AMLODIPINA HELCOR 5mg comprimate prospect medicament

Amlodipină Helcor 5 mg comprimate

Amlodipină Helcor 10 mg comprimate

Amlodipină Helcor 5 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină).

Amlodipină Helcor 10 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine amlodipină 10 mg (sub formă de besilat de amlodipină).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Amlodipină Helcor 5 mg comprimate

Comprimate lenticulare, de culoare albă sau aproape albă, marcate pe una din feţe ″Am 5″, iar pe cealaltă faţă o linie mediană.

Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în doze egale.

Amlodipină Helcor 10 mg comprimate

Comprimate lenticulare, de culoare albă sau aproape albă, marcate pe una din feţe ″Am 10″, iar pe cealaltă faţă o linie mediană.

Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în doze egale.

Hipertensiune arterială esenţială.

Angină pectorală cronică stabilă şi angină pectorală vasospastică.

Pentru administrare orală.

Comprimatele trebuie administrate cu o cantitate de lichid (de exemplu, un pahar cu apă) cu sau fără alimente.

Pentru tratamentul hipertensiunii arteriale şi al anginei pectorale, doza iniţială este de 5 mg amlodipină, o dată pe zi. Dacă efectul terapeutic dorit nu poate fi obţinut în 2-4 săptămâni, doza poate fi crescută la un maximum de 10 mg pe zi (administrat în doză unică), în funcţie de răspunsul terapeutic al pacientului.

Amlodipina poate fi utilizată atât în monoterapie, cât şi în asociere cu alte medicamente antianginoase la pacienţii care suferă de angină pectorală.

Copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială cu vârsta între 6 şi 17 ani

Doza orală iniţială recomandată în tratamentul hipertensiunii arteriale la copii și adolescenţi cu vârsta între 6 şi 17 ani este de 2,5 mg odată pe zi, crescută la 5 mg odată pe zi dacă valoarea ţintă a tensiunii arteriale nu este atinsă după 4 săptămâni. Dozele mai mari de 5 mg pe zi nu au fost studiate la copii şi adolescenţi(vezi pct. 5.1 și pct. 5.2). Efectul amlodipinei asupra tensiunii arteriale la copiii cu vârsta sub 6 ani nu este cunoscut.

Doza de 2,5 mg nu poate fi obţinută cu Amlodipină Helcor 5 mg deoarece aceste comprimate nu sunt fabricate pentru a putea fi divizate în două părţi egale.

La pacienţii vârstnici se recomandă doza uzuală, dar se recomandă prudenţă în cazul creşterii dozei (vezi pct. 5.2).

Se recomandă doza uzuală (vezi pct. 5.2). Amlodipina nu se poate elimina prin dializă. La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă amlodipina trebuie administrată cu deosebită prudenţă.

Nu a fost stabilită schema de dozaj la pacienţii cu insuficienţă hepatică. De aceea, amlodipina trebuie administrată cu prudenţă (vezi pct. 4.4).

Amlodipina este contraindicată la pacienţii cu:

- hipersensibilitate la derivaţi dihidropiridinici, la amlodipină sau la oricare dintre excipienţi

- hipotensiune arterială severă

- şoc (inclusiv şoc cardiogen)

- obstrucţie la nivelul căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu stenoză aortică cu grad mare)

- insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic post infarct miocardic acut

- angină pectorală instabilă

Siguranţa şi eficacitatea amlodipinei în criza hipertensivă nu au fost stabilite.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă cardiacă

Pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie trataţi cu prudenţă. Un studiu de lungă durată placebo controlat care a inclus pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă (clasa NYHA III şi IV) a arătat o incidenţă crescută a cazurilor de edem pulmonar în grupul pacienţilor trataţi cu amlodipină comparativ cu grupul placebo, dar aceasta nu a fost asociată cu o agravare a insuficienţei cardiace (vezi pct. 5.1).

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică

Timpul de înjumătăţire plasmatică al amlodipinei este prelungit la pacienţii cu insuficienţă hepatică; nu au fost stabilite recomandări de dozaj. De aceea, amlodipina trebuie administrată cu prudenţă la aceşti pacienţi.

La pacienţii vârstnici, se recomandă prudenţă în cazul creşterii dozelor (vezi pct. 5.2).

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală

La aceşti pacienti amlodipina poate fi utilizată în doze normale. Modificările concentraţiilor plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul de insuficienţă renală. Amlodipina nu este dializabilă.

Efecte ale altor medicamente asupra amlodipinei

Inhibitorii izoenzimei 3A4 a citocromului P 450: administrarea concomitentă a eritromicinei (inhibitor CYP 3A4) la pacienţi tineri şi a diltiazemului la vârstnici a determinat creşterea concentraţiei plasmatice de amlodipină cu 22% şi, respectiv 50%. Totuşi, relevanţa clinică a acestor observaţii este incertă. Nu se poate exclude posibilitatea ca inhibitorii puternici ai CYP 3A4 (de exemplu: ketoconazol, itraconazol, ritonavir) să crească concentraţia plasmatică a amlodipinei mai mult decât diltiazemul. Amlodipina trebuie utilizată cu precauţie în caz de asociere cu inhibitori CYP 3A4. Totuşi, nu au fost raportate reacţii adverse ca urmare a unor astfel de interacţiuni.

Inductorii izoenzimei 3A4 a citocromului P 450: nu sunt disponibile date cu privire la efectul inductorilor 3A4 asupra amlodipinei. Administrarea concomitentă de inductori CYP 3A4 (de exemplu rifampicină, preparate pe bază de plante care conţin sunătoare (Hypericum perforatum)) poate determina scăderea concentraţiei plasmatice de amlodipină. Amlodipina trebuie utilizată cu precauţie în cazul asocierii cu inductori CYP 3A4.

Nu se recomandă administrarea amlodipinei cu grapefruit sau suc de grapefruit deoarece la unii pacienţi poate fi crescută biodisponibilitatea, rezultând creşterea efectelor de scădere a presiunii sanguine.

În studiile de interacţiune cimetidina, aluminiul/magneziul (antiacide) şi sildenafilul nu au afectat farmacocinetica amlodipinei.

Efectul amlodipinei asupra altor medicamente

Prin administrarea concomitentă a amlodipinei cu alte medicamente antihipertensive, efectul antihipertensiv se cumulează.

În studiile de interacţiune amlodipina nu a influenţat farmacocinetica atorvastatinei, digoxinei, alcoolului etilic, warfarinei sau ciclosporinei.

Amlodipina nu determină modificări ale parametrilor de laborator.

Siguranţa utilizării amlodipinei în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită.

Studiile privind efectele asupra funcţiei de reproducere la şobolan nu au demonstrat efecte toxice cu excepţia întârzierii datei naşterii şi a prelungirii travaliului la doze de 50 de ori mai mari decât dozele maxime recomandate la om.

Utilizarea în timpul sarcinii este recomandată doar dacă nu există o alternativă mai sigură şi atunci când afecţiunea însăşi reprezintă risc mai mare pentru mamă şi făt.

Nu se ştie dacă amlodipina se excretă în laptele matern. O decizie privind continuarea/întreruperea alăptării sau continuarea/întreruperea tratamentului cu amlodipină trebuie luată ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi de beneficiul tratamentului cu amlodipină pentru mamă.

Amlodipina poate avea o influenţă uşoară sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Dacă pacienţii sub tratament cu amlodipină prezintă ameţeli, cefalee, fatigabilitate sau greaţă, capacitatea de a reacţiona poate fi afectată.

Următoarele reacţii adverse au fost observate şi raportate în timpul tratamentului cu amlodipină cu următoarele frecvenţe:

Foarte frecvente (>1/10)

Frecvente (>1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)

Rare (>1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Clasificarea pe aparate, sisteme şi Frecvenţă Reacţii adverse organe

Tulburări hematologice şi limfatice Foarte rare Leucocitopenie, trombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar Foarte rare Reacţii alergice

Tulburări metabolice şi de nutriţie Foarte rare Hiperglicemie

Tulburări psihice Mai puţin frecvente Insomnie, modificări ale dispoziţiei (inclusiv anxietate), depresie

Rare Confuzie

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Somnolenţă, ameţeli, cefalee (în special la începutul tratamentului)

Mai puţin frecvente Tremor, disgeuzie, sincopă, hipoestezie, parestezie

Foarte rare Hipertonie, neuropatie periferică

Tulburări oculare Mai puţin frecvente Tulburări de vedere (inclusiv diplopie)

Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Tinitus

Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Palpitaţii Foarte rare Infarct miocardic, aritmie (inclusiv bradicardie, tahicardie ventriculară şi fibrilaţie atrială)

Tulburări vasculare Frecvente Hiperemie facială

Mai puţin frecvente Hipotensiune arterială

Foarte rare Vasculită

Tulburări respiratorii, toracice şi Mai puţin frecvente Dispnee, rinită mediastinale Foarte rare Tuse

Tulburări gastro-intestinale Frecvente Durere abdominală, greaţă

Mai puţin frecvente Vărsături, dispepsie, tulburări de tranzit intestinal (inclusiv diaree şi constipaţie), xerostomie

Foarte rare Pancreatită, gastrită, hiperplazie gingivală

Tulburări hepatobiliare Foarte rare Hepatită, icter, creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice*

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Mai puţin frecvente Alopecie, purpura, modificarea subcutanat culorii tegumentului , hiperhidroză, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, exantem

Foarte rare Angioedem, eritem polimorf, urticarie, dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson, edem

Quincke, fotosensibilitate

Tulburări musculo-scheletice şi ale Frecvente Tumefierea gleznei ţesutului conjunctiv Mai puţin frecvente Artralgie, mialgie, crampe musculare, dorsalgie

Tulburări renale şi ale căilor Mai puţin frecvente Tulburări de micţiune, nicturie, urinare creşterea frecvenţei micţiunilor

Tulburări ale aparatului genital şi Mai puţin frecvente Impotenţă, ginecomastie sânului

Tulburări generale şi la nivelul Frecvente Edem, fatigabilitate locului de administrare Mai puţin frecvente Durere toracică, astenie, durere, stare generală de rău

Investigaţii diagnostice Mai puţin frecvente Creştere sau scădere în greutate

* cea mai mare parte cu colestază

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

La om, experienţa privind supradozajul intenţionat cu amlodipină este limitată.

Datele disponibile sugerează că supradozajul masiv poate determina vasodilataţie periferică excesivă şi, posibil, tahicardie reflexă. A fost raportată hipotensiune arterială sistemică marcată şi probabil prelungită mergând până la şoc cu rezultat letal.

Hipotensiunea arterială semnificativă clinic datorată unui supradozaj cu amlodipină necesită măsuri active de susţinere cardiovasculară, inclusiv monitorizarea frecventă a funcţiei cardiace şi respiratorii, ridicarea extremităţilor, supravegherea volumului circulator şi a diurezei.

Administrarea unui vasoconstrictor poate fi utilă pentru corectarea tonusului vascular şi a tensiunii arteriale, cu condiţia să nu existe nicio contraindicaţie pentru utilizarea lui. Administrarea intravenoasă de gluconat de calciu poate fi benefică pentru a antagoniza efectele blocării canalelor de calciu.

Lavajul gastric poate fi util în unele cazuri. La voluntarii sănătoşi administrarea de cărbune activat în intervalul de până la 2 ore după administrarea a 10 mg amlodipină a arătat că reduce viteza de absorbţie a amlodipinei.

Deoarece amlodipina se leagă în proporţie foarte mare de proteinele plasmatice, este puţin probabil ca dializa să fie eficientă.

Grupa farmacoterapeutică: Blocante selective ale canalelor de calciu cu efecte preponderent vasculare, derivaţi dihidropiridinici, codul ATC: C08CA01.

Amlodipina este un blocant al canalelor de calciu care inhibă influxul transmembranar al ionilor de calciu la nivelul miocardului şi al musculaturii vasculare netede. Mecanismul acţiunii antihipertensive a amlodipinei este datorat efectului direct de relaxare asupra musculaturii arteriale netede.

Mecanismul exact prin care amlodipina ameliorează angina pectorală nu este pe deplin cunoscut dar două mecanisme sunt importante:

1. Amlodipina dilată arteriolele periferice şi, astfel, scade rezistenţa periferică totală (postsarcina) împotriva căreia inima pompează. Această ameliorare a sarcinii inimii reduce consumul de energie cât şi necesarul de oxigen al miocardului.

2. Mecanismul de acţiune al amlodipinei implică, probabil, şi dilatarea principalelor artere şi a arteriolelor coronare. La pacienţii cu angină Prinzmetal, această dilatare creşte aportul de oxigen la nivelul miocardului.

La pacienţii cu hipertensiune arterială, administrarea în doză zilnică unică determină scăderea semnificativă clinic a tensiunii arteriale (atât în clinostatism cât şi în ortostatism), timp de 24 de ore.

La pacienţii cu angină pectorală, administrarea în doză zilnică unică prelungeşte timpul total de efort, întârzie apariţia crizei anginoase şi a subdenivelării segmentului ST cu 1 mm. Amlodipina scade atât frecvenţa crizelor anginoase, cât şi necesitatea administrării comprimatelor de nitroglicerină.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă cardiacă

Studiile hemodinamice şi studii clinice controlate bazate pe proba de efort efectuate la pacienţii cu insuficienţă cardiacă clasa NYHA II-IV au demonstrat că amlodipina nu a determinat deteriorare clinică, evaluată prin toleranţa la efort, fracţia de ejecţie a ventriculului stâng şi pe baza simptomatologiei clinice.

Un studiu placebo-controlat (PRAISE) conceput pentru a evalua pacienţii cu insuficienţă cardiacă clasa

NYHA III-IV trataţi cu digoxină, diuretice şi inhibitori ai ECA a arătat că amlodipina nu a determinat creşterea riscului de mortalitate sau al riscului asociat de mortalitate şi morbiditate la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.

Un studiu de urmărire pe termen lung placebo controlat (PRAISE 2) conceput pentru a evalua efectul amlodipinei asupra pacienţilor cu insuficienţă cardiacă clasa NYHA III-IV fără simptome clinice sau constatări obiective care să indice o afecţiune ischemică pre-existentă, trataţi cu doze stabile de inhibitori ai

ECA, digitalice şi diuretice a evidenţiat că amlodipina nu a influenţat mortalitatea totală sau cardiovasculară.

În acest studiu, tratamentul cu amlodipină a fost asociat cu o creştere a incidenţei edemului pulmonar, deşi nu s-a observat o diferenţă semnificativă în ce priveşte agravarea insuficienţei cardiace comparativ cu grupul placebo.

Utilizarea la copiii şi adolescenţii cu hipertensiune arterială cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani

Într-un studiu la care au participat 268 de copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani având predominant hipertensiune arterială secundară, comparaţia dintre dozele de amlodipină 2,5 mg, 5 mg şi placebo a demonstrat că ambele doze au redus tensiunea arterială sistolică semnificativ mai mult decât placebo.

Efectele pe termen lung ale amlodipinei asupra creşterii, pubertăţii şi dezvoltării generale nu au fost studiate.

Eficacitatea pe termen lung a tratamentului cu amlodipină în copilărie cu scopul reducerii morbidităţii şi mortalităţii din cauze cardiovasculare la maturitate nu a fost stabilită.

După administrarea orală de doze terapeutice, amlodipina este bine absorbită şi atinge concentraţia plasmatică maximă după 6-12 ore. Biodisponibilitatea a fost estimată ca fiind între 64 şi 80%. Volumul de distribuţie este de aproximativ 21 l/kg. Absorbţia amlodipinei nu este influenţată de consumul de alimente.

Studiile in vitro au demonstrat că aproximativ 97,5% din amlodipina circulantă este legată de proteinele plasmatice.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este aproximativ 35-50 ore şi este în concordanţă cu administrarea unei doze unice zilnice. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse după 7-8 zile de administrare consecutivă.

Amlodipina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic, rezultând metaboliţi inactivi. În urină se excretă 10% sub formă de substanţă nemetabolizată şi 60% sub formă de metaboliţi.

Timpul în care este atinsă concentraţia plasmatică maximă de amlodipină este similar la vârstnici şi tineri. La vârstnici, clearance-ul amlodipinei are tendinţa de a fi scăzut, rezultând creşteri ale ASC (aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) şi ale timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, creşterile ASC şi ale timpului de înjumătăţire plasmatică au fost cele aşteptate pentru grupa de vârstă studiată.

Utilizarea la copii şi adolescenţi

A fost efectuat un studiu populaţional de farmacocinetică la 74 de copii cu hipertensiune arterială cu vârsta cuprinsă între 12 luni şi 17 ani (dintre care 34 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi 28 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani), cărora li s-a administrat amlodipină în doze de 1,25 mg până la 20 mg, în una sau două prize. La copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani, clearance-ul după administrarea orală (CL/F) a fost 22,5 şi, respectiv, 27,4 l/oră la copii şi adolescenţii de sex masculin, iar la copii şi adolescenţii de sex feminin 16,4 şi, respectiv, 21,3 l/oră. A fost observată o mare variabilitate interindividuală în ceea ce priveşte expunerea. La copii cu vârsta sub 6 ani datele raportate sunt limitate.

La şobolanii şi şoarecii cărora li s-a administrat amlodipină pe cale orală timp de doi ani, în doze zilnice de 0,5, 1,25 sau 2,5 mg/kg şi zi, nu au fost observate efecte carcinogene. La şoarece, cea mai mare doză administrată, exprimată în mg/m2 (doză similară cu doza zilnică maximă recomandată la om de 10 mg,) a fost apropiată de doza maximă tolerată.

La şobolan, cea mai mare doză administrată, exprimată în mg/m2 (doză de două ori mai mare* decât doza maximă zilnică recomandată la om de 10 mg) nu a fost apropiată de doza maximă tolerată.

Studiile de mutagenitate nu au pus în evidenţă efecte ale amlodipinei la nivelul genelor sau la nivel cromozomial.

La şobolanii cărora li s-a administrat amlodipină (64 de zile în cazul masculilor şi 14 zile în cazul femelelor, înainte de împerechere) în doze de 10 mg/kg şi zi (de 8 ori* doza maximă recomandată la om, exprimată în mg/m2 suprafaţă corp) nu a fost observată afectarea fertilităţii.

*Raportat la pacienţi cu greutate de 50 kg.

Celuloză microcristalină

Croscarmeloză microcristalină

Stearat de magneziu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Nu este cazul.

5 ani

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate.

Cutie cu 100 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate.

Fără cerinţe speciale.

S.C. AC HELCOR PHARMA S.R.L.,

Str. Dr.Victor Babeş nr. 50, Baia Mare, jud. Maramureş, România

Tel.: +40 362 4006

Fax.: +40 362 4007 e-mail: office@achelcor.ro

11990/2019/01-02 11991/2019/01-02

Data ultimei reînnoiri- Iunie 2019

Iunie 2019