AMLODIPINA TERAPIA 10mg comprimate - prospect medicament

C08CA01 amlodipină

Medicamentul AMLODIPINA TERAPIA 10mg conține substanța amlodipină , cod ATC C08CA01 - Sistemul cardiovascular | Blocante selective ale canalelor de calciu cu efecte preponderent vasculare | Derivați de dihidropiridină .

Date generale despre AMLODIPINA TERAPIA 10mg TERAPIA

Substanța: amlodipină

Data ultimei liste de medicamente: 01-04-2024

Codul comercial: W57500001

Concentrație: 10mg

Forma farmaceutică: comprimate

Cantitate: 30

Prezentare produs: cutie x3 blist opa-al-pvc/al x10 compr

Tip produs: generic

Preț: 11.22 RON

Restricții eliberare rețetă: P-6L - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care nu se reține în farmacie (se poate reînnoi); prescripția medicală poate fi folosită timp de 6 luni din momentul eliberării.

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

APP producător: TERAPIA SA - ROMANIA

APP deținător: TERAPIA SA - ROMANIA

Număr APP: 12169/2019/01

Valabilitate: 2 ani

Forme farmaceutice disponibile pentru amlodipină

Concentrațiile disponibile pentru amlodipină

10mg, 2.5mg, 5mg

Listele de compensare pentru AMLODIPINA TERAPIA 10mg TERAPIA

A - Sublista A cu 90% reducere din prețul de referință

Preț

Coplată

Plată pacient

11.22 RON

10.10 RON

1.12 RON

Conținutul prospectului pentru medicamentul AMLODIPINA TERAPIA 10mg comprimate

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Amlodipină Terapia 5 mg comprimate

Amlodipină Terapia 10 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Amlodipină Terapia 5 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină).

Amlodipină Terapia 10 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine amlodipină 10 mg (sub formă de besilat de amlodipină).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Amlodipină Terapia 5 mg comprimate

Comprimate alungite sub formă de capsule, de culoare albă până la aproape albă, prevăzute cu o linie

mediană pe ambele feţe şi având imprimate 'A' şi '13' de o parte şi de alta a liniei mediane pe una din feţe.

Amlodipină Terapia 10 mg comprimate

Comprimate alungite sub formă de capsule, de culoare albă până la aproape albă, prevăzute cu o linie mediană pe ambele feţe şi având imprimate 'A' şi '14' de o parte şi de alta a liniei mediane pe una din feţe.

Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de

divizare în doze egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Hipertensiune arterială.

Angină pectorală cronică stabilă.

Angină pectorală vasospastică (angină pectorală Prinzmetal).

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze
Adulţi

Atât pentru hipertensiunea arterială, cât şi pentru angina pectorală, doza uzuală iniţială este

de 5 mg amlodipină o dată pe zi, doză care poate fi crescută la maxim 10 mg, în funcţie de răspunsul terapeutic individual.

La pacienţii hipertensivi, Amlodipină Terapia a fost utilizată în asociere cu un diuretic tiazidic, un

alfa-blocant, un beta-blocant sau un inhibitor al ECA. În angina pectorală, Amlodipină Terapia poate fi utilizată în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antianginoase la pacienţii cu angină pectorală refractară la tratamentul cu nitraţi şi/sau doze adecvate de beta-blocante.

În cazul în care se administrează concomitent cu diuretice tiazidice, beta-blocante şi inhibitori ai ECA, nu este necesară ajustarea dozei de amlodipină.

Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici

Administrarea de doze similare de Amlodipină Terapia la pacienţii vârstnici sau tineri este la fel de bine tolerată. La vârstnici se recomandă schema de administrare uzuală, dar creşterea dozei trebuie realizată cu precauţie (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

Nu au fost stabilite recomandări cu privire la doze pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară

până la moderată, ca urmare stabilirea dozelor trebuie realizată cu prudenţă şi iniţierea tratamentului necesită doze mici (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2). Farmacocinetica amlodipinei nu a fost studiată în insuficienţă hepatică severă. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, tratamentul cu amlodipină trebuie iniţiat cu cea mai mică doză, care ulterior poate fi crescută lent.

Insuficienţă renală

Modificările concentraţiei plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale,

ca urmare, se recomandă dozele uzuale. Amlodipina nu este dializabilă.

Copii şi adolescenţi

Copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani

La copiii şi adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani, pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, se recomandă administrarea orală o dată pe zi a unei doze iniţiale de 2,5 mg, doză care poate fi crescută până la 5 mg o dată pe zi, dacă efectul antihipertensiv ţintă nu este obţinut după 4 săptămâni.

Doze mai mari de 5 mg pe zi nu au fost studiate la copii şi adolescenţi (vezi pct. 5.1 și pct. 5.2).

Pentru acest medicament, nu este posibilă obţinerea dozelor de 2,5 mg amlodipină.

Copii cu vârsta sub 6 ani

Nu există date disponibile.

Mod de administrare

Comprimat pentru administrare orală

4.3 Contraindicaţii

Amlodipina este contraindicată la pacienţii cu:

- hipersensibilitate, la derivaţii de dihidropiridină, la amlodipină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1

- hipotensiune arterială severă

- şoc (incluzând şoc cardiogen) - obstrucţie a fluxului sanguin de la nivelul ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică severă)

- insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic, după un infarct miocardic acut

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Nu au fost evaluate siguranţa si eficacitatea administrării amlodipinei în criza hipertensivă.

Pacienţi cu insuficienţă cardiacă

Pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie trataţi cu precauţie. Într-un studiu pe termen lung, placebo controlat, efectuat la pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă (clasele NYHA III-IV), incidenţa raportată a edemului pulmonar a fost mai mare în grupul tratat cu amlodipină, comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo (vezi pct. 5.1). Blocantele canalelor de calciu, incluzând amlodipina, trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă, deoarece acestea pot creşte riscul apariţiei altor evenimente cardiovasculare şi mortalitatea.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Timpul de înjumătăţire plasmatică al amlodipinei este prelungit şi valorile ASC sunt mai mari la

pacienţii cu insuficienţă hepatică; nu au fost stabilite recomandări cu privire la doze. Ca urmare, tratamentul cu amlodipină trebuie iniţiat utilizând doze mici şi se recomandă prudenţă, atât la iniţierea tratamentului, cât şi la creşterea dozelor. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă poate fi necesară creşterea lentă a dozelor şi monitorizarea atentă.

Vârstnici

La vârstnici se recomandă creşterea dozelor cu prudenţă (vezi pct. 4.2 și pct. 5.2).

Pacienţii cu insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, amlodipina poate fi administrată în dozele uzuale. Modificările

concentraţiei plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale. Amlodipina nu este dializabilă.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Efecte ale altor medicamente asupra amlodipinei

Inhibitori ai CYP3A4

Administrarea concomitentă a amlodipinei cu inhibitori CYP3A4 puternici sau moderaţi (inihibitori de protează, antifungice cu structură azolică, macrolide cum sunt eritromicina sau claritromicina, verapamil sau diltiazem) poate determina creşterea uşoară până la semnificativă a expunerii la amlodipină. Semnificaţia clinică a acestor variaţii ale farmacocineticii poate fi mai pronunţată la pacienţii vârstnici. Astfel, pot fi necesare monitorizarea clinică şi ajustarea dozelor.

Inductori ai CYP3A4

Concentrația plasmatică a amlodipinei poate varia în eventualitatea administrării concomitente a inductorilor cunoscuți ai CYP3A4. Drept urmare, este necesară monitorizarea tensiunii arteriale și avută în vedere reglarea dozei, atât în timpul, cât și după administrarea concomitentă de medicamente, în special în cazul inductorilor puternici ai CYP3A4 (de exemplu, rifampicina, hypericum perforatum).

Nu se recomandă administrarea amlodipinei cu grapefruit sau suc de grapefruit, deoarece la unii

pacienţi poate fi crescută biodisponibilitatea, determinând creşterea efectelor de scădere a tensiunii arteriale.

Dantrolen (perfuzie)

La animale, după administrarea de verapamil şi administrarea intravenoasă de dantrolen, se observă

cazuri de fibrilaţie ventriculară letală şi colaps cardiovascular în asociere cu hiperpotasemie. Din cauza riscului de hiperpotasemie, la pacienţi cu predispoziţie pentru hipertermia malignă şi trataţi pentru hipertermie malignă, se recomandă evitarea administrării concomitente de blocante ale canalelor de calciu, cum este amlodipina.

Efectul amlodipinei asupra altor medicamente

Efectele de scădere a tensiunii arteriale ale amlodipinei se cumulează cu efectele de scădere a tensiunii arteriale ale altor medicamente cu proprietăţi antihipertensive.

Tacrolimus

Există un risc de creştere a concentraţiilor serice de tacrolimus la administrarea concomitentă cu

amlodipina, însă mecanismul farmacocinetic al acestei interacţiuni nu este pe deplin înţeles. Pentru a evita toxicitatea tacrolimusului, administrarea amlodipinei la un pacient tratat cu tacrolimus necesită monitorizarea concentraţiilor serice de tacrolimus şi ajustarea dozei de tacrolimus, atunci când este cazul.

Ciclosporină

Nu au fost efectuate studii privind interacţiunea medicamentoasă dintre ciclosporină şi amlodipină la

voluntari sănătoşi sau la alte populaţii, cu excepţia pacienţilor cu transplant renal, la care au fost observate creşteri variabile (medie 0% - 40%) ale concentraţiilor minime de ciclosporină. Trebuie luată în considerare monitorizarea concentraţiei ciclosporinei la pacienţii cu transplant renal, în tratament cu amlodipină iar doza de ciclosporină trebuie redusă după necesităţi.

Simvastatină

Administrarea concomitentă de doze multiple de 10 mg de amlodipină cu 80 mg simvastatină a dus la

o creştere de 77% a expunerii la simvastatină, comparativ cu simvastatina în monoterapie. Se recomandă limitarea dozei de simvastatină la 20 mg pe zi la pacienţii trataţi cu amlodipină.

În studiile clinice de interacţiune, amlodipina nu a influenţat farmacocinetica atorvastatinei, digoxinei

sau a warfarinei.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

La om, siguranţa utilizării amlodipinei în timpul sarcinii nu a fost stabilită.

Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la doze mari (vezi pct. 5.3).

Utilizarea în sarcină este recomandată doar când nu există altă alternativă terapeutică mai sigură şi

când boala în sine reprezintă un risc major pentru mamă şi făt.

Alăptarea

Amlodipina este excretată în laptele uman. Proporția dozei materne primite de sugar a fost estimată într-un interval intercuartilic de 3 - 7%, cu o valoare maximă de 15%. Nu se cunoaște efectul amlodipinei asupra sugarului. Decizia privind continuarea/întreruperea alăptării sau a tratamentului cu amlodipină trebuie luată ţinând cont de beneficiile alăptării sugarului şi de beneficiile tratamentului cu amlodipină pentru mamă.

Fertilitatea

La unii pacienţi trataţi cu blocante ale canalelor de calciu au fost raportate modificări biochimice reversibile la nivelul capului spermatozoizilor. Datele clinice cu privire la efectul potenţial al amlodipinei asupra fertilităţii sunt insuficiente. Într-un studiu efectuat la şobolani s-au înregistrat reacţii adverse asupra fertilităţii la mascul (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Amlodipina poate avea o influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de

a folosi utilaje. Dacă pacienţii trataţi cu amlodipină prezintă ameţeli, cefalee, fatigabilitate sau greaţă,

capacitatea de reacţie poate fi afectată. Se recomandă precauţie, în special la începutul tratamentului.

4.8 Reacţii adverse

Rezumat al profilului de siguranţă

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului sunt: somnolenţă, ameţeli, cefalee,

palpitaţii, eritem facial tranzitoriu, dureri abdominale, greaţă, edem maleolar, edem şi fatigabilitate.

Listă tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse au fost observate şi raportate în timpul tratamentului cu amlodipină cu

următoarele frecvenţe:

foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100), rare (>1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt menţionate în ordinea descrescătoare a

gravităţii.

Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţii adverse

Tulburări hematologice şi Foarte rare Leucopenie, trombocitopenie

limfatice Tulburări ale sistemului Foarte rare Reacţii alergice

imunitar Tulburări metabolice şi de Foarte rare Hiperglicemie

nutriţie Tulburări psihice Mai puţin Depresie, tulburări ale dispoziţiei

frecvente (inclusiv anxietate), insomnie Rare Confuzie

Tulburări ale sistemului Frecvente Somnolenţă, ameţeli, cefalee (în special nervos la începutul tratamentului)

Mai puţin Tremor, disgeuzie, sincopă, hipoestezie, frecvente parestezie

Foarte rare Hipertonie, neuropatie periferică

Tulburări oculare Frecvente Tulburări de vedere (incluzând

diplopie) Tulburări acustice şi Mai puţin Tinitus

vestibulare frecvente Tulburări cardiace Frecvente Palpitaţii

Mai puţin Tulburări de ritm (inclusive bradicardie, frecvente tahicardie ventriculară şi fibrilaţie

atrială) Foarte rare Infarct miocardic

Tulburări vasculare Frecvente Eritem facial tranzitoriu

Mai puţin Hipotensiune arterială

frecvente Foarte rare Vasculită

Tulburări respiratorii, Frecvente Dispnee

toracice şi mediastinale Mai puţin Tuse, rinită frecvente Tulburări gastro-intestinale Frecvente Dureri abdominale, greaţă, dispepsie, tulburări de tranzit intestinal (incluzând

diaree şi constipaţie) Mai puţin Vărsături, xerostomie

frecvente Foarte rare Pancreatită, gastrită, hiperplazie

gingivală Tulburări hepatobiliare Foarte rare Hepatită, icter, creştere a valorilor

serice ale enzimelor hepatice* Afecţiuni cutanate şi ale Mai puţin Alopecie, purpură, modificări de ţesutului subcutanat frecvente culoare a tegumentului, hiperhidroză,

prurit, erupţie cutanată tranzitorie, exantem, urticarie Foarte rare Angioedem, eritem polimorf, dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson,

edem Quincke, fotosensibilitate Cu frecvenţă Necroliză epidermică toxică

necunoscută Tulburări musculo-scheletice Frecvente Edem maleolar, crampe musculare

şi ale ţesutului conjunctiv Mai puţin Artralgie, mialgie, dorsalgii

frecvente Tulburări renale şi ale căilor Mai puţin Tulburări ale micţiunii, nicturie,

urinare frecvente creştere a frecvenţei micţiunilor Tulburări ale aparatului Mai puţin Impotenţă, ginecomastie

genital şi ale sânului frecvente Tulburări generale şi la Foarte frecvente Edeme

nivelul locului de administrare Frecvente Fatigabilitate, astenie

Mai puţin Dureri toracice, dureri, stare generală de

frecvente rău Investigaţii diagnostice Mai puţin Creştere în greutate, scădere în greutate

frecvente

* în principal corelate cu colestază Au fost raportate cazuri excepţionale de sindrom extrapiramidal.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

Datele privind supradozajul intenţionat la om sunt limitate.

Simptome

Datele disponibile sugerează că supradozajul masiv poate determina vasodilataţie periferică marcată

şi, posibil, o tahicardie reflexă. A fost raportată hipotensiune arterială sistemică marcată şi posibil prelungită până la şoc, inclusiv cu evoluţie letală.

Tratament

Hipotensiunea arterială semnificativă clinic determinată de supradozajul cu amlodipină necesită

măsuri de susţinere activă cardiovasculară, incluzând monitorizarea frecventă a funcţiilor cardiace şi respiratorii, poziţionarea pacientului în decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate şi monitorizarea volumului circulator şi a diurezei.

Poate fi utilă administrarea unui vasoconstrictor pentru refacerea tonusului vascular şi a tensiunii

arteriale, dacă nu există nici o contraindicaţie pentru utilizarea acestuia. Administrarea intravenoasă de gluconat de calciu poate fi benefică pentru antagonizarea efectelor determinate de blocarea canalelor de calciu.

Lavajul gastric poate fi util în unele cazuri. S-a demonstrat că administrarea de cărbune activat la

voluntarii sănătoşi în primele 2 ore de la ingestia unei doze de 10 mg amlodipină, determină scăderea vitezei de absorbţie a amlodipinei.

Deoarece amlodipina se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, este puţin probabil ca dializa să fie eficace.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupă farmacoterapeutică: blocante ale canalelor de calciu, blocante selective ale canalelor de calciu cu efecte preponderent vasculare, codul ATC: C08CA01.

Amlodipina este un inhibitor al influxului de ioni de calciu, din grupa dihidropiridinelor (blocant al canalelor lente de calciu sau antagonist al ionilor de calciu) care inhibă influxul transmembranar de ioni de calciu la nivelul musculaturii netede cardiace şi vasculare.

Mecanismul de acţiune de reducere a tensiunii arteriale al amlodipinei este determinat de efectul relaxant direct asupra musculaturii netede vasculare. Mecanismul exact prin care amlodipina îşi exercită efectul antianginos nu este în întregime elucidat, dar amlodipina reduce durerea de etiologie ischemică prin următoarele două acţiuni:

1) Amlodipina dilată arteriolele periferice, scăzând astfel rezistenţa periferică sistemică (post-sarcina).

Deoarece alura ventriculară rămâne constantă, scăderea post-sarcinii determină scăderea consumului de energie şi necesarului de oxigen la nivelul miocardului.

2) De asemenea, mecanismul de acţiune al amlodipinei implică probabil şi dilatarea arterelor coronariene principale şi a arteriolelor coronariene, atât în zonele miocardice indemne, cât şi în zonele cu ischemie. Această vasodilataţie creşte aportul de oxigen la nivel miocardic la pacienţii cu spasm coronarian (angina pectorală Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică).

La pacienţii cu hipertensiune arterială, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică determină

scăderea semnificativă clinic a tensiunii arteriale în clino- şi ortostatism, pe parcursul a 24 de ore.

Datorită instalării lente a acţiunii, administrarea amlodipinei nu determină hipotensiune arterială acută.

La pacienţii cu angină pectorală, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică creşte durata totală a efortului fizic, durata de timp până la apariţia episodului de durere anginoasă, timpul până la apariţia unei subdenivelări de 1 mm a segmentului ST şi scade atât frecvenţa episoadelor de durere anginoasă, cât şi necesarul de nitroglicerină.

Administrarea amlodipinei nu a fost asociată cu reacţii adverse metabolice sau modificări ale valorilor concentraţiilor plasmatice ale lipidelor; ca urmare, poate fi utilizată la pacienţi cu astm bronşic, diabet zaharat şi gută.

Utilizare la pacienţii cu boală coronariană

Eficacitatea amlodipinei în prevenirea evenimentelor clinice la pacienţii cu boală coronariană a fost

evaluată într-un studiu independent, multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat placebo, care a inclus 1997 de pacienţi numit “Compararea amlodipinei cu enalaprilul în limitarea apariţiei trombozelor” (Comparison of Amlodipine vs Enalapril to Limit Occurrences of Thrombosis - CAMELOT). 663 dintre aceşti pacienţi au fost trataţi cu amlodipină 5-10 mg, 673 au fost trataţi cu

enalapril 10-20 mg, iar 655 de pacienţi au fost incluşi în grupul la care s-a administrat placebo, toate acestea adăugate la tratamentul standard cu statine, beta-blocante, diuretice şi acid acetilsalicilic, timp de 2 ani. Principalele rezultate privind eficacitatea sunt prezentate în Tabelul 1. Rezultatele indică faptul că tratamentul cu amlodipină a fost asociat cu un număr mai mic de spitalizări pentru angină pectorală şi de intervenţii pentru revascularizare la pacienţii cu boală coronariană.

Tabel 1. Incidenţa rezultatelor clinic semnificative în studiul CAMELOT

Incidenţa evenimentelor cardiovasculare, Amlodipină comparativ cu

număr (%) placebo Rezultate Amlodipină Placebo Enalapril Risc relativ Valoarea

(IÎ 95%) p Criteriul final principal de evaluare

Evenimente adverse 110 (16,6) 151 (23,1) 136 (20,2) 0,69 (0,54- 0,003 cardiovasculare 0,88)

Componente individualizate

Revascularizare 78 (11,8) 103 (15,7) 95 (14,1) 0,73 (0,54- 0,03

coronariană 0,98) Spitalizare pentru angina 51 (7,7) 84 (12,8) 86 (12,8) 0,58 (0,41- 0,002

pectorală 0,82) IM non-letal 14 (2,1) 19 (2,9) 11 (1,6) 0,73 (0,37- 0,37

1,46) Accident vascular 6 (0,9) 12 (1,8) 8 (1,2) 0,50 (0,19- 0,15

cerebral sau AIT 1,32) Deces de cauză 5 (0,8) 2 (0,3) 5 (0,7) 2,46 (0,48- 0,27

cardiovasculară 12,7) Spitalizare pentru ICC 3 (0,5) 5 (0,8) 4 (0,6) 0,59 (0,14- 0,46

2,47) Stop cardiac resuscitat 0 4 (0,6) 1 (0,1) NA 0,04

Boală vasculară 5 (0,8) 2 (0,3) 8 (1,2) 2,6 (0,50- 0,24

periferică nou 13,4) diagnosticată Abrevieri: ICC - insuficienţă cardiacă congestivă; IÎ - interval de încredere; IM - infarct miocardic;

AIT - atac ischemic tranzitoriu.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă cardiacă

Studiile de hemodinamică şi studiile clinice controlate, care au inclus probă de efort, efectuate la pacienţi cu insuficienţă cardiacă clasele NYHA II-IV, au arătat că amlodipina nu a determinat deteriorarea stării clinice evaluate prin toleranţa la proba de efort, fracţia de ejecţie a ventriculului stâng şi simptomatologia clinică.

Un studiu clinic, controlat placebo (PRAISE), pentru evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă

clasele NYHA III-IV şi care urmau tratament cu digoxină, diuretice şi inhibitori ai ECA, a arătat faptul că amlodipina nu creşte riscul de mortalitate sau riscul combinat, mortalitate şi morbiditate la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.

Într-un studiu de urmărire a rezultatelor pe termen lung, placebo controlat (PRAISE-2), efectuat la

pacienţi cu insuficienţă cardiacă clasele NYHA III-IV, fără simptome sau semne obiective sugestive pentru boală ischemică preexistentă, trataţi cu doze constante de inhibitori ai ECA, medicamente digitalice şi diuretice, s-a demonstrat că administrarea amlodipinei nu influenţează mortalitatea totală de cauză cardiovasculară. La aceşti pacienţi, administrarea amlodipinei a fost asociată cu creşterea raportărilor de edem pulmonar.

Tratamentul profilactic al ischemiei miocardice acute (ALLHAT)

Un studiu dublu-orb, randomizat, pentru investigarea morbidităţii-mortalităţii, denumit Studiul privind

Prevenirea Ischemiei Miocardice Acute prin Tratament Antihipertensiv şi Hipolipemiant

(Antihypertensive and Lipid-Lowering Treatment to Prevent Heart Attack Trial - ALLHAT) a fost efectuat pentru a compara tratamentul cu medicamente noi, şi anume amlodipina 2,5-10 mg pe zi (blocant al canalelor de calciu) sau lisinoprilul 10-40 mg pe zi (inhibitor al ECA) ca tratamente de primă intenţie, cu administrarea unui diuretic tiazidic, clortalidona 12,5-25 mg pe zi, în hipertensiunea arterială uşoară şi moderată.

A fost randomizat un număr total de 33357 de pacienţi cu hipertensiune arterială, cu vârsta peste 55 de

ani, urmăriţi pe o perioadă medie de 4,9 ani. Pacienţii au prezentat cel puţin un factor de risc adiţional pentru boala coronariană: infarct miocardic sau accident vascular cerebral în antecedente (> 6 luni înaintea înrolării în studiu) sau altă boală cardiovasculară aterosclerotică confirmată (un total de 51,5%), diabet zaharat tip 2 (36,1%), valoarea HDL colesterol< 35 mg/dl (11,6%), hipertrofie ventriculară stângă diagnosticată electrocardiografic sau ecocardiografic (20,9%), statut de fumător în momentul includerii în studiu (21,9%).

Criteriul final principal de evaluare al studiului a fost unul combinat, incluzând boală coronariană cu evoluţie letală sau infarct miocardic non-letal. Între grupul tratat cu amlodipină şi cel la care s-a administrat clortalidonă nu au fost diferenţe semnificative privind criteriul final principal de evaluare:

RR (risc relativ) 0,98 cu IÎ (interval de încredere) 95% [0,90-1,07], p=0,65. Dintre criteriile finale

secundare de evaluare, incidenţa insuficienţei cardiace (componentă a unui criteriu final de evaluare, cardiovascular combinat) a fost semnificativ mai mare în grupul tratat cu amlodipină comparativ cu grupul tratat cu clortalidonă (10,2% comparativ cu 7,7%, RR 1,38 cu IÎ 95% [1,25-1,52], p<0,001).

Totuşi, nu au fost înregistrate diferenţe privind mortalitatea de orice cauză între grupul tratat cu amlodipină şi cel la care s-a administrat clortalidonă: RR 0,96 cu IÎ 95% [0,89-1,02], p=0,20.

Utilizarea la copii şi adolescenţi (cu vârsta de 6 ani sau mai mare)

În cadrul unui studiu în care au fost incluşi 268 de copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani cu hipertensiune arterială predominant secundară, compararea administrării unor doze de amlodipină de 2,5 mg şi 5,0 mg cu placebo, a arătat că ambele doze de amlodipină scad tensiunea arterială sistolică semnificativ mai mult faţă de placebo. Diferenţa între cele două doze nu a fost semnificativă statistic.

Nu au fost studiate efectele pe termen lung ale administrării amlodipinei asupra creşterii, pubertăţii şi dezvoltării generale. De asemenea, nu a fost stabilită eficacitatea amlodipinei, utilizată ca terapie în perioada copilăriei, asupra scăderii morbidităţii şi mortalităţii de cauză cardiovasculară la vârsta adultă.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie, distribuţie, legare de proteinele plasmatice: după administrarea orală de doze terapeutice,

amlodipina este bine absorbită şi atinge concentraţia plasmatică maximă după 6-12 ore.

Biodisponibilitatea absolută a fost estimată ca fiind cuprinsă între 64% şi 80%. Volumul de distribuţie

este de aproximativ 21 l/kg. Studiile in vitro au demonstrat că aproximativ 97,5% din amlodipina circulantă este legată de proteinele plasmatice.

Biodisponibilitatea amlodipinei nu este influenţată de aportul de alimente.

Metabolizare/Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 35-50 ore şi este în concordanţă

cu administrarea unei doze unice zilnice. Amlodipina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic, rezultând metaboliţi inactivi şi se excretă în urină 10% sub formă de substanţă nemetabolizată şi 60% sub formă de metaboliţi.

Insuficienţă hepatică

Datele privind administrarea amlodipinei la pacienţi cu insuficienţă hepatică sunt foarte limitate.

Pacienţii cu insuficienţă hepatică au un clearance al amlodipinei scăzut, ceea ce determină un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare mai lung şi o creştere a ASC de aproximativ 40-60%.

Vârstnici

Timpul în care este atinsă concentraţia plasmatică maximă de amlodipină este similar la vârstnici şi tineri. La vârstnici, clearance-ul amlodipinei are tendinţa de a fi scăzut, rezultând creşteri ale ASC (aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) şi ale timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, creşterile ASC şi ale timpului de înjumătăţire plasmatică au fost cele aşteptate pentru grupa de vârstă studiată.

Copii şi adolescenţi

A fost efectuat un studiu populaţional de farmacocinetică la 74 de copii şi adolescenţi cu hipertensiune

arterială, cu vârsta cuprinsă între 12 luni şi 17 ani (din care 34 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi 28 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani) cărora li s-a administrat amlodipină în doze de 1,25 mg până la 20 mg, în una sau două prize. La copiii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani, clearance-ul caracteristic după administrarea orală (Cl/F) a fost de 22,5 l/oră, respectiv 27,4 l/oră la pacienţii de sex masculin şi de 16,4 l/oră, respectiv 21,3 l/oră la pacienţii de sex feminin. A fost observată o mare variabilitate interindividuală în ceea ce priveşte expunerea. La copiii cu vârsta sub 6 ani datele raportate sunt limitate.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitate asupra funcţiei de reproducere

Studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolani şi şoareci au arătat

întârzierea naşterii, prelungirea duratei travaliului şi scăderea ratei de supravieţuire a puilor în cazul administrării unor doze de aproximativ 50 de ori mai mari decât doza maximă recomandată la om, exprimată în mg/kg.

Afectarea fertilităţii

La şobolanii cărora li s-a administrat amlodipină (64 de zile în cazul masculilor şi 14 zile în cazul

femelelor, înainte de împerechere) în doze de 10 mg/kg/ zi (de 8 ori* doza maximă recomandată la om, exprimată în mg/m ) nu a fost observată afectarea fertilităţii. Într-un alt studiu efectuat la şobolani, în cadrul căruia masculii de şobolan au fost trataţi cu besilat de amlodipină timp de 30 zile, la o doză comparabilă cu doza administrată la om, exprimată în mg/kg, s-au înregistrat concentraţii plasmatice scăzute ale hormonului foliculostimulant şi testosteronului şi, de asemenea, scăderi ale densităţii spermei şi ale numărului de spermatide mature şi celule Sertoli.

Carcinogenitate, mutagenitate

La şobolanii şi şoarecii cărora li s-a administrat amlodipină pe cale orală timp de doi ani, în doze

zilnice de 0,5, 1,25 sau 2,5 mg/kg şi zi, nu au fost observate efecte carcinogene.

Cea mai mare doză administrată (la şoarece doză similară cu doza zilnică maximă recomandată la om

de 10 mg, iar la şobolani o doză de două ori mai mare*, exprimată în mg/m ) a fost apropriată de doza maximă tolerată pentru şoareci, dar nu şi pentru şobolani.

Studiile de mutagenitate nu au pus în evidenţă efecte ale amlodipinei la nivelul genelor sau la nivel cromozomial.

*Raportat la pacienţi cu greutatea de 50 kg.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Celuloză microcristalină

Manitol

Amidonglicolat de sodiu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu.

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 3 blistere din OPA-Al-PVC/Al a câte 10 comprimate

Cutie cu 3 blistere din Aclar-PVC/Al a câte 10 comprimate

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Terapia SA

Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

12168/2019/01-02 12169/2019/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Iunie 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iunie 2019

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .