ANESTERAN lichid pentru vapori inhalații ROMPHARM - prospect medicament

ANESTERAN lichid pentru vapori de inhalat

100 ml lichid pentru vapori de inhalat conţin isofluran 100 ml.

Lichid pentru vapori de inhalat

Lichid incolor, cu aspect limpede

Inducţia şi menţinerea anesteziei generale

Pentru administrarea isofluranului trebuie utilizate vaporizatoare calibrate special pentru isofluran, pentru a se putea doza cu exactitate concentraţia de anestezic eliberat. Valorile concentraţiei alveolare minime (CAM) pentru isofluran variază în funcţie de vârstă. În tabelul de mai jos sunt prezentate valorile medii ale CAM pentru diferite grupe de vârstă:

Vârsta Valori medii ale CAM în oxigen 100% 70% N2O 0 - 1 lună 1,60 % 1 - 6 luni 1,87 % 6 - 12 luni 1,80 % 1 - 5 ani 1,60 % 26 ± 4 ani 1,28 % 0,56% 44 ± 7 ani 1,15 % 0,50% 64 ± 5 ani 1,05% 0,37% Premedicaţia

Medicamentele utilizate pentru premedicaţie trebuie alese pentru fiecare pacient în parte, avându-se în vedere efectul de deprimare respiratorie al isofluranului. Utilizarea medicamentelor anticolinergice este opţională, însă poate fi necesară în cazul inducerii anesteziei pe cale inhalatorie la copii şi adolescenţi.

Inducţia

În general, se administrează un barbituric cu durată scurtă de acţiune sau alt medicament pentru inducţie pe cale intravenoasă, urmat de administrarea pe cale inhalatorie a amestecului conţinând isofluran. Ca alternativă se poate utiliza isofluran în amestec cu oxigen sau oxigen/oxid de azot.

Se recomandă ca inducţia cu isofluran să fie iniţiată la o concentraţie de 0,5%. Concentraţiile de 1,5% până la 3% produc, de obicei, anestezia necesară pentru intervenţia chirurgicală în 7 până la 10 minute.

Menţinerea anesteziei

Anestezia necesară pentru intervenţia chirurgicală poate fi menţinută cu 1,0 - 2,5% isofluran în amestecuri de oxigen/oxid de azot. Poate fi necesară administrarea suplimentară a 0,5 - 1,0% isofluran, atunci când este administrat numai cu oxigen.

În cazul operaţiei cezariene, administrarea a 0,50 - 0,75% isofluran în amestec de oxigen/oxid de azot poate fi utilizată pentru menţinerea anesteziei în această procedură chirurgicală.

Dacă nu apar complicaţii, în cursul menţinerii anesteziei presiunea arterială are tendinţa de a fi în relaţie inversă cu concentraţiile alveolare de isofluran. Scăderea accentuată a presiunii arteriale poate fi datorată profunzimii anesteziei şi, în acest caz, trebuie corectată prin reducerea concentraţiei de isofluran inspirat.

Similar altor medicamente, pentru menţinerea anesteziei la pacienţii vârstnici, sunt necesare, în mod obişnuit, concentraţii mai mici de isofluran. Vezi valorile CAM în funcţie de vârstă, menţionate în tabel.

* Hipersensibilitate cunoscută la isofluran sau la alte anestezice halogenate * Predispoziţie genetică cunoscută sau suspectată pentru hipertermie malignă

Isofluran trebuie administrat de către un medic cunoscător al farmacologiei medicamentului, specializat şi cu experienţă în abordarea pacienţilor anesteziaţi. Respiraţia spontană trebuie atent monitorizată şi asistată, dacă este necesar.

Isofluran creşte marcat fluxul sanguin cerebral în timpul anesteziei profunde. Poate să apară o creştere tranzitorie a presiunii lichidului cefalorahidian care este total reversibilă prin hiperventilaţie. Este posibil să apară mai puţine efecte cerebrale postoperatorii folosind anestezia cu isofluran decât alte anestezii comparabile. Similar oricărui anestezic halogenat, isofluranul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu hipertensiune intracraniană. La aceştia poate fi necesară hiperventilaţia.

Deoarece gradul anesteziei cu isofluran poate fi modificat rapid şi uşor, trebuie utilizate numai vaporizoare care sunt calibrate să elibereze cu exactitate concentraţiile şi debitul necesare sau trebuie utilizate tehnici în timpul cărora se pot monitoriza concentraţiile inspirate sau expirate. Gradul hipotensiunii arteriale şi al deprimării respiratorii poate furniza unele informaţii despre profunzimea anesteziei.

