AMOKSIKLAV 600mg / 42.9mg / 5ml pulbere pentru suspensie orală prospect medicament

Amoksiklav 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală

Fiecare 1 ml de suspensie orală (echivalent cu 0,3 g pulbere) conține amoxicilină 120 mg (sub formă de amoxicilină trihidrat) și acid clavulanic 8,58 mg (sub formă de clavulanat de potasiu).

Fiecare 5 ml de suspensie orală conțin amoxicilină 600 mg (sub formă de amoxicilină trihidrat) și acid clavulanic 42,9 mg (sub formă de clavulanat de potasiu).

Fiecare ml de suspensie reconstituită (echivalent cu 0,3 g pulbere) conține 0,0034 mg alcool benzilic, mai puțin de 0,0008 mg etanol și mai puțin de 0,0000034 mg sulfiți.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Pulbere pentru suspensie orală.

Pulbere de culoare albă până la galben deschis.

Amoksiklav 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene la copii cu vârsta de cel puţin 3 luni şi cu o greutate mai mică de 40 kg, infecţii produse sau care se crede că ar putea fi produse de către Streptococcus pneumoniae penicilino-rezistent (vezi pct. 4.2, pct. 4.4 și pct. 5.1).

* Otită medie acută

* Pneumonie dobândită în comunitate

Trebuie respectate ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepţia cazului în care dozele sunt declarate pe componente individuale.

Alegerea dozei pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să ia în considerare:

* Agenții patogeni preconizați și susceptibilitatea probabilă a acestora la medicamentele antibacteriene (vezi pct. 4.4)

* Severitatea şi localizarea infecţiei

* Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.

Tratamentul nu trebuie prelungit mai mult de 14 zile fără examinare (vezi pct. 4.4 cu privire la tratamentul prelungit).

Adulţi şi copii cu greutatea ≥ 40 kg

Nu există experienţă cu Amoksiklav 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală la adulţi şi copii cu greutate ≥ 40 kg şi, de aceea, nu pot fi făcute recomandări privind doza.

Copii cu greutatea < 40 kg (cu vârsta ≥ 3 luni)

Doza recomandată de Amoksiklav 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală este de 90/6,4 mg/kg şi zi în două prize.

Nu există date clinice referitoare la Amoksiklav 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală la copii cu vârsta mai mică de 3 luni.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu clearance al creatininei (ClCr) mai mare de 30 ml/min.

La pacienţii cu clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min nu este recomandată utilizarea de Amoksiklav 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală, deoarece nu sunt disponibile recomandări privind ajustarea dozei.

A se administra cu prudenţă şi a se monitoriza funcţia hepatică la intervale regulate (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4).

Amoksiklav 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală se administrează pe cale orală.

A se administra la începutul mesei, pentru a reduce la minim potenţialul de intoleranţă gastro-intestinală.

Pacienții trebuie să bea un pahar cu apă după administrarea suspensiei.

A se agita pentru afânare (micșorarea densității unui material granular și mărirea implicită a volumului acestei pulberi), a se adăuga apă conform recomandărilor, a se răsturna şi a se agita.

A se agita flaconul înainte de administrarea fiecărei doze.

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Hipersensibilitate la substanțele active, la orice tip de peniciline sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Antecedente de reacție de hipersensibilitate severă imediată (de exemplu șoc anafilactic) la alt medicament beta-lactamic (de exemplu cefalosporină, carbapenem sau monobactam).

Antecedente de icter/insuficiență hepatică provocată de amoxicilină/acid clavulanic (vezi pct. 4.8).

Înainte de inițierea tratamentului cu amoxicilină/acid clavulanic trebuie efectuată o anamneză atentă privind reacțiile anterioare de hipersensibilitate la peniciline și cefalosporine sau alte medicamente beta-lactamice (vezi pct. 4.3 și 4.8).

La pacienții tratați cu penicilină au fost raportate reacții de hipersensibilitate grave și ocazional letale (incluzând reacții anafilactoide și reacții adverse cutanate severe). De asemenea, reacțiile de hipersensibilitate pot evolua la sindrom Kounis, o reacție alergică gravă, care poate determina infarct miocardic (vezi pct. 4.8).

Este mai probabil ca aceste reacții să apară la persoane cu antecedente de hipersensibilitate la penicilină și la persoane cu teren atopic. Dacă apare o reacție alergică, tratamentul cu amoxicilină/acid clavulanic trebuie întrerupt și trebuie instituit tratament alternativ adecvat.

Sindromul de enterocolită indusă de medicamente (SEIM) a fost raportat în principal la copiii cărora li s-a administrat amoxicilină/acid clavulanic (vezi pct. 4.8). SEIM este o reacție alergică care are ca simptom principal vărsăturile prelungite (1-4 ore după administrarea medicamentului) în absența simptomelor alergice cutanate sau respiratorii. Alte simptome pot include dureri abdominale, diaree, hipotensiune arterială sau leucocitoză cu neutrofilie. Au existat cazuri severe, incluzând progresie spre șoc.

În cazul în care se dovedește că o infecție este cauzată de unul sau mai multe organisme susceptibile la amoxicilină, trebuie luată în considerare conversia de la amoxicilină/acid clavulanic la amoxicilină, în conformitate cu ghidurile oficiale.

Pot apărea convulsii la pacienții cu afectarea funcției renale sau la cei cărora li se administrează doze mari (vezi pct. 4.8).

Administrarea asocierii amoxicilină/acid clavulanic trebuie evitată dacă se suspectează prezența mononucleozei infecțioase, deoarece apariția erupției cutanate morbiliforme a fost asociată cu această afecțiune după utilizarea amoxicilinei.

Utilizarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate crește probabilitatea de apariție a unor reacții alergice cutanate.

Utilizarea prelungită poate determina ocazional supradezvoltarea de microorganisme nesusceptibile.

Apariția eritemului generalizat asociat cu pustule, însoțit de febră, la începutul tratamentului poate reprezenta un simptom de pustuloză exantematică acută generalizată (PEAG) (vezi pct. 4.8). Această reacție necesită întreruperea administrării de amoxicilină/acid clavulanic și contraindică orice administrare ulterioară de amoxicilină.

Amoxicilină/Acid clavulanic trebuie utilizate cu prudență la pacienții cu insuficiență hepatică confirmată (vezi pct. 4.2, pct. 4.3 și 4.8).

Evenimentele hepatice au fost raportate mai ales la bărbaţi şi la pacienţii vârstnici şi se pot asocia cu tratamentul prelungit. Aceste evenimente au fost raportate foarte rar la copii. În cazul tuturor populaţiilor, semnele şi simptomele apar de obicei în timpul şi la scurt timp după tratament, dar în anumite cazuri pot să nu se manifeste până la câteva săptămâni după întreruperea tratamentului. Acestea sunt de obicei reversibile.

Evenimentele hepatice pot fi severe şi în cazuri extrem de rare, au fost raportate decese. Acestea au survenit aproape întotdeauna la pacienţii cu afecţiuni subiacente grave sau care au luat medicaţii concomitente cunoscute ca având potenţial de reacţii hepatice (vezi pct. 4.8).

Colita asociată cu antibioticele a fost raportată aproape în cazul tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv amoxicilină iar severitatea poate varia de la uşoară până la punerea vieţii în pericol (vezi pct. 4.8).

Prin urmare, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după administrarea oricărui antibiotic. Dacă apare colita asociată antibioticelor, tratamentul cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie imediat întrerupt, trebuie apelat la medic şi început un tratament corespunzător. Medicamentele antiperistaltice sunt contraindicate în această situaţie.

În timpul tratamentului de lungă durată este recomandată evaluarea periodică a funcţiilor organelor şi sistemelor, inclusiv funcţia renală, hepatică şi hematopoietică.

La pacienţii trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic a fost rareori raportată prelungirea timpului de protrombină. Este necesară monitorizare corespunzătoare în cazul în care se prescriu concomitent anticoagulante. Ajustarea dozei de anticoagulante orale poate fi necesară pentru menţinerea gradului dorit de anticoagulare (vezi pct. 4.5 şi 4.8).

La pacienţii cu debit urinar scăzut, s-a observat foarte rar cristalurie (incluzând afecțiuni renale acute), mai ales în cazul tratamentului parenteral. În timpul administrării de doze mari de amoxicilină, este recomandabil să se păstreze un aport corespunzător de lichide şi un debit urinar adecvat pentru a scădea posibilitatea cristaluriei cu amoxicilină. La pacienţii cu sonde urinare, trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.8 şi 4.9).

Se recomandă ca în cazul testării prezenţei de glucoză în urină în timpul tratamentului cu medicamente care conţin amoxicilină, să se utilizeze metode enzimatice cu glucozoxidază, din cauza rezultatelor fals pozitive care pot să apară în cazul metodelor chimice.

Prezenţa acidului clavulanic din Amoksiklav poate determina o legare nespecifică a IgG şi albuminei de membranele hematiilor, ducând la un test Coombs fals pozitiv.

Au fost raportate rezultate pozitive la utilizarea testului Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA la pacienţi trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic, care au fost ulterior descoperiţi a nu fi infectaţi cu

Aspergillus. Au fost raportate reacţii încrucişate între polizaharide non-Aspergillus şi polifuranozide cu testul

Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA. Prin urmare, rezultatele pozitive ale testului la pacienţii trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie interpretate cu precauţie şi trebuie confirmate de alte metode de diagnostic.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doza maximă zilnică, adică practic 'nu conține sodiu”.

Acest medicament conține 0,017 mg alcool benzilic per 5 ml (echivalent cu 1,5 g pulbere) suspensie. Alcoolul benzilic poate provoca reacții alergice. Risc crescut indus de acumulare a alcoolului benzilic la copii mici (sub 3 luni). Volumele mari trebuie utilizate cu prudență și doar dacă este absolut necesar, în special la pacienții cu insuficiență hepatică și insuficiență renală, la femei gravide sau care alăptează din cauza riscului de acumulare și toxicitate (acidoză metabolică).

Acest medicament conține mai puțin de 0,004 mg alcool (etanol) per 5 ml (echivalent cu 1,5 g pulbere) suspensie. Cantitatea în 5 ml din acest medicament este echivalentă cu mai puțin de 1 ml de bere sau 1 ml de vin.

Cantitatea mică de alcool din acest medicament nu va determina vreun efect semnificativ.

Acest medicament conține mai puțin de 0,000017 mg sulfiți per 5 ml (echivalent cu 1,5 mg pulbere) suspensie.

Poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave și bronhospasm.

Anticoagulantele orale şi antibioticele penicilinice au fost utilizate pe scară largă în practică, fără a se raporta interacţiuni. Cu toate acestea, în literatură există cazuri de creştere a INR-ului (International Normalised

Ratio) la pacienţii aflaţi în tratament cu acenocumarol sau warfarină şi la care s-a prescris o cură de amoxicilină. Dacă este necesară administrarea concomitentă, timpul de protrombină sau INR-ul trebuie monitorizate cu atenţie în cazul adăugării sau întreruperii amoxicilinei. În plus, pot fi necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).

Penicilinele pot reduce excreţia metotrexatului, determinând o creştere potenţială a toxicităţii acestuia.

Utilizarea concomitentă de probenicid nu este recomandată. Probenecidul scade secreţia tubulară renală a amoxicilinei. Utilizarea concomitentă de probenecid poate duce la concentraţii sanguine crescute şi prelungite de amoxicilină, nu însă și de acid clavulanic.

Micofenolat de mofetil

La pacienții care primesc micofenolat de mofetil s-a raportat reducerea concentrației metabolitului activ acid micofenolic (AM) cu aproximativ 50% în urma administrării orale de amoxicilină și acid clavulanic.

Schimbarea concentrației poate să nu exprime cu exactitate modificările expunerii totale la AM. Prin urmare, în mod normal, în absența unei dovezi clinice de disfuncție a grefei nu este necesară modificarea dozei de micofenolat de mofetil. Cu toate acestea, se recomandă monitorizarea cu atenție în timpul asocierii și la scurt timp după tratamentul cu antibiotic.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3). Datele limitate cu privire la utilizarea asocierii amoxicilină/acid clavulanic pe perioada sarcinii la om nu au indicat un risc crescut de malformaţii congenitale. Într-un singur studiu la femei cu ruptură prematură de membrane fetale înainte de termen s-a raportat că tratamentul profilactic cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic se poate asocia cu un risc crescut de enterocolită necrozantă la nou-născuţi. Utilizarea trebuie evitată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este considerată esenţială de către medic.

Ambele substanţe sunt excretate în lapte (nu se cunoaşte nimic cu privire la efectul acidului clavulanic asupra sugarului alăptat natural). În consecinţă, este posibilă apariţia, la sugarii alăptaţi natural, a diareei şi infecţiilor fungice la nivelul mucoaselor, astfel încât alăptarea ar putea fi întreruptă. Trebuie luată în considerare posibilitatea sensibilizării. Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie administrată în timpul perioadei de alăptare numai după evaluarea raportului risc-beneficiu de către medicul curant.

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pot apărea reacţii adverse (de exemplu reacţii alergice, ameţeli, convulsii), care pot influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).

Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi vărsăturile. RAM provenite din studiile clinice şi supravegherea după punerea pe piaţă, prezentate conform clasificării

MedDRA, pe aparate, sisteme şi organe sunt enumerate mai jos.

A fost utilizată următoarea terminologie pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse.

Foarte frecvente (≥ 1/10)

Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)

Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)

Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)

Foarte rare (< 1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Candidoză muco-cutanată Frecventă

Dezvoltarea unor organisme non-susceptibile Cu frecvență necunoscută

Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie) Rară

Trombocitopenie Rară

Agranulocitoză reversibilă Cu frecvență necunoscută

Anemie hemolitică Cu frecvență necunoscută

Prelungire a timpului de sângerare și de protrombină1 Cu frecvență necunoscută

Sindrom Kounis Cu frecvență necunoscută

Tulburări ale sistemului imunitar2

Angioedem Cu frecvență necunoscută

Anafilaxie Cu frecvență necunoscută

Pseudoboală a serului Cu frecvență necunoscută

Vasculită de hipersensibilizare Cu frecvență necunoscută

Amețeli Mai puțin frecvente

Cefalee Mai puțin frecventă

Hiperactivitate reversibilă Cu frecvență necunoscută

Convulsii1 Cu frecvență necunoscută

Meningită aseptică Cu frecvență necunoscută

Diaree Frecvente

Greață3 Frecventă

Vărsături Frecvente

Indigestie Mai puțin frecvente

Colită asociată cu antibioticul4 Cu frecvență necunoscută

Limbă cu aspect de 'păr negru” Cu frecvență necunoscută

Modificare a culorii dinților5 Cu frecvență necunoscută

Sindromul de enterocolită indusă de medicamente Cu frecvență necunoscută

Pancreatită acută Cu frecvență necunoscută

Creștere a valorilor serice ale ASAT și/sau ALAT6 Mai puțin frecvente

Hepatită7 Cu frecvență necunoscută

Icter colestatic7 Cu frecvență necunoscută

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat8

Erupție cutanată tranzitorie Mai puțin frecventă

Prurit Mai puțin frecvent

Urticarie Mai puțin frecventă

Eritem polimorf Rar

Sindrom Stevens-Johnson Cu frecvență necunoscută

Necroliză epidermică toxică Cu frecvență necunoscută

Dermatită buloasă exfoliativă Cu frecvență necunoscută

Pustuloză exantematoasă acută generalizată (PEGA)1 Cu frecvență necunoscută

Reacție la medicament cu eozinofilie și simptome Cu frecvență necunoscută sistemice (sindrom DRESS)

Boală cu IgA liniară Cu frecvență necunoscută

Nefrită interstițială Cu frecvență necunoscută

Cristalurie (incluzând afecțiuni renale acute) 9 Cu frecvență necunoscută 1 Vezi pct. 4.4 2 Vezi pct. 4.3 și 4.4. 3 Greața este frecvent asociată cu doze mari administrate oral. Dacă simptomatologia digestivă este importantă, medicamentul poate fi luat la începutul mesei. 4 Inclusiv colită pseudomembranoasă sau hemoragică (vezi pct. 4.4). 5 Modificarea culorii suprafeței dinților a fost raportată foarte rar la copii. O igienă orală bună poate ajuta la prevenirea modificării culorii dinților, deoarece poate fi îndepărtată, de obicei, prin periaj 6 O creștere moderată a valorilor serice ale ASAT și/sau ALAT a fost observată și la pacienții tratați cu antibiotice beta-lactamice, dar semnificația acestei observații nu este cunoscută. 7 Aceste evenimente au fost observate și la alte peniciline și cefalosporine (vezi pct. 4.4). 8 Dacă apar semne de dermatită de hipersensibilitate tratamentul trebuie oprit (vezi pct. 4.4). 9 Vezi pct. 4.9.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Simptomele gastro-intestinale şi dezechilibrele hidro-electrolitice pot fi manifeste. A fost observată cristaluria cu amoxicilină, în unele cazuri ducând la insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).

Pot să apară convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze mari.

S-a raportat faptul că amoxicilina precipită pe sondele urinare, mai ales după administrarea de doze mari pe cale intravenoasă. Trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.4).

Simptomele gastro-intestinale pot fi tratate simptomatic, având în vedere echilibrul hidro-electrolitic.

Amoxicilină/acid clavulanic poate fi îndepărtat din circulaţie prin hemodializă.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antibacteriene pentru uz sistemic; combinaţii de peniciline, inclusiv inhibitori de beta-lactamază; codul ATC: J01CR02

Amoxicilina este o penicilină de semisinteză (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe enzime (deseori denumite proteine de legare a penicilinei, PLP) din procesul de biosinteză a peptidoglicanului bacterian, care este o componentă structurală integrantă a peretelui celular bacterian. Inhibarea sintezei peptidoglicanului duce la slăbirea structurii peretelui celular, care este, de obicei, urmată de liză celulară şi moarte.

Amoxicilina poate fi degradată de beta-lactamaze produse de bacterii rezistente şi prin urmare, spectrul activităţii amoxicilinei în monoterapie nu include organisme care pot produce aceste enzime.

Acidul clavulanic este un beta-lactam înrudit structural cu penicilinele. Inactivează unele enzime, beta- lactamaze, prevenind astfel inactivarea amoxicilinei. Acidul clavulanic singur nu exercită un efect antibacterian util clinic.

Relație farmacocinetică/farmacodinamie

Cel mai important factor determinant pentru eficienţa amoxicilinei este durata de timp în care concentraţia plasmatică este menţinută peste concentraţia minimă inhibitorie [T>CMI].

Există două mecanisme principale de rezistenţă la amoxicilină/acid clavulanic:

* inactivarea amoxicilinei de către enzimele beta-lactamaze ale bacteriilor care nu sunt inhibate de către acidul clavulanic, inclusiv cele de clasă B, C sau D.

* alterarea PLP, care reduce afinitatea antibioticului faţă de ţintă.

Impermeabilitatea peretelui bacterian sau mecanismul pompei de eflux pot determina sau contribui la rezistenţa bacteriană, mai ales în cazul bacteriilor gram-negative.

Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină/acid clavulanic sunt cele ale Comitetului European privind

Testarea Sensibilităţii Microbiene-The European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing- (EUCAST)

Microorganism Valori critice de sensibilitate (µg/ml) Sensibil Intermediar Rezistent

Haemophilus influenzae1 ≤1 - >1

Morexella catarrhalis1 ≤1 - >1

Staphylococcus aureus2 ≤2 - >2

Streptococcus A, B, C, G4 ≤0,25 - >0,25

Streptococcus pneumoniae3 ≤0,5 1-2 >2 1 Valorile raportate sunt pentru concentraţiile de amoxicilină. Pentru testarea sensibilităţii, concentraţia de acid clavulanic este stabilită la 2 mg/l. 2 Valorile raportate sunt pentru oxacilină. 3 Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la ampicilină. 4 Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la benzilpenicilină.

Prevalenţa rezistenţei poate varia pentru speciile selectate în funcţie de zona geografică şi de timp, iar informaţiile locale referitoare la rezistenţă sunt de dorit, mai ales în cazul tratării infecţiilor severe. La nevoie, trebuie solicitată opinia experţilor când prevalenţa locală a rezistenţei este atât de mare încât utilitatea antibioticului este discutabilă cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii.

Microorganisme gram-pozitiv aerobe

Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină)*

Streptococcus pneumoniae1

Streptococcus pyogenes şi alţi streptococi beta-hemolitici

Microorganisme gram-negativ aerobe

Haemophilus influenzae2

Moraxella catarrhalis

Microorganisme gram-negativ aerobe

Klebsiella pneumoniae

Microorganisme gram-negativ aerobe

Legionella pneumophila

Chlamydophila pneumoniae

Chlamzdophila psittaci

Coxiella burnetti

Mycoplasma pneumoniae

*Toţi stafilococii meticilino-rezistenţi sunt rezistenţi la amoxicilină/acid clavulanic. 1 Această formulare de amoxicilină/acid clavulanic este adecvată pentru tratamentul infecţiilor cu Streptococcus pneumoniae rezistent la penicilină numai pentru indicațiile aprobate (vezi pct. 4.1). 2 În unele ţări ale UE, au fost raportate cu o frecvenţă mai mare de 10% tulpini cu sensibilitate scăzută.

Amoxicilina şi acidul clavulanic disociază complet în soluţie apoasă la pH fiziologic. Ambele componente sunt absorbite rapid şi în proporţie mare pe cale orală. Absorbţia amoxicilinei/acidului clavulanic este optimizată când administrarea se face la începutul unei mese. După administrare pe cale orală, amoxicilina şi acidul clavulanic prezintă o biodisponibilitate de aproximativ 70%. Profilurile plasmatice ale ambelor componente sunt similare, iar timpul de atingere a concentraţiei plasmatice maxime (Tmax) în ambele cazuri este de aproximativ o oră.

Valorile medii (±DS) ale parametrilor farmacocinetici sunt prezentate mai jos pentru amoxicilină/acid clavulanic administrat la copii şi adolescenţi, în doze de 45 mg/3,2 mg/kg la intervale de 12 ore.

Valorile medii (+ DS) ale parametrilor farmacocinetici

Substanţă(e) activă(e) Cmax Tmax * ASC(0-24 ore) T1/2 administrată(e) (µg/ml) T(omrea)x (µg x oră/ml) (ore)

Amoxicilină amoxicilină/acid 15,7 2,0 59,8 1,4 clavulanic în doză ±7,7 (1,0-4,0) ±20,0  0,35 de AMX 45 mg/kg şi AC 3,2 mg/kg la intervale de 12 ore

Acid clavulanic amoxicilină/acid 1,7 1,1 4,0 1,1 clavulanic în doză  0,9 (1,0-4,0)  1,9 ±0,29 de AMX 45 mg/kg şi AC 3,2 mg/kg la intervale de 12 ore

AMX - amoxicilină, AC - acid clavulanic

* Valoarea mediană (intervalul)

Concentraţiile plasmatice de amoxicilină şi de acid clavulanic obţinute cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic sunt similare cu cele obţinute în cazul administrării pe cale orală doar a dozelor de amoxicilină sau doar a dozelor de acid clavulanic.

Aproximativ 25% din cantitatea totală de acid clavulanic din plasmă şi 18% din cantitatea totală de amoxicilină din plasmă se leagă de proteine. Volumul aparent de distribuţie este aproximativ 0,3-0,4 l/kg pentru amoxicilină şi aproximativ 0,2 l/kg pentru acidul clavulanic.

După administrare pe cale intravenoasă, atât amoxicilina, cât şi acidul clavulanic au fost detectate în colecist, ţesut abdominal, ţesut cutanat, ţesut adipos, ţesuturi musculare, lichid sinovial şi peritoneal, bilă şi puroi.

Amoxicilina nu este distribuită adecvat în lichidul cefalorahidian.

Din studiile la animale, nu există dovezi că ar exista o retenţie tisulară semnificativă de substanţe derivate din medicament, în cazul ambelor componente. Amoxicilina, ca majoritatea penicilinelor, poate fi detectată în lapte. De asemenea pot fi detectate în lapte urme de acid clavulanic (vezi pct. 4.6).

S-a demonstrat că atât amoxicilina cât şi acidul clavulanic străbat bariera placentară (vezi pct. 4.6).

Amoxicilina este parţial excretată în urină sub formă de acid peniciloic inactiv în cantităţi echivalente cu până la 10-25% din doza iniţială. Acidul clavulanic este metabolizat în proporţie mare la om şi este eliminat pe cale urinară şi în materiile fecale şi sub formă de dioxid de carbon, în aerul expirat.

Calea majoră de eliminare pentru amoxicilină este cea renală, în timp ce acidul clavulanic este eliminat atât pe cale renală cât şi prin mecanisme non-renale.

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic are un timp mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ o oră şi un clearance mediu total de aproximativ 25 l/oră la subiecţii sănătoşi. Aproximativ 60-70% din amoxicilină şi aproximativ 40-65% din acidul clavulanic este excretat nemodificat în urină în timpul primelor 6 ore după administrarea unui singur comprimat de amoxicilină/acid clavulanic 250 mg/125 mg sau 500 mg/125 mg. Diverse studii au evidenţiat că excreţia urinară a fost de 50-85% pentru amoxicilină şi 27-60% pentru acidul clavulanic pe o perioadă de 24 de ore. În cazul acidului clavulanic, cea mai mare cantitate de medicament a fost excretată în primele 2 ore după administrare.

Utilizarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia de amoxicilină, dar nu şi pe cea a acidului clavulanic (vezi pct. 4.5).

Vârstă

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amoxicilinei este similar pentru copii cu vârsta între 3 luni şi 2 ani, copii mai mari şi adulţi. Pentru copii foarte mici (inclusiv nou-născuţii prematuri) în prima săptămână de viaţă, intervalul de administrare nu trebuie să depăşească două administrări zilnice, din cauza imaturităţii căii renale de eliminare. Deoarece pacienţii vârstnici este mai probabil să prezinte funcţie renală scăzută, este necesară prudenţă în ceea ce priveşte alegerea dozei şi poate fi utilă monitorizarea funcţiei renale.

După administrarea pe cale orală a asocierii amoxicilină/acid clavulanic la subiecţii sănătoşi de sex masculin şi feminin, sexul nu a prezentat o influenţă semnificativă nici asupra farmacocineticii amoxicilinei, nici a acidului clavulanic.

Clearance-ul total seric al asocierii amoxicilină/acid clavulanic scade proporţional cu scăderea funcţiei renale.

Scăderea clearance-ului medicamentului este mai pronunţată în cazul amoxicilinei decât în cazul acidului clavulanic, deoarece se excretă un procent mai mare de amoxicilină pe cale renală. Prin urmare, dozele din insuficienţa renală trebuie să prevină acumularea de amoxicilină, menţinând în acelaşi timp concentraţii adecvate de acid clavulanic (vezi pct. 4.2).

La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie stabilite cu precauţie dozele, iar funcţia hepatică trebuie monitorizată la intervale regulate.

Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Studiile de toxicitate după doze repetate efectuate la câini cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic au evidenţiat iritaţie gastrică şi vărsături şi modificări de culoare ale limbii.

Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate cu Amoksiklav sau cu componentele sale.

Acid citric

Citrat de sodiu

Celuloză microcristalină

Carmeloza sodică

Gumă xantan

Dioxid de siliciu coloidal anhidru,

Dioxid de siliciu

Aromă de zmeură (care conține aromă artificială, maltodextrină de porumb, propilenglicol, triacetat de gliceril, alcool benzilic, etanol și sodiu),

Aromă de portocală (care conține aromă naturală si artificială, maltodextrină de porumb, amidon de porumb, sodiu și sulfiți)

Aromă de caramel (care conține aromă artificială, maltodextrină de porumb, citrat de trietil, etanol și sodiu),

Zaharină sodică (E 954)

Nu este cazul.

Pulbere uscată: 2 ani

Suspensia reconstituită: 10 zile.

Suspensia reconstituită trebuie păstrată la temperaturi de 2°C - 8°C și utilizată în decurs de 10 zile.

A se păstra la temperaturi sub 25ºC. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

Pentru condițiile de păstrare după reconstituire vezi pct. 6.3

Flacon din sticlă brună (clasa a III-a hidrolitică) cu capacitatea de 100 ml sau 180 ml închis cu capac cu filet din polipropilenă prevăzut cu membrană de sigilare sau cu capac cu filet din polipropilenă/polietilenă cu sistem de siguranță pentru copii prevăzut cu membrană de sigilare, ambalat împreună cu o seringă dozatoare, cu un corp din polipropilenă și piston și dop din polietilenă. Seringa dozatoare este marcată de la 0,5 ml până la 5 ml. Fiecare marcaj negru reprezintă 0,1 ml.

Un flacon cu 17,7 g pulbere (pentru prepararea a 50 ml suspensie)

Un flacon cu 33,8 g pulbere (pentru prepararea a 100 ml suspensie)

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Verificați daca sigiliul capacului este intact înainte de utilizare. Agitați flaconul pentru a afâna pulberea. Se adaugă aproximativ 2/3 din cantitatea totală de apă pentru reconstituire (vezi tabelul de mai jos) și se agită energic. Adăugați restul de apă și agitați energic din nou.

Reconstituire alternativă: agitați flaconul, pentru a afâna pulberea. Umpleți flaconul cu apă până sub marcajul de pe eticheta flaconului. Închideți capacul, întoarceți flaconul și agitați energic. Apoi, adăugați apă în flacon exact până la marcaj. Închideți din nou capacul, întoarceți flaconul și agitați energic.

După reconstituire, medicamentul devine o suspensie omogenă, de culoare aproape albă până la galben deschis.

Concentrație Volumul de apă care trebuie Volumul final al suspensiei orale adăugat la reconstituire (ml) reconstituite (ml) 600 mg/42,9 ml/5 ml 46 50 600 mg/42,9 ml/5 ml 88 100

A se agita energic flaconul înainte de administrarea fiecărei doze.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale.

Sandoz Pharmaceuticals S.R.L.

Calea Floreasca, nr. 169A

Clădirea A, etaj 1, sector 1, 014459

București, România

13749/2021/01-02

Data primei autorizări: Februarie 2021

Decembrie 2023

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .