Conținutul prospectului pentru medicamentul AMLODIPINE MEDOCHEMIE 5mg comprimate
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Amlodipine Medochemie 5 mg comprimate
Amlodipine Medochemie 10 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Amlodipine Medochemie 5 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină).
Amlodipine Medochemie 10 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine amlodipină 10 mg (sub formă de besilat de amlodipină).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Amlodipine Medochemie 5 mg comprimate
Comprimate rotunde, de culoare albă, cu diametrul de aproximativ 8 mm.
Amlodipine Medochemie 10 mg comprimate
Comprimate rotunde, de culoare albă, cu o linie mediană pe una dintre feţe şi cu diametrul de aproximativ 10,5 mm.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială.
Angină pectorală cronică stabilă şi angină pectorală vasospastică.
4.2 Doze şi mod de administrare
AdulţiDoza iniţială pentru tratamentul hipertensiunii arteriale şi anginei pectorale este de 5 mg o dată pe zi.
Dacă efectul terapeutic dorit nu poate fi obţinut în decurs de 2-4 săptămâni, această doză poate fi crescută la o doză maximă de 10 mg zilnic (administrată ca doză unică) în funcţie de răspunsul individual al pacientului. Amlodipina poate fi utilizată în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antianginoase la pacienţii cu angină pectorală.
Copii și adolescențiAmlodipina nu este recomandată copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, deoarece datele privind siguranţa şi eficacitatea sunt insuficiente.
VârstniciLa vârstnici sunt recomandate schemele terapeutice uzuale, totuşi, creşterea dozei trebuie să se facă cu precauţie (vezi pct. 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă renalăSunt recomandate schemele terapeutice uzuale (vezi pct. 5.2). Amlodipina nu este dializabilă.
Amlodipina trebuie administrată cu precauţie pacienţilor care efectuează şedinţe de dializă.
Pacienţi cu insuficienţă hepaticăNu a fost stabilit o schemă terapeutică la pacienţii cu insuficienţă hepatică, prin urmare amlodipina trebuie administrată cu precauţie (vezi pct. 4.4).
Mod de administrarePentru administrare orală.
Comprimatele trebuie administrate cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu, un pahar cu apă) cu sau fără alimente. Adminstrarea simultană de grapefruit sau suc de grapefruit nu are influenţă asupra efectului amlodipinei.
4.3 Contraindicaţii
Amlodipina este contraindicată la pacienţii cu:
- hipersensibilitate la amlodipină, derivaţi de dihidropiridină sau la oricare dintre excipienţi excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.;
- hipotensiune arterială severă; - şoc, inclusiv şoc cardiogen; - insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic, după infarct miocardic acut; - obstrucţie la nivelul căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică de grad mare);
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Siguranţa şi eficacitatea utilizării amlodipinei în tratamentul crizelor hipertensive nu au fost stabilite.
Pacienţi cu insuficienţă cardiacăPacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie trataţi cu precauţie. Într-un studiu de lungă durată, controlat placebo, efectuat la pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă (NYHA clasa III-IV), incidenţa raportată a edemului pulmonar a fost mai mare la grupul de pacienţi trataţi cu amlodipină decât la grupul la care s-a administrat placebo, dar acest lucru nu a fost asociat cu agravarea insuficienţei cardiace (vezi pct. 5.1).
Utilizare la pacienţii cu insuficienţă hepatică
Timpul de înjumatăţire plasmatică prin eliminare al amlodipinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică este prelungit; nu au fost stabilite recomandări cu privire la doze. Prin urmare, amlodipina trebuie administrată cu precauţie la aceşti pacienţi.
Utilizare la pacienţii vârstnici
La vârstnici, creşterea dozei trebuie să se facă cu precauţie (vezi pct. 5.2).
Populașie peditrică
Amlodipina nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi, din cauza datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea
Pacienţi cu insuficienţă renalăAmlodipina poate fi utilizată la aceşti pacienţi, în doze uzuale. Modificările concentraţiilor plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale. Amlodipina nu este dializabilă.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efecte ale altor medicamente asupra amlodipinei
Inhibitori ai CYP3A4: în cazul utilizării concomitente cu inhibitori ai CYP3A4, eritromicină la pacienţii tineri şi diltiazem la pacienţii vârstnici , concentraţiile plasmatice ale amlodipinei au crescut cu 22%, respectiv 50%. Cu toate acestea, relevanţa clinică a acestei constatări este incertă. Nu poate fi exclus faptul că inhibitorii puternici ai CYP3A4 (de exemplu, ketoconazolul, itraconazolul, ritonavirul) pot creşte concentraţia plasmatică a amlodipinei într-o masură mai mare decât diltiazemul. Trebuie luate precauţii la asocierea amlodipinei cu inhibitorii CYP3A4. Cu toate acestea, nu au fost raportate niciun fel de evenimente adverse care pot fi atribuite unei astfel de interacţiuni.
Inductori ai CYP3A4:Concentrația plasmatică a amlodipinei poate varia în eventualitatea administrării concomitente
a inductorilor cunoscuți ai CYP3A4. Drept urmare, este necesară monitorizarea tensiunii arteriale și avută în vedere reglarea dozei, atât în timpul, cât și după administrarea concomitentă de medicamente, în special în cazul inductorilor puternici ai CYP3A4 (de exemplu, rifampicina, hypericum perforatum).
În studiile de interacţiune clinică, sucul de grapefruit, cimetidina, medicamentele care conţin aluminiu sau magneziu (antacide) şi sildenafilul nu au influenţat farmacocinetica amlodipinei.
Există un risc crescut de creștere a concentrațiilor sanguine de tacrolimus la administrarea
Concomitentă cu amlodipină. Pentru a evita toxicitatea tacrolimusului, administrarea amlodipinei la un pacient tratat cu tacrolimus necesită monitorizarea concentrațiilor sanguine de tacrolimus și ajustarea dozei de tacrolimus atunci când este necesar.
Claritromicina este un inhibitor al CYP3A4. Există un risc crescut de hipotensiune arterială la pacienții cărora li se administrează claritromicină cu amlodipină. Se recomandă ținerea îndeaproape sub observație a pacienților în cazul administrării amlodipinei concomitent cu claritromicină.
Efecte ale amlodipinei asupra altor medicamenteAmlodipina creşte efectul altor medicamente antihipertensive, cum sunt medicamentele blocante ale receptorilor beta-adrenergici, inhibitorii ECA, alfa-1 blocantele şi diureticele.
În studiile clinice referitoare la interacţiuni, amlodipina nu a influenţat farmacocinetica atorvastatinei, digoxinei, alcoolului etilic, warfarinei sau ciclosporinei.
Nu există niciun efect al amlodipinei asupra testelor de laborator.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
SarcinaNu există date corespunzătoare legate de utilizarea amodipinei la gravide.
Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au demonstrat toxicitatea amlodipinei, observându-se doar prelungirea parturiţiei şi a travaliului la şobolani, în cazul administrării de doze de 50 de ori mai mari decât doza maximă recomandată la om.
Utilizarea în timpul sarcinii este recomandată numai atunci când nu există alternative mai sigure şi atunci când beneficiul terapeutic este superior riscului potenţial al tratamentulu pentru mamă şi făt.
AlăptareaAmlodipina este excretată în laptele uman. Proporția dozei materne primite de sugar a fost estimată într-un interval intercuartilic de 3 - 7%, cu o valoare maximă de 15%. Nu se cunoaște efectul amlodipinei asupra sugarulu.
O decizie de a continua/întrerupe alăptarea sau de a continua/întrerupe tratamentul cu amlodipină trebuie luată ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi de beneficiul tratamentului cu amlodipină pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Amlodipina are o influenţă uşoară sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. La pacienţii care prezintă ameţeli, cefalee, fatigabilitate sau greaţă, abilitatea de a reacţiona poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţă, după cum urmează: foarte frecvente (> 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10.000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare Frecvenţă Reacţii adverse
MedDRA
Aparate sisteme şi organe
Tulburări Foarte rare Leucopenie, trombocitopenie hematologice şi limfatice
Tulburări ale Foarte rare Reacţii alergice sistemului imunitar
Tulburări Foarte rare Hiperglicemie metabolice şi de nutriţie
Tulburări Mai puţin Insomnie, tulburări ale dispoziţiei psihice frecvente
Tulburări ale Frecvente Somnolenţă, ameţeli, cefalee sistemului Mai puţin Tremor, tulburări ale gustului, sincopă, hipoestezie, parestezie nervos frecvente Foarte rare Hipertonie, neuropatie periferică
Necunoscută Tulburare extrapiramidală
Tulburări Mai puţin Tulburări de vedere oculare frecvente
Tulburări Mai puţin Tinitus acustice şi frecvente vestibulare
Tulburări Frecvente Palpitaţii cardiace Foarte rare Infarct miocardic, aritmie (inclusiv bradicardie, tahicardie
ventriculară şi fibrilaţie atrială) Tulburări Frecvente Eritem facial vasculare Mai puţin Hipotensiune arterială
frecvente Foarte rare Vasculită
Tulburări Mai puţin Dispnee, rinită respiratorii, frecvente toracice şi Foarte rare Tuse mediastinale
Tulburări Frecvente Dureri abdominale, greaţă gastro- Mai puţin Vărsături, dispepsie (inclusiv gastrită), tulburări de tranzit intestinale frecvente intestinal, xerostomie Foarte rare Pancreatită, gastrită, hiperplazie gingivală
Tulburări Foarte rare Hepatită, icter, creştere a valorilor serice ale enzimelor hepato-biliare hepatice*
Afecţiuni Mai puţin Alopecie, purpură, modificări ale culorii pielii, transpiraţii cutanate şi frecvente abundente, prurit, erupţie cutanată tranzitorie ale ţesutului subcutanat Foarte rare Angioedem, eritem polimorf, urticarie, dermatită exfoliativă, sindrom Stevens Johnson, edem Quincke, fotosensibilitate.
cu Necroliză epidermică toxică frecvență necunoscută Tulburări Mai puţin Artralgie, mialgie, crampe musculare, dureri la nivelul spatelui musculo- frecvente scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Tulburări Mai puţin Tulburări de micţiune, nicturie, creştere a frecvenţei micţiunilor reno-urinare frecvente Tulburări ale Mai puţin Impotenţă, ginecomastie aparatului frecvente genital şi sânului
Tulburări Frecvente Edem, fatigabilitate generale şi la nivelul Mai puţin Dureri toracice, astenie, dureri, stare generală de locului de frecvente rău administrare Investigaţii Mai puţin Creştere în greutate, scădere în greutate diagnostice frecvente
*în principal, în corelaţie cu colestaza Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
La om, experienţa supradozajului intenţionat este limitată.
SimptomeDatele disponibile sugerează că supradozajul masiv (>100 mg) poate duce la vasodilataţie periferică excesivă, cu hipotensiune arterială sistemică ulterioară marcată şi posibil prelungită.
TratamentHipotensiunea arterială semnificativă clinic determinată de supradozajul cu amlodipină necesită suport cardiovascular activ, inclusiv monitorizarea frecventă a funcţiilor cardiacă şi respiratorie, poziţionarea pacientului în decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate, monitorizarea volumului circulator şi diurezei.
Administrarea unui medicament vasoconstrictor poate fi utilă pentru restabilirea tonusului vascular şi a tensiunii arteriale, cu condiţia să nu existe nicio contraindicaţie pentru utilizarea acestuia. Administrarea intravenoasă de gluconat de calciu poate fi benefică pentru inversarea efectelor blocării canalelor de calciu. Lavajul gastric poate fi util în unele cazuri. La voluntarii sănătoşi, utilizarea cărbunelui activat în decurs de 2 ore după ingestia a 10 mg de amlodipină determinat reducerea vitezei de absorbţiei a amlodipinei. Deoarece amlodipina se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, nu este probabil ca dializa să fie eficace.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: derivaţi de dihidroxipiridină, codul ATC: C08CA01.
Mecanismul de acţiuneAmlodipina este un inhibitor al influxului de ioni de calciu (blocant al canalelor lente de calciu sau antagonist al ionilor de calciu) care inhibă influxul transmembranar de ioni de calciu la nivelul musculaturii netede cardiace şi vasculare. Mecanismul de acţiune de reducere a tensiunii arteriale al amlodipinei este determinat de efectul relaxant direct asupra musculaturii netede vasculare. Mecanismul exact prin care amlodipina îşi exercită efectul antianginos nu este în întregime elucidat, dar amlodipina scade durerea de etiologie ischemică prin următoarele două acţiuni: 1. Amlodipina dilată arteriolele periferice, scăzând astfel rezistenţa periferică sistemică (postsarcina). Deoarece alura ventriculară rămâne constantă, scăderea postsarcinii determină scăderea consumului de energie şi necesarului de oxigen la nivelul miocardului.
2. De asemenea, mecanismul acţiunii amlodipinei implică, probabil, dilatarea arterelor coronariene principale şi a arteriolelor coronariene, atât în zonele miocardice indemne, cât şi în zonele cu ischemie. Această vasodilataţie creşte aportul de oxigen la nivel miocardic la pacienţii cu spasm coronarian (angină pectorală Prinzmetal sau angină pectorală variantă).
La pacienţii cu hipertensiune arterială, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică determină scăderea semnificativă clinic a tensiunii arteriale în clinostatism şi ortostatism, pe parcursul a 24 de ore. Datorită instalării lente a acţiunii, administrarea amlodipinei nu determină hipotensiune arterială acută.
La pacienţii cu angină pectorală, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică creşte durata totală a efortului fizic, durata de timp până la apariţia episodului de durere anginoasă, timpul până la apariţia unei subdenivelări de 1 mm a segmentului ST şi scade atât frecvenţa episoadelor de durere anginoasă, cât şi necesarul de nitroglicerină. Administrarea amlodipinei nu a fost asociată cu reacţii adverse metabolice sau modificări ale concentaţiilor plasmatice ale lipidelor; ca urmare, amlodipina poate fi utilizată la pacienţi cu astm bronşic, diabet zaharat şi gută.
Pacienţi cu insuficienţă cardiacăStudiile hemodinamice şi testele clinice bazate pe proba de efort efectuate la pacienţii cu insuficienţă cardiacă clasa II-IV NYHA au arătat că amlodipina nu a dus la deteriorare clinică, aşa cum a fost măsurat prin toleranţa la efort, fracţia de ejecţie a ventriculului stâng şi simptomatologia clinică. Un studiu controlat placebo (PRAISE), proiectat să evalueze pacienţii cu insuficienţă cardiacă clasa III-IV NYHA trataţi cu digoxină, diuretice şi inhibitori ai enzimei de conversie (ECA) a arătat că amlodipina nu a dus la o creştere a riscului mortalităţii sau a riscului combinat compus din mortalitate şi morbiditate la pacienţii cu cu insuficienţă cardiacă. Într-un studiu de urmărire a rezultatelor pe termen lung, controlat placebo (PRAISE-2) administrarea de amlodipină la pacienţii cu insuficienţă cardiacă clasă NYHA III-IV, fără simptome clinice sau constatări obiective sugestive de boală ischemică preexistentă, trataţi cu doze stabile de inhibitori ai ECA, digitalice şi diuretice, nu a avut niciun efect asupra mortalităţii totale sau cardiovasculare. La aceeaşi categorie de pacienţi, administrarea de amlodipină a fost asociată cu creşterea numărului de raportări de edem pulmonar, în pofida faptului că nu s-au evidenţiat diferenţe semnificative cu privire la incidenţa agravării insuficienţei cardiace, comparativ cu placebo.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie/Distribuţie
După administrarea orală de doze terapeutice, amlodipina este lent absorbită. Absorbţia amlodipinei nu este influenţată de ingerarea concomitentă de alimente. Biodisponibilitatea absolută a substanţei active nemodificate este estimată la 64-80%. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse la 6-12 ore de la administrare. Volumul de distribuţie este de aproximativ 21 l/kg. pKa al amlodipinei este 8,6. Studiile in vitro au arătat că aproximativ 97,5% din doza de amlodipină se leagă de proteinele plasmatice.
Metabolizare/EliminareTimpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 35-50 ore. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse după 7-8 zile de administrare consecutivă. Amlodipina este extensiv metabolizată în metaboliţi inactivi. Aproximativ 60% din doza administrată este excretată în urină, din care 10% ca amlodipină nemodificată.
VârstniciTimpul până la atingerea concentraţiilor plasmatice maxime este similar la vârstnici şi la pacienţii mai tineri. La vârstnici, clearance-ul tinde să scadă, ducând la creşteri ale ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi ale timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, creşterile ASC şi timpului de înjumătăţire plasmatică au fost cele aşteptate pentru grupul de vârstă studiat (vezi pct. 4.4) Pacienţi cu insuficienţă renală
Amlodipina este extensiv metabolizată în metaboliţi inactivi. 10% din substanţa administrată este excretată nemodificată în urină. Modificările concentraţiei plasmatice de amlodipină nu sunt corelate cu gradul de insuficienţă renală. Prin urmare, se recomandă doza uzuală. Amlodipina nu este dializabilă.
Pacienţi cu insuficienţă hepaticăTimpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amlodipinei este prelungit la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitate, carcinogenitate. În studiile efectuate la animale referitoare la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere, la şobolanii cărora li s-au administrat doze mari au fost observate întârziere a datei naşterii, travaliu dificil şi supravieţuire redusă a fetuşilor şi puilor.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Hidrogenofosfat de calciu anhidru
Amidonglicolat de sodiu (tip A)
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
6.3 Perioada de valabilitate
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Amlodipine Medochemie 10 mg: cutie cu 3 blistere din PVC-PE-PVdC/Al a câte 10 comprimate Amlodipine Medochemie 5 mg: cutie cu 3 blistere din PVC-PE-PVdC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Medochemie Ltd., 1-10 Constantinoupoleos, 3011-Limassol, Cipru
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4086/2011/01 4087/2011/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Decembrie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI