ALVESCO 80 INHALER 80mcg/doza soluție inhalatorie presurizată COVIS PHARMA EUROPE - prospect medicament

ALVESCO 80 INHALER 80 micrograme/doză, soluţie de inhalat presurizată

Fiecare puf (doză eliberată prin piesa bucală) conţine 80 de micrograme de ciclesonidă.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie inhalatorie presurizată

Soluţie limpede şi incoloră

Alvesco este indicat în tratamentul pentru controlul astmului persistent la adulţi şi adolescenţi (cu vârsta de

12 ani şi peste).

Medicamentul este destinat numai administrării pe cale inhalatorie.

Doza recomandată pentru adulţi şi adolescenţi:

Doza recomandată de Alvesco este de 160 de micrograme o dată pe zi, ceea ce duce la controlul astmului la

majoritatea pacienţilor. La pacienții cu astm bronșic sever și în timpul reducerii sau întreruperii corticosteroizilor administraţi pe cale orală, poate fi utilizată o doză mai mare de până la 640 mcg/zi (administrată ca 320 mcg de două ori pe zi) (vezi pct. 5.1). Pacienților trebuie să li se administreze prin inhalare o doză de ciclesonidă, care este adecvată gravității bolii lor. Simptomele încep să se amelioreze cu Alvesco în decurs de 24 ore de la administrare. Odată ce se obţine controlul, doza de Alvesco trebuie

individualizată şi titrată la doza minimă necesară pentru menţinerea unui control eficace asupra astmului.

Reducerea dozei la 80 de micrograme o dată pe zi poate reprezenta doza de întreţinere adecvată pentru

anumiţi pacienţi.

Alvesco trebuie administrat, de preferinţă, seara, deşi s-a dovedit că doza de Alvesco administrată dimineaţa

este eficientă, de asemenea. Decizia finală cu privire la administrarea seara sau dimineaţa, trebuie lăsată la latitudinea medicului.

Pacienţii cu astm sever prezintă risc de atacuri acute şi trebuie supuşi în mod periodic unei verificări a

controlului astmului, inclusiv a unor teste ale funcţiei pulmonare. Administrarea din ce în ce mai frecventă a bronhodilatatoarelor cu durată scurtă de acţiune în vederea ameliorării simptomelor de astm indică deprecierea controlului asupra astmului. Dacă pacienţii constată că tratamentul cu bronhodilatatoare cu durată scurtă de acţiune devine mai puţin eficace, sau au nevoie de mai multe inhalări decât de obicei, aceştia trebuie să apeleze la sfatul medicului. În acest caz, pacienţii trebuie reexaminaţi şi trebuie avută în vedere intensificarea tratamentului antiinflamator (de exemplu, o doză mai mare de Alvesco pentru o perioadă scurtă de timp [vezi pct.5.1] sau o cură de corticosteroizi orali). Exacerbările severe de astm trebuie tratate ca de obicei.

Pentru a veni în întâmpinarea nevoilor specifice ale pacienţilor, cum ar fi dificultatea de a apăsa inhalatorul

şi de a inhala în acelaşi timp, Alvesco se poate utiliza cu ajutorul dispozitivului de tip spacer AeroChamber Plus.

Vârstnici și pacienți cu insuficiență renală sau hepatică

Doza administrată pacienţilor vârstnici sau celor cu insuficienţă hepatică sau renală nu trebuie ajustată.

Siguranța și eficacitatea Alvesco la copii cu vârsta sub 12 ani nu a fost încă stabilită.

Nu sunt disponibile date suficiente.

Pacientul trebuie să primească instrucţiuni cu privire la utilizarea corectă a inhalatorului.

În cazul în care inhalatorul este nou sau nu a fost utilizat timp de o săptămână sau mai mult, primele trei

pufuri trebuie eliberate în aer. Produsul nu trebuie agitat, întrucât este o soluţie pentru aerosoli.

În timpul inhalării, se recomandă ca pacientul să stea jos sau în picioare, iar inhalatorul să fie ţinut în poziţie

verticală cu degetul mare la bază, sub piesa bucală.

Instruiţi pacientul să scoată capacul piesei bucale, să introducă inhalatorul în gură, să închidă buzele în jurul

piesei bucale şi să respire încet şi adânc. Vârful inhalatorului trebuie apăsat atunci când pacientul inspiră pe gură. Apoi, pacientul trebuie să scoată inhalatorul din gură şi să îşi ţină respiraţia timp de aproximativ 10 secunde sau atât timp cât este confortabil. Pacientul nu trebuie să expire în inhalator. La sfârşit, trebuie să expire încet şi să aşeze capacul piesei bucale.

Piesa bucală trebuie curăţată săptămânal cu un şervet sau o lavetă uscată. Inhalatorul nu trebuie spălat sau

introdus în apă.

Pentru instrucțiuni privind utilizarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Hipersensibilitate la ciclesonidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Ca în cazul tuturor corticosteroizilor inhalatori, Alvesco trebuie administrat cu atenţie pacienţilor care suferă

de tuberculoză pulmonară activă sau inactivă, infecţii fungice, virale sau bacteriene şi numai dacă aceşti pacienţi sunt trataţi corespunzător.

Ca în cazul tuturor corticosteroizilor inhalatori, Alvesco nu este indicat în tratamentul status asthmaticus sau

al altor episoade acute de astm, când este nevoie de măsuri de urgenţă.

Ca în cazul tuturor corticosteroizilor inhalatori, Alvesco nu are scopul de a ameliora simptomele acute ale

astmului, pentru care este nevoie de un bronhodilatator inhalator cu durată scurtă de acţiune. Pacienţii trebuie să fie sfătuiţi să aibă întotdeauna la îndemână astfel de medicamente de salvare.

Pot apărea efecte sistemice ale corticosteroizilor inhalatori, în special în cazul dozelor mari prescrise pentru

perioade lungi de timp. Probabilitatea ca aceste efecte să apară este mult mai mică decât în cazul corticosteroizilor orali. Printre efectele sistemice posibile se numără supresia suprarenală, întârzierea creşterii la copii şi adolescenţi, scăderea densităţii minerale osoase, cataracta şi glaucomul, şi, mai rar, o serie de efecte psihologice sau de comportament inclusiv hiperactivitate psihomotorie, tulburări de somn, anxietate, depresie sau agresivitate (în special la copii). Aşadar, este foarte important ca doza de corticosteroid inhalator să fie titrată la cea mai mică doză necesară pentru menţinerea controlului eficace asupra astmului.

Se recomandă monitorizarea regulată a înălţimii copiilor şi adolescenţilor aflaţi sub tratament prelungit cu

corticosteroizi inhalatori. În cazul în care creşterea este încetinită, tratamentul trebuie revăzut cu scopul de a reduce doza de corticosteroid inhalator, dacă este posibil până la cea mai mică doză necesară pentru menţinerea controlului eficace asupra astmului. În plus, trebuie avută în vedere consultarea pacientului de către un pediatru specialist în boli respiratorii.

Nu există date cu privire la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Se așteaptă o expunere crescută la

pacienții cu insuficiență hepatică severă și, prin urmare, acești pacienți trebuie monitorizați pentru potenţialele efecte sistemice.

Insuficienţă suprarenală

Beneficiile ciclesonidei inhalate trebuie să minimizeze nevoia de steroizi orali. Cu toate acestea, pacienţii

care trec de la steroizi orali rămân sub riscul deficitului de rezervă suprarenaliană pentru o perioadă prelungită de timp după ce trec la ciclesonidă inhalată. Simptomele respective pot persista o perioadă lungă de timp.

Aceşti pacienţi pot necesita sfatul medicului pentru a determina gradul de insuficienţă suprarenală înainte de

stabilirea procedurilor elective. În cazul unei urgenţe (medicale sau chirurgicale) şi în situaţiile elective care pot cauza stres, trebuie avută în vedere întotdeauna posibilitatea reacţiei reziduale a insuficienţei suprarenale şi trebuie luat în considerare un tratament adecvat pe bază de corticosteroizi.

În cazul transferului pacienţilor trataţi cu corticosteroizi orali:

Pacienţii dependenţi de steroizi orali care sunt transferaţi pe tratamentul cu ciclesonidă inhalată şi

monitorizarea ulterioară a acestora, necesită măsuri speciale, întrucât recuperarea în urma insuficienţei corticosuprarenale cauzate de terapia prelungită cu steroizi sistemici poate dura o perioadă lungă de timp.

Pacienţii care au fost trataţi cu steroizi sistemici în doze mari sau pentru perioade îndelungate de timp pot

suferi de supresie corticosuprarenală. În cazul acestora, funcţia corticosuprarenală trebuie monitorizată periodic şi doza de steroid sistemic trebuie redusă cu mare atenţie.

După aproximativ o săptămână, se începe un sevraj treptat de la steroidul sistemic prin reducerea dozei cu 1

mg de prednisolon pe săptămână sau echivalentul acestuia. În cazul dozelor de întreţinere de prednisolon mai mari de 10 mg zilnic, ar putea fi necesare reduceri mai mari ale dozei la intervale săptămânale.

Anumiţi pacienţi acuză o stare nespecifică de rău pe parcursul fazei de sevraj, în ciuda menţinerii sau chiar a

îmbunătăţirii funcţiei respiratorii. Aceştia trebuie încurajaţi să urmeze tratamentul cu ciclesonidă inhalată şi să continue sevrajul de steroid sistemic, cu excepţia cazului în care există semne obiective de insuficienţă suprarenală.

Pacienţii transferaţi de la tratamentul cu steroizi orali, care prezintă în continuare insuficienţă

corticosuprarenală, trebuie să poarte un card de avertizare care să indice faptul că necesită doze suplimentare de steroizi sistemici pe durata perioadelor de stres, de exemplu, atacuri de astm din ce în ce mai grave, infecţii toracice, boli intercurente majore, intervenţie chirurgicală, traume etc.

Înlocuirea tratamentului cu steroizi sistemici cu terapia prin inhalare scoate uneori la iveală alergii, cum ar fi

rinite alergice sau eczeme controlate anterior prin medicamente sistemice.

Bronhospasmul paradoxal cu intensificarea imediată a wheezingului sau cu alte simptome de

bronhoconstricţie după dozare trebuie tratat prin inhalarea unui bronhodilatator cu durată scurtă de acţiune, care determină de obicei o ameliorare rapidă. Pacientul trebuie să fie examinat, iar terapia cu Alvesco trebuie continuată numai dacă, după o analiză atentă, rezultă că beneficiul estimat este mai mare decât riscul posibil.

Nu trebuie pierdută din vedere corelaţia dintre severitatea astmului şi susceptibilitatea generală de a suferi

reacţii pulmonare acute (vezi pct. 4.8).

Tehnica de inhalare a pacienţilor trebuie verificată periodic, pentru a se asigura sincronizarea acţionării

inhalatorului cu inhalarea, în vederea asigurării unui transport optim către plămâni.

Tratamentul concomitent cu ketoconazol sau alţi inhibitori puternici de CYP3A4 trebuie evitat dacă

beneficiul nu este mai mare decât riscul crescut de apariţie a efectelor secundare sistemice ale corticosteroizilor (vezi pct. 4.5).

Acest medicament conține 4,7 mg de alcool (etanol) per fiecare doză. Cantitatea per doză din

acest medicament este echivalentă cu mai puțin de 1 ml bere sau vin. Cantitatea mică de alcool din acest medicament nu va determina vreun efect semnificativ.

Datele in vitro indică faptul că CYP3A4 este principala enzimă implicată în metabolismul metabolitului activ

al ciclesonidei M1 la om.

Într-un studiu privind interacţiunea medicament-medicament în homeostază cu ciclesonidă şi ketoconazol ca

inhibitor puternic de CYP3A4, expunerea la metabolitul activ M1 a crescut de aproximativ 3,5 ori, în timp ce expunerea la ciclesonidă nu a fost afectată. Aşadar, administrarea concomitentă a inhibitorilor puternici de CYP3A4 (de exemplu, ketoconazol, itraconazol şi ritonavir sau nelfinavir) trebuie evitată dacă beneficiul nu

este mai mare decât riscul crescut de apariţie a efectelor secundare sistemice ale corticosteroizilor.

Nu există studii adecvate şi bine controlate cu privire la femeile însărcinate.

În studiile la animale, s-a demonstrat că glucocorticoizii induc malformaţii (vezi pct. 5.3). Este puțin probabil

ca acest lucru să fie relevant la om în cazul administrării dozelor recomandate.

La fel ca în cazul altor glucocorticoizi, ciclesonida trebuie administrată pe perioada sarcinii numai dacă

beneficiul potenţial pentru mamă justifică riscul potenţial pentru făt. Trebuie să se administreze cea mai mică doză eficace de ciclesonidă necesară pentru menţinerea controlului asupra astmului.

Sugarii născuți din mame care au fost tratate cu corticosteroizi în timpul sarcinii, trebuie observați cu atenție

pentru semne de hipoadrenalism.

Nu se ştie dacă ciclesonida inhalată este excretată prin laptele matern. Administrarea ciclesonidei la femei

care alăptează trebuie avută în vedere numai dacă beneficiul pentru mamă este mai mare decât orice risc posibil pentru copil.

Alvesco nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a

folosi utilaje.

Aproximativ 5% dintre pacienţii participanţi la studii clinice au suferit reacţii adverse la Alvesco administrat

în doze între 40 şi 1280 de micrograme pe zi. În majoritatea cazurilor, acestea au fost uşoare şi nu au necesitat întreruperea tratamentului cu Alvesco.

Frecvenţa Mai puţin frecvente Rare Necunoscute

(> 1/1000, <1/100) (1/10000 - 1/1000) Aparate,

sisteme şi organe Tulburări cardiace Palpitaţii**

Tulburări gastro-intestinale Greaţă, vărsături* Durere abdominală*

Gust neplăcut Dispepsie*

Tulburări generale şi la nivelul Reacţii locale, la locul

locului de administrare administrării Uscăciune la locul

administrării Tulburări ale sistemului imunitar Edem angioneurotic

Infecţii și infestări Infecţii orale fungice*

Tulburări ale sistemului nervos Cefalee*

Tulburări psihice Hiperactivitate

psihomotorie, tulburări de somn, anxietate, depresie, agresivitate, schimbări de comportament (predominant la copii) Tulburări respiratorii, toracice şi Disfonie

mediastinale Tuse după inhalare* Bronhospasm

paradoxal* Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Eczemă şi erupţii

subcutanat cutanate Tulburări vasculare Hipertensiune

* Incidenţă egală sau mai mică în raport cu placebo

** În studiile clinice, s-au observat palpitaţii în cazurile confundate cu medicaţia concomitentă cu efecte cardiace cunoscute (de exemplu, teofilină şi salbutamol).

Bronhospasmul paradoxal poate surveni imediat după dozare şi reprezintă o reacţie acută nespecifică la toate

produsele medicamentoase inhalate, care poate avea legătură cu substanţa activă, cu excipientul sau cu răcirea cauzată de evaporare în cazul inhalatoarelor cu doză măsurată. În cazuri severe, trebuie avut în vedere sevrajul de la Alvesco.

Pot apărea efecte sistemice ale corticosteroizilor inhalatori, în special la doze mari prescrise pe perioade

lungi de timp. Printre posibilele efecte sistemice se numără sindromul Cushing, trăsături Cushingoide, supresie suprarenală, întârzierea creşterii la copii şi adolescenţi, scăderea densităţii minerale osoase, cataractă, glaucom (vezi şi pct.4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478-RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro .

Acut

Inhalarea de către voluntari sănătoşi a unei doze unice de 2880 micrograme ciclesonidă a fost bine tolerată.

După administrarea pe cale inhalatorie a dozelor mari de ciclesonidă, potenţialul de apariţie a reacţiilor

toxice acute este mic. În cazul supradozajului acut nu este necesar tratament specific.

Cronic

După administrarea prelungită a 1280 micrograme ciclesonidă nu au fost observate semne clinice de supresie

corticosuprarenală. Totuşi, dacă se administrează doze mai mari decât cele recomandate pentru perioade lungi, nu se poate exclude apariţia unui grad de supresie corticosuprarenală. Poate fi necesară monitorizarea rezervei corticosuprarenale.

Grupa farmacoterapeutică: alte medicamente pentru tratamentul bolilor respiratorii obstructive, inhalante,

glucocorticoizi, codul ATC: R03B A08 Mecanism de acțiune

Ciclesonida are o afinitate mică de legare de receptorii glucocorticoizilor. După inhalare pe cale orală,

ciclesonida este transformată enzimatic în plămân în principalul metabolit (C21-demetilpropionil- ciclesonida), care are o intensă acţiune antiinflamatorie, fiind astfel considerat metabolitul activ.

În patru studii clinice, s-a demonstrat că ciclesonida reduce hiperreactivitatea căilor aeriene la monofosfatul

de adenozină la pacienţii hiperreactivi, cu efect maxim observat la o doză de 640 micrograme. Într-un alt studiu clinic, tratamentul prealabil cu ciclesonidă timp de şapte zile a atenuat semnificativ reacţia imediată şi tardivă indusă de alergeni inhalaţi. De asemenea, s-a observat că tratamentul cu ciclesonidă inhalată atenuează creşterea numărului de celule inflamatorii (eozinofile totale) şi de mediatori inflamatori în cazul sputei induse.

În cadrul unui studiu controlat la 26 de adulţi astmatici au fost comparate valorile cortizolului plasmatic în

aria de sub curbă (ASC) pe parcursul a 24 de ore după 7 zile de tratament. Faţă de placebo, din punct de vedere statistic, tratamentul cu ciclesonidă în doze de 320, 640 şi 1280 de micrograme/zi nu a redus în mod semnificativ valoarea medie a cortizolului plasmatic timp de 24 de ore (ASC(0-24)/24 ore) şi nici nu s-a observat un efect dependent de doză.

În cadrul unui studiu clinic la 164 pacienţi bărbaţi şi femei cu astm, s-a administrat ciclesonidă în doze de

320 de micrograme sau 640 de micrograme/zi timp de 12 săptămâni. În urma stimulării cu cosintropină în doze de 1 şi 250 de micrograme, nu s-au observat modificări semnificative ale nivelurilor de cortizol plasmatic în raport cu placebo.

Studii clinice de tip dublu-orb controlate cu placebo cu o durată de 12 săptămâni, realizate la adulţi şi

adolescenţi, au arătat că tratamentul cu ciclesonidă a determinat îmbunătăţirea funcţiei pulmonare măsurate prin FEV1 (volum expirator forţat) şi debit expirator maxim, a crescut controlul simptomelor astmului şi a redus nevoia de inhalare a beta-2 agoniştilor.

În cadrul unui studiu de 12 săptămâni realizat la 680 de persoane cu astm sever, tratate în prealabil cu

propionat de fluticazonă sau un echivalent în doze de 500-1000 de micrograme pe zi, 87,3% şi 93,3% dintre pacienţi nu au înregistrat exacerbări pe parcursul tratamentului cu 160 sau 640 de micrograme de ciclesonidă respectiv. La sfârşitul studiului de 12 săptămâni, rezultatele au arătat o diferenţă însemnată din punct de vedere statistic între doza de ciclesonidă de 160 de micrograme/zi şi cea de 640 de micrograme/zi cu privire la apariţia unei exacerbări după prima zi de studiu: 43 de pacienţi/339 (= 12,7%) din grupul căruia i s-a administrat doza de 160 de micrograme/zi şi 23 de pacienţi/341 (6,7%) din grupul căruia i s-a administrat doza de 640 de micrograme/zi (indice de risc=0,526; p= 0,0134). Ambele doze de ciclesonidă au condus la valori FEV1 comparabile după 12 săptămâni. Evenimente adverse legate de tratament s-au putut observa la 3,8% şi 5% dintre pacienţii trataţi cu 160 sau 640 de micrograme de ciclesonidă pe zi.

Un alt studiu de 52 săptămâni care a implicat 367 pacienți cu astm bronșic ușor până la moderat, nu a putut

demonstra o diferență semnificativă în efectul dozelor mai mari de ciclesonidă (320 sau 640 mcg pe zi) comparativ cu o doză mai mică (160 mcg pe zi) pentru controlul astmului.

Ciclesonida se prezintă sub formă de soluţie pentru aerosoli în agent propulsor, HFA-134a (norfluran) şi

etanol, ceea ce demonstrează o relaţie liniară între diferite doze, concentraţii pe doză şi expuneri sistemice.

Studiile privind dozarea orală şi intravenoasă de ciclesonidă radiomarcată au arătat un nivel insuficient de

absorbţie pe cale orală (24,5%). Biodisponibilitatea orală atât a ciclesonidei, cât şi a metabolitului activ este neglijabilă (<0,5% pentru ciclesonidă, <1% pentru metabolit). În baza unui experiment scintigrafic , depunerea pulmonară la subiecţii sănătoşi este de 52%. În conformitate cu această cifră, biodisponibilitatea sistemică a metabolitului activ este >50% prin utilizarea inhalatorului cu ciclesonidă cu doză măsurată.

Întrucât biodisponibilitatea orală a metabolitului activ este <1%, cantitatea înghiţită de ciclesonidă inhalată

nu contribuie la absorbţia sistemică.

După dozarea intravenoasă la subiecţi sănătoşi, faza iniţială de distribuţie a ciclesonidei a fost rapidă şi în

concordanţă cu lipofilia ridicată a acesteia. Media volumului de distribuţie a fost de 2,9 l/kg. Clearance-ul seric total al ciclesonidei este ridicat (în medie 2,0 l/h/kg), ceea ce indică un grad mare de extracţie hepatică.

Procentul de ciclesonidă legată de proteinele plasmatice umane este în medie de 99%, iar cel al metabolitului

activ de 98-99%, ceea ce indică o legare aproape completă a ciclesonidei circulante/metabolitului activ de proteinele plasmatice.

Ciclesonida este hidrolizată iniţial de către esterazele pulmonare în metabolitul său biologic activ. La om,

investigarea enzimologică a metabolizării ulterioare la nivelul microzomilor hepatici a arătat că acest component este metabolizat predominant în metaboliţi hidroxilaţi inactivi, prin catalizare de către izoenzima CYP3A4. În plus, la nivel pulmonar au fost detectaţi conjugaţii esterici ai acidului gras lipofilic al

metabolitului activ.

După administrare orală sau intravenoasă, ciclesonida este excretată predominant prin materiile fecale (67%),

ceea ce indică faptul că principala cale de eliminare este cea biliară.

Pacienţi astmatici

Comparativ cu subiecţii sănătoşi, ciclesonida nu provoacă modificări farmacocinetice la pacienţii cu astm

uşor.

Conform farmacocineticii populaţiei, vârsta nu are nicio influenţă asupra expunerii sistemice la metabolitul

activ.

Reducerea funcţiei hepatice poate afecta eliminarea corticosteroizilor. Într-un studiu efectuat pe pacienţi cu

insuficienţă hepatică suferind de ciroză hepatică, s-a observat o expunere sistemică mai mare la metabolitul activ.

Datorită faptului că metabolitul activ nu se excretă pe cale renală, nu au fost efectuate studii pe pacienţii cu

Datele non-clinice despre ciclesonidă nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor

convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranței, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea.

Studiile la animale privind toxicitatea asupra funcției de reproducere au arătat faptul că glucocorticosteroizii

induc malformaţii (palatoschizis, malformaţii scheletice). Totuşi, aceste efecte la animale par să nu fie relevante la om în cazul administrării dozelor recomandate.

În cadrul unui studiu de 12 luni la câini, s-a observat un efect al tratamentului cu doză maximă asupra

ovarelor (anume, atrofie). Acest efect a survenit în cazul unor expuneri sistemice mai mari de 5,27-8,34 de ori decât cele observate la o doză zilnică de 160 µg. Nu se cunoaşte relevanţa acestor date pentru om.

Studiile la animale cu alţi glucocorticoizi indică faptul că administrarea de doze farmacologice în timpul

gestaţiei poate creşte riscul de întârziere a creşterii intrauterine şi la adulţi poate creşte riscul de afecţiuni cardiovasculare şi/sau metabolice şi/sau de modificări permanente ale densităţii receptorilor glucocorticoizilor, ale turnoverului neurotransmiţătorilor şi de comportament. Nu se cunoaşte relevanţa acestor date în cazul administrării de ciclesonidă pe cale inhalatorie la om.

Norfluran (HFA-134a)

Etanol anhidru

Nu este cazul.

30 de doze măsurate - 1 an 60 și 120 de doze măsurate - 3 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare

Flaconul conţine lichid presurizat. A nu se expune la temperaturi de peste 50°C.

Flaconul nu trebuie perforat, spart sau ars, chiar dacă este aparent gol.

Inhalatorul cuprinde un recipient presurizat din aluminiu sigilat cu o supapă de dozare, piesa bucală și capac.

30 acționări (pufuri) măsurate 60 acționări (pufuri) măsurate 120 acționări (pufuri) măsurate Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Pacienţii trebuie să fie instruiţi cu privire la utilizarea corectă a inhalatorului (consultaţi Prospect: Informaţii

pentru utilizator).

La fel ca în cazul majorităţii medicamentelor inhalatorii ambalate în flacoane presurizate, efectul terapeutic

al acestui medicament se poate diminua când flaconul este rece. Cu toate acestea, Alvesco eliberează doze constante între -10°C şi 40°C.

Fără cerințe speciale la eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Covis Pharma Europe B.V.

Gustav Mahlerplein 2

1082MA Amsterdam Olanda

9030/2016/01-02-03

Data primei autorizări: Aprilie 2006

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2016

Ianuarie 2024

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .