AMOXIPLUS 500+125mg 500mg / 125mg comprimate filmate prospect medicament

Amoxiplus 500 mg/125 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine 500 mg amoxicilină (sub formă de amoxicilină trihidrat) şi 125 mg acid clavulanic (sub formă de clavulanat de potasiu).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Comprimate filmate de formă ovală, de culoare albă, marcate cu logo 'A' pe una din feţe şi '64' pe cealaltă faţă.

Amoxiplus este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene la adulţi şi copii (vezi pct. 4.2, pct. 4.4 și pct. 5.1.):

- Sinuzită acută bacteriană (diagnosticată corespunzător);

- Otită medie acută;

- Exacerbări acute ale bronşitelor cronice (diagnosticate corespunzător);

- Pneumonii comunitare;

- Cistită;

- Pielonefrită;

- Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, mai ales celulită, muşcături de animale, abcese dentare severe cu celulită difuzantă;

- Infecţii osoase şi articulare, mai ales osteomielită.

Trebuie respectate recomandările oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepţia cazului în care dozele sunt declarate pe componente individuale.

La alegerea dozei pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să se ia în considerare:

- Agentul patogen suspicionat şi sensibilitatea sa probabilă la medicamentele antibacteriene (vezi pct. 4.4);

- Severitatea şi localizarea infecţiei;

- Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.

Utilizarea formulărilor alternative ale combinaţiei amoxicilină/acid clavulanic ar trebui luate în considerare în cazul în care acest lucru este considerat necesar (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).

Pentru adulţi şi copii ≥ 40 kg această formulare de Amoxiplus eliberează o doză zilnică totală de 1500 mg amoxicilină/375 mg acid clavulanic în condiţiile în care este administrată conform recomandărilor de mai jos.

Pentru copii < 40 kg această formulare de Amoxiplus furnizează o doză zilnică maximă de 2400 mg amoxicilină/600 mg acid clavulanic în condiţiile în care este administrată conform recomandărilor de mai jos.

Când se consideră că este necesară o doză zilnică mai mare de amoxicilină, se recomandă alegerea unei alte formulări de amoxicilină/acid clavulanic, pentru a evita administrarea unei doze zilnice mari de acid clavulanic, fără ca aceasta să fie necesară (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).

Durata tratamentului trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului. Unele infecţii (de exemplu osteomielita) necesită perioade mai lungi de tratament. Tratamentul nu trebuie prelungit peste 14 zile fără reevaluarea stării de sănătate a pacientului (vezi pct. 4.4 cu privire la tratamentul prelungit).

Adulţi şi copii cu greutatea ≥ 40 kg:

O doză de 500/125 mg de 3 ori pe zi.

Copii cu greutatea< 40 kg: 20 mg/5 mg/kg/zi până la 60 mg/kg/zi, administrată în 3 prize.

Copiii sub 6 ani vor fi trataţi cu forme farmaceutice de amoxicilină/acid clavulanic adecvate vârstei.

Tabelul de mai jos arată doza administrată (mg/kg corp) copiilor cu greutatea de 25 kg până la 40 kg după administrarea unui singur comprimat de 500 mg/125 mg.

Greutate (kg) 40 35 30 25 Doză unică recomandată (mg/kg corp) (vezi mai sus)

Amoxicilină (mg/kg corp) pentru 12,5 14,3 16,7 20,0 6,67-20 o singură doză (1 comprimat filmat)

Acid clavulanic (mg/kg corp) 3,1 3,6 4,2 5,0 1,67-5 pentru o singură doză (1 comprimat filmat)

Nu sunt disponibile date clinice referitoare la dozele de amoxicilină/acid clavulanic din formulările cu raport 4:1 mai mari de 40 mg/10 mg/kg şi zi la copiii cu vârsta sub 2 ani.

Nu se consideră necesară ajustarea dozelor.

Ajustarea dozelor se bazează pe concentraţia maximă recomandată de amoxicilină. Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu clearance al creatininei (Clcr) mai mare de 30 ml/min.

Adulţi şi copii cu greutatea ≥ 40 kg:

ClCr: 10-30 ml/min 500 mg/125 mg de două ori pe zi

ClCr <10 ml/min 500 mg/125 mg o dată pe zi

Hemodializă 500 mg/125 mg la fiecare 24 de ore, plus 500 mg/125 mg în timpul dializei, repetat la finalul dializei (deoarece sunt scăzute concentraţiile serice atât ale amoxicilinei cât şi ale acidului clavulanic)

Copii cu greutatea < 40 kg:

ClCr: 10-30 ml/min 15 mg/3,75 mg/kg de două ori pe zi (maxim 500 mg/125 mg de două ori pe zi).

ClCr <10 ml/min 15 mg/3,75 mg/kg ca doză unică zilnică (maxim 500 mg/125 mg)

Hemodializă 15 mg/3,75 mg/kg/zi o dată pe zi.

Înaintea hemodializei trebuie administrat 15 mg/3,75 mg/kg.

Pentru a restabili concentraţiile de medicament din circulaţie, trebuie administrat după hemodializă o altă doză de 15 mg/3,75 mg/kg.

Se va administra cu prudenţă şi se va monitoriza funcţia hepatică la intervale regulate (vezi pct. 4.3. și pct. 4.4.).

Amoxiplus se administrează pe cale orală, la începutul mesei, pentru a reduce la minim potenţialul de intoleranţă gastrointestinală şi pentru a optimiza absorbţia amoxicilinei /acidului clavulanic.

Tratamentul cu Amoxiplus 500 mg/125 mg, comprimate filmate poate urma unui tratament parenteral cu

Amoxiplus pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.

Hipersensibilitate la substanţele active, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Antecedente de reacţii severe de hipersensibilitate imediată (de exemplu anafilaxie) la alte antibiotice beta-lactamice (de exemplu cefalosporine, carbapeneme, monobactami).

Antecedente de icter sau insuficienţă hepatică în urma administrării de amoxicilină/acid clavulanic (vezi pct. 4.8).

Înaintea iniţierii tratamentului cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie efectuată o anamneză atentă legată de antecedentele de reacţii de hipersensibilitate la peniciline, cefalosporine sau alte antibiotice beta-lactamice (vezi pct. 4.8).

La pacienţii în tratament cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (anafilactice) grave şi ocazional letale. Este mai probabil ca aceste reacţii să apară la persoanele cu antecedente de hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele cu teren atopic. Dacă apare o reacţie alergică, tratamentul cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie întrerupt şi trebuie instituit un tratament alternativ corespunzător.

În cazul în care se demonstrează că există o infecţie cu microorganisme sensibile la amoxicilină, se va înlocui tratamentul cu amoxicilină/acid clavulanic, conform ghidurilor terapeutice în vigoare, cu tratament cu amoxicilină.

Utilizarea asocierii amoxicilină/acid clavulanic nu este indicată când există un risc mare ca prezumtivii agenţi patogeni să aibă sensibilitate scăzută sau rezistenţă la antibiotice beta-lactamice, care nu este mediată de betalactamaze sensibile la inhibarea de către acidul clavulanic. Această formulare nu trebuie utilizată pentru tratamentul infecţiilor cu S. pneumoniae rezistent la penicilină.

Pot să apară convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze mari de amoxicilină/acid clavulanic (vezi pct. 4.8.).

Asocierea de amoxicilină/acid clavulanic trebuie evitată dacă se suspectează mononucleoza infecţioasă, deoarece apariţia unei erupţii morbiliforme a fost asociată cu această afecţiune după utilizarea de amoxicilină.

Administrarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate determina creşterea riscului de apariţie a reacţiilor alergice cutanate.

Utilizarea prelungită de amoxicilină/acid clavulanic poate să ducă ocazional la proliferarea de germeni rezistenţi.

Apariţia la începutul tratamentului cu amoxicilină/acid clavulanic a unui eritem febril generalizat asociat cu pustule poate fi un simptom al pustulozei exantematice generalizate acute (PEGA) (vezi pct. 4.8). Această reacţie adversă necesită întreruperea tratamentului cu amoxicilină/acid clavulanic şi contraindică orice administrare ulterioară de amoxicilină.

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică confirmată (vezi pct. 4.2).

Reacţiile adverse hepatice au fost raportate mai ales la bărbaţi şi la pacienţii vârstnici şi se pot asocia cu tratamentul prelungit cu amoxicilină/acid clavulanic. Aceste reacţii adverse au fost raportate foarte rar la copii. La populaţia generală, semnele şi simptomele apar de obicei în timpul sau la scurt timp după tratament, dar în anumite cazuri pot să nu se manifeste până la câteva săptămâni după întreruperea tratamentului. Acestea sunt de obicei reversibile. Reacţiile adverse hepatice pot fi severe, iar în cazuri foarte rare au fost raportate decese. Aceste reacţii apar în special la pacienţii cu afecţiuni subiacente grave sau la cei care sunt sub tratament cu medicamente cu potenţial toxic hepatic. (vezi pct. 4.8).

Colita asociată cu antibioticele a fost raportată aproape în cazul tuturor medicamentelor antibacteriene, iar severitatea poate varia de la uşoară la punerea vieţii în pericol (vezi pct. 4.8). În cazul apariţiei unui episod diareic în timpul tratamentului cu orice antibiotic trebuie luat în considerare diagnosticul colitei pseudomembranoase. Dacă în timpul tratamentului cu acest medicament apare colita, administrarea de amoxicilină/acid clavulanic trebuie întreruptă imediat. Se va anunţa un medic care va institui terapia specifică. Medicamentele antiperistaltice sunt contraindicate în această situaţie.

În timpul tratamentului de lungă durată cu amoxicilină/acid clavulanic se vor evalua periodic funcţiile organelor şi sistemelor, inclusiv funcţia renală, hepatică şi hematopoietică.

Rar, la pacienţi trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic s-a raportat prelungirea timpului de protrombină. Este necesară monitorizarea corespunzătoare în cazul în care se prescriu concomitent medicamente anticoagulante. Pentru a menţine efectul anticoagulant dorit, este necesară ajustarea dozelor orale de anticoagulant (vezi pct. 4.5, pct. 4.8)

La pacienţii cu insuficienţă renală doza de amoxicilină/acid clavulanic trebuie ajustată în funcţie de gradul insuficienţei. (vezi pct. 4.2).

La pacienţii cu debit urinar scăzut, s-a observat foarte rar cristalurie, mai ales în cazul tratamentului parenteral. În timpul administrării unor doze mari de amoxicilină trebuie menţinut un aport corespunzător de lichide şi un debit urinar adecvat, pentru a reduce posibilitatea apariţiei cristaluriei.

La pacienţii cu cateter urinar este necesară verificarea permanentă a permeabilităţii cateterului (vezi pct. 4.9.).

Se recomandă ca în cazul testării prezenţei de glucoză în urină în timpul tratamentului cu medicamente care conţin amoxicilină, să se utilizeze metode enzimatice cu glucozoxidază, din cauza rezultatelor fals pozitive care pot să apară în cazul metodelor chimice.

Prezenţa acidului clavulanic din acest medicament poate determina legarea nespecifică a IgG şi a albuminei de membranele hematiilor determinând rezultate fals-pozitive ale testului Coombs.

Au fost raportate rezultate pozitive la utilizarea testului Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus

EIA la pacienţi trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic, care au fost ulterior descoperiţi a nu fi infectaţi cu Aspergillus. Au fost raportate reacţii încrucişate între polizaharide non-Aspergillus şi polifuranozide cu testul Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA. De aceea, rezultatele pozitive ale testului la pacienţii trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie interpretate cu precauţie şi trebuie confirmate de alte metode de diagnostic.

Anticoagulantele orale şi antibioticele penicilinice au fost utilizate pe scară largă în practica medicală fără a se raporta interacţiuni. Cu toate acestea, în literatură există cazuri de creştere a INR (de la”International

Normalised Ratio”) la pacienţii aflaţi în tratament cu acenocumarol sau warfarină cărora li s-a administrat amoxicilină. Dacă această administrare concomitentă este necesară, se impune monitorizarea timpului de protrombină sau a INR-ului în cazul adăugării sau întreruperii amoxicilinei. În plus, poate fi necesară ajustarea dozelor de anticoagulante orale (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).

Administrarea concomitentă a alopurinolului cu amoxicilină/acid clavulanic poate creşte riscul de apariţie a unei reacţii alergice cutanate.

Penicilinele pot determina creşterea toxicităţii metotrexatului prin reducerea excreţiei acestuia.

Administrarea concomitentă de amoxicilină/acid clavulanic şi probenecid nu este recomandată. Probenecidul scade secreţia tubulară renală a amoxicilinei. Utilizarea concomitentă de amoxicilină/acid clavulanic şi probenecid poate determina creşterea nivelului seric de amoxicilină dar nu şi de acid clavulanic.

Micofenolat de mofetil

La pacienții trataţi cu micofenolat mofetil au fost raportate scăderi de aproximativ 50% ale concentrațiilor metabolitului activ acid micofenolic (AMF) după initierea tratamentului cu amoxicilinã plus acid clavulanic, administrat pe cale orală. Este posibil ca modificarea concentrației înaintea administrării următoarei doze să nu exprime cu acurateţe modificările expunerii totale a AMF. De aceea, în mod normal, o schimbare a dozei de micofenolat mofetil nu ar fi necesară în absenţa dovezilor clinice de disfuncţie a grefei. Cu toate acestea, se recomandă monitorizare clinică îndeaproape pe parcursul administrării combinaţiei şi în perioada imediat următoare tratamentului antibiotic.

Studiile realizate la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte ale amoxicilinei/acidului clavulanic asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3.).

Datele limitate în ceea ce priveşte utilizarea amoxicilinei/acidului clavulanic în timpul sarcinii la oameni nu au indicat un risc crescut de apariţie a malformaţiilor congenitale. Într-un singur studiu la femei aflate înainte de termen cu ruptură prematură a membranelor fetale s-a raportat că tratamentul profilactic cu amoxicilină/acid clavulanic se poate asocia cu un risc crescut de enterocolită necrozantă la nou-născuţi.

Administrarea de amoxicilină/acid clavulanic în timpul sarcinii trebuie evitată, cu excepţia cazurilor în care este consideră esenţială de către medic.

Atât amoxicilina cât şi acidul clavulanic se excretă în laptele matern (nu se cunoaşte nimic cu privire la efectul acidului clavulanic asupra sugarului alăptat natural). În consecinţă, la copii alăptaţi natural poate să apară diaree şi infecţii fungice. De aceea este necesară fie întreruperea alăptării fie întreruperea tratamentului. Trebuie luată în calcul posibilitatea de sensibilizare.

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic se va utiliza în cursul alăptării doar după evaluarea atentă a raportului risc fetal/beneficiu matern.

Nu s-au realizat studii privind efectele asocierii amoxicilină/ acid clavulanic asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pot apărea reacţii advese (de exemplu: reacţii alergice, ameţeală, convulsii) care pot influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8.).

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost diareea, greaţa şi vărsăturile.

Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţă, după cum urmează: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare (≥1/10000, <1/1000), foarte rare (< 1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care un poate fi estimată din datele disponibile).

- frecvente: candidoză mucocutanată;

- cu frecvenţă necunoscută: proliferarea excesivă a microorganismelor rezistente.

- rare: leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie), trombocitopenie;

- cu frecvenţă necunoscută: agranulocitoză reversibilă, anemie hemolitică, prelungirea timpului de sângerare şi a timpului de protrombină1.

Tulburări ale sistemului imunitar10:

- cu frecvenţă necunoscută: edem angioneurotic, anafilaxie, sindrom tip boala serului, vasculită de hipersensibilitate.

Tulburări ale sistemuluui nervos:

- mai puţin frecvente: ameţeală, cefalee;

- cu frecvenţă necunoscută: hiperactivitate reversibilă, convulsii2, meningită aseptică.

- foarte frecvente: diaree;

- frecvente: greaţă3, vărsături;

- mai puţin frecvente: indigestie;

- cu frecvenţă necunoscută: colită asociată antibioterapiei4, melanoglosie, dinţi pătaţi (la copii) care dispar de obicei prin periere.

- mai puţin frecvente: creşterea valorilor serice ale TGP şi/sau TGO5;

- cu frecvenţă necunoscută: hepatită6, icter colestatic6.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat7:

- mai puţin frecvente: erupţie cutanată tranzitorie, prurit, urticarie;

- rare: eritem polimorf;

- cu frecvenţă necunoscută: sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, dermatită buloasă exfoliativă, pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA)9.

- cu frecvenţă necunoscută: nefrită interstiţială, cristalurie8.

1Vezi pct. 4.4. 2Vezi pct. 4.4. 3Greaţa este mai frecevent asociată cu dozele orale mari. Dacă reacţiile adverse gastrointestinale sunt manifeste, ele pot fi ameliorate prin administrarea de amoxicilină/acid clavulanic la începutul mesei. 4Inclusiv colită pseudomembranoasă şi colită hemoragică (vezi pct. 4.4) 5La pacienţii trataţi cu antibiotice beta-lactamice s-a observat creşterea moderată a valorilor serice ale TGP şi/sau TGO, dar semnificaţia acestor rezultate nu este cunoscută. 6Aceste reacţii au fost observate şi în urma administrării altor peniciline şi cefalosporine (vezi pct. 4.4). 7Dacă apare orice reacţie de tip dermatită de hipersensibilitate, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.4.) 8Vezi pct. 4.9. 9Vezi pct. 4.4. 10Vezi pct. 4.3 și pct. 4.4.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Simptome şi semne ale supradozajului:

Pot apărea simptome gastrointestinale, precum şi dezechilibre hidro-electrolitice. În unele cazuri s-a observat apariţia de cristalurie cu amoxicilină care a dus la insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).

La pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze mari de amoxicilină pot apărea convulsii.

Amoxicilina poate precipita în cateterele urinare, dar în special după administrarea intravenoasă sau a unor doze mari. În aceste cazuri este indicată verificarea permanentă a permeabilităţii cateterului. (vezi pct. 4.4.).

Tulburările gastro-intestinale vor fi tratate simptomatic, având în vedere echilibrul hidro-electrolitic.

Amoxicilina/acid clavulanic poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă.

Grupa farmacoterapeutică: Combinaţii de peniciline, inclusiv inhibitori de beta-lactamază, codul ATC:

J01CR02.

Amoxicilina este o penicilină de semisinteză (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe enzime (deseori numite proteine de legare a penicilinei (PLP)) din procesul de biosinteză a peptidoglicanului bacterian, care este o componentă structurală integrantă a peretelui celular bacterian. Inhibarea sintezei de peptidoglican determină slăbirea structurii peretelui celular, care este, de obicei, urmată de liză celulară şi moarte bacteriană.

Amoxicilina poate fi degradată de betalactamazele produse de bacteriile rezistente. În consecinţă, spectrul de activitate al amoxicilinei în monoterapie nu include organisme care pot produce aceste enzime.

Acidul clavulanic este un beta-lactam înrudit structural cu penicilinele. Inactivează unele enzime, betalactamaze, prevenind astfel inactivarea amoxicilinei. Acidul clavulanic administrat singur nu exercită un efect antibacterian util clinic.

Cel mai important factor determinant pentru eficienţa amoxicilinei este durata de timp în care concentraţia plasmatică este menţinută peste concentraţia minimă inhibitorie [T>CMI].

Există două mecanisme principale de rezistenţă la amoxicilină/acid clavulanic: ▪ inactivarea amoxicilinei de către enzimele beta-lactamaze ale bacteriilor care nu sunt inhibate de către acidul clavulanic, inclusiv cele din clasa B, C şi D. ▪ alterarea PLP, care reduce afinitatea antibioticului faţă de ţintă.

Impermeabilitatea peretelui bacterian sau mecanismul pompei de eflux pot determina sau contribui la rezistenţa bacteriană, mai ales în cazul bacteriilor Gram-negativ.

Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină/acid clavulanic sunt cele ale Comitetului European privind

Testarea Sensibilităţii Microbiene - The European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing (EUCAST).

Valori critice de sensibilitate (μg/ml)

Microorganism

Sensibile Intermediar2 Rezistent

Haemophilus influenzae1 ≤1 - >1

Moraxella catarrhalis1 ≤1 - >1

Staphylococcus aureus2 ≤2 - >2

Stafilococi coagulazo-negativ2 ≤0,25 >0,25

Enterococcus1 ≤4 8 >8

Streptococcus A,B,C,G5 ≤0,25 - >0,25

Streptococcus pneumoniae3 ≤0,5 1-2 >2

Enterobacteriacee1,4 - - >8

Anaerobi Gram-negativ1 ≤4 8 >8

Anaerobi Gram-pozitiv1 ≤4 8 >8

Valori critice independente de specie ≤2 4-8 >8 1Valorile raportate sunt pentru concentraţiile de amoxicilină. Pentru testarea sensibilităţii, concentraţia de acid clavulanic este stabilită la 2 mg/l 2Valorile raportate sunt pentru oxacilină. 3Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la ampicilină. 4Valoarea critică R>8 mg/l garantează că toate tulpinile cu mecanisme de rezistenţă sunt raportate ca rezistente. 5Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la benzilpenicilină.

Prevalenţa rezistenţei poate varia pentru speciile selectate în funcţie de zona geografică şi de timp, iar informaţiile locale referitoare la rezistenţă sunt de dorit, mai ales în cazul tratării infecţiilor severe. La nevoie, trebuie solicitată opinia experţilor când prevalenţa locală a rezistenţei este atât de mare încât utilitatea antibioticului este discutabilă cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii.

Specii sensibile în mod obişnuit

Enterococcus faecalis,

Gardnerella vaginalis,

Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil)£,

Stafilococi coagulazo-negativi (meticilino-sensibili),

Streptococcus agalactiae,

Streptococcus pneumoniae1,

Streptococcus pyogenes şi alţi streptococi beta-hemolitici,

Grupul Streptococcus viridans.

Capnocytophaga spp.,

Eikenella corrodens,

Haemophilus influenzae2,

Moraxella catarrhalis,

Pasteurella multocida.

Bacteroides fragilis,

Fusobacterium nucleatum,

Prevotella spp.

Enterococcus faecium$

Escherichia coli

Klebsiella oxytoca

Klebsiella pneumoniae

Proteus mirabilis

Proteus vulgaris

Acinetobacter sp.,

Citrobacter freundii,

Enterobacter sp.,

Legionella pneumophila,

Morganella morganii,

Providencia spp.,

Pseudomonas sp.,

Serratia sp.,

Stenotrophomonas maltophilia.

Chlamydophila pneumoniae,

Chlamidophila psittaci,

Coxiella burnetti,

Mycoplasma pneumoniae. ______ $ Sensibilitate intermediară naturală în absenţa dobândirii mecanismelor de rezistenţă. £ Toţi stafilococii meticilino-rezistenţi sunt rezistenţi la amoxicilină/acid clavulanic. 1 Streptococcus pneumoniae care este în totalitate sensibil la penicilină, poate fi tratat cu formularea amoxicilină/acid clavulanic. Organismele care prezintă orice grad de reducere a sensibilităţii faţă de penicilină nu trebuie tratate cu această formulare (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4). 2 În unele ţări ale UE au fost raportate cu o frecvenţă mai mare de 10% tulpini cu sensibilitate scăzută.

Amoxicilina şi acidul clavulanic disociază complet în soluţii apoase la pH fiziologic. Ambele componente sunt absorbite rapid şi în proporţie mare pe cale orală. Absorbţia amoxicilinei/acidului clavulanic este optimizată când administrarea se face la începutul mesei. După administrare pe cale orală, biodisponibilitatea amoxicilinei şi a acidului clavulanic este de aporoximativ 70%.

Profilurile plasmatic al ambelor componente sunt similare, iar timpul de atingere a concentraţiei plasmatice maximă (Tmax) în ambele cazuri este de aproximativ o oră.

Rezultatele de farmacocinetică dintr-un studiu, în care asocierea amoxicilină/acid clavulanic (comprimate 500 mg/125 mg, de trei ori pe zi) s-a administrat în condiţii de repaus alimentar la un lot de voluntari sănătoşi sunt prezentate mai jos.

Valori medii (±DS) ale parametrilor farmacocinetici

Substanţă/substanţe Doze Cmax Tmax* AUC(0-24h) T1/2 activă/active administrată/administrate (mg) (μg/ml) (h) (μg.h/ml) (h)

AMXAC 500 7,19 1,5 53,5 1,15 500/125 mg ±2,26 (1,0-2,5) ±8,87 ±0,20

Acid clavulanic

AMX/AC 125 2,40 1,5 15,72 0,98 500 mg/125 mg ±0,83 (1,0-2,0) ±3,86 ±0,12

AMX-amoxicilină

AC-acid clavulanic

* Valoarea mediană (intervalul)

Concentraţiile serice de amoxicilină şi de acid clavulanic obţinute cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic sunt similare cu cele obţinute în cazul administrării pe cale orală doar a dozelor de amoxicilină sau doar a dozelor de acid clavulanic.

Aproximativ 25% din cantitatea totală de acid clavulanic din plasmă şi 18% din cantitatea totală de amoxicilină din plasmă se leagă de proteine. Volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 0,3-0,4 l/kg pentru amoxicilină şi de aproximativ 0,2 l/kg pentru acidul clavulanic.

După administrare pe cale intravenoasă, atât amoxicilina, cât şi acidul clavulanic au fost detectate în colecist, ţesut abdominal, ţesut cutanat, ţesut adipos, ţesut muscular, lichid sinovial, lichid peritoneal, bilă, precum şi în secreţiile purulente. Amoxicilina nu este distribuită adecvat în lichidul cefalorahidian.

Din studiile la animale, nu există dovezi că ar exista o retenţie tisulară semnificativă de substanţe derivate din medicament, în cazul ambelor componente. Amoxicilina, ca majoritatea penicilinelor, poate fi detectată în laptele matern. Urme de acid clavulanic pot fi de asemeni detectate în laptele matern. (vezi pct. 4.6.).

Atât amoxicilina cât şi acidul clavulanic traversează bariera placentară (vezi pct. 4.6.).

Amoxicilina se excretă parţial în urină sub formă de acid peniciloic inactiv, în cantităţi echivalente cu până la 10-25% din doza iniţială. Acidul clavulanic este metabolizat în proporţie mare la om şi se elimină prin urină şi fecale, precum şi sub formă de dioxid de carbon, în aerul expirat.

Principala cale de eliminare a amoxicilinei este cea renală, în timp ce acidul clavulanic este eliminat atât pe cale renală cât şi prin mecanisme non-renale.

Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a asocierii amoxicilină/acid clavulanic este de aproximativ o oră, iar clearance-ul total mediu este de aproximativ 25 l/h la subiecţii sănătoşi. Aproximativ 60-70% din amoxicilină şi aproximativ 40-65% din acidul clavulanic se excretă nemodificat în urină în timpul primelor 6 ore după administrarea orală a unui singur comprimat de amoxicilină/acid clavulanic de 500 mg/125 mg. O serie de studii au evidenţiat că excreţia urinară a fost de 50-85% pentru amoxicilină şi de 27-60% pentru acid clavulanic pe o perioadă de 24 de ore. În cazul acidului clavulanic, cea mai mare cantitate de medicament a fost excretată în primele 2 ore după administrare.

Administrarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia de amoxicilină, dar nu şi pe cea a acidului clavulanic (vezi pct. 4.5.).

Farmacocinetica în funcţie de vârstă:

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amoxicilinei este similar pentru copii cu vârsta între 3 luni şi 2 ani, copii mai mari, şi adulţi. În cazul copiilor foarte mici (inclusiv nou-născuţii prematuri), în prima săptămână de viaţă, intervalul de administrare nu trebuie să depăşească două administrări zilnice, din cauza imaturităţii căii renale de eliminare. Deoarece pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să prezinte funcţie renală scăzută, este necesară prudenţă în ceea ce priveşte alegerea dozei şi poate fi utilă monitorizarea funcţiei renale.

Farmacocinetica în funcţie de sexe:

După administarea pe cale orală a asocierii amoxicilină/acid clavulanic la subiecţi sănătoşi de sex masculin şi feminin, sexul nu a prezentat o influenţă semnificativă nici asupra farmacocineticii amoxicilinei, nici a acidului clavulanic.

Farmacocinetica în insuficienţă renală:

Clearance-ul seric total al asocierii amoxicilină/acid clavulanic scade proporţional cu scăderea funcţiei renale. Scăderea clearance-ului medicamentului este mai pronunţată în cazul amoxicilinei decât în cazul acidului clavulanic, deoarece se excretă un procent mai mare de amoxicilină pe cale renală. De aceea, dozele din insuficienţa renală trebuie să prevină acumularea de amoxicilină, menţinând în acelaşi timp concentraţii adecvate de acid clavulanic (vezi cap. 4.2.).

Farmacocinetica în insuficienţa hepatică:

Dozarea acestui medicament în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică se va realiza cu precauţie, iar funcţia hepatică trebuie monitorizată la intervale regulate.

Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, genotoxicitea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Studiile de toxicitatea după doze repetate efectuate la câini cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic au evidenţiat iritaţie gastrică, vărsături şi modificări de culoare ale limbii.

Nu s-au realizat studii de carcinogenicitate cu amoxicilină/acid clavulanic.

Celuloză microcristalină (Avicel PH 101)

Amidonglicolat de sodiu tip A

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Hipromeloză 15 cps

Hipromeloză 5 cps

Dioxid de titan (E 171)

Macrogol 4000

Nu este cazul.

2 ani

Acest medicament se păstrează la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.

Cutie cu 1 blister PA-Al-PVC/Al cu 7 comprimate filmate.

Cutie cu 2 blistere PA-Al-PVC/Al cu câte 7 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Antibiotice SA

Str. Valea Lupului nr. 1, 707410 Iaşi,

România

9459/2016/01-02

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Noiembrie 2016

Noiembrie 2016