În timpul chiuretajului uterin, s-a observat o creştere a pierderii de sânge comparativ cu cea observată în cazul utilizării halotanului.

S-au raportat cazuri izolate de creştere a concentraţiei carboxihemoglobinei în cazul utilizării anestezicelor inhalatorii halogenate cu radical - CF2H (de exemplu desfluran, enfluran şi isofluran). Nu se produc concentraţii semnificative de monoxid de carbon în prezenţa unui absorbant hidratat normal. Trebuie respectate instrucţiunile producătorului pentru absorbanţii CO2.

Datele clinice demonstrează faptul că isofluranul poate determina leziuni hepatice manifestate prin creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale enzimelor hepatice până la necroză hepatică cu evoluţie fatală, în cazuri foarte rare. S-a raportat că expunerea anterioară la anestezice cu administrare inhalatorie de tipul derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor, în special dacă aceasta s-a produs într-un intervat mai mic de 3 luni, poate creşte riscul de producere a leziunilor hepatice.

Indiferent de anestezicul utilizat, pentru a evita ischemia miocardică la pacienţii cu afecţiuni coronariene, este importantă menţinerea unei hemodinamici normale.

Acţiunea relaxantelor antidepolarizante este potenţată marcat de isofluran. Isofluranul poate determina hipertermie malignă. Dacă aceasta apare, tratamentul constă în întreruperea administrării isofluranului, administrarea intravenoasă de dantrolen, precum şi instituirea tratamentului simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.

Similar altor anestezice generale, isofluranul poate determina scăderea uşoară a funcţiei intelectuale timp de 2 până la 3 zile după anestezie şi poate produce modificări minore ale dispoziţiei care pot persista până la 6 zile după anestezie.

Isofluranul potenţează marcat acţiunea tuturor miorelaxantelor utilizate uzual, efectul fiind mai accentuat în cazul curarizantelor antidepolarizante. Ca urmare, în cazul administrării concomitente, trebuie ajustată doza de miorelaxant. Neostigmina antagonizează efectele curarizantelor antidepolarizante, însă nu influenţează proprietăţile miorelaxante ale isofluranului.Toate miorelaxantele utilizate uzual sunt combatibile cu isofluran.

S-a observat creşterea tranzitorie a retenţiei de bromsulfonftaleină (BSP), a glicemiei şi a concentraţiei plasmatice a creatininei, cu scăderea ureei sangvine, colesterolemiei şi a concentraţiei plasmatice a fosfatazei alcaline.

Au fost efectuate studii la animale privind efectele expunerii repetate la concentraţii anestezice de isofluran, asupra capacităţii de reproducere. Studiile efectuate la şobolani nu au evidenţiat efecte asupra potenţialului fertil, sarcinii sau naşterii şi nici asupra supravieţuirii puilor. Nu există dovezi privind potenţialul teratogen. Studii asemănătoare efectuate la iepuri au evidenţiat rezultate negative similare. Relevanţa acestor studii la om nu este cunoscută. Deoarece nu există date suficiente privind utilizarea isofluranului la gravide, siguranţa administrării medicamentului în timpul sarcinii nu a fost stabilită. În timpul avortului provocat, pierderile de sânge au fost comparabile în cazul utilizării isofluran şi a altor anestezice inhalatorii.

Utilizarea în operaţia cezariană

S-a demonstrat că isofluranul în concentraţie de până la 0,75% este eficace şi sigur în menţinerea anesteziei în cazul operaţiei cezariene. Nu s-a raportat nicio reacţie adversă la mamă sau la nou-născut ca urmare a administrării isofluranului.

Nu se cunoaşte dacă isofluranul se excretă în laptele uman.

Nu este cazul.

Reacţiile adverse consecutive administrării isofluranului sunt, în general, dependente de doză, apar ca urmare a prelungirii efectelor farmaco-fiziologice şi includ deprimare respiratorie, hipotensiune arterială şi aritmii.

În perioada postoperatorie s-au observat frisoane, greaţă, vărsături şi ileus.

Similar altor anestezice generale, s-au observat creşteri tranzitorii ale numărului leucocitelor, chiar şi în absenţa stresului chirurgical.

Isofluranul potenţează efectul miorelaxant al tuturor curarizantelor, mai ales al curarizantelor antidepolarizante şi CAM (concentraţia alveolară minimă) este redusă prin administrarea concomitentă la adult, a N2O.

În cazuri foarte rare, s-a raportat că isofluranul poate determina leziuni hepatice cu creşterea moderată

a enzimelor hepatice până la necroză hepatică letală.

La persoanele susceptibile, anestezia cu isofluran poate declanşa o stare de hipermetabolism la nivelul muşchilor scheletici, care determină creşterea cererii de oxigen şi sindromul clinic cunoscut sub numele de hipertermie malignă. Sidromul include elemente nespecifice cum sunt ridigiditate musculară, tahicardie, tahipnee, cianoză, aritmie şi tensiune arterială oscilantă (trebuie notat, de asemenea, că multe dintre aceste semne nespecifice pot apare în anestezia uşoară, hipoxia acută, etc.). Creşterea metabolismului total se poate manifesta prin creşterea temperaturii (poate creşte rapid la început sau mai târziu în unele cazuri, însă, de obicei, nu este primul semn de creştere a metabolismului) şi prin creşterea utilizării sistemului de absorbţie a CO2 (recipient fierbinte). Pot scade PaO2 şi pH-ul şi pot apare hiperpotasemie şi deficit bazic. Tratamentul constă în întreruperea administrării medicamentului care a declanşat simptomatologia (în acest caz, isofluran), administrarea intravenoasă de dantrolen sodic şi instituirea terapiei de susţinere. Terapia de susţinere constă în eforturi susţinute de restabilire a temperaturii normale, susţinerea funcţiilor respiratorie şi circulatorie şi echilibrare acido-bazică şi volemică (consultaţi informaţiile privind prescrierea dantrolen sodic intravenos). Tardiv poate să apară insuficienţa renală şi trebuie susţinută, dacă este posibil, diureza.

Utilizarea anestezicelor inhalatorii a fost asociată în cazuri foarte rare cu creşteri ale potasemiei care au determinat aritmii cardiace şi deces la copii, postoperator. Aceste constatări au fost făcute în cazul pacienţilor cu afecţiuni neuromusculare, îndeosebi distrofia musculară Duchenne, atât forma latentă cât şi cea evidentă clinic. În majoritatea acestor cazuri a fost utilizat suxametoniu. Aceşti pacienţi au prezentat semne de afectare musculară însoţită de creştere a concentraţiilor plasmatice de creatinkinază şi mioglobinurie. Aceşti pacienţi NU au prezentat creşterea consumului de oxigen sau producerii de dioxid de carbon sau semnele clasice ale hipertermiei maligne, cum sunt rigiditate musculară, creştere rapidă a temperaturii. Se recomandă tratamentul prompt al hiperpotasemiei şi aritmiilor cardiace. Este indicată, de asemenea, evaluarea ulterioară a afecţiunii neuromusculare latente.

Au fost raportate cazuri rare de reacţii de hipersensibilitate (inclusiv dermatită de contact, erupţii cutanate tranzitorii, dispnee, wheezing, disconfort toracic, edem facial sau reacţii anafilactice), mai ales în cazul expunerii profesionale, timp îndelungat la anestezicele inhalatorii, inclusiv la isofluran. Prezenţa acestor reacţii a fost confirmată de teste clinice (de exemplu, proba de provocare cu metacolină). Etiologia reacţiilor anafilactice produse pe durata expunerii la anestezice inhalatorii este necunoscută, deoarece se utilizează concomitent mai multe medicamente, multe dintre acestea fiind cunoscute că pot determina astfel de reacţii.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale: Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Similar altor anestezice halogenate, s-au observat hipotensiune arterială şi deprimare respiratorie.

În cazul supradozajului, trebuie luate următoarele măsuri: întreruperea administrării medicamentului, monitorizarea atentă a tensiunii arteriale şi respiraţiei, asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii şi ventilaţie asistată, controlată, cu oxigen pur, măsuri de susţinere pentru corectarea hipotensiunii arteriale.

Grupa farmacoterapeutică: anestezice generale, derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor, codul ATC:

N01AB06

Inducţia şi, în special, revenirea din anestezie sunt rapide. Deşi o uşoară iritaţie poate limita viteza de apariţie a inducţiei, secreţiile salivară şi traheobronşică nu sunt stimulate excesiv. Reflexele faringiene şi laringiene sunt diminuate rapid. Profunzimea anesteziei se modifică rapid în cazul utilizării isofluranului. Ritmul cardiac nu se modifică. Deprimarea respiraţiei spontane progresează pe măsură ce profunzimea anesteziei se accentuează şi, ca urmare, trebuie monitorizată cu atenţie. Pe parcursul inducţiei se produce o scădere a tensiunii arteriale, care revine spre normal odată cu stimularea chirurgicală. Presiunea arterială are tendinţa de scădere în timpul menţinerii anesteziei, în relaţie directă cu profunzimea anesteziei, datorită vasodilataţiei periferice, însă ritmul cardiac rămâne stabil. În cazul respiraţiei controlate şi a unei valori normale a PaCO2, debitul cardiac are tendinţa de a se menţine, indiferent dacă profunzimea anesteziei se accentuează, în principal prin creşterea frecvenţei cardiace care compensează reducerea volumului sistolic. În cazul respiraţiei spontane, hipercapnia rezultată poate produce creşterea frecvenţei cardiace şi a debitului cardiac peste valorile din starea de veghe.

Fluxul sanguin cerebral rămâne nemodificat pe parcursul fazelor iniţiale anesteziei cu isofluran, dar are tendinţa să crească odată cu profunzimea anesteziei. Creşterea presiunii lichidului cefalorahidian poate fi prevenită sau readusă la normal prin hiperventilarea pacientului înaintea sau pe parcursul anesteziei.

În cazul utilizării isofluranului, modificările electroencefalografice şi convulsiile sunt foarte rare. În general, isofluranul produce un traseu EEG similar cu cel observat în cazul altor anestezice volatile.

Isofluran pare să sensibilizeze miocardul la adrenalină într-o măsură mai mică decât enfluranul. Date limitate sugerează că administrarea subcutanată de soluţie de adrenalină 1:200000 în doze de până la 50 ml la pacienţi anesteziaţi cu isofluran, nu determină aritmii ventriculare.

Relaxarea musculară obţinută la nivele anestezice obişnuite poate fi adecvată pentru unele intervenţii chirurgicale pe abdomen, însă, în cazul în care este necesară obţinerea unei relaxări mai mari, pot fi utilizate doze mici de miorelaxante administrate intravenos.

Isofluranul poate fi utilizat pentru inducţia şi menţinerea anesteziei generale. Nu sunt disponibile date adecvate pentru a stabili alte indicaţii în obstetrică, decât operaţia cezariană.

Din punct de vedere chimic, isofluranul este eter 1-cloro-2, 2, 2-trifluoroetil difluorometil şi greutatea moleculară este 184,5.

Constante fizice

Punct de fierbere la 760 mmHg ~ 48°C

Coeficienţi de partiţie la 37°C:

Apă/gaz 0,61

Sânge/gaz 1,43

Ulei/gaz 90,80

Isofluranul este metabolizat în mică măsură. În perioada postoperatorie, doar 0,17% din isofluranul administrat se regăseşte ca metaboliţi urinari. Concentraţiile plasmatice maxime ale fluorului anorganic sunt, în medie, mai mici de 5 micromoli/l şi apar la aproximativ 4 ore după anestezie, revenind la valorile normale în decurs de 24 de ore. Nu s-au raportat semne de afectare renală după administrarea de isofluran. S-a constatat că metaboliţii cunoscuţi ai isofluranului sunt fie netoxici, fie au o concentraţie prea mică pentru a determina tulburări.

Nu sunt disponibile.

Nu conţine excipienţi.

S-a raportat că isofluranul interacţionează cu absorbanţii uscaţi de dioxid de carbon şi formează monoxid de carbon. În scopul minimalizăriit riscului de formare a monoxidului de carbon în circuitele respiratorii cu recirculare, cât şi a posibilităţii creşterii concentraţiei de carboxihemoglobină, absorbanţii de dioxid de carbon nu trebuie lăsaţi să se usuce.

5 ani - după ambalarea pentru comercializare 5 zile - după prima deschidere a flaconului

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

Cutie cu un flacon din sticlă brună, prevăzut cu adaptor/inel pentru vaporizare din PP şi închis cu capac cu filet din PP, prevăzut cu peliculă/inserţie din PEJD și PEID și inel de etanșare din PEJD, conţinând 100 ml lichid pentru vapori de inhalat

Trebuie utilizate vaporizatoare calibrate special pentru isofluran, astfel încât concentraţia anestezicului administrat să poată fi măsurată cu exactitate. Se recomandă ca vaporii de isofluran sau alt anestezic volatil să fie eliminaţi eficient din blocul operator.

S.C. Rompharm Company S.R.L.

Str. Eroilor nr. 1A, Otopeni, 075100, jud. Ilfov, România

12454/2019/01

Data primei autorizări: 26 octombrie 2009

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Septembrie 2019

Martie, 2021

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .