AMMONAPS 500mg comprimate IMMEDICA PHARMA AB - prospect medicament

A16AX03 fenilbutirat de sodiu

Medicamentul AMMONAPS 500mg conține substanța fenilbutirat de sodiu , cod ATC A16AX03 - Tract digestiv și metabolism | Alte produse pentru tractul digestiv și metabolism | Produse diverse pentru tractul digestiv și metabolism .

Date generale despre AMMONAPS 500mg IMMEDICA PHARMA AB

Substanța: fenilbutirat de sodiu

Data ultimei liste de medicamente: 01-04-2024

Codul comercial: W66278001

Concentrație: 500mg

Forma farmaceutică: comprimate

Cantitate: 250

Prezentare produs: cutie x1 flac din peid x250 compr

Tip produs: original

Preț: 3395.61 RON

Restricții eliberare rețetă: P-RF - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care se reține în farmacie (nu se reînnoiește).

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

APP producător: PANTHEON FRANCE - BOURGOIN JALLIEU - FRANTA

APP deținător: IMMEDICA PHARMA AB - SUEDIA

Număr APP: 120/2009/01

Valabilitate: 2 ani

Forme farmaceutice disponibile pentru fenilbutirat de sodiu

Concentrațiile disponibile pentru fenilbutirat de sodiu

500mg, 940mg/g

Listele de compensare pentru AMMONAPS 500mg IMMEDICA PHARMA AB

G22 (C1) - Boli endocrine

Preț

Coplată

Plată pacient

3395.61 RON

3395.61 RON

0.00 RON

Conținutul prospectului pentru medicamentul AMMONAPS 500mg comprimate IMMEDICA PHARMA AB

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

AMMONAPS 500 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine fenilbutirat de sodiu 500 mg.

Excipient(ți) cu efect cunoscut

Fiecare comprimat conţine sodiu 2,7 mmol (62 mg).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat.

Comprimatele sunt albicioase, ovale şi gravate cu 'UCY 500”.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

AMMONAPS este indicat ca adjuvant în tratamentul cronic al tulburărilor de ciclu ureic, incluzând deficienţa de carbamil-fosfat-sintetază, ornitin-transcarbamilază sau argininosuccinat-sintetază. Este indicat în toate formele cu debut neonatal (deficit enzimatic complet manifestat în primele 28 de zile de viaţă). De asemenea este indicat la pacienţii cu debut tardiv al bolii (deficit enzimatic parţial manifestat după prima lună de viaţă) care prezintă antecedente de encefalopatie hiperamoniemică.

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul cu AMMONAPS trebuie supravegheat de un medic cu experienţă în tratamentul tulburărilor ciclului ureei.

Utilizarea de AMMONAPS sub formă de comprimate este indicată la adulţii şi la copiii capabili să înghită comprimate. AMMONAPS este de asemenea disponibil sub formă de granule, pentru sugarii, copiii care nu sunt capabili să înghită comprimate şi pentru pacienţii cu disfagie.

Doza zilnică trebuie ajustată pentru fiecare pacient, în funcţie de toleranţa pacientului la proteine şi de aportul zilnic de proteine necesare creşterii şi dezvoltării.

Doza totală zilnică de fenilbutirat de sodiu utilizată în practica clinică este de: * 450 - 600 mg/kg/zi la copii cu greutate sub 20 kg. * 9,9 - 13,0 g/m2/zi la copii cu greutate peste 20 kg, adolescenţi şi adulţi. Siguranţa şi eficacitatea dozelor mai mari de 20 g/zi (40 comprimate) nu a fost stabilită.

Monitorizare terapeutică: concentraţiile plasmatice de amoniac, arginină, aminoacizi esenţiali (în special aminoacizi cu lanţ ramificat), carnitină şi proteine serice trebuie menţinute în limite normale. Glutamina plasmatică trebuie menţinută la niveluri mai mici de 1000 µmol/l.

Abordarea terapeutică nutriţională: tratamentul cu AMMONAPS trebuie asociat cu o dietă cu conţinut redus de proteine şi în unele cazuri, cu suplimente de aminoacizi esenţiali şi de carnitină.

La pacienţii diagnosticaţi cu deficit neonatal de carbamil-fosfatază sau ornitin-transcarbamilază este necesară suplimentarea cu citrulină sau arginină în doze de 0,17 g/kg/zi sau 3,8 g/m2/zi. Suplimentarea cu arginină în doze de 0,4 - 0,7 g/kg/zi sau 8,8 - 15,4 g/m2/zi este necesară la pacienţii diagnosticaţi cu deficit de argininosuccinat-sintetază.

Dacă este indicată suplimentarea calorică, se recomandă utilizarea unui produs fără proteine.

Doza totală zilnică trebuie divizată în cantităţi egale şi administrată la fiecare masă principală (de exemplu de trei ori pe zi). Comprimatele de AMMONAPS trebuie administrate cu cantităţi mari de apă.

4.3 Contraindicaţii

− Sarcina. − Alăptarea. − Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Comprimatele de AMMONAPS nu trebuie utilizate la pacienţii cu disfagie datorită riscului potenţial de ulceraţie esofagiană în cazul în care comprimatele nu ajung destul de rapid în stomac.

Acest medicament conține 62 mg sodiu pe comprimat, echivalent cu 3% din doza maximă zilnică de sodiu recomandată de OMS.

Doza zilnică maximă recomandată pentru acest medicament conține 2,5 g sodiu, echivalent cu 124% din doza maximă zilnică de sodiu recomandată de OMS. Se consideră că AMMONAPS are un nivel ridicat de sodiu. Acest lucru trebuie avut în vedere în special de către persoanele care urmează cu conținut scăzut de sare. În consecinţă AMMONAPS trebuie utilizat cu atenţie la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă sau insuficienţă renală gravă, şi în stările clinice în care apar retenţie de sodiu şi edeme.

Deoarece metabolismul şi excreţia fenilbutiratului de sodiu se desfăşoară la nivelul ficatului şi rinichilor, AMMONAPS trebuie utilizat cu grijă la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală.

Potasiul seric trebuie monitorizat în timpul terapiei deoarece excreţia renală a fenilacetil-glutaminei poate provoca pierderi urinare de potasiu.

Encefalopatia hiperamoniemică poate apare la unii pacienţi, chiar şi în timpul terapiei.

AMMONAPS nu este recomandat pentru tratamentul hiperamoniemiei acute, care reprezintă o urgenţă medicală.

Pentru copii care nu sunt capabili să înghită comprimate, este recomandat să se utilizeze

AMMONAPS sub formă de granule.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Administrarea concomitentă a probenecidului poate afecta excreţia renală a produsului de conjugare al fenilbutiratului de sodiu.

Au fost publicate lucrări potrivit cărora hiperamoniemia este indusă de haloperidol şi valproat.

Corticosteroizii pot induce catabolismul proteinelor din organism, crescând astfel concentraţiile amoniacului plasmatic. Se recomandă controlul mai frecvent al concentraţiilor plasmatice ale amoniacului în cazul utilizării unor astfel de medicamente.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu s-a stabilit siguranţa acestui medicament în cazul sarcinii. Evaluarea studiilor experimentale la animale a evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere, adică efecte asupra dezvoltării embrionului sau fătului. Expunerea prenatală a puilor de şobolan la fenilacetat (metabolitul activ al fenilbutiratului) a provocat leziuni în celulele piramidale corticale; prelungirile dendritice erau mai lungi şi mai subţiri decât în mod normal şi în număr redus. Nu se cunoaşte semnificaţia acestor rezultate la femeile gravide; în consecinţă, utilizarea AMMONAPS este contraindicată în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3). Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace.

Alăptarea

Când dozele mari de fenilacetat (190 - 474 mg/kg) s-au administrat subcutanat la puii de şobolan, s-a observat o proliferare redusă şi o creştere a pierderii de neuroni, asociate cu reducerea mielinei la nivelul SNC. Maturarea sinapselor cerebrale a fost întârziată şi numărul terminaţiilor nervoase cerebrale funcţionale a scăzut, blocând astfel dezvoltarea creierului. Nu s-a determinat dacă fenilacetatul este secretat în laptele uman şi în consecinţă utilizarea AMMONAPS este contraindicată în timpul alăptării (vezi pct. 4.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

În studii clinice cu AMMONAPS, 56% dintre pacienţi au avut cel puţin un eveniment advers şi 78% din aceste evenimente adverse nu s-au considerat a fi corelate cu AMMONAPS.

S-au observat reacţii adverse în principal la nivelul aparatului reproductiv şi gastrointestinal. Reacţiile adverse sunt prezentate mai jos, clasificate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţa este definită ca foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tulburări hematologice şi limfatice

Frecvente: anemie, trombocitopenie, leucopenie, leucocitoză, trombocitemie

Mai puţin frecvente: anemie aplastică, echimoză

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Frecvente: acidoză metabolică, alcaloză, inapetenţă

Tulburări psihice

Frecvente: depresie, irascibilitate

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: sincopă, cefalee

Tulburări cardiace

Frecvente: edem

Mai puţin frecvente: aritmie

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: dureri abdominale, vărsături, greaţă, constipaţie, disgeuzie

Mai puţin frecvente: pancreatită, ulcer gastric, hemoragie rectală, gastrită

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente: erupţii cutanate, mirosul anormal al pielii

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Frecvente: acidoza tubulară renală

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Foarte frecvente: amenoree, menstruaţie neregulată

Investigaţii diagnostice

Frecvente: scăderi ale valorilor serice ale potasiului, albuminei, proteinelor totale şi fosfatului. Creşteri ale valorilor serice ale fosfatazei alcaline, transaminazelor, bilirubinei, acidului uric, clorului, fosfatului şi sodiului. Creştere ponderală.

S-a raportat un caz probabil de reacţie toxică la AMMONAPS (450 mg/kg/zi) la o pacientă anorexică de 18 ani care a dezvoltat o encefalopatie metabolică asociată cu acidoză lactică, hipopotasemie gravă, pancitopenie, neuropatie periferică şi pancreatită. Bolnava şi-a revenit după reducerea dozei, cu excepţia episoadelor de pancreatită care în final au impus întreruperea tratamentului.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9 Supradozaj

A existat un singur caz de supradozaj la un copil de 5 luni, după administrarea accidentală a unei doze unice de 10 g (1370 mg/kg). Pacientul a prezentat diaree, iritabilitate şi acidoză metabolică cu hipopotasemie. Pacientul şi-a revenit la 48 de ore după administrarea tratamentului simptomatic.

Aceste simptome corespund unei acumulări de fenilacetat, care a provocat neurotoxicitate limitată de doză când a fost administrat pe cale intravenoasă, la doze de până la 400 mg/kg/zi. Manifestările predominante ale neurotoxicităţii au fost somnolenţă, fatigabilitate şi ameţeli. Manifestări mai puţin frecvente au fost: confuzie, cefalee, disgeuzie, hipoacuzie, dezorientare, tulburări de memorie şi exacerbarea unei neuropatii preexistente. În caz de supradozaj, opriţi tratamentul şi instituiţi măsuri de susţinere a funcţiilor vitale. Hemodializa sau dializa peritoneală pot fi utile.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: diverse produse pentru tractul digestiv şi metabolism, codul ATC: A16A X03.

Fenilbutiratul de sodiu este un precursor medicamentos ('pro-drug”) şi este rapid metabolizat la fenilacetat. Fenilacetatul este compusul metabolic activ care se conjugă cu glutamina prin acetilare, formând fenilacetilglutamina, care este apoi excretată prin rinichi. Din punct de vedere molar, fenilacetilglutamina este comparabilă cu ureea (ambele conţin 2 moli de azot) şi astfel asigură un mijloc alternativ de eliminare a azotului metabolizat. Pe baza studiilor de excreţie a fenilacetilglutaminei la pacienţii cu tulburări ale ciclului ureei, se poate estima că pentru fiecare gram de fenilbutirat de sodiu administrat, se elimină între 0,12 şi 0,15 g de azot sub formă de fenilacetilglutamină.În consecinţă, fenilbutiratul de sodiu reduce concentraţiile plasmatice crescute de amoniac şi glutamină la pacienţii cu tulburări ale ciclului ureei. Diagnosticul precoce şi tratamentul instituit imediat sunt importante pentru ameliorarea ratei de supravieţuire şi a prognosticului clinic.

În trecut, debutul neonatal al tulburărilor ciclului ureei era aproape întotdeauna fatal în primul an de viaţă, chiar şi în cazul tratamentului cu dializă peritoneală şi aminoacizi esenţiali sau cu analogii fără azot ai acestora. Prin hemodializă, prin folosirea căilor alternative de excreţie a azotului (fenilbutirat de sodiu, benzoat de sodiu şi fenilacetat de sodiu), prin restricţia alimentară de proteine şi în unele cazuri, prin suplimentarea aminoacizilor esenţiali, rata de supravieţuire a nou-născuţilor diagnosticaţi după naştere (dar în prima lună de viaţă) a crescut la aproape 80%, cele mai multe decese survenind în timpul unui episod acut de encefalopatie hiperamoniemică. Pacienţii cu debut neonatal al bolii prezentau o incidenţă crescută de retardare mentală.

La pacienţii diagnosticaţi în timpul sarcinii şi trataţi înainte de apariţia unui episod de encefalopatie hiperamoniemică, supravieţuirea a fost de 100%, dar chiar şi printre aceşti pacienţi mulţi au prezentat ulterior tulburări cognitive sau alte forme de deficit neurologic.

La pacienţii cu deficit cu debut tardiv, inclusiv la femeile heterozigote pentru deficitul de ornitin- transcarbamilază care şi-au revenit după un episod de encefalopatie hiperamoniemică şi au fost ulterior tratate pe termen lung cu un regim dietetic cu conţinut redus de proteine şi fenilbutirat de sodiu, rata de supravieţuire a fost de 98%. Majoritatea pacienţilor care au fost testaţi au prezentat un coeficient de inteligenţă (IQ) situat la un nivel mediu până la mediu inferior/la limita cu retardarea mentală. Performanţele lor cognitive au rămas relativ stabile pe parcursul terapiei cu fenilbutirat.

Regresia problemelor neurologice preexistente este puţin probabilă în urma tratamentului, iar deteriorarea neurologică poate continua la unii pacienţi.

Tratamentul cu AMMONAPS poate fi necesar pentru tot restul vieţii dacă nu se alege un transplant ortotopic de ficat.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Se ştie că fenilbutiratul este oxidat la fenilacetat care se conjugă enzimatic cu glutamina pentru a forma fenilacetil-glutamină în ficat şi rinichi. De asemenea, fenilacetatul este hidrolizat de esterazele din ficat şi sânge.

Datele privind concentraţiile plasmatice şi urinare ale fenilbutiratului şi metaboliţilor acestuia au fost obţinute de la adulţi normali în condiţii a jeun, care au primit o doză unică de 5 g de fenilbutirat de sodiu şi de la pacienţi cu tulburări ale ciclului ureei, hemoglobinopatii şi ciroză care au primit doze unice şi repetate, pe cale orală de până la 20 g/zi (studii clinice necontrolate). Transformarea fenilbutiratului şi metaboliţilor săi a fost studiată de asemenea la pacienţii cu cancer, după o perfuzie intravenoasă de fenilbutirat de sodiu (până la 2 g/m2) sau de fenilacetat.

Absorbţie

Fenilbutiratul este absorbit rapid în condiţii a jeun. După o doză unică orală de 5 g de fenilbutirat de sodiu, sub formă de comprimate, concentraţiile plasmatice măsurabile de fenilbutirat sunt detectabile la 15 minute după administrare. Timpul mediu pentru atingerea concentraţiei maxime s-a stabilit a fi de 1,35 ore, iar concentraţia maximă medie de 218 µg/ml. Timpul de înjumătăţire prin eliminare s-a stabilit a fi de 0,8 ore. Efectul alimentelor asupra absorpţiei nu este cunoscut.

Distribuţie

Volumul de distribuţie al fenilbutiratului este de 0,2 l/kg.

Metabolizare

După o doză unică de 5 g de fenilbutirat de sodiu, sub formă de comprimate, concentraţiile plasmatice măsurabile de fenilacetat şi fenilacetilglutamină sunt detectate la 30 respectiv 60 de minute după dozare. Timpul mediu pentru atingerea concentraţiei maxime s-a stabilit a fi de 3,74 şi respectiv de 3,43 ore, iar concentraţia maximă medie a fost de 48,5 şi respectiv de 68,5 µg/ml. Timpul de înjumătăţire prin eliminare s-a stabilit a fi de 1,2 şi respectiv de 2,4 ore.

Studii efectuate cu doze mari de fenilacetat pe cale intravenoasă au evidenţiat o farmacocinetică neliniară, caracterizată printr-un metabolism saturabil la fenilacetil-glutamină. Dozajul repetat cu fenilacetat a evidenţiat inducerea clearance-ului. La majoritatea pacienţilor cu tulburări ale ciclului ureei sau hemoglobinopatii cărora le-au fost administrate doze diferite de fenilbutirat (300 - 650 mg/kg şi zi până la 20 g pe zi) nu a putut fi detectată concentraţia fenilacetatului în plasmă în probele matinale à jeun. La pacienţii cu tulburări ale funcţiei hepatice transformarea fenilacetatului în fenilacetilglutamină poate fi relativ mai lentă. Trei pacienţi cu ciroză (din 6) care au primit în mod repetat, pe cale orală, fenilbutirat de sodiu (20 g/zi în trei doze) au prezentat concentraţii mari de fenilacetat în plasmă în a treia zi, valori care au fost de cinci ori mai mari decât cele observate după prima doză. La voluntarii normali s-au evidenţiat diferenţe în funcţie de sex în ceea ce priveşte parametrii farmacocinetici în cazul fenilbutiratului şi fenilacetatului (ASC şi Cmax cu aproximativ 30-50% mai mari la femei), dar nu şi în cazul fenilacetilglutaminei. Aceste efecte se pot datora naturii lipofile a fenilbutiratului de sodiu şi, în consecinţă, diferenţelor în volumul de distribuţie.

Eliminare

Aproximativ 80-100% din medicament este excretat prin rinichi în decurs de 24 ore sub forma produsului conjugat, fenilacetilglutamină.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Fenilbutiratul de sodiu a dat rezultat negativ în 2 teste de mutageneză, şi anume testul Ames şi testul cu micronucleu. Rezultatele indică faptul că fenilbutiratul de sodiu nu a indus efecte mutagene în testul Ames, cu sau fără activare metabolică. Rezultatele testului cu micronucleu nu au evidenţiat efecte clastogene ale fenilbutiratului de sodiu la şobolani trataţi cu doze toxice sau netoxice (examinaţi la 24 şi 48 de ore după administrarea unei doze orale unice de 878 până la 2800 mg/kg). Nu s-au efectuat studii de carcinogeneză şi fertilitate cu fenilbutiratul de sodiu.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Celuloză microcristalină

Stearat de magneziu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacoane de PEID cu capace de siguranţă care previn accesul copiilor, cu 250 sau 500 de comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Immedica Pharma AB

SE-113 63 Stockholm

Suedia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/99/120/001 (250 comprimate)

EU/1/99/120/002 (500 comprimate)

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 08/12/1999

Data celei mai recente reînnoiri: 08/12/2009

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a

Medicamentului http://www.ema.europa.eu/.