AMOKSIKLAV 400mg/57mg/5ml pulbere pentru suspensie orală LEK PHARMATECH - prospect medicament

Amoksiklav 2 x 457 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală

Fiecare 5 ml de suspensie orală conţin amoxicilină 400 mg sub formă de amoxicilină trihidrat şi

acid clavulanic 57 mg sub formă de clavulanat de potasiu - în proporţie de 7:1.

5 ml de suspensie orală conțin 16,64 mg aspartam (E951).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Pulbere pentru suspensie orală

Pulbere de culoare albă până la slab-gălbuie.

Suspensia reconstituită - suspensie omogenă de culoare albă până la slab-gălbuie.

Amoksiklav este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, la copii şi adulţi

(vezi pct. 4.2, pct. 4.4 și pct. 5.1):

* Sinuzită bacteriană acută (diagnosticată corespunzător)

* Otită medie acută

* Acutizări ale bronşitei cronice (diagnosticate corespunzător)

* Pneumonie dobândită în comunitate

* Cistită

* Pielonefrită

* Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, mai ales celulită, muşcături de animale, abcese dentare severe cu celulită difuzantă .* Infecţii osoase şi articulare, mai ales osteomielită.

Trebuie respectate ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor

antibacteriene.

Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepţia cazului

în care dozele sunt declarate pe componente individuale.

Alegerea dozei pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să ia în considerare:

* Agentul patogen suspicionat şi sensibilitatea sa probabilă la medicamentele antibacteriene (vezi pct. 4.4)

* Severitatea şi localizarea infecţiei

* Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.

Utilizarea formulărilor alternative ale Amoksiklav (de exemplu, a acelora care eliberează doze

mai mari de amoxicilină şi/sau alte rapoarte amoxicilină/acid clavulanic) trebuie considerată ca fiind necesară (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).

Pentru copii cu greutatea < 40 kg, această formulare de Amoksiklav eliberează o doză totală

zilnică de 1000-2800 mg amoxicilină/143-400 mg acid clavulanic, când este administrată conform recomandărilor de mai jos. Când se consideră că este necesară o doză zilnică mai mare de amoxicilină, se recomandă alegerea unei alte formulări de Amoksiklav, pentru a evita administrarea unei doze zilnice mari de acid clavulanic, fără ca aceasta să fie necesară (vezi pct.

4.4 și pct. 5.1).

Durata tratamentului trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului. Unele infecţii

(de exemplu, osteomielita) necesită perioade mai lungi de tratament. Tratamentul nu trebuie să depăşească 14 zile, fără o reevaluare de către medic. La copii, dozele exacte de medicament se stabilesc pe baza greutăţii corporale.

Dozele zilnice uzuale recomandate sunt:

Sunt recomandate alte forme farmaceutice, cum ar fi comprimatele, de concentraţii diferite.

Nou-născuţi şi sugari sub vârsta de 2 luni:

Nu sunt disponibile date clinice referitoare la dozele de Amoksiklav din formulările cu raport 7:1

la pacienţii cu vârsta mai mică de 2 luni. Ca urmare, nu se pot face recomandări privind dozele la această grupă de pacienţi.

Copii cu greutatea < 40 kg

* 25 mg/3,6 mg/kg şi zi până la 45 mg/6,4 mg/kg şi zi în două prize;

* pentru unele infecţii (cum ar fi otită medie, sinuzită şi infecţii ale căilor respiratorii inferioare) se poate lua în considerare o doză de până la 70 mg/10 mg/kg şi zi în două prize.

Nu sunt disponibile date clinice referitoare la dozele de Amoksiklav din formulările cu raport 7:1

mai mari de 45 mg/6,4 mg per kg şi zi la copiii cu vârsta sub 2 ani.

Seringa dozatoare este inclusă pentru dozarea şi administrarea suspensiei

Suspensie orală 457 mg/5 ml

Greutate corporală Infecţii severe Infecţii moderate

30 - 40 kg 2 x 2 seringi dozatoare * 2 x 1 ¼ 20 - 30 kg 2 x1 ½ 2 x 1 15 - 20 kg 2 x x ¾ 10 - 15 kg 2 x ¾ 2 x ½ 5 - 10 kg 2 x ½ 2 x ¼ Doza zilnică exactă trebuie stabilită pe baza greutăţii corporale a copilului.

Amoksiklav trebuie administrat cu prudenţă la aceşti pacienţi şi funcţia hepatică trebuie

monitorizată periodic (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4).

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu clearance al creatininei (ClCr) mai mare de 30

ml/min.

La pacienţii cu clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min, nu este recomandată utilizarea

formulărilor de Amoksiklav cu un raport amoxicilină-acid clavulanic de 7:1, deoarece nu sunt disponibile recomandări privind ajustarea dozelor.

Amoksiklav se administrează pe cale orală.

A se administra în timpul mesei pentru a reduce la minim potenţialul de intoleranţă gastro-

intestinală.

Tratamentul poate fi început parenteral conform RCP corespunzător formulării I.V. şi continuat

cu un preparat oral.

Amoksiklav 2x, 457 mg/5 ml, flacon de 35 ml pulbere pentru suspenie orală:

Agitaţi flaconul pentru dispersarea pulberii, adăugaţi 34 ml apă fiartă şi răcită în două etape (întâi

până la 2/3 şi apoi până la semnul de pe eticheta flaconului) şi agitaţi bine de fiecare dată. Agitaţi bine înainte de utilizare.

Amoksiklav 2x, 457 mg/5 ml, flacon de 70 ml pulbere pentru suspenie orală:

Agitaţi flaconul pentru dispersarea pulberii, adăugaţi 66 ml apă fiartă şi răcită în două etape (întâi

până la 2/3 şi apoi până la semnul de pe eticheta flaconului) şi agitaţi bine de fiecare dată. Agitaţi bine înainte de utilizare.

Amoksiklav 2x, 457 mg/5 ml, flacon de 140 ml pulbere pentru suspenie orală:

Agitaţi flaconul pentru dispersarea pulberii, adăugaţi 132 ml apă fiartă şi răcită în două etape

(întâi până la 2/3 şi apoi până la semnul de pe eticheta flaconului) şi agitaţi bine de fiecare dată.

Agitaţi bine înainte de utilizare.

Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienţi.

Antecedente de reacţii severe de hipersensibilitate imediată (de exemplu, anafilaxie) la alte

antibiotice beta-lactamice (de exemplu, cefalosporine, carbapeneme sau monobactami).

Antecedente de icter/insuficienţă hepatică din cauza amoxicilinei/acidului clavulanic (vezi pct.

4.8).

Înainte de iniţierea tratamentului cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic, trebuie efectuată o

anamneză atentă legată de reacţii de hipersensibilitate anterioare la peniciline, cefalosporine sau alte antibiotice beta-lactamice (vezi pct. 4.3 și 4.8).

La pacienţii tratați cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (anafilactice) grave

şi ocazional letale (incluzând reacții anafilactoide și reacții adverse cutanate severe). Este mai probabil ca aceste reacţii să apară la persoanele cu antecedente de hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele cu teren atopic. Dacă apare o reacţie alergică, tratamentul cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie întrerupt şi trebuie instituit un tratament alternativ corespunzător.

În cazul în care se dovedeşte că o infecţie este provocată de un microorganism/microorganisme

sensibil/sensibile la amoxicilină, atunci trebuie luată în considerare trecerea de la amoxicilină/acid clavulanic la amoxicilină, conform ghidurilor oficiale.

Utilizarea Amoksiklav nu este indicată când există un risc mare ca prezumtivii agenţi patogeni să

aibă o sensibilitate scăzută sau rezistenţă la antibiotice beta-lactamice, care nu este mediată de beta- lactamaze sensibile la inhibarea de către acidul clavulanic. Această formulare nu trebuie utilizată pentru tratamentul infecţiilor cu S. pneumoniae rezistent la penicilină.

Pot să apară convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze

mari (vezi pct. 4.8).

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie evitată dacă se suspectează mononucleoza

infecţioasă, deoarece apariţia unei erupţii morbiliforme a fost asociată cu această afecţiune după utilizarea de amoxicilină.

Utilizarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate determina

creşterea riscului de reacţii cutanate alergice.

Utilizarea prelungită poate să ducă ocazional la proliferarea microorganismelor care nu sunt

sensibile.

Apariţia la începerea tratamentului eritemului generalizat subfebril asociat cu pustule poate fi un

simptom al pustulozei exantematice generalizate acute (PEGA) (vezi pct. 4.8). Acestă reacţie adversă necesită întreruperea tratamentului cu amoxicilină/acid clavulanic şi contraindică orice administrare ulterioară de amoxicilină.

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă

hepatică confirmată (vezi pct. 4.2, pct. 4.3 și 4.8).

Evenimentele hepatice au fost raportate mai ales la bărbaţi şi la pacienţii vârstnici şi se pot asocia

cu tratamentul prelungit. Aceste evenimente au fost raportate foarte rar la copii. În cazul tuturor populaţiilor, semnele şi simptomele apar de obicei în timpul şi la scurt timp după tratament, dar în anumite cazuri pot să nu se manifeste până la câteva săptămâni după întreruperea tratamentului. Acestea sunt de obicei reversibile. Evenimentele hepatice pot fi severe şi în cazuri extrem de rare, au fost raportate decese. Acestea au survenit aproape întotdeauna la pacienţii cu afecţiuni subiacente grave sau care au luat medicaţii concomitente cunoscute ca având potenţial de reacţii hepatice (vezi pct. 4.8).

Colita asociată cu antibioticele a fost raportată aproape în cazul tuturor medicamentelor

antibacteriene, iar severitatea poate varia de la uşoară până la punerea vieţii în pericol (vezi pct.

4.8). De aceea, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după administrarea oricărui antibiotic. Dacă apare colita asociată antibioticelor, tratamentul cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie imediat întrerupt, trebuie apelat la medic şi început un tratament corespunzător. Medicamentele antiperistaltice sunt contraindicate în această situaţie.

În timpul tratamentului de lungă durată este recomandată evaluarea periodică a funcţiilor

organelor şi sistemelor, inclusiv funcţia renală, hepatică şi hematopoietică.

La pacienţii trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic a fost rareori raportată prelungirea

timpului de protrombină. Este necesară monitorizare corespunzătoare în cazul în care se prescriu concomitent anticoagulante. Ajustarea dozei de anticoagulante orale poate fi necesară pentru menţinerea gradului dorit de anticoagulare (vezi pct. 4.5 şi 4.8).

La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în conformitate cu gradul de insuficienţă

(vezi pct. 4.2).

La pacienţii cu debit urinar scăzut, s-a observat foarte rar cristalurie, mai ales în cazul

tratamentului parenteral. În timpul administrării de doze mari de amoxicilină, este recomandabil să se păstreze un aport corespunzător de lichide şi un debit urinar adecvat pentru a scădea posibilitatea cristaluriei cu amoxicilină. La pacienţii cu sonde urinare, trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.9).

Se recomandă ca în cazul testării prezenţei de glucoză în urină în timpul tratamentului cu

medicamente care conţin amoxicilină, să se utilizeze metode enzimatice cu glucozoxidază, din cauza rezultatelor fals pozitive care pot să apară în cazul metodelor chimice.

Prezenţa acidului clavulanic din Amoksiklav poate determina o legare nespecifică a IgG şi

albuminei de membranele hematiilor, ducând la un test Coombs fals pozitiv.

Au fost raportate rezultate pozitive la utilizarea testului Bio-Rad Laboratories Platelia

Aspergillus EIA la pacienţi trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic, care au fost ulterior

descoperiţi a nu fi infectaţi cu Aspergillus. Au fost raportate reacţii încrucişate între polizaharide non-Aspergillus şi polifuranozide cu testul Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA. De aceea, rezultatele pozitive ale testului la pacienţii trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie interpretate cu precauţie şi trebuie confirmate de alte metode de diagnostic.

Amoksiklav 2x, 457 mg/5 ml conține aspartam (E951) și sodiu

Acest medicament conține 16,64 mg aspartam per 5 ml suspensie. Aspartamul este o sursă de

fenilalanină. Acest medicament trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu fenilcetonurie Nu există date non-clinice sau clinice privind administrarea aspartamului la sugari cu vârsta sub

12 săptămâni.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per 5 ml suspensie orală, adică

practic 'nu conţine sodiu”

Anticoagulantele orale şi antibioticele penicilinice au fost utilizate pe scară largă în practică, fără

a se raporta interacţiuni. Cu toate acestea, în literatură există cazuri de creştere a INR-ului

(International Normalised Ratio) la pacienţii aflaţi în tratament cu acenocumarol sau warfarină şi la care s-a prescris o cură de amoxicilină. Dacă este necesară administrarea concomitentă, timpul de protrombină sau INR-ul trebuie monitorizate cu atenţie în cazul adăugării sau întreruperii amoxicilinei. În plus, pot fi necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).

Penicilinele pot reduce excreţia metotrexatului, determinând o creştere potenţială a toxicităţii

acestuia.

Utilizarea concomitentă de probenicid nu este recomandată. Probenecidul scade secreţia tubulară

renală a amoxicilinei. Utilizarea concomitentă de probenecid poate duce la concentraţii sanguine crescute şi prelungite de amoxicilină, nu însă şi de acid clavulanic.

Micofenolat de mofetil

La pacienții care primesc micofenolat de mofetil s-a raportat reducerea concentrației

metabolitului activ acid micofenolic (AM) cu aproximativ 50% în urma administrării orale de amoxicilină și acid clavulanic. Schimbarea concentrației poate să nu exprime cu exactitate modificările expunerii totale la AM. Prin urmare, în mod normal, în absența unei dovezi clinice de disfuncție a grefei nu este necesară modificarea dozei de micofenolat de mofetil. Cu toate acestea, se recomandă monitorizarea cu atenție în timpul asocierii și la scurt timp după tratamentul cu antibiotic.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii,

dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3). Datele limitate cu privire la utilizarea asocierii amoxicilină/acid clavulanic pe perioada sarcinii la om nu au indicat un risc crescut de malformaţii congenitale. Într-un singur studiu la femei cu ruptură prematură de membrane fetale înainte de termen s-a raportat că tratamentul profilactic cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic se poate asocia cu un risc crescut de enterocolită necrozantă la nou-născuţi. Utilizarea trebuie evitată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este considerată esenţială de către medic.

Ambele substanţe sunt excretate în lapte (nu se cunoaşte nimic cu privire la efectul acidului

clavulanic asupra sugarului alăptat natural). În consecinţă, este posibilă apariţia, la sugarii alăptaţi natural, a diareei şi infecţiilor fungice la nivelul mucoaselor, astfel încât alăptarea ar putea fi întreruptă. Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie administrată în timpul perioadei de alăptare numai după evaluarea raportului risc-beneficiu de către medicul curant.

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi

utilaje. Cu toate acestea, pot apărea reacţii adverse (de exemplu reacţii alergice, ameţeli, convulsii), care pot influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje (vezi pct.

4.8).

Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi

vărsăturile. RAM provenite din studiile clinice şi supravegherea după punerea pe piaţă, prezentate conform clasificării MedDRA, pe aparate, sisteme şi organe sunt enumerate mai jos.

A fost utilizată următoarea terminologie pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse.

Foarte frecvente (≥ 1/10)

Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)

Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)

Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)

Foarte rare (< 1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Candidoză muco-cutanată Frecvente

Dezvoltarea unor organisme non-susceptibile Cu frecvență necunoscută

Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie) Rare

Trombocitopenie Rare

Agranulocitoză reversibilă Cu frecvență necunoscută

Anemie hemolitică Cu frecvență necunoscută

Prelungirea timpului de sângerare și de protrombină1 Cu frecvență necunoscută

Tulburări ale sistemului imunitar10

Edem angioneurotic Cu frecvență necunoscută

Anafilaxie Cu frecvență necunoscută

Pseudoboala serului Cu frecvență necunoscută

Vasculită de hipersensibilizare Cu frecvență necunoscută

Amețeli Mai puțin frecvente

Cefalee Mai puțin frecvente

Hiperactivitate reversibilă Cu frecvență necunoscută

Convulsii2 Cu frecvență necunoscută

Meningită aseptică Cu frecvență necunoscută

Diaree Foarte frecvente

Greață3 Frecvente

Vărsături Frecvente

Indigestie Mai puțin frecvente

Colită antibiotic asociată4 Cu frecvență necunoscută

Limbă cu aspect de ”păr negru” Cu frecvență necunoscută

Creșterea ASAT și/sau ALAT5 Mai puțin frecvente

Hepatită6 Cu frecvență necunoscută

Icter colestatic6 Cu frecvență necunoscută

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat 7

Erupție cutanat Mai puțin frecvente

Prurit Mai puțin frecvente

Urticarie Mai puțin frecvente

Eritem multiform Rare

Sindrom Stevens-Johnson Cu frecvență necunoscută

Necroliză epidermică toxică Cu frecvență necunoscută

Dermatită buloasă exfoliativă Cu frecvență necunoscută

Pustuloză exantematoasă acută generalizată (AGEP)9 Cu frecvență necunoscută

Reacție la medicament cu eozinofilie și simptome Cu frecvență necunoscută

sistemice (sindrom DRESS) Tulburări renale și ale căilor urinare

Nefrită interstițială Cu frecvență necunoscută

Cristaliurie8 Cu frecvență necunoscută 1 Vezi pct. 4.4 2 Vezi pct. 4.4. 3 Greața este frecvent asociată cu doze orale mari. Dacă simptomatologia digestivă este importantă medicamentul poate fi luat la începutul mesei. 4 Inclusiv colită pseudomembranoasă sau hemoragică (vezi pct. 4.4). 5 O creștere moderată a nivelului ALAT și SAT a fost observată și la pacienții tratați cu antibiotice beta- lactamice, dar semnificația acestei observații nu este cunoscută. 6 Astfel de fenomene au fost observate și la alte peniciline și cefalosporine (vezi pct. 4.4). 7 Dacă apar semne de dermatită de hipersensibilizare tratamentul trebuie oprit (vezi pct. 4.4). 8 Vezi pct. 4.9. 9 Vezi pct. 4.4 10 Vezi pct. 4.3 și 4.4 Raportarea reacţiilor adverse

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest

lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Simptomele gastro-intestinale şi dezechilibrele hidro-electrolitice pot fi manifeste. A fost

observată cristaluria cu amoxicilină, în unele cazuri ducând la insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).

Pot să apară convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze

mari.

S-a raportat faptul că amoxicilina precipită pe sondele urinare, mai ales după administrarea de

doze mari pe cale intravenoasă. Trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.4).

Simptomele gastro-intestinale pot fi tratate simptomatic, având în vedere echilibrul hidro-

electrolitic. Amoxicilina/acidul clavulanic poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă.

Grupa farmacoterapeutică: combinaţii de peniciline, inclusiv inhibitori de beta-lactamază; codul

ATC: J01CR02

Mod de acţiune

Amoxicilina este o penicilină de semisinteză (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai

multe enzime (deseori denumite proteine de legare a penicilinei, PLP) din procesul de biosinteză a peptidoglicanului bacterian, care este o componentă structurală integrantă a peretelui celular

bacterian. Inhibarea sintezei peptidoglicanului duce la slăbirea structurii peretelui celular, care este, de obicei, urmată de liză celulară şi moarte.

Amoxicilina poate fi degradată de beta-lactamaze produse de bacterii rezistente şi de aceea,

spectrul activităţii amoxicilinei în monoterapie nu include organisme care pot produce aceste enzime.

Acidul clavulanic este un beta-lactam înrudit structural cu penicilinele. Inactivează unele enzime,

beta- lactamaze, prevenind astfel inactivarea amoxicilinei. Acidul clavulanic singur nu exercită un efect antibacterian util clinic.

Cel mai important factor determinant pentru eficienţa amoxicilinei este durata de timp în care

concentraţia plasmatică este menţinută peste concentraţia minimă inhibitorie [T>CMI].

Există două mecanisme principale de rezistenţă la amoxicilină/acid clavulanic:

* inactivarea amoxicilinei de către enzimele beta-lactamaze ale bacteriilor care nu sunt inhibate de către acidul clavulanic, inclusiv cele de clasă B, C sau D.

* alterarea PLP, care reduce afinitatea antibioticului faţă de ţintă.

Impermeabilitatea peretelui bacterian sau mecanismul pompei de eflux pot determina sau

contribui la rezistenţa bacteriană, mai ales în cazul bacteriilor gram-negative.

Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină/acid clavulanic sunt cele ale Comitetului European

privind Testarea Sensibilităţii Microbiene-The European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing- (EUCAST)

Microorganism Valori critice de sensibilitate (µg/ml)

Sensibil 2 Rezistent

Intermediar

1 ≤1 - >1 Haemophilus influenzae

1 ≤1 - >1 Morexella catarrhalis

2 ≤2 - >2 Staphylococcus aureus

2 ≤0,25 >0,25 Stafilococi coagulazo- negativi

1 ≤4 8 >8 Enteroccocus

5 ≤0,25 - >0,25 Streptococcus A, B, C, G

3 ≤0,5 1-2 >2 Streptococcus pneumoniae

1,4 - - >8 Enterobacteriaceae

1 ≤4 8 >8 Anaerobi gram-negativi

1 ≤4 8 >8 Anaerobi gram-pozitivi

Valori critice independente de ≤2 4-8 >8

specie Valorile raportate sunt pentru concentraţiile de amoxicilină. Pentru testarea sensibilităţii, concentraţia

de acid clavulanic este stabilită la 2 mg/l.

Valorile raportate sunt pentru oxacilină.

Valorile prag din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la ampicilină.

Valoarea critică de rezistenţă R>8 mg/l garantează că toate tulpinile cu mecanisme de rezistenţă

sunt raportate ca rezistente.

Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la benzilpenicilină.

Prevalenţa rezistenţei poate varia pentru speciile selectate în funcţie de zona geografică şi de

timp, iar informaţiile locale referitoare la rezistenţă sunt de dorit, mai ales în cazul tratării infecţiilor severe. La nevoie, trebuie solicitată opinia experţilor când prevalenţa locală a rezistenţei este atât de mare încât utilitatea antibioticului este discutabilă cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii.

Microorganisme gram-pozitive aerobe

Enterococcus faecalis

Gardnerella vaginalis

Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină)£

Streptococcus agalactiae

Streptococcus pneumoniae

Streptococcus pyogenes*şi alţi streptococi beta-hemolitici

Grupul Streptococcus viridans

Microorganisme gram-negative aerobe

Capnocytophaga spp.

Eikenella corrodens

Haemophilus influenzae

Moraxella catarrhalis

Pasteurella multocida

Bacteroides fragilis

Fusobacterium nucleatum

Prevotella spp.

Microorganisme gram-pozitive aerobe

Enterococcus faecium $

Microorganisme gram-negative aerobe

Escherichia coli

Klebsiella oxytoca

Klebsiella pneumoniae

Proteus mirabilis

Proteus vulgaris

Microorganisme gram-negative aerobe

Acinetobacter sp.

Citrobacter freundii

Enterobacter sp.

Legionella pneumophila

Morganella morganii

Providencia spp.

Pseudomonas sp.

Serratia sp.

Stenotrophomonas maltophilia

Chlamydophila pneumoniae

Chlamzdophila psittaci

Coxiella burnetti

Mycoplasma pneumoniae

$ Sensibilitate intermediară naturală în absenţa dobândirii mecanismelor de rezistenţă.

£ Toţi stafilococii meticilino-rezistenţi sunt rezistenţi la amoxicilină/acid clavulanic.

Streptococcus pneumoniae care este în totalitate sensibil la penicilină, poate fi tratat cu

formularea amoxicilină/acid clavulanic. Organismele care prezintă orice grad de reducere a sensibilităţii faţă de penicilină nu trebuie tratate cu această formulare (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4).

În unele ţări ale UE, au fost raportate cu o frecvenţă mai mare de 10% tulpini cu

sensibilitate scăzută.

Amoxicilina şi acidul clavulanic disociază complet în soluţie apoasă la pH fiziologic. Ambele

componente sunt absorbite rapid şi în proporţie mare pe cale orală. După administrare pe cale orală, amoxicilina şi acidul clavulanic prezintă o biodisponibilitate de aproximativ 70%.

Profilurile plasmatice ale ambelor componente sunt similare, iar timpul de atingere a

concentraţiei plasmatice maxime (Tmax) în ambele cazuri este de aproximativ o oră.

Rezultatele de farmacocinetică dintr-un studiu, în care amoxicilina/acidul clavulanic

(comprimate 875 mg/125 mg de două ori pe zi) s-au administrat în condiţii de repaus alimentar la un lot de voluntari sănătoşi sunt prezentate mai jos.

Valorile medii (+ DS) ale parametrilor farmacocinetici

Medicament Doză Cmax * ASC(0-24h) T1/2 administrat (mg) (µg/ml) T(omrea)x ((µg.h/ml) (ore)

AMX/AC 875 11,64 1,50 (1,0-2,5) 53,52 1,19

875 mg/125 mg + 2,78 + 1,31 +0,21 Acid clavulanic

AMX/AC 125 2,18 1,5 (1,0-2,0) 15,72 0,98

875 mg/125 mg + 0,99 + 3,86 + 0,12 AMX - amoxicilină, AC - acid clavulanic

* Valoarea mediană (intervalul) Concentraţiile serice de amoxicilină şi de acid clavulanic obţinute cu asocierea amoxicilină/acid

clavulanic sunt similare cu cele obţinute în cazul administrării pe cale orală doar a dozelor de amoxicilină sau doar a dozelor de acid clavulanic.

Aproximativ 25% din cantitatea totală de acid clavulanic din plasmă şi 18% din cantitatea totală

de amoxicilină din plasmă se leagă de proteine. Volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 0,3-0,4 l/kg pentru amoxicilină şi aproximativ 0,2 l/kg pentru acidul clavulanic.

După administrare pe cale intravenoasă, atât amoxicilina, cât şi acidul clavulanic au fost

detectate în colecist, ţesut abdominal, ţesut cutanat, ţesut adipos, ţesuturi musculare, lichid sinovial şi peritoneal, bilă şi puroi. Amoxicilina nu este distribuită adecvat în lichidul cefalorahidian.

Din studiile la animale, nu există dovezi că ar exista o retenţie tisulară semnificativă de substanţe

derivate din medicament, în cazul ambelor componente. Amoxicilina, ca majoritatea penicilinelor, poate fi detectată în lapte. De asemenea pot fi detectate în lapte urme de acid clavulanic (vezi pct. 4.6).

S-a demonstrat că atât amoxicilina cât şi acidul clavulanic străbat bariera placentară (vezi pct.

4.6).

Amoxicilina este parţial excretată în urină sub formă de acid peniciloic inactiv în cantităţi

echivalente cu până la 10-25% din doza iniţială. Acidul clavulanic este metabolizat în propoţie mare la om şi este eliminat pe cale urinară şi în fecale şi sub formă de dioxid de carbon, în aerul expirat.

Calea principală de eliminare pentru amoxicilină este cea renală, în timp ce acidul clavulanic este

eliminat atât pe cale renală cât şi prin mecanisme non-renale.

Asocierea amoxicilină/acid clavulanic are un timp mediu de înjumătăţire prin eliminare de

aproximativ o oră şi un clearance mediu total de aproximativ 25 l/oră la subiecţii sănătoşi.

Aproximativ 60-70% din amoxicilină şi aproximativ 40-65% din acidul clavulanic este excretat

nemodificat în urină în timpul primelor 6 ore după administrarea unui singur comprimat de Amoksiklav 250 mg/125 mg sau 500 mg/125 mg. Diverse studii au evidenţiat că excreţia urinară

a fost de 50-85% pentru amoxicilină şi 27-60% pentru acidul clavulanic pe o perioadă de 24 de

ore. În cazul acidului clavulanic, cea mai mare cantitate de medicament a fost excretată în primele 2 ore după administrare.

Utilizarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia de amoxicilină, dar nu şi pe cea a

acidului clavulanic (vezi pct. 4.5).

Vârstă

Timpul de înjumătăţire prin eliminare al amoxicilinei este similar pentru copii cu vârsta între 3

luni şi 2 ani, copii mai mari şi adulţi. Pentru copii foarte mici (inclusiv nou-născuţii prematuri) în prima săptămână de viaţă, intervalul de administrare nu trebuie să depăşească două administrări zilnice, din cauza imaturităţii căii renale de eliminare. Deoarece pacienţii vârstnici este mai probabil să prezinte funcţie renală scăzută, este necesară prudenţă în ceea ce priveşte alegerea dozei şi poate fi utilă monitorizarea funcţiei renale.

După administrarea pe cale orală a asocierii amoxicilină/acid clavulanic la subiecţii sănătoşi de

sex masculin şi feminin, sexul nu a prezentat o influenţă semnificativă nici asupra farmacocineticii amoxicilinei, nici a acidului clavulanic.

Clearance-ul total seric al asocierii amoxicilină/acid clavulanic scade proporţional cu scăderea

funcţiei renale. Scăderea clearance-ului medicamentului este mai pronunţată în cazul amoxicilinei decât în cazul acidului clavulanic, deoarece se excretă un procent mai mare de amoxicilină pe cale renală. De aceea, dozele din insuficienţa renală trebuie să prevină acumularea de amoxicilină, menţinând în acelaşi timp concentraţii adecvate de acid clavulanic (vezi pct. 4.2).

La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie stabilite cu precauţie dozele, iar funcţia hepatică

trebuie monitorizată la intervale regulate.

Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale

farmacologice privind evaluarea siguranţei, genotoxicitea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Studiile de toxicitate după doze repetate efectuate la câini cu asocierea amoxicilină/acid

clavulanic au evidenţiat iritaţie gastrică şi vărsături şi modificări de culoare ale limbii.

Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate cu Amoksiklav sau cu componentele sale.

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Gumă Xanthan

Aromă de căpșuni

Crospovidonă

Aspartam (E951)

Carmeloză sodică

Dioxid de siliciu

Nu este cazul.

Medicamentul în ambalajul original - 2 ani

După prepararea suspensiei, aceasta rămâne stabilă 7 zile, dacă este păstrată la temperaturi între

2-8ºC.

A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.

Suspensia reconstituită se păstrează la frigider (2-8ºC) şi se utilizează în cel mult 7 zile.

A se agita flaconul înainte de fiecare utilizare.

A se păstra flaconul bine închis, pentru a fi protejat de umiditate.

Cutie cu un flacon din sticlă brună cu pulbere pentru 35 ml suspensie orală închis cu capac cu

filet din PP/PE, prevăzut cu membrană de sigilare și inel de siguranță şi o seringă dozatoare cu marcaje pentru măsurarea volumelor de 1,25; 2,5 și 5 ml.

Cutie cu un flacon din sticlă brună cu pulbere pentru 70 ml suspensie orală închis cu capac filet

din PP/PE, prevăzut cu membrană de sigilare și inel de siguranță şi o seringă dozatoare cu marcaje pentru măsurarea volumelor de 1,25; 2,5 și 5 ml.

Cutie cu un flacon din sticlă brună cu pulbere pentru 140 ml suspensie orală închis cu capac cu

filet din PP/PE, prevăzut cu membrană de sigilare și inel de siguranță şi o seringă dozatoare cu marcaje pentru măsurarea volumelor de 1,25; 2,5 și 5 ml.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

A se verifica dacă sigiliul capacului este intact înainte de utilizare. Acest medicament nu trebuie

utilizat dacă în flacon se observă aglomerări de pulbere înainte de reconstituire. A se agita flaconul pentru afânarea pulberii.

A se adăuga apă (conform recomandării de mai jos), a se răsturna şi a se agita energic. Ca

alternativă, a se umple flaconul cu apă până aproape de semnul de pe eticheta flaconului, a se răsturna şi a se agita energic, apoi a se umple cu apă exact până la semn, a se răsturna şi a se agita energic din nou.

Concentraţie Volumul de apă care trebuie Volumul final al suspensiei orale

adăugat la reconstituire (ml) reconstituite (ml) 400 mg/57 mg/5ml 34 ml 35 ml 66 ml 70 ml 118 ml 140 ml A se agita energic flaconul înainte de administrarea fiecărei doze.

Culoarea suspensiei reconstituite este albă până la slab-gălbuie.

După reconstituire, medicamentul nu trebuie utilizat dacă culoarea suspensiei este diferită de cea

descrisă anterior.

Lek Pharmaceuticals d.d.

Verovskova 57, 1526 Ljubljana, Slovenia

7345/2006/01-02-03

Reînnoirea autorizaţiei - Decembrie 2006

Iulie 2022