ANGIOPENT 600mg comprimate filmate eliberare prelungită HELCOR - prospect medicament

Angiopent 400 mg, comprimate cu eliberare prelungită

Angiopent 600 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită

Angiopent 400 mg

Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine pentoxifilină 400 mg

Excipient: lactoză monohidrat 11, 55 mg; galben amurg FCF (E110) 0,078 mg.

Angiopent 600 mg

Fiecare comprimat filmat cu eliberare prelungită conţine pentoxifilină 600 mg

Excipient: lactoză monohidrat 16,20 mg; galben amurg FCF (E110) 0,220 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat cu eliberare prelungită

Angiopent 400 mg

Comprimate lenticulare, de culoare portocaliu-deschis, având gravat pe una din feţe 'PX 400”, cu diametrul de 12 mm.

Angiopent 600 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită

Angiopent 600 mg

Comprimate filmate lenticulare, de culoare portocaliu-intens, având gravat pe una din feţe 'PX 600”, cu diametrul de 13 mm.

Prelungirea distanţei de mers la pacienţii cu arteriopatie cronică obliterantă a membrelor inferioare, stadiul IIb Fontaine (claudicaţie intermitentă), atunci când nu pot fi aplicate sau nu sunt indicate alte măsuri terapeutice, ca de exemplu: antrenamentul la mers, lărgirea lumenului arterial şi/sau proceduri de revascularizare.

Tulburări funcţionale de cauză circulatorie la nivelul urechii interne (afectarea auzului, pierderea bruscă a auzului etc).

Boală arterială periferică cronică ocluzivă în stadiul IIb Fontaine (claudicaţie intermitentă)

Dacă nu se recomandă altfel, trebuie administrate zilnic 1200 mg pentoxifilină cu eliberare prelungită (1 comprimat Angiopent 400 mg de 3 ori pe zi sau 1 comprimat Angiopent 600 mg de 2 ori pe zi).

Pentru pacienţii cu tensiune arterială mică sau oscilantă pot fi necesare instrucţiuni speciale privind dozele.

La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei < 30 ml/min), doza trebuie ajustată în funcţie de toleranţa individuală.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă este necesară reducerea dozei, care trebuie stabilită de către medic, în funcţie de pacient şi în acord cu severitatea bolii şi toleranţa individuală.

Tulburări funcţionale de cauză circulatorie la nivelul urechii interne (afectarea auzului, pierderea bruscă a auzului etc).

Dacă nu se recomandă altfel, trebuie administrate zilnic 1200 mg pentoxifilină cu eliberare prelungită, repartizată în 2-3 prize (1 comprimat Angiopent 400 mg de 3 ori pe zi sau 1 comprimat Angiopent 600 mg de 2 ori pe zi).

La pacienţii cu tulburări circulatorii severe, asocierea cu administrarea parenterală (perfuzie i.v.) de pentoxifilină 100 mg sau 300 mg, fiole, poate grăbi instalarea efectului. Doza zilnică totală (parenterală şi orală) nu trebuie să depăşească 1200 mg pentoxifilină.

Se poate efectua numai tratament oral sau asociat, oral şi parenteral (perfuzie i.v.) sau numai parenteral, în funcţie de severitatea tabloului clinic.

Pentru pacienţii cu tensiune arterială mică sau oscilantă pot fi necesare instrucţiuni speciale privind dozajul.

La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance al creatininei sub 30 ml/min), dozele trebuie ajustate la 50-70% din dozele standard, în funcţie de toleranţa individuală.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, este necesară ajustarea dozei, care trebuie stabilită de către medic, în funcţie de toleranţa pacientului şi de severitatea bolii.

Mod şi durată de administrare

Comprimatele cu eliberare prelungită se înghit întregi, după mese, cu mult lichid. Durata tratamentului trebuie stabilită de către medic, în funcţie de starea clinică a pacientului.

- hipersensibilitate la pentoxifilină, la alte metilxantine sau la oricare dintre excipienţi; - infarct miocardic acut; - hemoragii intracerebrale sau alte hemoragii cu importanţă clinică; - ulcer gastric şi/sau duodenal; - diateze hemoragice; - hemoragii retiniene extinse (risc de agravare a sângerărilor).

Dacă apare hemoragie retiniană în timpul tratamentului cu pentoxifilină, administrarea medicamentului trebuie întreruptă imediat.

La pacienţii cu aritmii cardiace, hipotensiune arterială, ateroscleroză coronariană, după un infarct miocardic sau post-operator, după intervenţii chirurgicale, este necesară supravegherea medicală atentă.

La pacienţii cu lupus eritematos sistemic (LES) sau boală mixtă a ţesutului conjunctiv, Angiopent trebuie administrat numai după evaluarea atentă a raportului risc-beneficiu.

Excreţia pentoxifilinei poate fi întârziată la pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min) sau insuficienţă hepatică severă. În aceste cazuri, este necesară ajustarea dozei şi monitorizarea adecvată (vezi pct 4.2).

Datorită riscului hemoragic în timpul administrării concomitente de pentoxifilină şi anticoagulante orale este necesară monitorizarea timpului de protrombină (INR).

Datorită riscului de anemie aplastică, în timpul tratamentului cu pentoxifilină, tabloul sanguin trebuie monitorizat periodic.

Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Deoarece conţine galben amurg FCF (E110), poate să determine reacţii alergice.

Medicamente care scad tensiune arterială (antihipertensive)

Pentoxifilina poate să crească efectul medicamentelor antihipertensive şi să accentueze scăderea tensiunii arteriale.

Trental poate să crească efectul anticoagulantelor orale. Pacienţii cu o tendinţă crescută la sângerare, datorită, de exemplu, administrării concomitente de medicamente anticoagulante, trebuie monitorizaţi atent (de exemplu, controlul frecvent al INR), deoarece orice eveniment hemoragic poate fi exacerbat .

Antidiabetice orale, insulina

Poate apare o scădere mai pronunţată a glicemiei, determinând reacţii hipoglicemice. Glicemia trebuie monitorizată la intervale regulate, stabilite de la caz la caz.

Teofilina: este posibilă creşterea concentraţiei plasmatice a teofilinei, astfel încât reacţiile adverse ale teofilinei pot fi accentuate în timpul tratamentului bolilor respiratorii.

Cimetidina: sunt posibile creşteri ale concentraţiei plasmatice ale pentoxifilinei şi ale efectului pentoxifilinei.

Datorită experienţei limitate privind administrarea pentoxifilinei în timpul sarcinii, nu se recomandă administrarea medicamentului la femeile gravide.

În timpul alăptării, pentoxifilina se excretă în laptele matern, dar sugarul primeşte numai cantităţi minime din substanţă. De aceea, administrarea pentoxifilinei în timpul alăptării nu pare a avea vreun efect la copil.

Prin reacţiile adverse pe care le produce, pentoxifilina poate influenţa negativ capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă astfel:

Foarte frecvente: ≥ 1/10

Frecvente: ≥1/100 şi <1/10

Mai puţin frecvente: ≥1/1000 şi <1/100

Rare: ≥1/10000 şi <1/1000

Foarte rare: <1/10000, inclusiv cazurile izolate.

Rar: au fost raportate în timpul tratamentului cu pentoxifilină, episoade hemoragice (de exemplu, hemoragii cutanate, mucoase, gastrice sau intestinale, ale tractului uro-genital). Foarte rar: hemoragii intracraniene, hemoragii retiniene şi dezlipiri de retină. Dacă hemoragia retiniană apare în timpul tratamentului cu pentoxifilină, administrarea medicamentului trebuie întreruptă. Foarte rar: trombocitopenie cu purpură trombocitopenică şi posibil, anemie aplastică letală (scăderea completă sau parţială a producţiei tuturor celulelor sanguine, pancitopenie). Din acest motiv, tabloul hematologic trebuie monitorizat periodic.

Frecvent; greaţă, vărsături, meteorism, senzaţie de presiune în stomac şi diaree.

Foarte rar: colestază intrahepatică şi creşterea enzimelor hepatice (transaminaze, fosfatază alcalină).

Frecvent: bufeuri;

Mai puţin frecvent: tulburări de ritm cardiac (de exemplu, tahicardie)

Rar: scăderea tensiunii arteriale, angină pectorală, dispnee şi edeme periferice/edem angioneurotic.

Foarte rar: creşterea tensiunii arteriale.

Frecvent: reacţii de hipersensibilitate cum ar fi prurit, eritem cutanat, urticarie (papule pruriginoase).

Foarte rar: reacţii de hipersensibilitate foarte severe, care se instalează în câteva minute de la administrare (edem angioneurotic, bronhospasm, şoc anafilactic). La primele semne ale unei reacţii de hipersensibilitate trebuie întreruptă imediat administrarea medicamentului şi instituit tratament specific.

Mai puţin frecvent: s-a raportat apariţia ameţelilor şi cefaleei.

Mai puţin frecvent: nelinişte şi insomnie

Foarte rar: diaforeză, parestezii, tulburări vizuale, conjunctivite, convulsii, necroliza epidermică toxică şi sindrom Stevens Johnson.

Foarte rar: simptome de meningită aseptică.

Pacienţi cu boli autoimune (LES, boală mixtă de ţesut conjunctiv) par să fie predispuşi apariţiei acestor reacţii adverse. În toate cazurile observate, simptomele au fost reversibile după întreruperea medicamentului.

Ameţeli, greaţă, scăderea tensiunii arteriale, tahicardie, bufeuri, pierderea constienţei, febră, agitaţie, areflexie, convulsii tonico-clonice, vărsături “în zaţ de cafea”, aritmii cardiace.

Tratament în caz de supradozaj

În cazul în care nu a trecut foarte mult timp de la administrarea unei doze excesive, se poate efectua lavaj gastric sau poate fi redusă absorbţia substanţei, prin administrarea de cărbune activat.

Deoarece nu se cunoaşte antidotul specific, tratamentul trebuie să fie simptomatic. Pentru a se evita eventualele complicaţii se recomandă transferul pacientului în secţia de terapie intensivă.

Măsuri terapeutice imediate în caz de reacţii de hipersensibilitate severe (şoc)

La primele semne (de exemplu, reacţii cutanate cum ar fi, urticarie, bufeuri, nelinişte, cefalee, pusee de transpiraţie, greaţă), se instituie abord venos. Pe lângă măsurile de urgenţă uzuale, de exemplu, plasarea pacientului în poziţie supină cu membrele inferioare ridicate, menţinerea căilor respiratorii libere şi administrarea de oxigen, este indicată şi administrarea imediată de medicamente cum sunt: substituenţi de volum, intravenos, adrenalină i.v., corticosteroizi (de exemplu, 250-1000 mg metilprednisolon i.v.) şi antagonişti ai receptorilor histaminici. În funcţie de severitatea simptomelor, poate fi necesară efectuarea ventilaţiei mecanice şi în cazul stopului cardiac, resuscitarea cardio-respiratorie, în acord cu recomandările uzuale.

Grupa farmacoterapeutică: sistem cardiovascular, vasodilatatoare periferice; derivaţi purinici, codul

ATC : C04AD03

Pentoxifilina ameliorează proprietăţile reologice ale sângelui, scăzând vâscozitatea sângelui.

Are în plus proprietăţi farmacologice, care sunt explicate prin următoarele: - creşte deformabilitatea eritrocitelor, prin inhibarea fosfodiesterazei, cu creşterea consecutivă a cantităţii de AMP ciclic intracelular şi ATP şi inhibând agregarea eritrocitelor. - inhibă agregarea plachetară. - diminuă creşterea concentraţiei plasmatice a fibrinogenului. - inhibă activarea leucocitelor şi aderarea lor la endoteliul vascular.

Nu sunt disponibile studii referitoare la efectul pentoxifilinei asupra mortalităţii şi morbidităţii de cauză cardio-cerebrovasculară.

Pentoxifilina administrată oral este rapid absorbită la nivelul tractului gastro-duodenal, având o biodisponibilitate de 19 ± 13%, datorită intensei metabolizări de la nivelul primului pasaj heptic. După administrarea unei doze de 200 mg, concentraţia plasmatică maximă de 1µg/ml se atinge după 30-60 minute de la administrare. Absorbţia este influenţată de ingestia de alimente, care determină o creştere a Cmax şi ASC cu 28%, respectiv 13%. După administrarea unei doze de 400 mg, concentraţia plasmatică maximă a pentoxifilinei şi metaboliţilor săi este atinsă după 2-4 ore, şi rămâne crescută pentru o perioadă lungă de timp. Nu se leagă de proteinele plasmatice, are un clearance plasmatic de 19 ± 13 ml/min şi kg şi un volum aparent de distribuţie de 2,4 ± 1,2 l/kg.

Pentoxifilina este metabolizată intens la primul pasaj hepatic, rezultând doi metaboliţi principali: metabolit I şi metabolit V, activi din punct de vedere farmacologic, care realizează concentraţii plasmatice de 5, respectiv 8 ori mai mari decât cele realizate de pentoxifilină. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 0,4-0,6 ore pentru pentoxifilină şi de 1-2 ore pentru metaboliţi.

Farmacocinetica pentoxifilinei nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică, dar s-a observat o creştere a ASC şi a vitezei de excreţie a pentoxifilinei la pacienţii în vârstă (60-80 ani), comparativ cu populaţia tânără (20-30 ani). Excreţia se realizează în proporţie de 90% sub formă metabolizată, în materiile fecale. Se excretă în laptele matern în proporţie variabilă.

Toxicitate după administrarea de doză unică

Doze de 80 mg/kg administrate oral, produc la om, simptomele descrise la pct. 4.9.

Toxicitate după administrarea de doze repetate

Studiile de toxicitate cu doze repetate, efectuate cu pentoxifilină oral, în doze zilnice de până la 1000 mg/kg de două ori pe zi, la şobolan şi până la 100 mg pentoxifilină/kg de două ori pe zi, la câine, timp de un an, nu au evidenţiat efecte toxice ale substanţei active asupra organelor. La câini, care au primit timp de un an doze zilnice de 320 mg pentoxifilină/kg sau peste, s-au raportat, în cazuri izolate, tulburări de coordonare, insuficienţă circulatorie, hemoragii, edem pulmonar şi celule gigante la nivelul testiculilor.

Potenţial mutagen şi carcinogen

Testele de mutagenitate efectuate cu pentoxifilină nu au evidenţiat efecte mutagene. Rezultatele studiilor pe termen lung privind potenţialul carcinogen la şoarece şi şobolan, au fost negative.

Studii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere au fost efectuate la şoarece, şobolan, iepure de casă şi câine. Nu s-au demonstrat efecte teratogene, embriotoxice sau efecte asupra fertilităţii. O viteză crescută a absorbţiei a fost observată la doze foarte mari. Pentoxifilina şi metaboliţii săi trec în laptele matern.

Angiopent 400 mg, comprimate cu eliberare prelungită

Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină

Hidroxipropilmetilceluloză 2208

Povidonă K 30

Stearat de magneziu

Dioxid de siliciu coloidal

Hidroxipropilmetilceluloză 2910

Dioxid de titan (E171)

Macrogol 6000

Galben amurg FCF (E 110) 85%

Angiopent 600 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită

Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină

Hidroxipropilmetilceluloză 2208

Povidonă K 30

Stearat de magneziu

Dioxid de siliciu coloidal

Hidroxipropilmetilceluloză 2910

Dioxid de titan (E171)

Macrogol 6000

Galben amurg FCF (E 110) 85%

Eritrozină (E 127)

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

Angiopent 400 mg, comprimate cu eliberare prelungită

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită

Cutie cu 4 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită

Angiopent 600 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate cu eliberare prelungită

Fără cerinţe speciale.

S.C. AC Helcor Pharma S.R.L.

Str. Victor Babeş, Nr.50, Baia Mare,

Jud. Maramureş, România

Angiopent 400 mg, comprimate cu eliberare prelungită 371/2007/01-02

Angiopent 600 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită 372/2007/01

Autorizare, Decembrie 2007

Septembrie, 2015