AMINOFILINA BIOEEL 100mg comprimate - prospect medicament

AMINOFILINĂ BIOEEL 100 mg comprimate

Un comprimat conţine teofilină-etilendiamină 100 mg

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Comprimat

Comprimate lenticulare, de culoare albă sau slab gălbuie.

Tratamentul bronhospasmului şi profilaxia de durată a crizelor de dispnee în formele uşoare şi moderate de astm bronşic; bronhopneumopatia obstructivă cronică, forma spastică.

Cale de administrare: orală

Doza se va adapta în funcţie de răspunsul individual şi eventuala apariţie a reacţiilor adverse. În general, se recomandă să se administreze doze mici în primele zile de tratament. Acestea vor fi apoi crescute în funcţie de concentraţia plasmatică a teofilinei, de efectul terapeutic şi de toleranţă. La pacienţii obezi, doza se stabileşte în funcţie de greutatea ideală.

Doza recomandată este de 10-15 mg teofilină-etilendiamină/kg şi zi, administrată oral, fracţionat în 2- 4 prize. Se începe cu doza mică, crescând progresiv, dacă este cazul, la intervale de 3 zile. La adolescenţi nu se va depăşi doza de 600 mg/zi.

Copii între 6 - 12 ani:

Doza recomandată este de 12 mg teofilină-etilendiamină /kg şi zi, aceasta putând fi crescută până la 15 mg teofilină-etilendiamină /kg şi zi, fără a se depăşi 400 mg/ zi. Se recomandă controlul clinic al pacientului, eventual monitorizarea concentraţiei plasmatice a teofilinei pentru a stabili doza optimă terapeutică individuală şi scăderea riscului toxicităţii. Pentru copii sub 6 ani, se recomandă utilizarea altor forme farmaceutice, adecvate acestei categorii de vârstă.

Hipersensibilitate la teofilină-etilendiamină, la alţi derivaţi xantinici sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Porfirie acută.

Copii cu vârste sub 6 ani.

Datorită variaţiilor individuale mari privind metabolizarea teofilinei (componenta activă din molecula teofilină-etilendiamină), este necesară adaptarea dozei în funcţie de apariţia reacţiilor adverse şi/sau de concentraţia plasmatică. Supradozajul poate să apară datorită unor doze inadecvate, doze repetate la intervale prea mici sau prin efect aditiv cu alte medicamente asociate.

Medicamentul trebuie administrat cu prudenţa la pacienţii cu angină pectorală instabilă, boli cardiace în care se pot produce tahiaritmii, hipertensiune arterială, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă, epilepsie, hipertiroidie, disfuncţie hepatică sau renală, la pacienţii cu ulcer gastroduodenal sau cu antecedente patologice de ulcer gastroduodenal şi la cei cu vârsta peste 60 ani. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică (mai ales ciroză), concentraţie plasmatică redusă de oxigen (hipoxemie), hipertermie persistentă, pneumonie, infecţii virale (mai ales gripă), disfuncţii tiroidiene (mai ales hipertiroidie) şi la cei care utilizează anumite medicamente (vezi.pct.4.5) doza de teofilină trebuie redusă. Timpul de înjumătăţire plasmatică al teofilinei este prelungit la majoritatea acestor pacienţi şi medicamentul poate să se acumuleze până la concentraţii toxice.

Efectul teofilină-etilendiamină poate fi potenţat de administrarea concomitentă de alopurinol, cimetidină, disulfiram, fenilbutazonă, fluvoxamină, fluoroquinolone, furosemid, imipenem, interferon- α, izoniazidă, blocante ale canalelor de calciu, lincomicină, macrolide, mexiletină, paracetamol, pentoxifilină, contraceptive orale, probenecid, propafenonă, propranolol (interacţiune farmacocinetică ce scade clearance-ul prin metabolizare al teofilinei cu 30-50%), ranitidină, tacrină, tiabendazol, ticlopidină, viloxazină sau vaccin gripal. La pacienţii care sunt trataţi cu teofilină, concomitent cu unul sau mai multe dintre aceste medicamente, trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a teofilinei şi, dacă este necesar, trebuie redusă doza administrată. Efedrina şi alte simpatomimetice, băuturile care conţin cafeină şi ciocolată, asociate aminofilinei, favorizează reacţiile adverse cardiace şi efectul excitant central, de aceea astfel de asocieri trebuie evitate. Dacă este administrată concomitent cu ciprofloxacina, doza de teofilină-etilendiamină trebuie redusă cu cel puţin 60% şi cu 30% dacă este administrată concomitent cu enoxacina.

Efectul teofilină-etilendiamină poate fi diminuat dacă este administrată concomitent cu antiepileptice (de exemplu fenitoină, carbamazepină, primidonă), barbiturice (mai ales fenobarbital şi pentobarbital), isoproterenol, hidroxid de magneziu, moracizină, rifampicină, ritonavir, sulfinpirazonă, preparate vegetale care conţin sunătoare. Efectul teofilinei poate fi scăzut, de asemenea, la fumători. La pacienţii care sunt trataţi cu teofilină-etilendiamină, concomitent cu unul sau mai multe din medicamentele de mai sus, trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a teofilinei şi, dacă este necesar, trebuie crescută doza administrată.

Teofilina-etilendiamina poate potenţa efectul ß-agoniştilor, diureticelor şi rezerpinei.

Teofilina-etilendiamina poate diminua efectul adenozinei şi carbonatului de litiu.

La pacienţii trataţi cu teofilină, anestezia cu halotan poate produce tulburări de ritm cardiac severe, iar ketamina creşte riscul convulsiilor. Teofilină-etilendiamină poate modifica rezultatele unor teste de laborator: poate creşte cantitatea de acizi graşi şi concentraţia de catecolamine din urină.

Precauţii suplimentare sunt recomandate în astmul sever. Se recomandă ca valorile comcentraţiei plasmatice a potasiului să fie monitorizate în aceste situaţii.

Teofilina traversează placenta şi se excretă în laptele matern.

La gravide, teofilina-etilendiamina trebuie administrată doar dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscul potenţial fetal. La acest grup de paciente, trebuie monitorizată mai des concentraţia plasmatică a teofilinei şi trebuie ajustată doza administrată, dacă este necesar. Administrarea teofilină- etilendiamină în ultimul trimestru de sarcină trebuie evitată, deoarece aceasta poate reduce contractilitatea uterină. Deoarece poate determina hiperexcitabilitate la sugar, se recomandă prudenţă la administrarea în timpul alăptării.

Medicamentul poate determina: ameţeli, hipotensiune arterială, excitaţie psihomotorie, de aceea, se impune prudenţă în utilizarea sa la cei care conduc autovehicule sau manevreaza utilaje.

Teofilina-etilendiamina produce, relativ frecvent, reacţii adverse, dar acestea sunt în mod obişnuit minore, pentru dozele uzuale. Dozarea impune prudenţă, deoarece indicele terapeutic al aminofilinei este mic. Au fost semnalate greaţă, vărsături, dureri epigastrice, anorexie, palpitaţii, tahicardie, cefalee, nervozitate, tremor, insomnie. Aceste reacţii adverse pot fi primele semne de supradozaj. Apariţia convulsiilor confirmă intoxicaţia cu teofilină, dar în unele cazuri pot apărea mai precoce. In rare cazuri pot apare ulceraţii digestive cu hemoragie, sindrom ocluziv. Etilendiamina, componentă a moleculei de aminofilină, este rareori cauză de reacţii alergice, care apar în decurs de până la 48 de ore şi se manifestă, de obicei, prin erupţii cutanate.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

La adult, semnele supradozajului, variabile de la un subiect la altul, constau în principal din: greaţă, vărsături, epigastralgii, tahicardie, cefalee, insomnie, stare confuzională, delir, convulsii, hipertermie, stop cardiac. La copii, semnele de supradozaj sunt: agitaţie, logoree, confuzie, vărsături repetate, hipertermie, tahicardie, aritmii, convulsii, hipotensiune arterială, tulburări respiratorii. În cazul supradozajului, este necesară internarea de urgenţă într-un serviciu de specialitate. Este utilă administrarea de cărbune activat, efectuarea de lavaj gastric, hemodializa.

Grupa farmacoterapeutică: alte medicamente pentru tratamentul bolilor obstructive ale căilor respiratorii, derivaţi xantinici, codul ATC: R03DA05.

Mecanism de actiune: 1. Aminofilina este un complex care conţine 86% teofilină anhidră şi etilendiamină. 2. Proprietăţile farmacodinamice ale teofilinei-etilendiaminei sunt cele ale teofilinei. 3. Teofilina inhibă nespecific fosfodiesterazele şi încetineşte degradarea AMPc la nivelul musculaturii bronşice, canalelor biliare şi organelor gastro-intestinale (inhibă fosfodiesterazele III şi IV). Teofilina are, de asemenea, un efect diuretic moderat, care rezultă din absorbţia scăzută a sodiului şi a fluxului sanguin mărit la nivel renal. Teofilina stimulează centrul respirator. 4. Teofilina exercită următoarele efecte: - un efect bronhodilatator prin relaxarea musculaturii netede bronşice (efect de intensitate mai mică decât în cazul simpatomimeticelor, dar util atunci când acestea din urmă au devenit inactive), stimularea clearance-ului mucociliar;

- efect antiinflamator şi imunomodulator: atenuarea reacţiei bronşice acute la alergen sau la efort prin teofilina este atribuită micşorării acţiunii LTD4 asupra receptorilor specifici şi blocării eliberării de autacoizi proinflamatori din mastocite de către adenozina şi prin inhibarea fosfodiesterazei de tip IV. În astmul alergic teofilina diminuează obstrucţia tardivă a căilor respiratorii, scade răspunsul la histamina şi inhibă migrarea eozinofilelor, indusă de alergen. În astmul sever cronic, teofilina scade numărul limfocitelor T activate din mucoasa bronşică.

- relaxarea musculaturii netede a căilor urinare şi biliare şi a sfincterului inferior esofagian; - efect stimulant central (consecinţe favorabile în astmul bronşic nocturn), analeptic respirator, psihostimulant, agent convulsivant în doze mari. Stimularea centrilor respiratori bulbari măreşte volumul respirator pe minut, creşte reactivitatea centrilor respiratori la dioxidul de carbon, înlătura oboseala şi creşte contractilitatea diafragmului (prin antagonizarea adenozinei).

- vasodilataţie coronariană, stimulare cardiacă cu creşterea nevoii de oxigen a inimii, scade presarcina, micşorează presiunea de umplere venoasă, dilată arterele pulmonare, având efect cronotrop şi inotrop asupra cordului. În insuficienţa cardiacă creşte debitul-bătaie, acţiune evidentă, dar tranzitorie. Modificările hemodinamice se datoresc in parte acţiunii directe a teofilinei, în parte eliberării de catecolamine şi potenţării acţiunii acestora la nivelul structurilor efectoare.

- acţiune diuretică.

Proprietăţile farmacocinetice ale teofilinei-etilendiamineiă sunt foarte importante, existând o corelaţie strânsă între concentraţia plasmatică şi efectele terapeutice şi toxice; indicele terapeutic este mic, iar variabilitatea individuală mare. Teofilina-etilendiamina se absoarbe bine după administrarea orală. În organism se eliberează teofilina activă. Efectul terapeutic este evident la concentraţii plasmatice ale teofilinei de 10-15 µg/ml, la care reacţiile adverse sunt rare şi minore; reacţiile adverse sunt frecvente la concentraţii mai mari de 20 µg/ml şi pot fi grave, chiar letale, la concentraţii de 30-40 µg/ml sau mai mari.

Teofilina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 56%, în special de albumine.

Volumul aparent de distribuţie este de 0,45 l/kg.

Epurarea se face predominant prin metabolizare hepatică cu intervenţia izoenzimelor citocrom P450.

Se produce N-demetilarea mediată de citocromul P 450 IA2 şi 8-hidroxilarea mediată de citocromul

P450 3A3 şi 2E1. Unii dintre metaboliţi păstrează, în parte, activitate farmacodinamică. Capacitatea de metabolizare este limitată, ceea ce face ca cinetica epurării să fie dependentă de doză-modificările concentraţiei plasmatice pot fi disproporţionat de mari odată cu creşterea dozelor. Metabolizarea este mai rapidă la copii şi la fumători decât la adulţi, respectiv nefumători.

18% din doza de aminofilină se elimină prin urină ca atare, restul sub formă de metaboliţi. Clearance- ul teofilinei are o valoare medie de 0,65 ml/min şi kg. Timpul de injumătăţire plasmatică prin eliminare al teofilinei (mediu: 8-9 ore pentru adulţi, 3-4 ore pentru copii) prezintă mari variaţii individuale: - este mai mic la copil decât la adult, dar mai mare la prematur şi la nou-născut; - este crescut în caz de insuficienţă hepatică (poate ajunge la 25-28 ore), insuficienţă cardiacă, insuficienţă respiratorie, hipotiroidism, obezitate, infecţii acute ale căilor respiratorii superioare sau obstrucţie bronşică severă, febră, regim alimentar bogat în carbohidraţi, consum de alcool;

- este scăzut la fumători şi într-un regim alimentar bogat în proteine (stimularea metabolismului, prin inducţie enzimatică).

Eliminarea se face pe cale urinară, 10-13 % sub formă neschimbată.

Teofilina traversează bariera feto-placentară.

Teofilina trece în laptele matern, unde se regăseşte într-o concentraţie de aproximativ 75% din concentraţia plasmatică.

Nu sunt disponibile.

Amidon de porumb

Talc

Stearat de magneziu

Celuloză microcristalină

Povidonă

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Nu este cazul.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original

Cutie cu 2 blistere PVC/Al a câte 25 comprimate

Fără cerințe speciale.

BIOEEL MANUFACTURING S.R.L.

Str. Bega, nr. 5D, Târgu Mureș, Judeţul Mureş, România

13782/2021/01

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Martie 2021

Septembrie, 2021

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.