AMOXICILINA AUROBINDO 1000mg comprimate filmate prospect medicament

Amoxicilină Aurobindo 500 mg comprimate filmate

Amoxicilină Aurobindo 1000 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine amoxicilină trihidrat echivalent cu amoxicilină 500 mg.

Fiecare comprimat filmat conţine amoxicilină trihidrat echivalent cu amoxicilină 1000 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat.

Amoxicilină Aurobindo 500 mg comprimate filmate: [marime: 17.2 × 8.7mm]

Comprimate filmate, oblongi, biconvexe, în formă alungită, de culoare albă până la alb deschis, inscripționate cu 'A500' pe una din fețe și cu o linie mediană pe cealaltă față.

Amoxicilină Aurobindo 1000 mg comprimate filmate: [marime: 21,3 × 10.2mm]

Comprimate filmate, oblongi, biconvexe, în formă alungită, de culoare albă până la alb deschis, inscripționate cu 'A1000' pe una din fețe și cu o linie mediană pe cealaltă față.

Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în doze egale.

Amoxicilină Aurobindo este indicat în tratamentul următoarelor infecţii la adulți și copii (vezi pct. 4.2, pct. 4.4 și 5.1):

* Sinuzită bacteriană acută

* Otită medie acută

* Amigdalite și faringite streptococice acute

* Acutizarea bronșitei cronice

* Pneumonie dobândită în comunitate

* Cistită acută

* Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii

* Pielonefrită acută

* Febră tifoidă și paratifoidă

* Abces dentar cu celulită difuzantă

* Infecții la nivelul articulațiilor protezate

* Eradicarea Helicobacter pylori

* Boala Lyme

Amoxicilină Aurobindo este indicată, de asemenea, în profilaxia endocarditei.

Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.

Doza de Amoxicilină Aurobindo care este selectată pentru tratamentul unei infecții individuale trebuie să ia în considerare următoarele:

* Agenții patogeni preconizați și sensibilitatea lor posibilă la agenții antibacterieni (vezi pct.

4.4)

* Severitatea și locul infecției

* Vârsta, greutatea și funcția renală a pacientului; după cum este prezentat mai jos

Durata tratamentului trebuie determinată în funcție de tipul infecției și de răspunsul pacientului și ar trebui, în general, să fie cât mai scurtă posibil. Unele infecții necesită perioade mai lungi de tratament (vezi pct. 4.4 referitor la tratamentul prelungit).

Adulți, copii și adolescenți ≥ 40 kg

Indicație* Doze*

Sinuzită bacteriană acută 250 mg până la 500 mg la fiecare 8 ore sau 750 mg până la 1 g la fiecare 12 ore

Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii Pentru infecții severe 750 mg până la 1 g la

Pielonefrită acută fiecare 8 ore

Abces dentar cu celulită difuzantă Cistita acută poate fi tratată cu 3 g de două ori

Cistită acută pe zi timp de o zi Otită medie acută 500 mg la fiecare 8 ore, 750 mg până la 1 g la fiecare 12 ore

Amigdalită și faringită streptococică acută Pentru infecții severe 750 mg până la 1 g la fiecare 8 ore timp de 10 zile

Acutizarea bronșitei cronice Pneumonie dobândită în comunitate 500 mg până la 1 g la fiecare 8 ore

Febră tifoidă și paratifoidă 500 mg până la 2 g la fiecare 8 ore Infecții la nivelul articulațiilor protezate 500 mg până la 1 g la fiecare 8 ore

Profilaxia endocarditei 2 g administrate pe cale orală, doză unică 30 până la 60 minute înaintea procedurii

Eradicarea Helicobacter pylori 750 mg până la 1 g de două ori pe zi în asociere cu un inhibitor al pompei de protoni (de exemplu omeprazol, lansoprazol) și cu un alt antibiotic (de exemplu claritromicină, metronidazol) timp de 7 zile

Indicație* Doze* Boala Lyme (vezi pct. 4.4) Stadiu incipient: 500 mg până la 1 g la fiecare 8 ore până la un maxim de 4 g/zi divizat în doze egale timp de 14 zile (10 până la 21 zile)

Stadiu avansat (implicații sistemice): 500 mg până la 2 g la fiecare 8 ore până la un maxim de 6 g/zi divizat în doze egale timp de 10 până la 30 zile

*

Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale de tratament pentru fiecare indicație

Copii și adolescenți < 40 kg

Copiii și adolescenții pot fi tratați cu amoxicilină capsule, comprimate dispersabile, suspensii sau pulberi.

La copiii cu vârsta mai mică de 6 luni se recomandă amoxicilina sub formă de suspensie.

La copiii și adolescenții cu greutatea de 40 kg sau mai mare trebuie prescrise dozele de la adulți.

+ +

Indicație Doze Sinuzită bacteriană acută 20 până la 90 mg/kg/zi divizate în doze egale* Otită medie acută

Pneumonie dobândită în comunitate Cistită acută Pielonefrită acută Abces dentar cu celulită difuzantă Amigdalită și faringită streptococică acută 40 până la 90 mg/kg/zi divizate în doze egale* Febră tifoidă și paratifoidă 100 mg/kg/zi în trei doze egale Profilaxia endocarditei 50 mg/kg administrat pe cale orală, doză unică cu 30 până la 60 minute înainte de procedură Boala Lyme (vezi pct. 4.4) Stadiu incipient: 25 până la 50 mg/kg/zi divizat în trei doze egale timp de 10 până la 21 zile

Stadiu avansat (implicații sistemice): 100 mg/kg/zi divizat în trei doze egale timp de 10 până la 30 zile + Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale de tratament pentru fiecare indicație

*Regimurile de tratament cu două doze pe zi trebuie luate în considerare doar atunci când doza este la limita superioară.

Ajustarea dozei nu este considerată a fi necesară.

RFG (ml/min) Adulți și copii ≥ 40 kg Copii < 40 kg# mai mare de 30 nu este necesară ajustarea nu este necesară ajustarea 10 - 30 maxim 500 mg de două ori 15 mg/kg administrat de două ori pe zi pe zi (maxim 500 mg de două ori pe zi)15 less than 10 maxim 500 mg/zi. 15 mg/kg administrat o dată pe zi (maxim 500 mg) # În majoritatea cazurilor se preferă tratamentul parenteral.

La pacienții care efectuează ședințe de hemodializă

Amoxicilina poate fi eliminată din circulația sanguină prin hemodializă.

Adulți și copii ≥ 40 kg 15 mg/kg/zi administrată o singură dată pe zi.

Înaintea hemodializei trebuie administrată o doză suplimentară de 500 mg. În vederea restabilirii concentrațiilor de medicament din sânge, după hemodializă trebuie administrată încă o doză de 500 mg.

Copii < 40 kg 15 mg/kg/day given as a single daily dose (maximum 500 mg).

Prior to haemodialysis, one additional dose of 15 mg/kg should be administered. In order to restore circulating drug levels, another dose of 15 mg/kg should be administered after haemodialysis.15 mg/kg/ zi administrată.

Înainte de hemodializă, trebuie administrată o doză suplimentară de 15 mg/kg. În vederea restabilirii concentrațiilor de medicament, după hemodializă trebuie administrată o altă doză de 15 mg/ kg.

Doza maximă de amoxicilină este 500 mg/zi.

Doza trebuie stabilită cu precauție iar funcția hepatică trebuie monitorizată la intervale regulate (vezi pct. 4.4 și 4.8).

Amoxicilină Aurobindo este pentru administrare orală.

Absorbția Amoxicilinei Aurobindo nu este influențată de alimente.

Tratamentul poate fi inițiat parenteral conform recomandărilor de dozare ale medicamentului cu administrare parenterală și poate fi continuat cu un medicament cu administrare orală.

Comprimatul trebuie înghițit întreg cu apă, fără a fi zdrobit sau mestecat.

Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Istoric de reacţie de hipersensibilitate imediată severă (de exemplu anafilaxie) la un alt antibiotic beta-lactamic (de exemplu cefalosporină, carbapenem sau monobactam).

Înainte de iniţierea terapiei cu amoxicilină trebuie realizată o evaluare atentă în legătură cu reacţiile de hipersensibilitate anterioare la peniciline, cefalosporine sau alte antibiotice beta-lactamice (vezi pct.

4.3 şi 4.8).

La pacienţii trataţi cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave şi ocazional letale (incluzând reacții anafilactoide și reacții adverse cutanate severe). Este mai probabil ca aceste reacţii să se manifeste la persoanele cu istoric de hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele atopice. Dacă se manifestă o reacţie alergică, terapia cu amoxicilină trebuie întreruptă şi instituită o terapie alternativă potrivită.

Amoxicilina nu este adecvată pentru tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cu excepţia cazului în care microorganismul patogen implicat este deja stabilit şi cunoscut ca fiind susceptibil sau există o foarte mare probabilitate ca tratamentul cu amoxicilină să fie adecvat pentru microorganismul patogen implicat (vezi pct. 5.1). Acest lucru este valabil mai ales atunci când se are în vedere tratamentul pacienţilor cu infecţii ale tractului urinar şi infecţii severe ale urechii, nasului şi gâtului.

Convulsiile se pot manifesta la pacienţii cu disfuncţie renală sau la cei care utilizează doze mari sau la pacienţii cu predispoziţie (de exemplu istoric de episoade convulsive, epilepsie sau tulburări de tip meningeal (vezi pct. 4.8).

La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în funcţie de gradul de insuficienţă (vezi pct.

4.2).

Apariţia la începerea tratamentului a unui eritem generalizat, însoţit de febră şi apariţia de pustule poate reprezenta un simptom de pustuloză exantematică acută generalizată (PEAG, vezi pct. 4.8).

Această reacţie necesită întreruperea tratamentului cu amoxicilină şi reprezintă o contraindicaţie pentru orice administrare ulterioară.

Amoxicilina trebuie evitată dacă există suspiciune de mononucleoză infecţioasă, întrucât apariţia unei iritaţii morbiliforme a fost asociată acestei afecţiuni, ca urmare a utilizării de amoxicilină.

Reacţia Jarisch-Herxheimer a fost observată ca urmare a tratamentului cu amoxicilină pentru boala

Lyme (vezi pct. 4.8). Este consecinţa directă a activităţii bactericide a amoxicilinei asupra bacteriei care cauzează boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienţii trebuie informaţi că aceasta este o consecinţă des întâlnită şi, de regulă, auto-limitantă a tratamentului cu antibiotice pentru boala

Lyme.

Utilizarea prelungită poate determina, ocazional, creşterea în exces a organismelor non-susceptibile.

Cazurile de colită asociate tratamentului cu antibiotic au fost raportate pentru aproape toate medicamentele antibacteriene, iar gravitatea poate varia de la uşoară la potenţial letală (vezi pct. 4.8).

Drept urmare, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul terapiei sau ca urmare a administrării oricăror antibiotice. În cazul în care se manifestă colita asociată tratamentului cu antibiotic, administrarea amoxicilinei trebuie întreruptă imediat, se vasolicita consult medical şi va fi începută o terapie corespunzătoare. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.

Evaluarea periodică a funcţiei organelor - în timpul terapiei prelungite se recomandă evaluarea funcţiilor renală, hepatică şi hematopoietică. Au fost raportate cazuri de creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice şi de modificare a hemogramei (vezi pct. 4.8).

Prelungirea timpului de protrombină a fost rareori raportată la pacienţii trataţi cu amoxicilină. În cazul prescrierii concomitente de anticoagulante este necesară o monitorizare corespunzătoare. Este posibil să fie necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale, pentru a menţine nivelul dorit de anti-coagulare (vezi pct. 4.5 şi 4.8).

La pacienţii cu debit urinar redus, cazurile de cristalurie au fost observate foarte rar, predominant în cazul terapiei administrate parenteral. În timpul administrării dozelor mari de amoxicilină, se recomandă menţinerea consumului de lichide şi a debitului urinar la standarde corespunzătoare, pentru a reduce posibilitatea manifestării cristaluriei asociate utilizării amoxicilinei. La pacienţii cu catetere vezicale, se recomandă verificarea în mod regulat a permeabilităţii cateterelor (vezi pct. 4.8 și 4.9).

Este posibil ca valorile mari ale concentraţiilor plasmatice şi urinare de amoxicilină să influenţeze anumite analize de laborator. Din cauza concentraţiilor mari de amoxicilină din urină, metodele chimice generează adesea rezultate fals pozitive.

În timpul tratamentului cu amoxicilină, se recomandă ca la testarea prezenţei glucozei în urină să fie folosite metodele enzimatice bazate pe glucozoxidază.

Prezenţa amoxicilinei poate modifica rezultatele analizelor pentru estriol la femeile gravide.

Amoxicilină Aurobindo conține sodiu

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23mg) per comprimat filmat, adică practic ‘nu conține sodiu.’

Nu se recomandă utilizarea concomitentă cu probenecid. Probenecidul scade secreţia tubulară renală de amoxicilină. Utilizarea concomitentă de probenecid poate determina concentraţii plasmatice crescute şi prelungite de amoxicilină.

Administrarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate creşte probabilitatea producerii de reacţii cutanate alergice.

Tetraciclinele şi alte medicamente bacteriostatice pot influenţa efectele bactericide ale amoxicilinei.

Anticoagulantele orale şi antibioticele pe bază de penicilină au fost utilizate pe scară largă în practică, fără a se raporta interacţiuni. Cu toate acestea, în literatura de specialitate sunt menţionate cazuri de rate normalizate internaţionale crescute la pacienţii care au continuat tratamentul cu acenocumarol sau warfarină şi cărora le-a fost prescris concomitent şi tratament cu amoxicilină. Dacă este necesară administrarea concomitentă, timpul de protrombină sau rata normalizată internaţională trebuie monitorizate cu atenţie după iniţierea sau oprirea tratamentului cu amoxicilină. Mai mult, este posibil să fie necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Penicilinele pot reduce excreţia de metotrexat, cauzând o posibilă creştere a nivelului de toxicitate a acestuia.

Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte toxicitatea asupra funcţie de reproducere. Datele limitate referitoare la utilizarea amoxicilinei în timpul sarcinii la om nu indică un risc accentuat de malformaţii congenitale. Amoxicilina poate fi utilizată în timpul sarcinii atunci când beneficiile potenţiale depăşesc riscurile potenţiale asociate tratamentului.

Amoxicilina este excretată în laptele matern în cantităţi mici, cu posibil risc de sensibilizare. Drept urmare, nou-născutul alăptat la sân poate prezenta diaree şi infecţie fungică a mucoaselor, astfel încât este posibil să fie necesară întreruperea alăptării. Amoxicilina trebuie utilizată în timpul alăptării, doar după ce medicul curant evaluează raportul beneficii/riscuri.

Nu există date referitoare la efectele amoxicilinei asupra fertilităţii la om. Studiile la animale referitoare la toxicitatea asupra funcţie de reproducere nu au arătat existenţa unor efecte asupra fertilităţii.

Nu au fost efectuate studii cu privire la efectele asupra abilităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pot apărea reacţii adverse (de exemplu reacţii alergice, ameţeală, convulsii), care pot influenţa abilitatea de a conduce vehicule şi a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).

Cele mai des raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi erupţiile cutanate tranzitorii.

RAM la amoxicilină, derivate din studiile clinice şi urmărirea după punerea pe piaţă, sunt clasificate conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi sunt enumerate mai jos.

Terminologia de mai jos este folosită pentru a clasifica incidenţa reacţiilor adverse.

Foarte frecvente (≥ 1/10)

Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)

Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)

Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)

Foarte rare (< 1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Foarte rare Candidoză mucocutanată

Foarte rare Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie sau agranulocitoză severă), trombocitopenie reversibilă şi anemie hemolitică.

Prelungire a timpului de sângerare şi a timpului de protrombină (vezi pct. 4.4).

Foarte rare Reacţii alergice severe, inclusiv angioedem, anafilaxie, boala serului şi vasculită de hipersensibilitate (vezi pct. 4.4).

Cu frecvenţă necunoscută Reacţia Jarisch-Herxheimer (vezi pct. 4.4).

Foarte rare Hiperkinezie, ameţeală şi convulsii (vezi pct.

4.4).

Date din cadrul studiilor clinice

*Frecvente Diaree și greață

*Mai puțin frecvente Vărsături

Foarte rare Colită asociată tratamentului cu antibiotic (inclusiv colită pseudomembranoasă și colită hemoragică, vezi pct. 4.4)

Limbă neagră viloasă

Decolorarea superficială a dinților#

Foarte rare Icter hepatic şi colestatic. O creştere moderată a valorilor serice ale AST şi/sau ALT.

Date din cadrul studiilor clinice

*Frecvente Erupție cutanată tranzitorie

*Mai puțin frecvente Urticarie și prurit

Foarte rare Reacții cutanate, cum sunt eritem polimorf, sindromul Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, dermatită buloasă și exfoliativă și pustuloză exantematoasă generalizată acută (PEGA) (vezi pct.

4.4) și reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS).

Foarte rare Nefrită interstițială

Cristalurie (vezi pct. 4.4. și 4.9 Supradozaj).

*Incidența acestor evenimente adverse a fost determinată în cadrul studiilor clinice la care au participat aproximativ 6000 de pacienți adulți, adolescenți și copii cărora le-a fost administrată amoxicilină.

#La copii a fost raportată decolorarea superficială a dinților. O bună igienă orală poate ajuta la prevenirea decolorării dinților, care poate fi îndepărtată de obicei prin periajul dentar.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Simptomele gastrointestinale (cum sunt greaţa, vărsăturile şi diareea) şi tulburările echilibrelor hidric şi electrolitic pot fi evidente. Au fost observate cazuri de cristalurie asociată tratamentului cu amoxicilină, care în anumite situaţii a determinat insuficienţă renală. La pacienţii cu disfuncţie renală sau la cei cărora li se administrează doze mari pot apărea convulsii (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).

Simptomele gastrointestinale pot fi tratate simptomatic, acordându-se o atenţie specială echilibrului hidroelectrolitic.

Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţia plasmatică prin hemodializă.

Grupa farmacoterapeutică: peniciline cu spectru extins; cod ATC: J01CA04.

Amoxicilina este o penicilină semisintetică (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe enzime (adesea menționate ca proteine de legare a penicilinei, PLP) din calea de biosinteză a peptidoglicanilor bacterieni, care sunt o componentă structurală integrantă a peretelui celular bacterian. Inhibarea sintezei peptidoglicanului duce la slăbirea peretelui celular, care este de obicei urmată de liză celulară și moarte.

Amoxicilina este sensibilă la degradare prin beta-lactamazele produse de bacteriile rezistente și prin urmare spectrul de activitate al amoxicilinei în monoterapie nu include organisme care produc aceste enzime.

Timpul peste concentrația minimă inhibitorie (T > CMI) este considerat a fi factorul determinant major al eficacității amoxicilinei.

Principalele mecanisme de rezistență ale amoxicilinei sunt:

* Inactivarea prin beta-lactamaze bacteriene.

* Alterarea PLP, ceea ce reduce afinitatea agentului antibacterian față de țintă.

Impermeabilitatea bacteriilor sau mecanismul pompei de eflux pot determina sau pot contribui la rezistența bacteriană, în special la bacterile Gram-negative.

Concentrațiile minime inhibitorii critice pentru amoxicilină sunt cele prevăzute de Comitetul

European privind Testarea Sensibilității Antimicrobiene (EUCAST) versiunea 10.0.

Microorganism CMI critică (mg/L) Sensibil ≤ Rezistent > Enterobacteriacee 8 8 Staphylococcus spp. 1,2,3 2

Notă Notă

Enterococcus spp. 4 8

Streptococcus grupele A, B, C și G

Notă Notă Streptococcus pneumoniae 0.5 1 Steprococ din grupul viridans 0.5 2

Haemophilus influenzae1 0.00

Moraxella catarrhalis - -

Neisseria meningitidis 0.125 1

Anaerobi Gram-pozitiv cu excepția 4 8

Clostridium difficile1

Anaerobi Gram-negativ 0.5 2

Helicobacter pylori 0.125 0.125

Pasteurella multocida 1 1

Valori critice care nu au legătură cu 2 8 specia

Staphylococcus: 1Majoritatea stafilococilor sunt producători de penicilinază, iar unii sunt rezistenți la meticilină. Oricare dintre mecanisme le face rezistente la amoxicilină.2Nici o metodă disponibilă în prezent nu poate detecta în mod fiabil producția de penicilinază în stafilococi negativi coagulazei. 3Ampicilina sensibile S.

saprophyticus sunt mecA-negative și sensibile la ampicilină, amoxicilină și piperacilină (fără sau cu un inhibitor de beta-lactamază).

Enterococcus: 1Sensibilitatea la ampicilină, amoxicilină și piperacilină (cu și fără inhibitor de beta-lactamază) este dedusă din ampicilină. Rezistența la ampicilină este mai puțin frecventă în E. faecalis (confirmare cu

MIC), dar este frecventă în E. faecium.

Streptococcus grupele A, B, C și G

Sensibilitatea la penicilină a streptococilor din grupele A, B, C și G este dedusă din sensibilitatea la benzilpenicilină.

Streptococcus pneumonia: 1Testul ecranului discului de 1 μg al oxacilinei sau testul MIC cu benzilpenicilină se utilizează pentru a exclude mecanismele de rezistență la beta-lactam. Atunci când ecranul este negativ (zona de inhibare a oxacilinei ≥20 mm sau benzilpenicilina MIC ≤0,06 mg/L), toți agenții betalactamului pentru care sunt disponibile puncte de întrerupere clinice, inclusiv cei cu 'Notă' pot fi raportați susceptibili fără teste suplimentare, cu excepția cefaclor, care, dacă este raportat, trebuie raportați ca fiind 'susceptibili, expunere crescută'. Când ecranul este pozitiv (zona de inhibare <20 mm, sau benzilpenicilina MIC >0,06 mg/L).

Haemophilus influenza: 1Izolatele pozitive la beta-lactamază trebuie raportate ca rezistente la amoxicilină.

Moraxella catarrhalis:

Majoritatea M. cataralis produc beta-lactamază, cu toate că producția de beta-lactamază este lentă și poate da rezultate slabe cu teste in vitro. Microorganismele producătoare de beta-lactamază trebuie raportate ca rezistente la peniciline și aminopeniciline fără inhibitori.

Anaerobi Gram-pozitiv cu excepția Clostridium difficile: 1Sensibilitatea la ampicilină, amoxicilină, piperacilină și ticarcilină poate fi dedusă din sensibilitatea la benzilpenicilină

Anaerobi Gram-negativ: 1Sensibilitatea la ampicilină, amoxicilină, piperacilină și ticarcilină poate fi dedusă din sensibilitatea la benzilpenicilină

Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru speciile selectate, iar informaţiile locale despre rezistenţă sunt utile mai ales atunci când se tratează infecţii severe.

După cum este necesar, trebuie cerut sfatul experţilor când prevalenţa locală a rezistenţei este în măsură să facă îndoielnică utilitatea medicamentului cel puţin în anumite tipuri de infecţii.

Sensibilitatea in vitro a microorganismelor la Amoxicilină Specii Frecvent Sensibile Microorganisme aerobe Gram-pozitive:

Enterococcus faecalis

Beta-hemolytic streptococci (Grupele A, B, C și G)

Listeria monocytogenes Specii pentru care rezistenţa dobândită poate reprezenta o problemă

Escherichia coli

Haemophilus influenzae

Helicobacter pylori

Proteus mirabilis

Salmonella typhi

Salmonella paratyphi

Pasteurella multocida

Staphylococcus coagulazo negativ £

Staphylococcus aureus

Streptococcus pneumoniae

Viridans group streptococcus

Clostridium spp

Fusobacterium spp

Borrelia burgdorferi

Enterococcus faecium†

Acinetobacter spp

Enterobacter spp

Klebsiella spp

Pseudomonas spp

Bacteroides spp. (majoritatea tulpinilor de Bacteroides fragilis sunt rezistente).

Chlamydia spp.

Mycoplasma spp.

Legionella spp. †

Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită £

Aproape toate S.aureus sunt rezistente la amoxicilină datorită producției de penicilinază. În plus, toate tulpinile rezistente la meticilină sunt rezistente la amoxicilină..

Amoxicilina disociază complet în soluție apoasă la pH fiziologic. Acesta este rapid și bine absorbit prin calea orală de administrare. Ca urmare a administrării orale, amoxicilina este biodisponibilă aproximativ 70%. Timpul până la atingerea concentrației plasmatice maxime (Tmax) este de aproximativ o oră.

Mai jos sunt prezentate rezultatele farmacocinetice pentru un studiu în care o doză de amoxicilină de 250 mg a fost administrată de trei ori pe zi în condiții de repaus alimentar la voluntari sănătoși.

C T * AUC T ½ max max (0-24h) (μg/ml) (h) ((μg.h/ml) (h) 3.3 ± 1.12 1.5 (1.0-2.0) 26.7 ± 4.56 1.36 ± 0.56

*Medie (interval)

În intervalul 250 până la 3000 mg biodisponibilitatea este direct proporțională cu doza (măsurată ca

Cmax și ASC). Absorbția nu este influențată de consumul simultan de alimente.

Hemodializa poate fi utilizată pentru eliminarea amoxicilinei.

Aproximativ 18% din amoxicilina totală plasmatică este legată de proteine și volumul aparent de distribuție este de aproximativ 0,3 până la 0,4 l/kg.

După administrarea intravenoasă amoxicilina s-a regăsit în vezica biliară, țesutul abdominal, piele, grăsime, țesuturile musculare, lichidul sinovial și peritoneal, bilă și secreții purulente. Amoxicilina nu se distribuie în mod adecvat în lichidul cefalorahidian.

Din studiile efectuate la animale nu există dovezi ale retenției tisulare semnificative a derivaților medicamentului. Amoxicilina, la fel ca majoritatea penicilinelor, poate fi detectată în laptele matern (vezi pct. 4.6).

S-a demonstrat că amoxicilina trece bariera placentară (vezi pct. 4.6).

Amoxicilina este parțial excretată în urină sub formă de acid peniciloic inactiv în cantități echivalente cu până la 10 - 25% din doza inițială.

Principala cale de eliminare a amoxicilinei este calea renală.

Amoxicilina are un timp de înjumătățire plasmatică mediu de aproximativ o oră și clearance-ul total mediu de aproximativ 25 l/oră la subiecții sănătoși. Aproximativ 60 până la 70% din amoxicilină este excretată nemodificată în urină în timpul primelor 6 ore după administrarea unei doze unice de amoxicilină de 250 mg sau 500 mg. Diferite studii au constatat că excreția urinară este de 50-85% pentru amoxicilină pe o perioadă de 24 ore.

Utilizarea concomitentă de probenecid întârzie excreția amoxicilinei (vezi pct. 4.5).

Timpul de înjumătățire plasmatică al amoxicilinei este similar pentru copiii cu vârsta între 3 luni până la 2 ani și peste și pentru adulți. Pentru copiii foarte tineri (inclusiv nou-născuți prematuri) în prima săptămână de viață intervalul de administrare nu trebuie să depășească de două ori doza zilnică de administrare din cauza imaturității căii renale de eliminare. Deoarece pacienţii vârstnici prezintă o probabilitate mai mare de a avea o funcţie renală scăzută, alegerea dozei trebuie făcută cu prudenţă şi se recomandă monitorizarea funcţiei renale.

După administrarea pe cale orală a amoxicilinei la subiecți sănătoși bărbați și femei, sexul nu a avut un impact semnificativ asupra farmacocineticii amoxicilinei.

Clearance-ul total seric al amoxicilinei scade proporțional cu scăderea funcției renale (vezi pct.

4.2 și 4.4).

La pacienții cu insuficiență hepatică dozarea trebuie făcută cu precauție și funcția hepatică trebuie monitorizată regulat.

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea și toxicitatea asupra funcţiei de reproducere și dezvoltării.

Nu au fost efectuate studii privind carcinogenitatea cu amoxicilină.

Nucleu Celuloză microcristalină (Grad -101) Amidonglicolat de sodiu (Tip -A)

Povidonă (K-30)

Celuloză microcristalină (Grad -102) Stearat de magneziu Film

Hipromeloză 2910(6Cp) (E464)

Macrogol 6000 (E1521)

Dioxid de titan (E 171)

Nu este cazul.

2 ani

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

Comprimatele de Amoxicilină Aurobindo sunt disponibile în cutii cu blistere transparent PVC-PE-

PVdC/Al.

Marimea ambalajului

Cutie cu blistere a câte 8, 10, 16, 20, 24 și 30 comprimate filmate.

Orice antibiotic neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Aurobindo Pharma România S.R.L.

Sos. Bucureşti- Ploieşti nr.42-44, etajul 2, Clădirea B, Aripa B2,

Complex Băneasa Business & Technology Park S.A sector 1, Bucureşti

România

13926/2021/01-06 13927/2021/01-06

Data primei autorizațieii: Mai 2021

Mai 2021

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .