AMISAN 200mg comprimate PRO. MED. CS PRAHA - prospect medicament

Amisan 50 mg comprimate

Amisan 200 mg comprimate

Amisan 400 mg comprimate filmate

Amisan 50 mg comprimate: fiecare comprimat conţine amisulpridă 50 mg.

Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 49,37 mg.

Amisan 200 mg comprimate: fiecare comprimat conţine amisulpridă 200 mg.

Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 197,50 mg.

Amisan 400 mg comprimate filmate: fiecare comprimat filmat conţine amisulpridă 400 mg.

Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 200 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Amisan 50 mg comprimate: comprimat

Comprimate rotunde, de culoare albă până la aproape albă, cu o linie mediană pe una dintre feţe şi diametrul de 7,0 mm.

Comprimatul poate fi divizat în două doze egale.

Amisan 200 mg comprimate: comprimat

Comprimate rotunde, de culoare albă până la aproape albă, cu o linie mediană pe una dintre feţe şi diametrul de 12,5 mm.

Comprimatul poate fi divizat în două doze egale.

Amisan 400 mg comprimate filmate: comprimat filmat

Comprimate filmate, ovale, cu dimensiunea de 18 x 8 mm, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, cu o linie mediană pe una dintre feţe. Comprimatul filmat poate fi divizat în două doze egale.

Amisulprida este indicată pentru tratamentul tulburărilor schizofrenice acute şi cronice: - simptome productive cu iluzii, halucinaţii, tulburări de gândire, ostilitate, suspiciune - simptome negative primare (sindrom deficitar) cu aplatizare afectivă, izolare emoţională şi socială Amisulprida suprimă de asemenea simptomele secundare negative în afecțiunile productive, precum și tulburările afective cum sunt stările depresive sau retardul.

Simptome productive:

În cazul stărilor productive sunt recomandate doze orale între 400 mg pe zi şi 800 mg pe zi.

În cazuri individuale, doza zilnică poate fi crescută până la 1200 mg pe zi. Dozele mai mari de 1200 mg pe zi nu au fost evaluate suficient din punct de vedere al siguranţei şi, ca urmare, nu trebuie utilizate.

La iniţierea tratamentului cu amisulpridă nu este necesară ajustarea specifică a dozei. Dozele trebuie adaptate individual.

Tratamentul de întreţinere trebuie stabilit utilizând doza minimă eficace.

Simptome negative:

Pentru stările negative primare (sindromul prodromal) sunt recomandate doze orale între 50 mg pe zi şi 300 mg pe zi. Dozele trebuie adaptate individual.

Amisulprida poate fi administrată în doze orale unice de până la 400 mg. Dozele mai mari de 400 mg pe zi trebuie divizate în două prize.

Siguranţa amisulpridei a fost evaluată la un număr redus de pacienţi vârstnici. Amisulprida trebuie utilizată cu precauţie datorită riscului posibil de hipotensiune arterială şi sedare. Poate fi necesară o reducere a dozei în caz de insuficienţă renală.

Eficacitatea şi siguranţa administrării amisulpridei la pacienţi cu vârsta cuprinsă între pubertate şi 18 ani nu au fost stabilite. Există numai date limitate cu privire la utilizarea amisulpridei la adolescenţi cu schizofrenie. De aceea, utilizarea amisulpridei nu este recomandată pacienţilor cu vârsta cuprinsă între pubertate şi 18 ani; amisulprida este contraindicată la copiii care nu au ajuns la vârsta pubertăţii întrucât siguranţa administrării nu a fost stabilită la această grupă de vârstă (vezi pct. 4.3) .

Amisulprida se elimină pe cale renală. În insuficienţa renală, doza trebuie redusă la jumătate pentru pacienţii cu clearance-ul creatininei (CRCL) între 30 şi 60 ml/min şi la o treime pentru pacienţii cu CRCL între 10 şi 30 ml/min. Deoarece nu există experienţă privind pacienţii cu insuficienţă renală severă (CRCL < 10 ml/min), amisulprida este contraindicată la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).

Deoarece amisulprida este metabolizată în proporţie mică în ficat, nu este necesară reducerea dozei.

Amisan comprimate/comprimate filmate trebuie înghiţite nemestecate, cu o cantitate suficientă de lichid.

- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. - Tumori concomitente dependente de prolactină (de exemplu prolactinomul glandei hipofizare sau cancerul de sân) (vezi pct. 4.4 și 4.8) - Feocromocitom - Copii până la vârsta pubertăţii - Alăptare - Asociere cu levodopa (vezi pct. 4.5)

Ca şi în cazul altor neuroleptice, poate să apară Sindromul neuroleptic malign, o complicaţie ce poate pune viaţa în pericol, caracterizată prin hipertermie, rigiditate musculară crescută, instabilitate vegetativă şi creşterea creatinfosfokinazei (CPK). În caz de apariţie a hipertermiei, în special în cazul dozelor zilnice mari, trebuie întrerupte toate medicamentele antipsihotice, inclusiv amisulprida.

Ca şi în cazul altor medicamente antidopaminergice, prescrierea de amisulpridă la pacienţii cu boală

Parkinson trebuie făcută cu prudenţă, deoarece poate determina agravarea bolii. Amisulprida trebuie utilizată numai dacă tratamentul neuroleptic nu poate fi evitat.

Amisulprida induce prelungirea intervalului QT. Acest efect produce un potențial risc de aritmie ventriculară, cunoscut ca torsada vârfurilor. Amisulprida trebuie prescrisă cu precauţie la pacienţii cu boli cardiovasculare cunoscute sau cu istoric familial de QT prelungit, iar utilizarea concomitentă cu neuroleptice trebuie evitată. În plus, trebuie acordată atenție în următoarele situații:

- Bradicardie semnificativă - Prelungire a intervalului QT, congenitală - Dezechilibrul balanței electrolitice, în special hipokaliemie sau hipomagneziemie - Administrarea concomitentă de medicație care determină prelungirea intervalului QT.

În studiile clinice randomizate controlate cu placebo, la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu anumite medicamente antipsihotice atipice a fost observată o creştere de aproximativ trei ori a riscului de producere a evenimentelor cerebrovasculare. Nu se cunoaşte mecanismul ce determină această creştere a riscului. Nu poate fi exclusă o creştere a acestui risc poate şi la alte antipsihotice sau la alte grupuri de pacienţi. Amisan trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu risc crescut de producere a accidentelor vasculare cerebrale.

Pacienţii vârstnici cu psihoză asociată demenţei trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă un risc crescut de deces. Analiza a 17 studii clinice controlate cu placebo (cu durata de 10 săptămâni) în care au fost incluşi pacienţi trataţi cu medicamente antipsihotice atipice a arătat un risc crescut de deces la aceşti pacienți de 1,6-1,7 ori comparativ cu cei la care s-a administrat placebo. În cursul unui studiu clinic controlat cu durata de 10 săptămâni, rata de deces la pacienţii trataţi a fost de aproximativ 4,5% comparativ cu rata de aproximativ 2,6% în grupul pacienţilor la care s-a administrat placebo. Deşi cauzele deceselor înregistrate în studiile clinice cu antipsihotice atipice au fost variate, cele mai multe decese au fost de natură cardiovasculară (de exemplu insuficienţă cardiacă, moarte subită) sau infecţioasă (de exemplu pneumonie). Studiile observaţionale sugerează că, similar altor medicamente antipsihotice atipice, tratamentul cu medicamente antipsihotice convenţionale poate duce la creşterea mortalităţii. În ce măsură constatarea mortalităţii crescute în studiile observaţionale poate fi atribuită medicamentelor antipsihotice şi nu altor cauze este neclară.

Risc de apariţie a tromboembolismului venos (TEV)

Cazuri de apariţie a tromboembolismului venos (TEV) au fost raportate la administrarea de medicamentele antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă adesea factori dobândiţi de tromboembolism venos (TEV), toţi factorii de risc posibili trebuie identificaţi înainte sau în timpul tratamentului cu Amisan şi trebuie luate măsuri de precauţie.

S-a raportat apariţia hiperglicemiei asociate cu tratamentul cu antipsihotice (inclusiv amisulpridă). Prin urmare, la pacienţii care suferă de diabet zaharat sau la pacienţii cu risc crescut de diabet zaharat trebuie monitorizată regulat valoarea glicemiei în timpul tratamentului cu amisulpridă.

Amisulprida poate să scadă pragul convulsivant. Ca urmare, pacienţii cu antecedente de epilepsie trebuie monitorizaţi atent în timpul terapiei cu amisulpridă.

Amisulprida este eliminată pe cale renală. În caz de insuficienţă renală, doza trebuie scăzută sau poate fi considerat tratamentul intermitent (vezi pct. 4.2).

La pacienţii vârstnici, amisulprida, similar altor neuroleptice, trebuie utilizată cu precauţie datorită riscului posibil de hipotensiune arterială sau sedare. Poate fi necesară o reducere a dozei, datorită insuficienţei renale.

Simptomele acute de întrerupere, incluzând greaţă, vărsături şi insomnie au fost descrise rar după întreruperea bruscă a dozelor mari de medicamente antipsihotice. Se poate produce, de asemenea, recurenţa simptomelor psihotice şi a fost raportată apariţia tulburărilor cu mişcări involuntare (cum sunt acatizie, distonie şi diskinezie). Prin urmare, se recomandă întreruperea treptată a tratamentului cu amisulpridă.

Leucopenia, neutropenia şi agranulocitoza au fost raportate la administrarea de medicamente antipsihotice, inclusiv amisulpridă. Apariţia infecţiilor de cauză inexplicabilă sau a febrei poate fi datorată unei discrazii sanguine (vezi pct. 4.8) şi necesită investigaţii hematologice imediate.

Amisulprida poate crește concentrațiile de prolactină și prin urmare trebuie acordată atenție în cazul pacienților cu antecedente de cancer de sân sau care au în familie antecedente de cancer de sân. Acești pacienți trebuie atent monitorizați în timpul tratamentului cu amisulpridă.

Tumoră benignă localizată la nivelul glandei hipofize

Amisulprida poate crește concentrațiile de prolactină. Cazuri de tumori benigne localizate la nivelul glandei hipofize au fost observate în timpul tratamentului cu amisulpridă (vezi pct. 4.8). În cazul unor concentrații crescute de prolactină sau simptome clinice de tumoră hipofizară (tulburări ale câmpului vizual și cefalee), trebuie efectuată o examinare a glandei hipofize. Dacă tumora hipofizară se confirmă, tratamentul cu amisulpridă trebuie întrerupt.

Amisan conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Levodopa: antagonism reciproc al efectelor între levodopa şi neuroleptice. Amisulprida poate inhiba efectul agoniştilor dopaminergici (de exemplu bromocriptină, ropinirolă).

Amisulprida poate potenţa efectele centrale ale alcoolului etilic.

Deprimante ale SNC, inclusiv narcotice, analgezice, sedative, antihistaminice H1 sedative, barbiturice, benzodiazepine şi alte anxiolitice, clonidina şi derivaţii săi.

Medicamente antihipertensive şi alte medicamente hipotensive.

Administrarea concomitentă de amisulpridă și clozapină poate determina o creștere a concentrațiilor plasmatice de amisulpridă.

Se recomandă prudenţă la prescrierea amisulpridei cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT, de exemplu antiaritmice din clasa IA (de exemplu chinidină, disopiramidă) şi clasa III (de exemplu amiodaronă, sotalol), anumite antihistaminice, alte antipsihotice şi anumite antimalarice (de exemplu meflochină) (vezi pct. 4.4).

Studiile la animale nu au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere. S-a observat o scădere a fertilităţii legată de efectele farmacologice ale medicamentului (efecte mediate de prolactină). Nu s-au constatat efecte teratogene ale amisulpridei. Există puţine date clinice privind expunerea femeilor gravide la amisulpridă. De aceea, siguranţa amisulpridei în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită. Utilizarea acestui medicament nu este recomandată în timpul sarcinii decât dacă beneficiile justifică riscul potenţial.

Nou-născuţii expuşi la antipsihotice (inclusiv Amisan) în al treilea trimestru de sarcină prezintă un risc crescut de reacţii adverse, inclusiv simptome extrapiramidale şi/sau de sevraj, care pot varia ca severitate şi durată după naştere (vezi pct. 4.8). Au fost raportate cazuri de agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii sau tulburări în alimentaţie. Ca urmare, nou- născuţii trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie.

Nu se ştie dacă amisulprida este excretată în lapte la om, ca urmare alăptarea este contraindicată.

Chiar şi utilizată conform recomandărilor, amisulprida poate cauza somnolenţă și vedere încețoșată, astfel încât capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi afectată (vezi pct. 4.8).

Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţă folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 până la <1/10), mai puţin frecvente (1/1000 până la <1/100), rare (1/10000 până la <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Mai puţin frecvente: Leucopenie, neutropenie (vezi pct. 4.4)

Rare: Agranulocitoză (vezi pct. 4.4)

Mai puţin frecvente: Reacţii alergice

Frecvente: Creştere a valorilor plasmatice ale prolactinei, reversibile după întreruperea

amisulpridei. Aceasta poate duce la apariţia galactoreei, amenoreei, ginecomastiei, durerii la nivelul sânilor şi a disfuncţiei erectile.

Rare: Tumoră pituitară benignă (prolactinom) (vezi pct.4.4)

Mai puţin frecvente: Hiperglicemie (vezi pct. 4.4), hipertrigliceridemie, hipercolesterolemie

Rare: Hiponatremie, sindrom de secreție inadecvată de hormon antidiuretic

(SIADH) Tulburări psihice

Frecvente: Insomnie, anxietate, agitaţie, disfuncţii ale orgasmului

Rare: Confuzie

Foarte frecvente: Simptome extrapiramidale, adică tremor, rigiditate, hipokinezie, hipersalivaţie,

acatizie, diskinezie. Aceste simptome sunt, în general, uşoare la doze optime şi parţial reversibile fără a fi necesară întreruperea amisulpridei la administrarea medicaţiei antiparkinsoniene. Incidenţa simptomelor extrapiramidale, care este dependentă de doză, rămâne foarte mică la pacienţii trataţi cu doze între 50- 300 mg pe zi.

Frecvente: Poate să apară distonia acută (torticolis spastic, criză oculogiră, trismus).

Aceasta este reversibilă fără a fi necesară întreruperea amisulpridei la administrarea medicamentului antiparkinsonian.

Somnolenţă.

Mai puţin frecvente: A fost raportată diskinezia tardivă, caracterizată prin mişcări ritmice, involuntare, în principal la nivelul limbii şi/sau feţei, de regulă după administrarea de lungă durată. Medicaţia antiparkinsoniană este ineficientă sau poate induce agravarea simptomelor. Convulsii.

Rare: Sindrom neuroleptic malign care reprezintă o complicaţie cu potenţial letal (vezi pct. 4.4)

Frecvente: Vedere înceţoşată (vezi pct. 4.7)

Frecvente: Prelungire a intervalului QT (vezi pct. 4.4)

Mai puţin frecvente: Bradicardie

Rare: Aritmie ventriculară cum este “torsada vârfurilor”, tahicardie ventriculară,

care poate determina fibrilaţie ventriculară sau stop cardiac, moarte subită (vezi pct. 4.4) Tulburări vasculare

Frecvente: Hipotensiune arterială

Mai puţin frecvente: Creștere a tensiunii arteriale

Rare: Tromboembolism venos (TEV), inclusiv embolism pulmonar, uneori

letal şi tromboză venoasă profundă (vezi pct.4.4) Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Mai puţin frecvente: Congestie nazală, pneumonie de aspirație (în principal în cazul asocierii cu

alte antipsihotice și deprimante ale SNC) Tulburări gastrointestinale

Frecvente: Constipaţie, greaţă, vărsături, xerostomie

Rare: Angioedem, urticarie

Tulburări musculo-scheletale şi ţesut conjunctiv

Mai puţin frecvente: Osteopenie, osteoporoză

Mai puţin frecvente: Retenție urinară

Condiţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală şi perinatală

Cu frecvenţă necunoscută: Sindromul abstinenței neonatale (vezi pct. 4.6)

Frecvente: Creştere în greutate

Mai puţin frecvente: Creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, în special transaminazele.

Raportarea reacţiilor adverse după autorizarea medicamentului este foarte importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Experienţa supradozajului cu amisulpridă este limitată. A fost raportată exagerarea efectelor farmacologice cunoscute ale amisulpridei. Acestea includ somnolenţă, sedare, hipotensiune arterială, simptome extrapiramidale şi comă. Evoluţia letală a fost raportată în special în combinaţie cu alte medicamente psihotrope.

În cazul unui supradozaj acut, trebuie să se ia în considerare posibilitatea administrării de către pacient

a mai multor medicamente.

Deoarece amisulprida este puţin dializabilă, nu trebuie utilizată hemodializa pentru eliminarea medicamentului.

Nu există antidot specific pentru amisulpridă. Ca urmare, trebuie instituite măsuri adecvate de susţinere în spital cu supravegherea atentă a funcţiilor vitale, inclusiv monitorizare cardiacă continuă (datorită riscului de prelungire a intervalului QT) până la recuperarea pacientului. Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie administrate medicamente anticolinergice.

Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, benzamide, codul ATC: N05AL05.

Amisulprida se leagă selectiv, cu o afinitate mare, de subtipurile receptorului dopaminergic uman

D2/D3, fiind în acelaşi timp lipsită de afinitate pentru subtipurile de receptori D1, D4 şi D5.

Spre deosebire de neurolepticele clasice şi atipice, amisulprida nu are afinitate pentru receptorii serotoninergici, α-adrenergici, histaminici H1 şi colinergici. În plus, amisulprida nu se leagă de situsurile sigma.

În studiile la animale, în doze mari, amisulprida blochează receptorii dopaminergici localizaţi în structurile limbice, de preferinţă din corpul striat. Spre deosebire de neurolepticele clasice, nu se dezvoltă catalepsie sau hipersensibilitate a receptorilor D2 dopaminergici la administrări repetate. În doze mici, blochează preferenţial receptorii pre-sinaptici D2/D3, producând eliberarea de dopamină responsabilă pentru efectele sale dezinhibitorii. Acest profil farmacologic atipic poate explica efectul antipsihotic la doze mari din cauza blocadei post-sinaptice pe receptorii de dopamină şi efectul asupra simptomelor negative la doze mici prin blocarea pre-sinaptică a receptorilor de dopamină. Incidenţa redusă a simptomelor extrapiramidale poate fi în principal datorată activităţii în regiunea limbică. În studiile clinice care au urmat administrării la pacienţi cu schizofrenie acută exacerbată, medicamentul ce conţine amisulpridă a redus semnificativ simptomele secundare negative precum şi simptomele emoţionale cum sunt stări depresive și letargie.

La bărbați, amisulprida a demonstrat două maxime de absorbţie după administrarea orală: unul care este atins rapid, la o oră după administrarea dozei şi un al doilea situat între 3 şi 4 ore de la administrare. Concentraţiile plasmatice corespunzătoare sunt 39 ± 3 şi 54 ± 4 ng/ml după administrarea unei doze de 50 mg.

Volumul de distribuţie este 5,8 l/kg, legarea de proteinele plasmatice este mică (16%) şi, din acest punct de vedere, nu sunt presupuse interacţiuni medicamentoase. Biodisponibilitatea absolută este de 48%.

Amisulprida este metabolizată în proporţie mică: au fost identificaţi doi metaboliţi inactivi, reprezentând aproximativ 4% din doză. Nu există acumulare pentru amisulpridă şi farmacocinetica sa rămâne nemodificată după administrarea de doze repetate.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amisulpridei este de aproximativ 12 ore după administrarea dozei orale.

Amisulprida este eliminată nemodificată în urină. După administrarea intravenoasă, 50% din doză este excretată prin urină, din care 90% se elimină în primele 24 de ore. Clearance-ul renal este de 20 l/oră sau 330 ml/min.

O masă bogată în carbohidraţi (conţinând lichide 68%) scade în mod semnificativ ASC, Tmax şi Cmax pentru amisulpridă, dar în urma unei mese bogate în grăsimi nu s-au observat modificări. Cu toate acestea, semnificaţia acestor observaţii în utilizarea clinică de rutină nu este cunoscută.

Deoarece amisulprida este metabolizată în proporţie mică în ficat, nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare rămane neschimbat la pacienţii cu insuficienţă renală, în timp ce clearance-ul sistemic este redus cu un factor cuprins între 2,5 şi 3. ASC a amisulpridei în cazurile de insuficienţă renală uşoară creşte de două ori şi în cazul insuficienţei renale moderate de aproape zece ori (vezi pct. 4.2). Cu toate acestea, experienţa este limitată şi nu dispunem de date pentru dozele mai mari de 50 mg. Amisulprida este foarte puţin dializabilă.

Datele farmacologice limitate la vârstnici (cu vârsta > 65 ani) arată o creştere cu 10-30% a Cmax, T1/2 şi

ASC după adminstrarea unei doze orale unice de 50 mg. Nu există date privind administrarea repetată.

O trecere în revistă globală a studiilor privind siguranţa indică faptul că amisulprida este lipsită de orice risc general de toxicitate specifică de organ, teratogen, mutagen sau carcinogen. Modificările observate la şobolani şi câini, la doze sub doza maximă tolerată, sunt fie efecte farmacologice, fie nu au semnificaţie toxicologică majoră în aceste condiţii. Comparativ cu dozele maxime recomandate la bărbați, dozele maxime tolerate sunt de 2 şi 7 ori mai mari la şobolan (200 mg/kg şi zi) şi câine (120 mg/kg şi zi), respectiv în ceea ce priveşte ASC. Nu a fost identificat niciun risc carcinogen relevant pentru om, în urma administrării la şoareci (până la 120 mg/kg şi zi) şi la şobolani (până la 240 mg/kg şi zi ), echivalent la o ASC de 1,5 până la 4,5 ori mai mare la șobolan decât la oameni.

Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la şobolani, iepuri și şoareci nu au demonstrat niciun potențial teratogen.

Amidon de porumb

Lactoză monohidrat

Metilceluloză 400 cP

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

(pentru Amisan 400 mg comprimate filmate) Nucleu:

Lactoză monohidrat

Metilceluloză 400 cP

Amidonglicolat de sodiu tip A

Stearat de magneziu

Celuloză microcristalină PH 102

Copolimer metacrilat butilat bazic

Dioxid de titan (E171)

Talc

Stearat de magneziu

Macrogol 6000

Nu este cazul.

3 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Blister din PVC/Al, cutie

Mărimea ambalajelor:

Amisan 50 mg: 12 şi 60 comprimate; ambalaje de uz spitalicesc cu 600 (10x60) comprimate (cu 12 comprimate pe blister)

Amisan 200 mg: 20, 30, 50, 60, 100, 150 comprimate; ambalaje de uz spitalicesc cu 600 (10x60) comprimate (cu 10 comprimate pe blister)

Amisan 400 mg: 20, 30, 50, 60, 100, 150 comprimate filmate; ambalaje de uz spitalicesc cu 600 (10x60) comprimate filmate (cu 10 comprimate filmate pe blister) Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale

PRO.MED.CS Praha a.s.

Telčská 377/1, Michle, 140 00 Praga 4,

Republica Cehă

Amisan 50 mg: 7141/2014/01-02-03

Amisan 200 mg: 7142/2014/01-02-03-04-05-06-07

Amisan 400 mg: 7143/2014/01-02-03-04-05-06-07

Data primei autorizări - Iulie 2009

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Noiembrie 2014

Martie 2019