AMLODIPINA AUROBINDO 10mg comprimate - prospect medicament

C08CA01 amlodipină

Medicamentul AMLODIPINA AUROBINDO 10mg conține substanța amlodipină , cod ATC C08CA01 - Sistemul cardiovascular | Blocante selective ale canalelor de calciu cu efecte preponderent vasculare | Derivați de dihidropiridină .

Date generale despre AMLODIPINA AUROBINDO 10mg AUROBINDO

Substanța: amlodipină

Data ultimei liste de medicamente: 01-02-2023

Codul comercial: W65894007

Concentrație: 10mg

Forma farmaceutică: comprimate

Cantitate: 30

Prezentare produs: cutie cu blist pvc-pvdc/al x30 compr

Tip produs: generic

Restricții eliberare rețetă: P-6L - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care nu se reține în farmacie (se poate reînnoi); prescripția medicală poate fi folosită timp de 6 luni din momentul eliberării.

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

APP producător: APL SWIFT SERVICES (MALTA) LIMITED - MALTA

APP deținător: AUROBINDO PHARMA ROMÂNIA S.R.L. - ROMANIA

Număr APP: 7630/2015/07

Valabilitate: 3 ani

Forme farmaceutice disponibile pentru amlodipină

Concentrațiile disponibile pentru amlodipină

10mg, 2.5mg, 5mg

Conținutul prospectului pentru medicamentul AMLODIPINA AUROBINDO 10mg comprimate

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Amlodipina Aurobindo 5 mg comprimate

Amlodipina Aurobindo 10 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine amlodipină besilat, echivalentul a amlodipină 5 mg sau 10 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

5 mg: comprimate rectangulare, cu feţele plane, cu marginile teşite, de culoare albă sau aproape albă, , ştanţate cu “C” pe o parte şi cu “58” pe partea cealaltă. Dimensiunile sunt 7,9 mm x 5,6 mm 10 mg: comprimate rotunde (diametru de 9,5mm), cu marginile teşite de culoare albă sau aproape albă, ştanţate cu “C” pe o parte şi cu “59” pe partea cealaltă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

- Hipertensiune arterială - Angină pectorală cronică stabilă - Angină pectorală vasospastică (angină pectorală Prinzmetal)

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze
Adulţi

Atât pentru hipertensiunea arterială, cât şi pentru angina pectorală, doza uzuală iniţială este de 5 mg

Amlodipina Aurobindo o dată pe zi, care poate fi crescută până la doza maximă de 10 mg, în funcţie de răspunsul individual al pacientului.

La pacienţii hipertensivi, Amlodipina Aurobindo a fost utilizat în asociere cu un diuretic tiazidic, un alfa-blocant, un beta-blocant sau un inhibitor al ECA. În angina pectorală, Amlodipina Aurobindo poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antianginoase, la pacienţii cu angină pectorală refractară la tratamentul cu nitraţi şi/sau la doze adecvate de beta-blocante.

În cazul în care se administrează concomitent cu diuretice tiazidice, beta-blocante şi inhibitori ai ECA, nu este necesară ajustarea dozei de Amlodipina Aurobindo.

Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici

Administrarea de doze similare de Amlodipina Aurobindo la pacienţii vârstnici sau tineri este la fel de bine tolerată. La vârstnici sunt recomandate scheme de administrare uzuale, dar creşterea dozei trebuie realizată cu precauţie (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

Nu au fost stabilite recomandări cu privire la doze pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, ca urmare stabilirea dozelor trebuie realizată cu prudenţă şi trebuie începută de la partea inferioară a intervalului de doze (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2). Farmacocinetica amlodipinei nu a fost studiată în insuficienţă hepatică severă. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, tratamentul cu amlodipină trebuie iniţiat cu cea mai mică doză, care ulterior poate fi crescută lent.

Insuficienţă renală

Modificările concentraţiei plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale, ca urmare, se recomandă dozele uzuale. Amlodipina nu este dializabilă.

Copii şi adolescenţi

Copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani

La copiii şi adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani, pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, se recomandă administrarea orală o dată pe zi a unei doze iniţiale de 2,5 mg, doză care poate fi crescută până la 5 mg o dată pe zi, dacă efectul antihipertensiv ţintă nu este obţinut după 4 săptămâni. Doze mai mari de 5 mg pe zi nu au fost studiate la copii şi adolescenţi (vezi pct. 5.1 și pct. 5.2).

Copii cu vârsta sub 6 ani

Nu există date disponibile.

Mod de administrare

Comprimat pentru administrare orală.

4.3 Contraindicaţii

Amlodipina este contraindicată la pacienţii cu:

- hipersensibilitate la derivaţii de dihidropiridină, amlodipină sau la oricare dintre excipienţi - hipotensiune arterială severă enumerați la pct. 6.1 - şoc (incluzând şocul cardiogen) - obstrucţia fluxului sanguin din ventriculul stâng (de exemplu, stenoză aortică de grad mare) - insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic, după un infarct miocardic acut

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Siguranţa şi eficacitatea amlodipinei în criza hipertensivă nu au fost stabilite.

Insuficienţă cardiacă:

Pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie trataţi cu atenţie. Într-un studiu pe termen lung controlat cu placebo, la pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă (clasa NYHA III şi IV), incidenţa raportată a edemului pulmonar a fost mai mare la grupul tratat cu amlodipină comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo (vezi pct. 5.1). Blocantele canalelor de calciu, incluzând amlodipina, trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă, deoarece acestea pot creşte riscul apariţiei altor evenimente cardiovasculare şi mortalitatea.

Insuficienţă hepatică

Timpul de înjumătăţire plasmatică al amlodipinei este prelungit şi valorile ASC sunt mai mari la pacienţii cu insuficienţă hepatică; nu au fost stabilite recomandări cu privire la doze. Ca urmare, tratamentul cu amlodipină trebuie iniţiat utilizând doze începând de la partea inferioară a intervalului dintre doze şi se recomandă prudenţă, atât la iniţierea tratamentului, cât şi la creşterea dozelor. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă poate fi necesară creşterea lentă a dozelor şi monitorizarea atentă.

Pacienţi vârstnici

La vârstnici se recomandă creşterea dozelor cu prudenţă (vezi pct. 4.2 și pct. 5.2).

Insuficienţă renală

Amlodipina poate fi utilizată la astfel de pacienţi în doze uzuale. Modificările concentraţiilor de amlodipină din plasmă nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale. Amlodipina nu este dializabilă.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Efecte ale altor medicamente asupra amlodipinei

Inhibitori ai CYP3A4: administrarea concomitentă a amlodipinei cu inhibitori CYP3A4 puternici sau moderaţi (inihibitori de protează, antifungice cu structură azolică, macrolide cum sunt eritromicina sau claritromicinei, verapamilului sau diltiazemului) poate determina creşterea uşoară până la semnificativă a expunerii la amlodipină, rezultând un risc crescut de hipotensiune. Semnificaţia clinică a acestor variaţii ale farmacocineticii poate fi mai pronunţată la pacienţii vârstnici. Astfel, pot fi necesare monitorizarea clinică şi ajustarea dozelor.

Inductori ai CYP3A4 : În timpul administrării concomitente de inductor cunoscuți ai CYP3A4, concentrația plasmatică a amlodipinei poate varia. De aceea, tensiunea arterială trebuie monitorizată și trebuie luată în considerare reglarea dozelor în timpul și după medicația concomitentă, în particular cu inductori puternici CYP3A4 (de exemplu rifampicină, hypericum perforatum).

Nu se recomandă administrarea amlodipinei cu grapefruit sau suc de grapefruit, deoarece la unii pacienţi poate fi crescută biodisponibilitatea, determinând creşterea efectelor de scădere a tensiunii arteriale.

Dantrolen (perfuzie): la animale, după administrarea de verapamil şi administrarea intravenoasă de dantrolen, se observă cazuri de fibrilaţie ventriculară letală şi colaps cardiovascular în asociere cu hiperpotasemie. Din cauza riscului de hiperpotasemie, la pacienţi cu predispoziţie pentru hipertermie malignă şi trataţi pentru hipertermie malignă, se recomandă evitarea administrării concomitente de blocante ale canalelor de calciu, cum este amlodipina.

Efecte ale amlodipinei asupra altor medicamente

Efectele amlodipinei de scădere a tensiunii arteriale se cumulează cu efectele de scădere a tensiunii arteriale ale altor medicamente cu proprietăţi antihipertensive.

Tacrolimus:

Există risc crescut de creștere a concentrațiilor sanguine de tacrolimus la administrarea concomitentă cu amlodipină dar mecanismul farmacocinetic al acestei interacțiuni nu este pe deplin înțeles. Pentru a evita toxicitatea tacrolimusului, administrarea amlodipinei la un pacient tratat cu tacrolimus necesită monitorizarea concentrațiilor sanguine de tacrolimus și ajustarea dozei de tacrolimus atunci când este necesar.

Ciclosporină:

Nu au fost efectuate studii de interacțiune cu ciclosporină și amlodipină la voluntarii sănătoși sau alte populații cu excepția pacienților cu transplant renal, la care au fost observate variabilități de creștere a concentrațiilor ciclosporinei (medie 0%-40%). Trebuie avut în vedere monitorizarea nivelului de ciclosporină la pacienții cu transplant renal care urmează tratament cu amlodipină și reducerea dozelor de ciclosporină atunci când este necesar.

Simvastatina: Administrarea concomitentă de doze multiple de 10mg amlodipină cu 80 mg simvastatină, a dus la o creștere cu 77% a expunerii la simvastatină în comparație cu simvastatina în monoterapie.Este necesară limitarea dozei de simvastatină la pacienții la care se administrează 20 mg amlodipnă zilnic.

În studiile clinice de interacţiune, amlodipina nu a afectat farmacocinetica atorvastatinei, digoxinei sau warfarinei.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Siguranţa administrării amlodipinei la gravide nu a fost stabilită.

Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la doze mari (vezi pct. 5.3).

Utilizarea în sarcină este recomandată doar când nu este nicio alternativă terapeutică mai sigură şi când boala însăşi reprezintă un risc mai mare pentru mamă şi făt.

Alăptarea

Amlodipina se excreta în laptele matern. Proporția de doză maternă primită de către copil a fost estimată la o medie interquartilă de 3-7% cu un maxim de 15%. Efectul amlodipinei asupra copilului nu este cunoscut. Nu se cunoaşte dacă amlodipina este excretată în laptele matern. O decizie asupra continuării/întreruperii alăptării sau asupra continuării/întreruperii tratamentului cu amlodipină trebuie luată ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi de beneficiul tratamentului cu amlodipină pentru mamă.

Fertilitatea

La unii pacienţi trataţi cu blocante ale canalelor de calciu, au fost raportate modificări biochimice reversibile la nivelul capului spermatozoizilor. Datele clinice cu privire la efectul potenţial al amlodipinei asupra fertilităţii sunt insuficiente. Într-un studiu efectuat la şobolan, s-au înregistrat reacţii adverse asupra fertilităţii la mascul (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Amlodipina poate avea o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de

a folosi utilaje. Dacă pacienţii trataţi cu amlodipină prezintă ameţeli, cefalee, fatigabilitate sau greaţă, capacitatea de a reacţiona poate fi alterată. Se recomandă precauţie, în special la începutul tratamentului.

4.8 Reacţii adverse

Rezumat al profilului de siguranţă

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului sunt: somnolenţă, ameţeli, cefalee, palpitaţii, eritem facial tranzitor, dureri abdominale, greaţă, tumefiere la nivel maleolar, edem şi fatigabilitate.

Listă tabelară a reacţiilor adverse

S-au observat şi s-au raportat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu amlodipină, cu următoarele frecvenţe: Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi ≤1/100); rare (≥1/10000 şi ≤1/1000); foarte rare (≤1/10000), necunoscute (ce nu pot fi estimate din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt menţionate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţii adverse

Tulburări hematologice şi Foarte rare Leucocitopenie, trombocitopenie limfatice

Tulburări ale sistemului Foarte rare Reacţii alergice

imunitar Tulburări metabolice şi de Foarte rare Hiperglicemie nutriţie

Tulburări psihice Mai puţin Insomnie, schimbări de dispoziţie (inclusiv anxietate),

frecvente depresie Rare Confuzie

Tulburări ale sistemului Frecvente Somnolenţă, ameţeală, cefalee (în special la începutul nervos tratamentului)

Mai puţin Tremor, disgeuzie, sincopă, hipoestezie, parestezie frecvente

Foarte rare Hipertonie, neuropatie periferică

Tulburări oculare Frecvente Tulburări de vedere (inclusiv diplopie)

Tulburări acustice şi Mai puţin Tinitus vestibulare frecvente

Tulburări cardiace Frecvente Palpitaţii

Mai puțin Aritmie (incluzând bradicardie, tahicardie ventriculară şi frecvente fibrilaţie atrială)

Foarte rare Infarct miocardic,

Tulburări vasculare Frecvente Bufeuri congestive

Mai puţin Hipotensiune arterială frecvente

Foarte rare Vasculită

Tulburări respiratorii, Mai puţin Dispnee, toracice şi mediastinale frecvente

Foarte rare Tuse, rinită

Tulburări gastro-intestinale Frecvente Dureri abdominale, greaţă, dispepsie, tulburări de tranzit

intestinal (incluzând diaree şi constipaţie), Mai puţin Vărsături, uscăciunea gurii frecvente

Foarte rare Pancreatită, gastrită, hiperplazie gingivală

Tulburări hepatobiliare Foarte rare Hepatită, icter, valori crescute ale enzimelor hepatice*

Afecţiuni cutanate şi ale Mai puţin Alopecie, purpură, depigmentarea pielii, hiperhidroză, ţesutului subcutanat frecvente prurit, erupţie cutanată tranzitorie, exantem, urticarie Foarte rare Angioedem, eritem polimorf, urticarie, dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson, edem Quincke, fotosensibilitate

Cu Necroliză epidermică toxică frecvență necunoscut ă

Tulburări musculo- Frecvente Inflamarea gleznelor, crampe musculare scheletice şi ale ţesutului Mai puţin Artralgie, mialgie, dorsalgii conjunctiv frecvente Tulburări renale şi ale Mai puţin Tulburare de micţiune, nocturie, frecvenţă urinară căilor urinare frecvente crescută Tulburări ale aparatului Mai puţin Impotenţă, ginecomastie genital şi sânului frecvente Tulburări generale şi la Foarte Edem, nivelul locului de frecvente administrare Frecvente Fatigabilitate, astenie Mai puţin Durere toracică, astenie, durere, stare generală de rău frecvente

Investigaţii diagnostice Mai puţin Creşterea ponderală, scăderea ponderală

frecvente cea mai mare parte cu colestază Au fost raportate cazuri excepţionale de sindrom extrapiramidal.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

La om, experienţa cu supradozajul intenţionat este limitată.

Simptome:

Datele disponibile sugerează că supradozajul masiv poate duce la vasodilaţie periferică excesivă şi, posibil, la tahicardie reflexă. A fost raportată hipotensiunea arterială sistemică marcată şi probabil prelungită,cu evoluţie până la şoc şi deces.

Tratament:

Hipotensiunea arterială semnificativă clinic determinată de supradozajul cu amlodipină necesită măsuri de susţinere cardiovasculară, incluzând monitorizarea frecventă a funcţiilor cardiace şi respiratorii, ridicarea extremitatilor şi atenţie la volumul circulator şi la debitul urinar.

Administrarea unui vasoconstrictor poate fi de ajutor în restabilirea tonusului vascular şi a tensiunii arteriale, cu condiţia să nu existe nicio contraindicaţie pentru utilizarea lui. Administrarea intravenoasă de gluconatul de calciu poate fi benefică pentru a antagoniza efectele determinate de blocarea canalelor de calciu. Lavajul gastric poate fi util în unele cazuri. La voluntarii sănătoşi, administrarea cărbunelui activat, până la 2 ore după administrarea a 10 mg amlodipină, a arătat că reduce viteza de absorbţie a amlodipinei.

Deoarece amlodipina se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, este puţin pobabil ca dializa să fie benefică.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: blocante ale canalelor de calciu, blocante selective ale canalelor de calciu cu efect preponderent vascular, derivaţi dihidropiridinici, codul ATC: C08CA01.

Amlodipina este un inhibitor al influxului de ioni de calciu, din grupa dihidropiridinelor (blocant al canalelor lente de calciu sau antagonist al ionilor de calciu) care inhibă influxul transmembranar de ioni de calciu la nivelul musculaturii netede cardiace şi vasculare.

Mecanismul de acţiune de reducere a tensiunii arteriale al amlodipinei este determinat de efectul relaxant direct asupra musculaturii netede vasculare. Mecanismul exact prin care amlodipina îşi exercită efectul antianginos nu este în întregime elucidat, dar amlodipina reduce durerea de etiologie ischemică prin următoarele două acţiuni:

1) Amlodipină dilată arteriolele periferice scăzând astfel rezistenţa periferică (postsarcină) împotriva căreia inima pompează. Deoarece alura ventriculară rămâne constantă, scăderea post-sarcinii determină scăderea consumului de energie şi necesarului de oxigen la nivelul miocardului.

2) De asemenea, mecanismul de acţiune al amlodipinei implică probabil şi dilatarea arterelor coronariene principale şi a arteriolelor coronariene, atât în zonele miocardice indemne, cât şi în zonele cu ischemie. Această vasodilataţie creşte aportul de oxygen, la nivel miocardic, la pacienţii cu spasm coronarian (angina pectorală Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică).

La pacienţii cu hipertensiune arterială, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică determină scăderea semnificativă clinic a tensiunii arteriale atât în clino- cât şi în ortostatism, pe parcursul a 24 de ore. Din cauza instalării lente a acţiunii, administrarea amlodipinei nu determină hipotensiune arterială acută.

La pacienţii cu angină pectorală, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică creşte durata totală a efortului fizic, durata de timp până la apariţia episodului de durere anginoasă, timpul până la apariţia unei subdenivelări de 1 mm a segmentului ST şi scade atât frecvenţa episoadelor de durere anginoasă, cât şi necesarul de nitroglicerină.

Administrarea amlodipinei nu a fost asociată cu reacţii adverse metabolice sau cu modificări ale valorilor concentraţiilor plasmatice ale lipidelor; ca urmare, poate fi utilizată la pacienţi cu astm bronşic, diabet zaharat şi gută.

Utilizare la pacienţii cu boală coronariană

Eficacitatea amlodipinei în prevenirea evenimentelor clinice la pacienţii cu boală coronariană a fost evaluată într-un studiu independent, multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, care a inclus 1997 de pacienţi numit “Compararea Amlodipinei cu Enalapril în limitarea apariţiei trombozelor” (Comparison of Amlodipine vs Enalapril to Limit Occurrences of Thrombosis - CAMELOT). Din aceşti pacienţi, 663 au fost trataţi cu amlodipină 5-10 mg, 673 au fost trataţi cu enalapril 10-20 mg, iar 655 de pacienţi au fost incluşi în grupul la care s-a administrat placebo, toate acestea adăugate la tratamentul standard cu statine, beta-blocante, diuretice şi acid acetilsalicilic, timp de 2 ani. Principalele rezultate privind eficacitatea sunt prezentate în Tabelul 1. Rezultatele indică faptul că tratamentul cu amlodipină a fost asociat cu un număr mai mic de spitalizări pentru angină pectorală şi de intervenţii pentru revascularizare la pacienţii cu boală coronariană.

Tabel 1. Incidenţa rezultatelor clinic semnificative în studiul CAMELOT

Incidenţa evenimentelor cardiovasculare, număr (%) Amlodipină comparativ cu placebo

Rezultate Amlodipină Placebo Enalapril Risc relativ Valoarea p (IÎ 95%)

Criteriul final principal de evaluare

Evenimente adverse 110 (16,6) 151 (23,1) 136 (20,2) 0,69 (0,54- ,003 cardiovasculare 0,88)

Componente individualizate

Revascularizare 78 (11,8) 103 (15,7) 95 (14,1) 0,73 (0,54- ,03 coronariană 0,98)

Spitalizare pentru angina 51 (7,7) 84 (12,8) 86 (12,8) 0,58 (0,41- ,002 pectorală 0,82)

IM non-letal 14 (2,1) 19 (2,9) 11 (1,6) 0,73 (0,37- ,37

1,46) Accident vascular cerebral 6 (0,9) 12 (1,8) 8 (1,2) 0,50 (0,19- ,15 sau AIT 1,32)

Deces de cauză 5 (0,8) 2 (0,3) 5 (0,7) 2,46 (0,48- ,27 cardiovasculară 12,7)

Spitalizare pentru ICC 3 (0,5) 5 (0,8) 4 (0,6) 0,59 (0,14- ,46

2,47) Stop cardiac resuscitat 0 4 (0,6) 1 (0,1) NA ,04

Boală vasculară periferică 5 (0,8) 2 (0,3) 8 (1,2) 2,6 (0,50- ,24 nou diagnosticată 13,4)

Abrevieri: ICC - insuficienţă cardiacă congestivă; IÎ - interval de încredere; IM - infarct miocardic;

AIT - atac ischemic tranzitoriu.

Utilizare la pacienţii cu insuficienţă cardiacă

Studiile de hemodinamică şi studiile clinice controlate, care au inclus probă de efort, efectuate la pacienţi cu insuficienţă cardiacă clasele NYHA II-IV, au arătat că amlodipina nu a determinat deteriorarea stării clinice evaluată prin toleranţa la proba de efort, fracţia de ejecţie a ventriculului stâng şi simptomatologia clinică.

Un studiu clinic, controlat cu placebo (PRAISE) realizat pentru evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă clasele NYHA III-IV şi care urmau tratament cu digoxină, diuretice şi inhibitori ai ECA, a arătat faptul că amlodipina nu a determinat o creştere a riscului de mortalitate sau riscul combinat, mortalitate şi morbiditate, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.

Într-un studiu de monitorizare a rezultatelor pe termen lung, controlat cu placebo (PRAISE-2), efectuat la pacienţi cu insuficienţă cardiacă clasele NYHA III-IV, fără simptome clinice sau semne obiective sugestive pentru boală ischemică preexistentă, trataţi cu doze constante de inhibitori ai ECA, medicamente digitalice şi diuretice, s-a demonstrat că administrarea amlodipina nu influenţează mortalitatea totală de cauză cardiovasculară. La aceşti pacienţi, administrarea amlodipinei a fost asociată cu creşterea raportărilor de edem pulmonar.

Tratament profilactic al ischemiei miocardice acute (ALLHAT)

Un studiu dublu-orb, randomizat, pentru investigarea morbidităţii-mortalităţii, denumit Studiul privind

Prevenirea Ischemiei Miocardice Acute prin Tratament Antihipertensiv şi Hipolipemiant (Antihypertensive and Lipid-Lowering Treatment to Prevent Heart Attack Trial - ALLHAT) a fost efectuat pentru a compara tratamentul cu medicamente noi, şi anume amlodipina 2,5-10 mg pe zi (blocant al canalelor de calciu) sau lisinoprilul 10-40 mg pe zi (inhibitor al ECA) ca tratamente de primă intenţie, cu administrarea unui diuretic tiazidic, clortalidona 12,5-25 mg pe zi, în hipertensiunea arterială uşoară şi moderată.

A fost randomizat un număr total de 33357 de pacienţi cu hipertensiune arterială, cu vârsta peste 55 de ani, monitorizaţi pe o perioadă medie de 4,9 ani. Pacienţii au prezentat cel puţin un factor de risc adiţional pentru boala coronariană: infarct miocardic sau accident vascular cerebral în antecedente (> 6 luni înaintea înrolării în studiu) sau altă boală cardiovasculară aterosclerotică confirmată (un total de 51,5%), diabet zaharat tip 2 (36,1%), valoarea HDL colesterol< 35 mg/dl (11,6%), hipertrofie ventriculară stângă diagnosticată electrocardiografic sau ecocardiografic (20,9%), statut de fumător în momentul includerii în studiu (21,9%).

Criteriul final principal de evaluare al studiului a fost unul combinat, incluzând boală coronariană cu evoluţie letală sau infarct miocardic non-letal. Între grupul tratat cu amlodipină şi cel la care s-a administrat clortalidonă, nu au fost diferenţe semnificative privind criteriul final principal de evaluare: RR (risc relativ) 0,98 cu IÎ (interval de încredere) 95% [0,90-1,07], p=0,65. Dintre criteriile finale secundare de evaluare, incidenţa insuficienţei cardiace (componentă a unui criteriu final de evaluare, cardiovascular combinat) a fost semnificativ mai mare în grupul tratat cu amlodipină comparativ cu grupul tratat cu clortalidonă (10,2% comparativ cu 7,7%, RR 1,38 cu IÎ 95% [1,25-1,52], p<0,001). Cu toate acestea, nu au fost înregistrate diferenţe privind mortalitatea de orice cauză între grupul tratat cu amlodipină şi cel la care s-a administrat clortalidonă: RR 0,96 cu IÎ 95% [0,89-1,02], p=0,20.

Utilizare la copii şi adolescenţi (cu vârsta de 6 ani sau mai mare)

În cadrul unui studiu în care au fost incluşi 268 de copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani cu hipertensiune arterială predominant secundară, compararea administrării unor doze de amlodipină de 2,5 mg şi 5,0 mg cu placebo, a arătat că ambele doze de amlodipină scad tensiunea arterială sistolică semnificativ mai mult faţă de placebo. Diferenţa între cele două doze nu a fost semnificativă statistic.

Nu au fost studiate efectele pe termen lung ale administrării amlodipinei asupra creşterii, pubertăţii şi dezvoltării generale. De asemenea, nu a fost stabilită eficacitatea tratamentului pe termen lung cu amlodipină, utilizată ca terapie în perioada copilăriei, asupra scăderii morbidităţii şi mortalităţii de cauză cardiovasculară la vârsta adultă

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie, distribuţie, legare de proteinele plasmatice: după administrarea orală de doze terapeutice, amlodipina este bine absorbită şi atinge concentraţia plasmatică maximă după 6-12 ore. Biodisponibilitatea a fost estimată ca fiind cuprinsă între 64% şi 80%. Volumul de distribuţie este de aproximativ 21 l/kg. Studiile in vitro au demonstrat că aproximativ 97,5% din amlodipina circulantă este legată de proteinele plasmatice.

Biodisponibilitate amlodipinei nu este influenţată de aportul de alimente

Metabolizare/Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 35-50 ore şi este în concordanţă cu administrarea unei doze unice zilnice. Amlodipina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic, rezultând metaboliţi inactivi şi se excretă în urină 10% sub formă de substanţă nemetabolizată şi 60% sub formă de metaboliţi.

Utilizare în insuficienţă hepatică

Datele privind administrarea amlodipinei la pacienţi cu insuficienţă hepatică sunt foarte limitate.

Pacienţii cu insuficienţă hepatică au clearance-ul amlodipinei scăzut, ceea ce determină un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare mai lung şi o creştere a ASC de aproximativ 40-60%.

Utilizare la vârstnici

Timpul pentru a atinge valorile concentratiei plasmatice maxime ale amlodipinei este acelaşi la pacienţii vârstnici, cât şi la tineri. La pacienţii vârstnici, clearance-ul amlodipinei are tendinţa să scadă, determinând creşteri ale ASC şi ale timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, la pacienţii vârstnici. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, creşterile ASC şi a timpului de injumătăţire plasmatică au fost conform aşteptărilor pentru grupa de vârstă studiată.

Utilizare la copii

Un studiu de farmacocinetică a fost efectuat la 74 copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială cu vârsta cuprinsă între 12 luni şi 17 ani (din care 34 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi 28 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani) cărora li s-a administrat amlodipină în doze de 1,25 mg până la 20 mg fie o dată pe zi, fie de 2 ori pe zi. La copiii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi la adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani, clearance-ul caracteristic după administrarea orală (Cl/F) a fost de 22,5l/ oră şi respectiv de 27,4 l/oră, la pacienţii de sex masculin şi, de 16,4l/ oră şi, respective, 21,3 l/oră la pacienţii de sex feminin. A fost observată o mare variabilitate a expunerii între persoane.La copiii cu vârsta sub 6 ani datele raportate sunt limitate.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitate asupra funcţiei de reproducere

Studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolan şi şoarece au arătat întârzierea naşterii, prelungirea duratei travaliului şi scăderea ratei de supravieţuire a puilor în cazul administrării unor doze de aproximativ 50 de ori mai mari decât doza maximă recomandată la om, exprimată în mg/kg.

Afectarea fertilităţii

La şobolan, administrarea de amlodipină (64 de zile în cazul masculilor şi 14 zile în cazul femelelor, înainte de împerechere) în doze de 10 mg/kg/ zi (de 8 ori* doza maximă recomandată la om, exprimată în mg/m ) nu a fost observată afectarea fertilităţii. Într-un alt studiu efectuat la şobolan, în cadrul căruia masculii de şobolan au fost trataţi cu besilat de amlodipină timp de 30 zile, la o doză comparabilă cu doza administrată la om, exprimată în mg/kg, s-au înregistrat concentraţii plasmatice scăzute ale hormonului foliculostimulant şi testosteronului şi, de asemenea, scăderi ale densităţii spermei şi ale numărului de spermatide mature şi celule Sertoli.

Carcinogenitate, mutagenitate

La şobolan şi şoarece, administrarea de amlodipină pe cale orală timp de doi ani, în doze zilnice de 0,5, 1,25 sau 2,5 mg/kg şi zi, nu au fost observate efecte carcinogene. Cea mai mare doză administrată (la şoarece doză similară cu doza zilnică maximă recomandată la om de 10 mg, iar la şobolani o doză de două ori mai mare*, exprimată în mg/m ) a fost apropriată de doza maximă tolerată pentru şoarece, dar nu şi pentru şobolan.

Studiile de mutagenitate nu au pus în evidenţă efecte ale amlodipinei la nivelul genelor sau la nivel cromozomial.

*Raportat la pacienţi cu greutatea de 50 kg.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Celuloză microcristalină PH 112 și PH 101

Hidrogenfosfat de calciu anhidru

Amidonglicolat de sodiu tip A

Stearat de magneziu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blister alb opac din PVC-PVdC/Al

Mărimea ambalajului: 7, 10, 14, 15, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 84, 90, 98, 100, 120, 200, 250, 300, 500 comprimate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice produs neutilizat trebuie eliminat în concordanță cu cerințele locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Aurobindo Pharma România S.R.L.

Șos. București-Ploiești, nr. 42-44, etajul 2, Clădirea B, Aripa B2,

Complex Băneasa Business & Technology Park S.A., sector 1,

București, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

7629/2015/01-19 7630 /2015/01-19

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data reînnoirii autorizaţiei: Aprilie 2015

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Mai 2019