
Antimicrobiene (European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing - EUCAST).
Tabelul 2. Valori critice EUCAST
Specia de Candida Valoarea critică CMI (mg/l) ≤ S (Sensibilă) > R (Rezistentă)
Candida albicans 0,03 0,03
Candida glabrata 0,06 0,06
Candida tropicalis 0,06 0,06
Candida krusei 0,06 0,06
Candida parapsilosis,002 4
Alte specii de Candida2 Dovezi insuficiente 1 C. parapsilosis prezintă o modificare intrinsecă a genei ţintă, care este mecanismul posibil care determină CMI mai mari decât la alte specii de Candida. În studiile clinice, rezultatele obţinute pentru anidulafungină în infecţiile cu C. parapsilosis nu au fost diferite statistic faţă de alte specii, cu toate acestea, utilizarea echinocandinelor în candidemia determinată de C.
Parapsilosis nu trebuie considerată terapie de primă intenţie. 2 EUCAST nu a determinat pentru anidulafungină valori critice fără legătură cu specia.
Activitatea in vivo
Anidulafungina administrat parenteral a fost eficace împotriva speciilor de Candida, în modele animale de şoarece şi iepure indemne imunitar sau cu imunosupresie. Tratamentul cu anidulafungină a prelungit perioada de supravieţuire şi a redus încărcătura la nivelul organelor cu specii de Candida, în cazul determinării la intervale de la 24 la 96 de ore după ultimul tratament.
Infecţiile experimentale au inclus infecţii diseminate cu C. albicans la iepure cu neutropenie, infecţii esofagiene/orofaringiene cu C. albicans rezistentă la fluconazol la iepure cu neutropenie şi infecţii diseminate cu C. glabrata rezistentă la fluconazol la şoarece cu neutropenie.
Eficacitate şi siguranţă clinicăCandidemia şi alte forme de candidoză invazivă
Eficacitatea şi siguranţa anidulafunginei au fost evaluate într-un studiu pivot de fază 3, randomizat, dublu-orb, multicentric, multinaţional, în special la pacienţi cu neutropenie cu candidemie şi la un număr limitat de pacienţi cu infecţii tisulare profunde cu Candida sau cu formare de abcese. Pacienţii cu endocardită, osteomielită sau meningită cu Candida sau cei cu infecţii cu C. krusei au fost, în mod specific excluşi din studiu. Pacienţii au fost randomizaţi pentru a li se administra anidulafungină (doză de atac administrată intravenos de 200 mg, urmată de o doză zilnică administrată intravenos de 100 mg) sau fluconazol (doză de atac administrată intravenos de 800 mg, urmată de o doză zilnică administrată intravenos de 400 mg) şi au fost stratificaţi conform scorului APACHE II (≤ 20 şi > 20) şi prin prezenţa sau absenţa neutropeniei. Tratamentul a fost administrat timp de cel puţin 14 zile şi nu mai mult de 42 de zile. Pacienţilor din ambele braţe ale studiului li s-a permis să continue terapia cu fluconazol administrat pe cale orală, după cel puţin 10 zile de tratament administrat intravenos, cu condiţia să tolereze medicamentul administrat pe cale orală, să fie afebrili timp de cel puţin 24 de ore şi cele mai recente culturi sanguine să fi avut rezultat negativ pentru infecţia cu tulpini de specii de
Candida.
Pacienţii cărora li s-a administrat cel puţin o doză din medicamentul de studiu şi care au avut culturi celulare pozitive pentru infecţia cu tulpini de specii de Candida de la un situs normal steril înainte de intrarea în studiu au fost incluşi în populaţia în intenţie de tratament modificată (ITM). În cadrul analizei criteriului principal de evaluare a eficacității, răspunsul global în populaţia ITM la terminarea tratamentului intravenos, anidulafungina a fost comparată cu fluconazol într-o comparaţie statistică în două etape, specificată anterior (non-inferioritate, urmată de superioritate). Un răspuns global de succes a fost reprezentat de ameliorare clinică şi eradicare microbiologică. Pacienţii au fost monitorizaţi pentru o perioadă de şase săptămâni după terminarea tratamentului.
Două sute cincizeci şi şase de pacienţi, cu vârsta cuprinsă între 16 şi 91 de ani, au fost randomizaţi în cadrul tratamentului şi li s-a administrat cel puţin o doză din medicamentele din studiu. Cel mai frecvent izolate tulpini la momentul iniţial au fost C. albicans (63,8% în grupul de tratament cu anidulafungină, 59,3% în grupul de tratament cu fluconazol), urmate de C. glabrata (15,7% în grupul de tratament cu anidulafungină, 25,4% în grupul de tratament cu fluconazol), C.parapsilosis (10,2% în grupul de tratament cu anidulafungină, 13,6% în grupul de tratament cu fluconazol) şi C. tropicalis (11,8% în grupul de tratament cu anidulafungină, 9,3% în grupul de tratament cu fluconazol) - cu 20, 13 respectiv 15 izolate din ultimele 3 specii, în grupul tratat cu anidulafungin. Majoritatea pacienţilor a avut scoruri Apache II ≤ 20 şi foarte puţini au prezentat neutropenie.
Datele referitoare la eficacitate, atât globală cât şi repartizată pe subgrupuri variate, sunt prezentate în Tabelul 3.
Tabelul 3. Succesul global în populaţia ITM: criterii finale principale şi secundare de evaluare Anidulafungină Fluconazol Diferenţa între grupuria (IÎ 95%)
Terminarea tratamentului i.v. 96/127 (75,6 %) 71/118 (60,2 %) 15,42 (3,9, 27,0) (criteriu final de evaluare 10)
Doar candidemie 88/116 (75,9 %) 63/103 (61,2 %) 14.7 (2,5, 26,9)
Alte situs-uri sterileb 8/11 (72,7 %) 8/15 (53,3 %) -
Lichid peritoneal/abcese IAc 6/8 5/8
Altele 2/3 3/7
C. albicansd 60/74 (81,1 %) 38/61 (62,3 %) -
Specii non-albicansd 32/45 (71,1 %) 27/45 (60,0 %) -
Scor Apache II ≤ 20 82/101 (81,2 %) 60/98 (61,2 %) -
Scor Apache II ˃ 20 14/26 (53,8 %) 11/20 (55,0 %) -
Pacienți fără neutropenie (NAN 94/124 (75,8 %) 69/114 (60,5 %) - celule/mm3 ˃ 500)
Pacienți cu neutropenie (NAN, 2/3 2/4 - celule/mm3 ≤ 500)
Alte criterii finale de evaluare
Terminarea tratamentului complet 94/127 (74,0 %) 67/118 (56,8 %) 17,24 (2,9, 31,6)e
Evaluare la 2 săptămâni 82/127 (64,6 %) 58/118 (49,2 %) 15,41 (0,4, 30,4)e
Evaluare la 6 săptămâni 71/127 (55,9 %) 52/118 (44,1 %) 11,84 (-3,4, 27,0)e a Calculată ca anidulafungină minus fluconazol b Cu sau fără candidemie concomitentă c Intra-abdominală d Date prezentate pentru pacienţi cu un singur microorganism patogen la momentul iniţial e Intervale de încredere 98,3%, ajustate post-hoc pentru comparaţii multiple a perioadelor secundare
Frecvenţele mortalităţii în braţele de tratament cu anidulafungină şi fluconazol sunt prezentate mai jos în Tabelul 4:
Tabelul 4. Mortalitatea Anidulafungină Fluconazol
Mortalitatea globală din 29/127 (22,8 %) 37/118 (31,4 %) studiu
Mortalitatea în timpul 10/127 (7,9 %) 17/118 (14,4 %) tratamentului din studiu
Mortalitatea atribuită infecţiei 2/127 (1,6 %) 5/118 (4,2 %) cu Candida
Date suplimentare pentru pacienţii cu neutropenie
Eficacitatea tratamentului cu anidulafungină (doză de încărcare de 200 mg administrată intravenos, urmată de o doză zilnică de 100 mg, administrată intravenos) la pacienţii adulţi cu neutropenie (definiţi ca pacienţi cu numărul absolut de neutrofile ≤ 500 celule/mm3, numărul de leucocite ≤ 500 celule/mm3 sau clasificaţi de investigator ca având neutropenie la momentul iniţial) cu candidoză invazivă, confirmată microbiologic, a fost evaluată într-o analiză cumulată a datelor extrase din 5 studii prospective (1 studiu comparativ cu caspofungină şi 4 studii deschise, non-comparative). Pacienţii au fost trataţi timp de cel puţin 14 zile. La pacienţii stabili clinic, s-a permis trecerea la tratamentul pe cale orală cu azoli după cel puţin 5 până la 10 zile de tratament cu anidulafungină. În analiză au fost incluşi în total 46 pacienţi. Majoritatea pacienţilor a avut numai candidemie (84,8%; 39/46). Cele mai frecvente tulpini patogene izolate la momentul iniţial au fost C. tropicalis (34,8%; 16/46), C. krusei (19,6%; 9/46), C. parapsilosis (17,4%; 8/46), C. albicans (15,2%; 7/46) şi C. glabrata (15,2%; 7/46). Procentul de succes global la sfârşitul tratamentului intravenos (criteriu final principal de evaluare) a fost de 26/46 (56,5%) şi la sfârşitul întregului tratament a fost de 24/46 (52,2%). Mortalitatea de orice natură la sfârşitul studiului (vizita de evaluare la 6 săptămâni) a fost de 21/46 (45,7%).
Eficacitatea tratamentului cu anidulafungină la pacienţii adulţi cu neutropenie (definiţi ca pacienţi cu numărul absolut de neutrofile ≤ 500 celule/mm3 în momentul iniţial) cu candidoză invazivă a fost evaluată într-un studiu prospectiv, dublu-orb, randomizat, controlat. Pacienţilor eligibili li s-a administrat fie anidulafungină (doză de încărcare de 200 mg administrată intravenos, urmată de o doză zilnică de 100 mg administrată intravenos), fie caspofungină (doză de încărcare de 70 mg administrată intravenos, urmată de o doză zilnică de 50 mg administrată intravenos) (randomizare 2:1). Pacienţii au fost trataţi timp de cel puţin 14 zile. La pacienţii stabili clinic, s-a permis trecerea la tratamentul pe cale orală cu azoli după cel puţin 10 zile de tratament de studiu. În total au fost incluşi în studiu 14 pacienţi cu neutropenie cu candidoză invazivă, confirmată microbiologic (populaţia ITM) (11 au fost trataţi cu anidulafungină şi 3 cu caspofungină). Majoritatea pacienţilor a avut numai candidemie. Cele mai frecvente tulpini patogene izolate la momentul iniţial au fost C. tropicalis (4 anidulafungină, 0 caspofungină), C. parapsilosis (2 anidulafungină, 1 caspofungină), C. krusei (2 anidulafungin, 1 caspofungină) şi
C. ciferrii (2 anidulafungină, 0 caspofungină). Procentul de succes global la sfârşitul tratamentului intravenos (criteriu final principal de evaluare) a fost de 8/11 (72,7%) pentru anidulafungină şi de 3/3 (100,0%) pentru caspofungină (diferenţă -27,3; IÎ 95% -80,9; 40,3); procentul de succes global la sfârşitul întregului tratament a fost de 8/11 (72,7%) pentru anidulafungină şi 3/3 (100,0%) pentru caspofungină (diferenţă - 27,3; IÎ 95% -80,9; 40,3).
Mortalitatea de orice natură până la vizita de evaluare din săptămâna 6 pentru anidulafungină (populaţia ITM) a fost de 4/11 (36,4%) şi pentru caspofungină de 2/3 (66,7%).
Pacienţii cu candidoză invazivă confirmată microbiologic (populaţia ITM) şi cu neutropenie au fost identificaţi într-o analiză cumulată a datelor extrase din 4 studii prospective cu structură similară, deschise, non-comparative. Eficacitatea tratamentului cu anidulafungină (doză de încărcare de 200 mg administrată intravenos, urmată de o doză zilnică de 100 mg administrată intravenos) a fost evaluată la 35 pacienţii adulţi cu neutropenie, definiţi ca pacienţi cu număr absolut de neutrofile ≤ 500 celule/mm3 sau la 22 pacienţi cu număr de leucocite ≤ 500 celule/mm3 sau la 13 pacienţi clasificaţi de investigator ca având neutropenie la momentul iniţial. Toţi pacienţii au fost trataţi timp de cel puţin 14 zile. La pacienţii stabili clinic, s-a permis trecerea la tratament pe cale orală cu azoli după cel puţin 5 până la 10 zile de tratament cu anidulafungin. Majoritatea pacienţilor a avut numai candidemie (85,7%). Cele mai frecvente tulpini patogene izolate în momentul iniţial au fost C. tropicalis (12 pacienţi), C. albicans (7 pacienţi), C. glabrata (7 pacienţi), C. krusei (7 pacienţi) şi C. parapsilosis (6 pacienţi).
Procentul de succes global la sfârşitul tratamentului intravenos (criteriu final principal de evaluare) a fost de 18/35 (51,4%) şi de 16/35 (45,7%) la sfârşitul întregului tratament.
Mortalitatea de orice natură până în ziua 28 a fost de 10/35 (28,6%). Procentul de succes global la sfârşitul tratamentului intravenos şi la sfârşitul întregului tratament pentru 13 pacienţi cu neutropenie evaluaţi la momentul iniţial de investigatori a fost, în ambele cazuri, 7/13 (53,8%).
Date suplimentare la pacienţii cu infecţii tisulare profunde
Eficacitatea tratamentului cu anidulafungină (doză de încărcare de 200 mg administrată intravenos, urmată de o doză zilnică de 100 mg administrată intravenos) la pacienţii adulţi cu candidoză tisulară profundă, confirmată microbiologic a fost evaluată într-o analiză cumulată a datelor extrase din 5 studii prospective (1 studiu comparativ şi 4 studii deschise). Pacienţii au fost trataţi timp de cel puţin 14 zile. În cele 4 studii deschise, s-a permis trecerea la tratamentul pe cale orală cu azoli după cel puţin 5 până la 10 zile de tratament cu anidulafungină. În analiză au fost incluşi în total 129 pacienţi. Douăzeci şi unu (16,3%) au avut candidemie concomitentă.
Scorul mediu APACHE II a fost de 14,9 (interval 2 - 44). Cele mai frecvente localizări ale infecţiilor au inclus cavitatea peritoneală (54,3%; 70 din 129), tractul hepatobiliar (7,0%; 9 din 129), cavitatea pleurală (5,4%; 7 din 129) şi rinichii (3,1%; 4 din 129). Cele mai frecvente tulpini patogene izolate de la nivel tisular profund în momentul iniţial au fost C. albicans (64,3%; 83 din 129), C. glabrata (31,0%; 40 din 129), C. tropicalis (11,6%; 15 din 129) şi C. krusei (5,4%; 7 din 129).
Procentul de succes global la sfârşitul tratamentului intravenos (criteriu final principal de evaluare) şi la sfârşitul întregului tratament, precum şi mortalitatea de orice natură până la vizita de evaluare la 6 săptămâni sunt prezentate în tabelul 5.
Table 5. Procentul de succes globala şi mortalitatea de orice natură la pacienţii cu candidoză tisulară profundă - analiză cumulată
Populaţia ITM n/N (%)
Succes global la STIVb
Total 102/129 (79,1)
Cavitate peritoneală 51/70 (72,9)
Tract hepatobiliar 7/9 (77,8)
Cavitate pleurală 6/7 (85,7)
Rinichi 3/4 (75,0)
Succes global la SÎTb 94/129 (72,9)
Mortalitatea de orice natură 40/129 (31,0) a Succesul global a fost considerat succesul clinic şi microbiologic b STIV, Sfârşitul Tratamentului Intravenos; SÎT, Sfârşitul Întregului
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Caracteristici farmacocinetice generale
Parametrii farmacocinetici ai anidulafunginei au fost caracterizaţi la subiecţi sănătoşi, grupe speciale şi pacienţi. A fost observată o variabilitate mică interindividuală în ceea ce priveşte expunerea sistemică (coeficient de variaţie de aproximativ 25%). Starea de echilibru a fost atinsă în prima zi după administrarea unei doze de atac (de două ori mai mare decât doza zilnică de întreţinere).
DistribuţieFarmacocinetica anidulafunginei este caracterizată de un timp de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie rapid (0,5-1 oră) şi un volum de distribuţie de 30-50 l, care este similar cu volumul total de lichide al corpului. La om, anidulafungina se leagă în proporţie mare (>99%) de proteinele plasmatice. La om, nu fost efectuate studii specifice de distribuţie cu anidulafungină.
Prin urmare, nu sunt disponibile informaţii referitoare la distribuţia anidulafunginei în lichidul cefalorahidian (LCR) şi/sau la traversarea barierei hemato-encefalice.
MetabolizareNu s-a observat metabolizarea hepatică a anidulafunginei. Anidulafungina nu este un substrat, inductor sau inhibitor, relevant clinic al izoenzimelor citocromului P450. Este improbabil ca anidulafungina să aibă efecte relevante clinic asupra metabolizării medicamentelor de către izoenzimele citocromului P450.
La temperaturi şi pH fiziologice, anidulafungina este transformată chimic lent la o peptidă cu inel deschis, care nu are activitate antifungică. In vitro, timpul de înjumătăţire plasmatică prin transformare al anidulafunginei, în condiţii fiziologice este de aproximativ 24 de ore. In vivo, produsul cu inel deschis este transformat consecutiv în produşi peptidici de transformare şi eliminat în principal prin excreţie biliară.
EliminareClearance-ul anidulafunginei este de aproximativ 1 l/oră. Anidulafungina are un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare predominant de aproximativ 24 de ore, care caracterizează majoritatea profilului concentraţie plasmatică-timp şi un timp de înjumătăţire plasmatică terminal de 40-50 de ore care caracterizează faza de eliminare finală a profilului.
Într-un studiu clinic cu doză unică, (14C) anidulafungina radiomarcată (≈88 mg) a fost administrată la subiecţi sănătoşi. Aproximativ 30% din doza marcată radioactiv administrată a fost eliminată în materiile fecale în interval de 9 zile, din care mai puţin de 10% sub formă de medicament netransformat. Mai puţin de 1% din doza marcată radioactiv administrată a fost eliminată în urină, indicând un clearance renal neglijabil. Concentraţiile plasmatice de anidulafunginei au scăzut sub limitele inferioare de determinare la 6 zile după administrare.
Cantităţi neglijabile de radioactivitate derivată din medicamentul administrat au fost regăsite în sânge, urină şi materii fecale până la 8 săptămâni post-administrare.
LiniaritateAnidulafungina prezintă o farmacocinetică liniară pentru un interval larg de doze zilnice unice (15-130 mg).
Grupe speciale de pacienţiPacienţii cu infecţii fungice
Pe baza analizelor populaţionale farmacocinetice, farmacocinetica anidulafunginei la pacienţi cu infecţii fungice este similară cu cea observată la subiecţi sănătoşi. În condiţiile unei scheme de administrare de 200/100 mg zilnic cu o viteză de perfuzie de 1,1 mg/minut, Cmax şi Cmin la starea de echilibru pot atinge aproximativ 7, respectiv 3 mg/l, cu un ASC medie la starea de echilibru, de aproximativ 110 mg·oră/l.
Greutatea corporalăDeşi în cadrul analizei farmacocinetice populaţionale greutatea corporală a fost identificată ca fiind o sursă de variabilitate a clearance-ului, greutatea corporală are o relevanţă clinică mică asupra farmacocineticii anidulafunginei.
SexulConcentraţiile plasmatice ale anidulafunginei la subiecți sănătoşi bărbaţi şi femei au fost similare. În studiile cu doze repetate efectuate la pacienţi, eliminarea medicamentului a fost uşor mai rapidă (cu aproximaiv 22%) la bărbaţi.
VârstniciAnaliza farmacocinetică populaţională a arătat că eliminarea medie este diferită uşor între grupul de pacienţi vârstnici (pacienţi ≥ 65 ani, clearance mediu = 1,07 l/oră) şi ceilalţi pacienţi (pacienţi < 65 ani, clearance mediu = 1,22 l/oră), totuşi intervalul valorilor clearance-ului a fost similar.
EtnieCaracteristicile farmacocinetice ale anidulafunginei au fost similare între populația albă, populația de culoare, asiatici şi hispanici.
Infecţia cu HIV
Nu sunt necesare ajustări ale dozei în funcţie de prezenţa infecţiei cu HIV, indiferent de terapia antiretrovirală concomitentă.
Insuficienţă hepaticăAnidulafungina nu este metabolizată la nivel hepatic. Farmacocinetica anidulafunginei fost evaluată la pacienţi cu insuficienţă hepatică clasele Child-Pugh A, B sau C. Concentraţiile plasmatice de anidulafungină nu au fost crescute la subiecţi, indiferent de gradul de insuficienţă hepatică. Deşi a fost observată o uşoară scădere a ASC la pacienţii cu insuficienţă hepatică clasa
Child-Pugh C, valoarea redusă s-a încadrat în intervalul de valori estimate la subiecţii sănătoşi.
Insuficienţă renalăAnidulafungina are un clearance renal neglijabil (<1%). Într-un studiu clinic efectuat la subiecţi cu insuficienţă renală uşoară, moderată, severă sau în stadiu terminal (dependenţi de dializă), farmacocinetica anidulafunginei a fost similară cu cea observată la pacienţi cu funcţie renală normală. Anidulafungina nu este eliminată prin procedura de dializă şi poate fi administrată indiferent de ședințele de hemodializă.
Copii şi adolescenţiCaracteristicile farmacocinetice ale anidulafunginei au fost studiate la 24 de pacienţi copii (cu vârsta cuprinsă între 2 şi 11 ani) şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani) imunocompromişi, cu neutropenie, după administrarea a cel puţin 5 doze zilnice. Starea de echilibru a fost atinsă în prima zi după administrarea unei doze de atac (de două ori mai mare decât valoarea dozei de întreţinere), iar Cmax şi ASCSE au crescut într-o manieră proporţională cu doza. La această grupă de populație, expunerile sistemice după administrarea dozei zilnice de întreţinere de 0,75 mg/kg şi zi şi a dozei zilnice de întreţinere de 1,5 mg/kg şi zi au fost comparabile cu cele observate la adulţi după administrarea dozelor de 50 mg pe zi, respectiv 100 mg pe zi. Ambele scheme terapeutice au fost bine tolerate de aceşti pacienţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile cu durata de 3 luni, efectuate la şobolan şi maimuţă, a fost observată toxicitate hepatică, incluzând creşteri ale valorii enzimelor şi modificări morfologice, la doze care determină expuneri de 4-6 ori mai mari decât expunerea clinică anticipată la om. Studiile de genotoxicitate in vitro şi in vivo cu anidulafungină au arătat lipsa potenţialului genotoxic. Nu au fost efectuate studii pe termen lung la animale pentru evaluarea potenţialului carcinogen al anidulafunginei.
Administrarea anidulafunginei la şobolan nu a indicat niciun efect asupra funcției de reproducere, incluzând fertilitatea la masculi şi femele.
Anidulafungina a traversat bariera placentară la şobolan şi a fost detectat în plasma fetală.
Studiile de dezvoltare embrio-fetală au fost realizate cu doze de 0,2-2 ori (la şobolan) şi 1-4 ori (la iepure) mai mari decât doza terapeutică de întreţinere propusă la om, de 100 mg/zi. La şobolan, la cea mai mare doză studiată, anidulafungina nu a determinat efecte toxice legate de medicament asupra dezvoltării.
Efectele asupra dezvoltării observate la iepure (greutate fetală uşor redusă) au apărut doar la cea mai mare doză studiată, doză care a determinat şi toxicitate maternă.
La şobolani neinfectaţi adulţi şi nou-născuţi concentraţia de anidulafungină în creier după o singură administrare a fost scăzută (raportul concentraţiei în creier şi plasmă aproximativ 0,2).
Cu toate acestea, concentraţiile în creier au crescut la şobolani neinfectaţi nou-născuţi după administrarea a cinci doze zilnice (raportul concentraţiei în creier şi plasmă aproximativ 0,7). În studiile cu doze repetate efectuate la iepure cu candidoză diseminată şi la şoarece cu infecţii cu
Candida la nivelul SNC, s-a demonstrat că anidulafungina reduce încărcarea fungică la nivelul creierului.
La șobolan s-au administrat trei valori de doze de anidulafungină şi au fost anesteziaţi în interval de o oră utilizând o asociere de ketamină şi xilazină. Şobolanii din grupul la care s-a administrat doza mare au avut reacţii adverse determinate de perfuzie, care au fost exacerbate de către anestezie. Anumiţi şobolani din grupul la care s-a administrat doza medie au avut reacţii similare, dar numai după administrarea anesteziei. Nu au existat reacţii adverse la animalele la care s-a administrat doza mică în prezenţa sau absenţa anesteziei şi nu au fost observate reacţii determinate de perfuzie la grupul la care s-a administrat doza medie în absenţa anesteziei.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Fructoză
Manitol
Polisorbat 80
Acid tartaric
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Acid clorhidric concentrat (pentru ajustarea pH-ului)
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente sau electroliţi, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
Soluţia reconstituităStabilitatea chimică şi fizică a soluţiei reconstituite a fost demonstrată pentru 24 de ore la 25°C.
Soluţia perfuzabilăSoluţia perfuzabilă poate fi păstrată la 25°C timp de 48 de ore. Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării soluției perfuzabile a fost demonstrată pentru 48 ore la 25° C şi pentru 72 ore congelată.
Din punct de vedere microbiologic, odată reconstituit sau diluat, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, responsabilitatea în ceea ce priveşte timpul şi condiţiile de păstrare până la administrare revine utilizatorului şi, în mod normal, nu trebuie să depăşească 24 de ore la temperaturi de 2°C până la 8°C (la frigider), decât dacă reconstituirea şi diluarea a fost efectuată în condiţii aseptice controlate şi validate.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la frigider (2°C - 8°C).
Sunt permise expuneri de până la 96 de ore la temperaturi de până la 25° C, după care pulberea poate fi păstrată în continuare la frigider.
Pentru condiţiile de păstrare după reconstituirea şi diluarea medicamentului, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon a 30 ml din sticlă incoloră de tip I, cu dop din cauciuc bromobutilic cu înveliş din fluoropolimer şi capsă detașabilă din aluminiu.
Cutie cu 1 flacon.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Anidulafungină Mylan trebuie reconstituit cu apă pentru preparate injectabile şi diluat ulterior
NUMAI cu soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau cu soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%). Nu a fost stabilită compatibilitatea soluţiei reconstituite de
Anidulafungină Mylan cu substanţe, aditivi sau alte medicamente cu administrare intravenoasă decât soluţia perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţia perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%).
ReconstituireaA se reconstitui aseptic fiecare flacon cu 30 ml apă pentru preparate injectabile, urmată apoi de agitarea cu atenție a flaconului, pentru a obţine o concentraţie de 3,33 mg/ml. Timpul de reconstituire este de până la 5 minute. Dacă după diluarea ulterioară sunt identificate particule sau modificări de culoare ale soluţiei, soluţia trebuie aruncată.
Diluarea şi perfuzarea
A se transfera aseptic conţinutul flaconului (flacoanelor) reconstituit(e) într-o pungă (sau flacon) de perfuzie intravenoasă conţinând soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%), pentru a se obţine o concentraţie de anidulafungină de 0,77 mg/ml. În tabelul de mai jos sunt prezentate volumele necesare pentru fiecare doză.
Cerinţele de diluare pentru administrarea Anidulafungină Mylan
Doza Numărul Volumul Volumul Volumul Viteza de Durata de flacoane reconstituit perfuzabilA perfuzabil perfuzare minimă a cu pulbere total totalB perfuziei 100 mg 1 30 ml 100 ml 130 ml 1,4 ml/minut 90 minut 200 mg 2 60 ml 200 ml 260 ml 1,4 ml/minut 180 minut
A Soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%).
B Concentraţia soluţiei perfuzabile este 0,77 mg/ml.
Viteza de perfuzare nu trebuie să depăşească 1,1 mg/minut (echivalent cu 1,4 ml/minut atunci când soluţia se reconstituie şi se diluează după instrucţiuni) (vezi pct. 4.2, pct. 4.4 şi 4.8).
Înainte de administrare, soluţia trebuie inspectată vizual pentru observarea particulelor materiale şi a modificărilor de culoare. Dacă se observă particule sau modificări de culoare a soluţiei, soluţia trebuie aruncată.
Pentru utilizare unică. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Mylan Ireland Limited
Unit 35/36 Grange Parade,
Baldoyle Industrial Estate
Dublin 13
Irlanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Februarie 2020
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI